OPERE COMPLETE

372 AL. j. ODOBESCU
Luciliu, ndscut din clasa patricilor cu 148 de ani inainte de
Christos, la Sussa, in tara Aruncilor, i mort Ia Neapoli iii
103, liber fiind prin inalta sa pozitiune de a cenzura i oamenu
i faptele, si de a ofili marsevia, plin Inca de cucernicie
pentru vechile virtuti ale Romei, varsa fárä preget al
sau geniu ferbinte i puternic intr'o multime de lungi bucati
exameire, unde biciuia i darama tot ce i se pdrea vrednic
de carteald si de dojand in religia, in politkca, in institutiunile
si in naravurile tarii sale. Dar pe langa aceasta censura
a relelor, el da marete i sdnatoase invataturi. Dacd, pe de
o parte, cu versul salt aspru dar vartos, rusinh zgarcenia
pi
desfranarea, de cealaltá, el facea o neasemuita lauda a virtutei
zmerite i solide:
Virtutea, Albine, e d'a sti sA pretuim dupA adevaratul lor pret, treburile
in care ne amestecAm si in mijlocul cdrora trAim ; virtutea e pentru
om de a cunoaste ceea ce este in sinesi fiesce lucru ; virtutea pentru om
e de a deosebi ce e drept, folositor, ceea ce e onest, care lucruri sunt
bune, care sunt rele, ceea ce e netrebuincios, rusinos, necinstit; virtutea
e de a pune o margine f un sfArsit dorintei de a dobAndi ; virtutea e
d'a cantdri cu balantA dreaptA pretul avutiilor ; virtutea e de a face
onoarea cuvenita. la ceea ce este onest, de a fi protivnicul i vrajmasul
relelor naravuri i railor oameni, de a fi, din contra, apAratorul bunelor
nAravuri si al oamenilor bunt ; de a mAri pe acestia, de a le voi binele,
de a trAi prieten cu dAnsii ; de a se socoti mai intAi la binele patriei,
pe urmA la al pArintilor, i tocmai intr'al treilea rand la sfArsit, la al
nostruP 1).
Cel ce urma luJ Luciliu, Varron din Atace, nu prea lasa.
urme despre talentul sdu satiric. Quintilian ne zice ca el n'a
avut. mult merit. Dar dupa dansul veni ilustrul Oratiu, scriitor
plin de spirit si de gratie ; el apuca in mana sa maiasträ,
armele lui Luciliu, indrepta i alunga ceea ce era prea aspru
pi
pi,
prea gloduros in limba si in exametrul parintelui satirei
luandu-si si el asupra de a critica relele generale ale so-
cietatei, stiu sh pun& in locul amaraciunei i maniei lui
Luciliu, o ironie glumeata i delicatd. Cu o minte vesela, cu
l)
Lucilii Saturarum reliquice, et -Gerlach. Fragm. p. 79 ; Ch. Labitte..
Les Satires de Lucile.