OPERE COMPLETE

AT1ll& LATINA 363
mai vestit, pe filologul francez Casaubon ; dintre cei vechir
vom transcrie aici ceva din gramaticul Diomede, carele traia
prin secolul al IV-lea sau al V-lea dupa. Christos. Vorhind
despre satira, el zice asa : «Satira este numith satura, sau
satira, duph Satyrii, fiindch, intr'acest fel de poezie, se zic lucruri
de ras i rusinoase, precum Satyrii au obiceiu a zice
a face....». Dar el indath. ajunge la provenienta cea mai de
crezut a cuvantului !Elfin, i urmeazh : «sau de la satura
lanx, care e o lava purtand felurith Olga, ce se pune pe
altar in shrbhtorde 7eitei Ceres...». Insfarsit tot el cere ajutor
de la un derivat spre a explica chiar raddcina cuvantului
zice : sau de la gramada i (ca sá zicem i noi ca latinul)
dela seiturarea lucrurilor ce se aflä intr'insa»1).
Asa dar vedem cA,ia Latini, vorba satira vine dela vechiul
cuvant satura, ce insemna orice fel de amestechturd.
In limba preoteasca, tava pe care se puneau cele d'intai
roduri ale pamantului, spre a le aduce drept odor zeitei
Ceres, purta numele de satura lanx; vedem intr'adevar ch
a.cest obiceiu era foarte vechiu in Italia, ca i in Palestina.
Anticele. popoare ihJice jertfeau zeilor toate cele intai nttscute
dobitoace ale anului, si au fost chiar timpuri, and mari urgii
apasau preste ele, de au sacrificat chiar si toti pruncii nascuti
intr'o primavard. Aceia se chiamd la dânii Ver sacrum adick
Primitvara sfeintd2). Mai tarziu si in vremi mai ferice, zeii
se multumeau cu o satura lanx, adich o tavd incarcath en
de toate.
Lesne se intelege ch vorba saturitas a esit de aci i noi
inch i azi zicem: «Sunt sdtul §i m'am sdturat, fard de a
ne fi atins -arre-o data de tava santith a Ceresei. In sfarsit
spre a avea' o prenumerare exacta si deplina a deosebitelor
intelesuri ale vorbei satura, in limba 1atini, vom traduce din
1) Casaybon, De satyrica Gicecorum poesi et Romanorum satyra,
Paris, 16U5, i Halle 1774. Diomedis bil. III. p. edit. Gramatic. latin.
edit. Putsch.
21 Vezi Niebuhr, Roemische iGeschichte: Michelet,Histoire Romaine;
Micah,
Storia degli antichi popoli italiani.