OPERE COMPLETE

364 AL. I. ODOBLISCU
nici pe burtosul §i §ovilindul Sy len, nici pe cornicii §i ranjitii
Satyri, ci de a tot vedea, in locul acestui chor glumet
§i sgornotos, jalnice si infiordtoare intarnpldri, s'apucã sa
strige : «Apoi aci nu'i nimic pentru Dionysiu ! 0v irp6.;
A t6,,usov!» Atunci un cetatean din Fliunta, anume Pratinas,
pe la vre-o 500 inainte de Christos, inchipul de a pune pe
scend faptele cornice ale eroilor, dandu-le drept chor o ceatd
-de Satyri, cari cantau strofele lor lirice pe muzica sAltdreatd
a rnodului frigian §i dantuiau gesticulând desfrdnatul lor joc
sicilian numit Sicinnis. Chwrilos §i Frynicos pd§ird pe urmele
lui, §i chiar marele Eschil insoti uria§ele -sale trilogii
tragice cu cate o drama satyricd, unde infdti§a sau pe Prometeu
aducand intr'o trestie focul cerului de care i§i parleau
-degetele Satyrii, sau pe Circea prefacand in ramdtori pe nenorocitii
tovard§i ai lui Odiseu, sau alte subiecte cornice de
felul acesta. Nici Sofoclu nu rdrnase mai inapoi, cdci se fd-
-cusp, cum am spus, obiceiu d'a se reprezenta, impreund cu
trei tragedii, o drama satyricd. Aceste patru bucati teatrale,
jucate in aceia§i zi, constituiau tetralogia consacratd a sax.bdtorilor
dionysiace. Din multele drame satyrice ale scriito-
Tibor greci, abia ne-au rämas cate-va fragmente neinsernnatoare
'Y §i o drama intreagd, adicd Cyclopul lui Euripid, unde
putem vedea cum face iscusitul Odiseu de parle§te ochiul
-uria5ului Siciliei, dupd ce mai intiiiu 1-a imbdtat cu vin.
Aceastd bucatä ne poate da o proba ecsactd de ce era
.drama satiricd la Eleni §i, lasand la o parte atat frurnusetile
lirice cat §i expresiunile putin cuviincioase ce se pot afla
intr'insa, nu gásim in ea, cand o compardrn cu satirele lui
Oratiu §i lui Juvenal, altei asemanare cu ele dead numai
o tenden(ii comic& dintr'o parte ca si din cealalta. Cu toate
acestea, am mai spus-o, critici vechi §i moderni s'au amägit
§i, din asernuirea numirilor, au tras inchieiere cd §i lucrurile
e§eau dinteacela§ isvor. Printre cei noi, vorn nurni pe cel
1) Fragmenta Grwcorum Satyrographorum, edit. Friebel et Lar sow
Berlin, 1837.