OPERE COMPLETE
OPERE COMPLETE OPERE COMPLETE
ASONATILINEA TRANS1LVANA. 275 au indltat chiar la intrarea cheilor, dinaintea unei frumoase pajiste verzi strdbdtutd de alei stufoase de tei, au inaltat, zicem, cu mari sacrificii, un sumptuos edificiu national, palatul scoalei romanesti. Acolo, era in acele trei zile, centrul miscdrji Romanilor, veniti din toate pdrtile in capitala tarei Barsane ; acolo s'au tinut sedintele Asociatiunii literare; acolb erau adunate si expuse in cateva säli, productele industriei Romanilor de peste Carpati. Edificiul, impodobit cu steagud tricolore nationale si decorat jur imprejur cu brazi, pomul in veci verde si semn al veseliei si al sperdrii pentru Romani, era punctul central spre care trageau din toate unghiurile orasului, numerosii Romani locuitori si oaspeti ai Brasovului, cari veneau toti a se infrati intr'acest nou templu al nationalitdtii. Prin gloata numeroasd care furnica neincetat in preajma palatului scoalei si chiar prin tot orasul, gloata care se compunea in mare parte din barbati cultivati ai ro- InAnimii de peste munti, era plAcut lucru a vedea amestecandu-se cu frdtie, albele sucruane ale Ardelenilor cAmpeni si zabunele de mdtase aIe frumoaselor *cheience §i Sacelence; apoi figurile venerabile ale protopopilor romani cu vesmintele lor negre, incinse la brau cu rosu si cu pdlariile lor largi, mult mai cuviincioase decat potcapiele asiatice ale clerului nostru ; apoi acel aer sdrbdtoresc care se rdspandise peste tot locul si care pdrea a zice tutulor : «Suntem aci top Romani ! Suntem intr'o tard Romand ! Nu mai e Neamt, nu mai e Sas, nu mai e Ungur intre noi !» E adevdr insd cd unii barbati, dar mai ales studentii, crezand a da acestei aspirdri o formà mai invederatd, socotise de cuviintd a imbrdca in acele zile, un costum original pe care il decorau cu numele de national, dar care semdna foarte a unguresc. «Ungurii I-au luat dela noi !» ziceau ei; «va sa-I ludm inapoi !» «il vor fi luat Ungurii dela noi;» le-a§ fi raspuns, «dar ce este mai sigur e cd adevdratul port romanesc, portul pldie§ilor din Barsa, din Vrancea, din Muscele, portul cAmpenilor de pe Olt, de pe Mures, de pe Seret si de pe Tisk Ungurii nu I-au luat dela Romani si cã Ro
276 AL. I. ODOBESCU mani Inca si azi se disting printr'insul de celelalte natiuni conlocuitoare sau vecine !» Manifestarile nationale de asemenea natura, ca sa atinga adevarata lor tinta, trebuiesc sA fie trase chiar din sanul poporului, trebuiesc sa fie o expresiune vie si nimerita a obi- Ceielor si a infAtisarii poporului, caci altmintrelea, cand adica sunt numai niste plasmuiri mai mult sau mai putin gratioase ale inchipuirii acelora ce le produc, ele nu pot destepta altceva decat numai nepasarea sau uneori chiar si zambetul celor ce privesc. Si cu toate acestea, ce lucru lesne, in Adreal, a se patrunde cirteva de caracterul particular al populatiunii rornâne ! Pare 2A originalitatea lui e si mai invederata, fiind acolo push in fata altor natiuni straine. Alaturi cu apatia greoaie a Sasului, alaturi cu feroasa trufie a Maghiarului, priceperea isteatd, firea voioasa, miscarile agere si mladioase ale Romanului, pare CA se desemneaza mai viu pronuntate, in forme si in fapte. Romanul cat colo iti bate la ochi ! SA fi vazut, spre exemplu, banda de calusari, care venise tocmai dupa malul Muresului, ca sa inimeze poporimea din Brasov, in acele zile solemne, prin danturile ei minunate! Vreo doisprezece tineri, mandri flacai, cu pAlariile numai in pandlice, cu zorzoane de alama la opinci, cu bate nalte in mani, executau cu o mAieastra agerime, saltaturile cele mai periculoase, razand si chiuind din gura : «Haidi asa! tot asa! si iar asa ! baiete mA !». Mi aduc aminte CA intr. o zi, pe cand unul din jucatori faced colecta pentru banda artist& un vizitator venit din Principate, aruncd printre fasioarele soioase de bancnote austriace gramadite in palaria colectorului, un zvantig in moneda de argint. Calusearul, cu o nespusa bucurie, ILIA iute moneda de argint in milna si privind-o cu drag: «0 drAgutul de huszôs !>) zise el «ca nu am mai vazut de acestia de'nainte de niutate .4) Astfel vorbea bietul Roman de penuria ce roade poporul, incA de 'naintea groaznicului rasboiu dela 1848, intr'o lard atat de manoasa ca Ardealul. Cu toate acestea, Ardealul e mina pretioasa de unde tot imperiul austriac isi hrtineste saracia. Ce
- Page 227 and 228: 224 AL. 1. ODOBESCU dupd care el in
- Page 229 and 230: 41,226 AL. J. ODOISEsCL De acr se p
- Page 231 and 232: 228 Alr., I. ODOBESC,14 In uitare
- Page 233 and 234: Doui poeti §i un biograf 1) Nu -es
- Page 235 and 236: 282 AL. t. ODOBE7,011 popbrului de
- Page 237 and 238: 234 AL. I. ODOBESCU neomenii, cd to
- Page 239 and 240: Cuvântul rostit la inmormantarea l
- Page 241 and 242: 238 AL. I. ODOBESOV Spiritul tau sa
- Page 243 and 244: 240 AL. I., ODOBESCU inima! Pentru
- Page 245 and 246: 242 AL. I. ODOBESCU El era cu trei
- Page 247 and 248: 244 AL. I. ODOBESCU pod maret pe ca
- Page 249 and 250: 246 AL. I. ODOBESCU intai d'espre p
- Page 251 and 252: 248 AL. I. ODOBENCI: rostindu-ne me
- Page 253 and 254: Dar. 250 AL. 1. ODOBESCU din nenoro
- Page 255 and 256: 252 AL. I. ODOBESOU cat §i pentru
- Page 257 and 258: 254 AL. 1. ODOBESCU momentul cAnd s
- Page 259 and 260: 0000 00000000 Petre Ispirescu CUVAN
- Page 261 and 262: 259 AL. I. OD 011EsCU §tie dad. Ju
- Page 263 and 264: 260 AL. I. ODOBESOU Publicarea i rA
- Page 265 and 266: 262 AL. I. ODOBESCU «Vazuta-ti vre
- Page 267 and 268: 264 AL. I. 0130013E,CU aplecdri din
- Page 269 and 270: 266 AL. I. 000BESCli purtat in con
- Page 271 and 272: 268 AL. I. ODOBESCI: cu noi, pentru
- Page 273 and 274: 270 AL. 1. ODOBES( «cu care au avu
- Page 275 and 276: 979 AL. I. ODOBESCU §i puternica n
- Page 277: Asociatiunea transilvand pentru lit
- Page 281 and 282: 278 AL. 1. ODOIMISCU gent al Asocia
- Page 283 and 284: 280 AL. I. ODOBESCU elalte natiuni.
- Page 285 and 286: 9s9 AL. I. (IDOIIESCU cum a publica
- Page 287 and 288: 284 AL. I. ODOBESCU de o parte ; pe
- Page 289 and 290: 266 AL. I. ODOBESCU ar fi putut sà
- Page 291 and 292: 288 AL. I. ODOBESCU du-se unele obi
- Page 293 and 294: 200 AL. I. ODORESCV In via discutiu
- Page 295 and 296: 992 L. I. ODOBEq.11 lora cari au ad
- Page 297 and 298: 294 AL. I. ODOBESCU florini austria
- Page 299 and 300: 296 AL. 1. ODOBDSCU Axentie, dr. Ra
- Page 301 and 302: 298 AL. J. ODOBESCU vdtati maghiari
- Page 303 and 304: : 00 AL. I. ODO RESULT turate, sub
- Page 305 and 306: Gimnazii §i coale reale JIM* RAPOR
- Page 307 and 308: NI AL. I. ODOBESCU Legea determinA
- Page 309 and 310: 306 AL. I. ODOBESCU «fi cu totul c
- Page 311 and 312: 3 08 AL. 1. ODOBES(U a) Gimnazilie.
- Page 313 and 314: 310 AL. I. ODOBESCIJ 50 In loc de n
- Page 315 and 316: 312 AL. L ODOBESCU lor ; le-ar prez
- Page 317 and 318: 314 AL. 1. ODOBESCU VIII. &iintele
- Page 319 and 320: 316 AL. I. ODOBESCU sau redactarea
- Page 321 and 322: 318 AL. I: ODOBESCU naturale) VII,
- Page 323 and 324: 320 AL. T. ODOBESCU Dad dinaintea f
- Page 325 and 326: 322 AL. L ODOBESCU tive de decorati
- Page 327 and 328: 324 AL. I. ODOBESCU II. Guvernul M
ASONATILINEA TRANS1LVANA. 275<br />
au indltat chiar la intrarea cheilor, dinaintea unei frumoase<br />
pajiste verzi strdbdtutd de alei stufoase de tei, au inaltat,<br />
zicem, cu mari sacrificii, un sumptuos edificiu national, palatul<br />
scoalei romanesti. Acolo, era in acele trei zile, centrul<br />
miscdrji Romanilor, veniti din toate pdrtile in capitala tarei<br />
Barsane ; acolo s'au tinut sedintele Asociatiunii literare; acolb<br />
erau adunate si expuse in cateva säli, productele industriei<br />
Romanilor de peste Carpati. Edificiul, impodobit cu steagud<br />
tricolore nationale si decorat jur imprejur cu brazi, pomul<br />
in veci verde si semn al veseliei si al sperdrii pentru<br />
Romani, era punctul central spre care trageau din toate unghiurile<br />
orasului, numerosii Romani locuitori si oaspeti ai<br />
Brasovului, cari veneau toti a se infrati intr'acest nou templu<br />
al nationalitdtii. Prin gloata numeroasd care furnica neincetat<br />
in preajma palatului scoalei si chiar prin tot orasul, gloata<br />
care se compunea in mare parte din barbati cultivati ai ro-<br />
InAnimii de peste munti, era plAcut lucru a vedea amestecandu-se<br />
cu frdtie, albele sucruane ale Ardelenilor cAmpeni<br />
si<br />
zabunele de mdtase aIe frumoaselor *cheience §i Sacelence;<br />
apoi figurile venerabile ale protopopilor romani cu vesmintele<br />
lor negre, incinse la brau cu rosu si cu pdlariile lor largi,<br />
mult mai cuviincioase decat potcapiele asiatice ale clerului<br />
nostru ; apoi acel aer sdrbdtoresc care se rdspandise peste<br />
tot locul si care pdrea a zice tutulor : «Suntem aci top Romani<br />
! Suntem intr'o tard Romand ! Nu mai e Neamt, nu<br />
mai e Sas, nu mai e Ungur intre noi !»<br />
E adevdr insd cd unii barbati, dar mai ales studentii,<br />
crezand a da acestei aspirdri o formà mai invederatd, socotise<br />
de cuviintd a imbrdca in acele zile, un costum original<br />
pe care il decorau cu numele de national, dar care semdna<br />
foarte a unguresc. «Ungurii I-au luat dela noi !» ziceau ei;<br />
«va sa-I ludm inapoi !» «il vor fi luat Ungurii dela noi;»<br />
le-a§ fi raspuns, «dar ce este mai sigur e cd adevdratul port<br />
romanesc, portul pldie§ilor din Barsa, din Vrancea, din Muscele,<br />
portul cAmpenilor de pe Olt, de pe Mures, de pe Seret<br />
si de pe Tisk Ungurii nu I-au luat dela Romani si cã Ro