OPERE COMPLETE

Muncitorul Roman
Lata. e câmpia ce se 'ntinde la poalele muntilor Carpati ;
fata ei neteda §i destinsa se perde in depArtare pe malul
maretei Dundri ; cAteva rduri spumegoase §i rdpezi, allele.
line §i largi, seoborandu-se din naltele piscuri de catre.
miaz''-noapte, §erpuesc printr'insa, desfa§urzind undele lor
azurii sub razele ealduroase ale soarelui.
Oehii se pierd adesea asupra acelei cAmpii; §i cu toate ca
se vad, ici, ceva hoick de grâne sau vreun camp semanat
cu porumb, colo, o livede de pomi sau o vAlcea acoperita
cu vita, urma omului nu se za'rete nicaeri; singurAtatea, pustiul
domnesc chiar in locurile unde ramân semne de viala §i
de munca ale omului. Abia dacd se aude din timp in timp,
cdte un glas duios, cântAnd o doina trista §i melancolica ;
abia dacA, seara, cAnd insectele §uiera printre frunzele ierbii,
se ivesc pe campia intinsa cdte un foc departat §i imprejuru-i
chipurile obosite a vre-o cdtorva plugari, ce-§i pregatese cina,
prin care vor sfAr§i trudnica lor zi de muncA.
Dar in' acele chipuri se vede ceva mai mult decat ofilire
(abatere) §i osteneala ; sub fruntea lor sbarcitä, scAnteiazd Inca'
ni§te ochi cari card. a veded un viitor mai fericit; acele tra.suri
aa de regulate, a§a de bine lAmurite, contin intr'insele
o putere, o energie, o staruinta, care negre§it au a puria. mari
§i minunate roduri. Lungi suferinte au adaogit acestor nalte
simtinlente, o expresie de moleciune melancolicA, care s'a raspandit
in cAnturi, in obiceiuri §i a pAtruns in tot spiritul
national...
Dar a sosit timpul ca Romania sa formeze toath o singurA