OPERE COMPLETE

262 AL. I. ODOBESCU
«Vazuta-ti vre-o data, dragii mo§ului, un camp de batalie
oDaca n'ati vazut, sä nu va ducA Dumnezeu sa vedeti ! E
«ceva ingrozitor. Cat poti coprinde cu Qchii, vezi trupuri de
oosta0 cazuti. Cand e0i mai in departare, stau trantite tru-
«purile care intr'o parte, care intr'alta, pe branci, pe spate,
oculcate sau starcite, cele moarte, §i tot pamantul prin prejur
oeste inro0t de sangele ce s'a scurs din ei. Ace0ia cel
oputin sunt scapati de chinuri !
Vin apoi ranitii. Vaietele lor auzindu-le ti se face parul
omaciuca de groaza. Unii sunt raniti mai u§or, altii mai
ogreu ; iara altii Ii dau sufletele».
Nu e a§a, domnilor, c s'ar zice cum cä aripa amenintatoare
a rnortii prevestea cu fiori, inca din adancul noptii, pe lini§titul
scriitor, pe care de cu dimineata, acea crunta aripa avea
sa-1 atinga i sa-1 doboare la pamant ? Iertati, va rog, aceasta
;ntrerupere §i sa ascultam acum descrierile mangaietoare in
care s'a stins cugetarea bunului §i milosului Ispirescu :
oMilostivirea cre0ineasca este lucru mare. Din daruri, din
oajutoare s'au infiintat fel de fel de paturi, de trasuri pentru
oridicarea ranitilor §i ducerea lor pe la spitaluri. Se infiintase
ospitaluri sub corturi in camp, departe de campul de razoboire,
unde se cAutau §i se legau cei mai u§or raniti ; preocum
§i spitaluri
ran iti.
statornice unde s duceau cei mai greu
oDoamna IRomanilor, cateva cucoane, femei d'ale boieorilor
sau fete de ale lor, se indesau care de care sa vin
«sa caute §i sa ingrijeascA de bolnavi, ca ni§te