OPERE COMPLETE

0000 00000000
Petre Ispirescu
CUVANTARE ROSTITA iN SEDINTA ACADEMIEI ROMANE
DIN 11 (2.3) DECEMVRIE 1887 1)
Domnilor Colegi,
A§a de rari sunt pe lume oamenii cari, in a lor vieata, se
pretuesc pe sine mai prejos de a lor dreaptti valoare, incht
este o turd' §i minunatti fericire pentru ceice au curioscut un
asemenea om, de a-I meth indata pe treapta ce i se cuvine,
atunci când el, sub stra§nica oshndä a ursitei, §i-a curmat
lucrarea sa pe pamânt. Rdmâne atunci numai ca faptele sdvtir§ite
de el, cu sufletul §i cu mintea, s5. fie invederate tuturor,
fara de nici o paguba acum pentru sfieata modestie
a fiintei lui dispArute, sA fie, zic, invederath lumii, de
catre aceia cari au §tiut a le cumpAni fdrà gre§, pe chnd
inca ftiptuitorul lor traih. Astfel, .numai astfel, acele fapte,
§i drepte §i bune pot ajunge a fi de indatti judicate, lAudate
§i rasplatite de ob§te, cu verdicte, cu binecuvantdri §i
cu preturi, adevtirat vrednice de ele.
Sub forma unei datorii cuvioase vine azi aceastd duioasá
fericire sA'mi aducA oarecare manghiere intru perderea ce am
incercat, acum vre-o trei sdptdmâni, prin moartea pripelnich
§i cu totul prernaturd a unui bArbat, inch' verde la trup §i
la minte, pe care, de multi ani, eu unul ma deprinsesem a-I
privi ca un model, mai fard seamAn printre noi, de activitate
onestA §i blandA, de laborioasA §i spornica inteligenta,
ca o intrupare a tuturor darurilor alese, a tuturor insu§irilor
pretioase cu care poate sA' fie inzestrat un om, nAscut, cres-
1) CuvAntarea aceasta a aparut i in brovrA deosebita.