OPERE COMPLETE

JUNDIEA ROMANA DIN PARIS 247
ldei §i simtiri zburdalnice, el le-a cantat in cadente ware
§i armonioase, care farmecã auzul, pe cand razgandirile-i, la
tot momentul se inalta dela ocupa plink unde vede prin cristal,
picAtura purpurinA», 'Anà la de§artAciunea vietei de placeri.
Atunci spiritu-i vede curat cA 'n lume, oricine intalne§te
pururea_:
Dupa plin deOrtaciune,
Dupä zori soare ce-apune,
Dupa viata un mormant !
Apoi cAutand un minut, cu ochii gale§i turburati :
La ciorchina auroasa
Ce-i strivita sub picior,
Care curge spumegoasa
lntr'un rumenel izvor,
el indatä se treze§te §i iea aminte :
Ca ciorchina zdruncinata,
E al lumii trist simbol!
Si insfar§it, atunci .chiar cand, furat fail de voe de vartejul
placerilor, ii vine a striga cu nepAsare :
Dati-mi vin, mai dati-mi mie !
indatà apoi i§i revine in simtiri, §i puternica sa junie, despretuind
focul netrebnicei belii, il face sa zicA :
ce-mi trebue'n belie
NebuneVe-a inota,
Cand tu scumpa mea junie,
Ver,i in mine facla ta !
Te inalta inc'odata,
Al meu suflet ! §i te'mbata
De cere§tele-armonii ;
Timpul, spaliu'mbratieaza;
Daca spiritul creaza,
Creator tu poti sa fii !...
(Befia).
Astfel era George Cretzianu, pe cand ca studenti la Paris
am trait impreund; iar' in momentul cand, la August 1853,
el plecd dintre noi, cu adancA emotiune, i§i lua ziva bung,