OPERE COMPLETE

22 AL. I. ODOBEISCU
nefei; dar insa, facand partea asemuirii, nu trebue sa nesocotim
si uncle diferenfe insemnate. Inteadevar, daca simfmantul
si idea sunt aceleasi in duiosul cant al Linutui antic
§i in pastorala intristatoare a Romanilor, infelesul general
insa al legendei, dela una pana la alta, s'a preschimbat; caracterul
religios ce da antichitatea acestei tradifiuni, acel cult
al naturei fizice, ascuns sub o poetica legenda, au perit cu
totul in amintirea moderna, descolorate, risipite si nimicite prin
ideile mai inalte si mai morale ale religiunii crestinesti. Aceasta
a fost soarta tuturor credinfelor religioase ale paganilor, cate
s'au pastrat in sanul popoarelor din timpii noi : sau ca zeitafile
lor protectoare au cazut subt urgia crestinilor si Demonit
(Salp.tovot) si Idolii (Elatax) lor, odinioara plini de daruri §i de
virtufi, au devenit spirite dusmane si infernale, sau ca tradifiunile
si practicele lor religioase, despodobite de infelesul lor sacramental,
au ramas in popor ca niste simple legende si obiceie
casnice si campenesti. De aceea si in cantecul nostru, nici zeul
gelos al luminei si al poeziei, nici cdnii sau mistretiiturbati de
arsifa caniculei, nu mai pricinuesc moartea pastorului, ci alfi
doi semeni ai sal, alfi doi pastori ca clansul, vorbind numai
poate limbi straine lui. Astfel ideia de patrie incolfe§te pe
tulpina secata a religiunii ; astfel caracterele accesorii ale und
legende se preschimba dui:4 locuri si timpi, lasand abia urma
de existenfa lor.
Ideile insa de cdpetenie, acelea pe cari nici o lege nu le
poate tdgadui, acelea se pastreaza mai cu sfinfenie, caci
mintea poporului mai cu greu cuteaza a le preschimba. Astfel
modul de a privi moartea ce-1 vedem dezvoltat in Mioara,
adica acea nunta mistica cu ,xo mandrd crdiasd, a lumil mireasd*,
cu (go fata de crai, pe o guru de rai», acea serbare
mare* la care toata natura si osoarele # tuna, §i brazi ,si
pdltinai*, §i