OPERE COMPLETE

JUNIMEA ROMANA DIN PAIHS4 245
Inca §i azi, a tramite, dincolo de morminte, celor cu cari
impreuna am visat §i am urzit, in anii tineretelor, toate frumoasele
noastre proiecte pline de un patriotism exaltat, toate
planurile noastre in care totdeauna cultul datinelor Orinte§ti
se amesteca adanc Cu al §tiintelor §i al artelor, cu tot
ce este bine, cu tot ce e frumos. Acea generatiune a noastra
e ultima care, la noi, a simtit nevoile trecerei dela lumea
vechie la cea noua, dela viata societatii din trecutul nostru
romanesc, la acea viata a viitorului pe care, din nenorocire,
cei mai multi dintre noi n'au vazut-o §i poate cá nici nu o
vor vedea statornic intemeiaffi pe principiile visaie odinioara
de noi.
Dintre noi, ce§tia dela vechia Junime Romând din Paris,
&au §i dus multi, lasand urme duioase ; s'a dus blandul §i
demnul Dr. P. Jatropolu ; s'a dus iubitul nostru cantaret
Dimitrie Florescu, compozitorul ginga§ei rnelodii a Stelutei ;
s'a dus Dimitrie Berendei, al carui spirit a§a de cultivat §i
al carui fin talent de artist §i de scriitor, s'au afundat in
griji casnice §i sociale ; s'a dus un tandr §i amabil poet,
Alexandru Sihleanu, care, Wind la oarecare punt, a fost
pentru un moment, emulul in poezie a lui G. Cretzianu.
Eu insumi, acum vre-o 25 de ani, deplangand soarta fatala,
care ne-a rapit, a§a fara de veste, pe junele Sihleanu,
am pus in comparatiune cloud poezii ale lor, in care ei
arnandoi cantau cu acela§ foc, dar cu aplecarile diferite ale
firei JOT, placerile primejdioase ale Betiei. Recitind, sunt acum
cateva zile, acele poezii u§oare §i aducandu-mi aminte de
alte mai multe versuri lirice cu cari unii poeti romani, stelute
radioase, dar efemere, au semanat, de un secol incoace,
cerul cam neted §i cam pustiu al literaturei romane§ti, mi-a
dat in gand, cal poate n'ar fi nici in paguba limbei, nici intr'a
geniului national, de a alunga deasupra norii uitarii §i
de a le prefira plapandele lor vapaie sub ochii publicului binevoitor.
Si ce prilej mai priincios puteam afla de cat a vorbi mai