OPERE COMPLETE

CUVANTUL ROSTIT LA iNMORMANTARFA LUI GEORGE CRETZEANU 239
trupul se cufundA sub dânsul...» Era mort, ucis de O vana.,
ce inecase inima in sange . . . . . . . . .
. . . .
A§a dar pe acest nestatornk pámânt, nimic, nimic nu
pate sA asigure omului un trai lung in fericiril
Se sutpN Wà veste o yank in piept §i fericitul, nesocotitul
fericit, nu mai este..,
cei pe earl dansul ii fericea imprejuru-i, ca orbi intr'o
prapastie neyAzutd cad §i se prAvalesc in cea mai cruntA
durere.
Ce le mai rdmane atunci de fAcut acelora pe cart i zdrobe§te
§i-i desmaduleazA suflete§te o a§a. pripelnicA §i ingrozitoare
restri§te?
Ei plang, ei se jälesc ; ei i§i frAmantà sufletul cu tin dor
lung, obositor, nesfar§it.
Chipul, ochii, gura, mana aCeluia pe care I-au iubit §i pe
care in veci ii doresc, acelea nu mai pot aievea sA le aduch
vreo, u§urare, vreo mAngaiere. Tot& a perit nAlucA, totul s'a
stins n intunericul mortii!
Dar, cand o inimA generoasa., când un suflet inalt au §tiut
O. lase, dupd dAnsele, urme de acelea, ce nu se mai §terg,
acestea sunt §i raman pentru toti §i scumpe amintiri §i dulci
mangAieri.
Acum dar, inaintea acestei groape sinistre, sA ne spunem
ctr totii, ca -Gheorghe Cretzeanu, una din acele nobile inimi,
unul din acele inalte suflete, Gheorghe Cretzeanu, nu a perit
Nu, in acest minut cand noi deplangem muritoarele-i despoieri,
el este un spirit &es, carele, in inAllimea ceriurilor,
simte o sfantii fericire, cad vede Ca doru-i patriotic s'a implinit,
acel dor pe care, cu pretriaturd limbä de mOarte el I-a
rostit odinioarA :
De-oiu muri, voiu sA ina'ngroape
In pAmântul românesc !
Fie piatra cat de great
Tot mai bine'n tara mea !
Dar §i mai departe a mers duioasa prevedere a omului de,