OPERE COMPLETE

20 AL. I. ODOBESCU
omului miscat de aceleasi impresiuni, chiar sub deosebite clime
si in epoce diferite. IntinzAnd apoi cercul analogiilor Ia ideile
si la simtirile ce incearcd sufletul, precum si la creatiunile geniului
omenesc, e invederat ca i Intipäririle celemai addnci,
traditiunile cele mai temeinice, cAnturile cele mai rAspAndite,
au trebuit sd se iveascd pretutindeni sub forme asemuite sau
sd se transmitd dela un popor la altul cu aceleasi caractere
generale. Pe aceste temeiuri si in urma amAnuntei analize ce
am consacrat legendei si cAntului poporan numit la Eleni,
Linos, sd arunam acum ochii asupra unui cAntic cules in
poporul nostru si sd citim cu toatd luare aminte ce meritA,
frumoasa baladd intitulatd Mioara:
pPe-un picior de plaiu, de trei zile 'ricoace
pe-o gurA de raiu gura nteti mai tace.
lacA vin in cale, Ori iarba nu'li place ?
se cobor la vale Ori esti bolnAvioarA,
trei turme de rniei MioritA, mioarA?p
cu trei ciobAnei ; 4DrAgutule bace
unu'i Moldovan, DA'ti oile 'ncoace,
unu'i Ungurean
si unu'i VrAncean ;
la negru zAvolu,
cal iarba de noi
iar cel Ungurean si umbra de voi.
si cu cel VrAncean, StapAne, stApAne I
mAre, se vorbirA Ili chiamA s'un Caine,
si se slAtuirA, cel mai voinicesc,
pe l'apus de soare
ca sa mi'l omoare
cel mai bArbAtesc,
cA l'apus de soare
pe cel Moldovan,
cal mai ortoman,
s'are oi mai multe
multe si cornute,
au sA mi te-omoare
baciul Ungurean
i cu cel VrAncean I
POO BArsanA,
si cal invatati de esti nasdrAvanA
si
cani mai bArbati !... i d'a fi sA mor
lar cea miorita in camp de mohor,
cu lAna plAvitA sA spui lui VrAnceari
de trei zile 'ncoace si lui Ungurean,
gura nu'i mai tace ca sA mA ingroape
iarba nu'i mai place. aicea p'aproape .
«MioritA laie in strunga de oi,
laic, bulucaie ! sa fiu tot cu voi