OPERE COMPLETE

220 AL. I. ODOBESCU
prin drept de merite §i de varstd, Canonicul Timotei Cipariu.
Dar and se deschise in Societatea Academicà discutiunea
asupra dictionarului limbei, ea dela inceput se inver§und a§a
tare, incat firea demnä, bine cumpdnita. §i minunat de find a
acestui distins erudit, se inspäimantä de apuaturile tumultoase
§i autoritare ale unbra din colegii sai. El plecä di,n Bu
cure§ti Ma. gand de a se mai intoarce vreodata in acel aprig
camp de ceartä, unde, zicea el, domolind glasul ca de groazd
§i de uraciune, qse fa6 treburile cu lopata §i nu cu judecata».
Din Blaj, trimisa insd la 1869 partea intai (analificd) a Gramaticei
sale, §i in 1877 a doua, (coprinzand Sintaxa).
De aci inainte pana §i tiparul nu mai scoaserd nimic la
iveald din lucarile lui Cipariu.
Ce va mai fi lucrat el in ace§ti din urmä zece ani ? Poate
cd d. Canonic Moldovan, executorul sdu testamentar, va scoate
la lumind lucrdrile rämase pand acum necunoscute.
Ceeace cunoa§tem, ceeace intrevedem, pe timpul acestor
zece ani, este numai umbra batranului erudit, viejuind intr'o
adana. Iinite, ca §i ascuns de lume printre carjile ce-1 1mpresurau
de pretutindeni §i se ridicau ca metereze imprejurul
lui.
11 zarim asemenea cu acei filosofi garboviji, pe care nemnritorul
pictor Rembrandt ni-i-a infdji§at infundaji in intunericuj
unor bolte ticsite cu cãrfi §i priimind numai pe al lor
chip, adanc cugetator, o minunath razä de soare, care depune
pe a lor frunte o aureola de spiritualitate, de injelepciune, ile
virtute, de nemurire. In idealii folosofi ai lui Rembrandt ne
place a recunoa§te chiar icoana vendratä a ilustrului nostru
Timotei Cipariu.
Mare paguba, mare pedeapsa este pentru oamenii de §tiinjd,
and ei se aflä in imprejurdri de acele, ce-i silesc sd
jina seamd, in lucarile lor, de cestiunile 1]oliticei contimporane
§i chiar d'a se infige intr'insele cu mai multd sau cu
mai pujind inver§unare.