OPERE COMPLETE

190 AL. L ODOBESCCT
slavone§ti la mAnA pentru stapAnirea oricArii sforicele de
mo§ie, oricArui drept cetatenesc.
Astfel socoteau poate cA poporul Roman se va amagi a
crede cA limba a celor sfinte §i limbA de folos §i de omenie
nu poate fi cleat o limbA strainA, bunAoarl cea slavoneascA,
dincoace de Carpati i cea ungureascA dincolo. Dar pe cAnd
vlAdica in bisericA, iar domnul i boerul in divan, bolboroseau
graiuri strAine, poporul de rand sthruia a vorbi in cAminul
Mu tot române§te, a se InchinA lui .Dumnezeu tot romAneVe,
a calla tot române§te doina de jale §i de vitejie a
trecutului.
A§a incAt, de cateori se intamplà ca, dintre oamenii dela
not, cu §tiinth de carte strAinA, sä se iveascA vre unul cu
minte mai deschisä, cu inimA mai generoasA, el pe datA, folosindu-se
de §tiinta sa, cercetà coliba trtranului, a celui care,
numai dAnsul, pe atunci mai cutezA a se numi Raman,
recunoscAnd din graiul lui cA dAnsul e vitA de Roman,
zicea i el indatA cu mirare i cu mandrie, despre poporul
Itcestei IAA :
and au adus inteinsa romAneascA limbA
De bun neam i feritd de calea strAmbA
Se trage din sange ruda impArAteascA.,
Dumnezeu 1-au sporitu4 nainte sA creascA b
§i inteadevAr ca s sporeased acest popor de bun neam,
-care se trage de rudd impardteascd, §i ca sa creased ferit
de calea strambd, ii a trebuit sd'§i pAstreze §i ii trebue ind
sA-§i cultive romdneasca ml limbd.
De vre-o douA trei sute de ani incoace, noi pittem urmAri
pas cu pas mersul treptat al natiunii romAne. Ea sta
lAngedA §i truditd, se Ini§cà fArA spor, atunci cAnd inch nu
cutezase a vorbi, in toate ramurile vietei ei sociale, limba so
proprie, limba sa originara.
Dar din minutul cand piedicile limbelor strAine n'o mai incurcarA
nici in bisericA, nici in viata publicA, nici in producliunile
literaturei, din minutul acela 'avAntul ei fu nemAsurat.
De atunci incoace ea spore§te inteun an mai mult decAt o-
si