OPERE COMPLETE

180 AL. I. ODOBESCU
noaptea din somn pe copii, in clima mai asprA, in tara mai.
crestinA a Romani lor. Pe cand zapada acopere pamantul. pe
cancf gerul sleieste chiar apele, o Stea, icoana a celei ce s'a
inaltat odinioard pe cer ca sd calduzeasca pe cei trei Crai
dela Rdsdrit, mana cete de copii prin intunericul ulifelor vi.-,
foroase, in ajunul CrAciunului, si le indeamnà a vesti cu glasuri
nevinovate crestinilor adormiti, ca peste putin are sa vina,
ceasul solemn si dorit al mantuirei! Ei nu-i ameninta, co
copiii din antichitate, cu furtisaguri, dar le e frig, le e foame
biefilor copilasi, si, dupa ce au strigat :
Buna dimineata la Mcl-Ajun !
ei cer sa le dea macar .«un covrig, cà mor de frip, macar
Ao nuca, ca se dau cu capul de uluca», mdcar «un mar, ca
sa te trag de par !>>
g0 ! vechi datine si vechi cantice ale poporului! Ce dulce
farmec coprindeti voi in naivele voastre expresiuni ! Aspra
criticä se sfarma. dinaintea voastra, caci mintea omului, deprinsa
cu voi din pruncie, pare cA se scalda, la auzul vostrur
in nevinovatia-i primitiva. Voi sunteti pentru noi amintiri suave,
ce invieaza junia in suflete ! Pentru popor, sunteti floarea
neuitArei!»
Aceste rAnduri le scriam acum vr'o treisprezece ani, aruncand
intr'un articol despre canticele noastre poporane cateva
idei culese in studiul antichitatei si puse in comparatiune cu
ceiace fiecare din noi a väzut sau a invAtat din copilarie in
caminul pdrintesc. i pe cand le scriam, flu minte cd gandul
imi era a cerne prin sita studiilor clasice, cele mai mulre din
acele datine bätranesti, pe care noi cei de astAzi le am apucat
Inca, dar pe care strdnepotii nostri nu le vor mai cunoaste
poate deck din scrisele noastre.
Ayeam de end .a intreba in carti pe vechii plugari ai Laliului
dad. nu cumva dAnsii, sau cel putin f)acaii lor, cari
..
Inca nu imbracase gravitatea togei virile, n'au inventat care
ei acea urare vesela si glumeata cu care tinerimea din satele