OPERE COMPLETE

VASILE ALECSANDRI 169
«Le-a reciti acum pe toate, caci fiecare coprinde in sine
ate o faptä sau cAte o aplecare vitejeasca a osta§ului nostru;
fiecare in parte §i toate ImpreunA au darul de a de§teptà in
mintile noastre scumpe §i nobile simtiri, simtiri de acelea pe
care tot dânsul, poetul nostru, ni le-a lAmurit in aceste ale
sale mandre §i parinte§ti cuvirite :
Dragii mei ! din f ocul luptei oteliti and va-ti intoarce
La camin unde Romanca asteptand, suspina, toarce,
Tot poporul, rucla, frate, soft, mama si parinte,
Ca la Domni, cu pâni i sare, vor esi voua 'nainte.
Cad din voi fiesce care poarta 'n frunte o cununa
i de gloria de astazi si de gloria strabuna!
Pas' dar! pas' tot inainte ! timpul vechiu din nou zoreste!
Viitorui Romaniei dat-au mugur ce 'ncolteste !
0, copii ! de voi sunt mandru, simt acea mandrie mare
Care creste cu marirea unui neam in desteptare.
Mi-am vazut visul cu ochii, de-acum pot sa mor ferice.
Astazi lumea ne cunoaste : Roman, zice, Viteaz, zice
«Eu unul nu §tiu cum merge cursul pricinei in lumea
d-voastrã cea cu haina albastrA, adaose sfAr§ind entuziastul
meu militar ; dar atAta §tiu cA, dacA la noi in o§tire, un
voinic ar fi fAcut cu sabia atatea vitejii cAte a insemnat d-1
Alecsandri cu condeiul, apoi toti intr'o glasuire am fi cerut,
§i
Domnitorul nostru, carele-i §i viteaz, i intelept §L.Alarnic
§.1 drept, ar fi §i preIntampinat cererea noastrA ca sd-i fie
peptul intreg al acelui voinic, acoperit cu cruci §i cu stele, ca
a arate lurnei neasemuita sa virtute militard».
VA las §i aci sà judicati d-voastrA, domnilor, dacã ce a zis
din inima sa simpla viteazul osta§, are tot aceea§i valoare
in mintea oamenilor cu culturA literarA.
* *
*
Märturisesc insá cA, in cercetärile mele, nici pe oamenti de
felul acesta nu-i am ocolit, §i-mi aduc aminte cA intr'o searA,
e§ind dela teatru, unde se jucase, dupA puterea tinerei
1) Oda ostafilor romdni, din Ostasii nostri, pag. 123.