OPERE COMPLETE

162 AL. I. ODOBESCI1
Iar altele, mai multe, cu-o 1ene0t mi§care,
Sub ziduri de hatemuri pintind in leganare,
Prin sunet de tamburA i glasuri de manele
Cadanefe frumoase le chiamA Ia zebrele 1).
«Astfel de descrieri, dar poate mai incomplet desvoltate ne
a prezentat poetul §i atunci cand, in canturile sale de junie,
adunate succesiv sub titlurile de Lacrimioare §i de Margeiriteirele,
muza lui totdauna vioaie §i spornicd nu'§i acordase
Inca pretioasele rAgazuri de la Mirce§ti, ca sd lAmureascA sub
mai statornice forme impresiunile i amintirile ei poetice.
cPe atunci ea era o copild ginga§A §i sglobie ; radea §i
plangea lesne, furandu-ne mereu inimele. Acum s'a fdcut femeie
mandrA i mintoasd ; zambetul ei e plin de darnicA bunAtate,
lacrimele sunt mângdieri.
cGlasul ei se inaltA acum cu rAsunete trufa§e, cand ea
calla vitejiile strAmo§e§ti, ea care odinioard abia doard de
cute* isteata, sd zicA din frunzA cumcd
In pAdurea de la Strung&
Sunt de cei cu pu§ca lungA
Cari dau chiorA§ la pungA,
astdzi, dupe ce §i-a instrunat falnic coardele lirei spre a lAuda
in limba ce li se cuvine, pre eroii de la Dumbrava ro,sie, se
simte acum iri drept i in putere a deschide, prin rostul sAu
fatidic, ortzonturi de nemArginitd mArire tdrei noastre §i a zice
cu duiosd mandrie :
Tu, scumpA BucovinA, odraslä romaneascA !
Tu, cuibul vitejiei, tu, falA strAmwascA
RAspunde 'n f ata lumei cu a ta despretuire
Acelor ce aclamA a ta nenorocire.
StrAinii te insultA 1-a soarelui luminA,
Ca pe un oim ce-I roade o lacomA verminä.
Ei rad de tine astAzi crezand c'a lor gramada
De-acum pe vepicie te lace a lor pradA ;
Dar nu te pot ajunge insultele profane
Când e§ti vlAstarea, fiica, cohortelor romane,
1) Din Murat-Gazi Sultanul §i Beni-Mustafa, in Legende nouA, p. 51.