DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

FUNCTIA DREPTULUI 13
aruncata in ogorul stiintei omenesti, a dat roadele ei binecuvantate
de adevar si de progres.
§ 2. Critica scoalei istorice
Dar cu Loath aceasta izbanda a scoalei istorice i cu toate netagaduitele
servicii ce ea a adus stiintei juridice, unele din teoriile ei au
lost contestate.
Daca ideia de evolutie a izbutit sa se faca azi unanim admisa,
chiar in afara de stiina dreptului, apoi teoria constiintei populare,
Bewusstsein des Volkes, teoria spiritului popular, Volksgeist, au avut
de infruntat o critica severa, careia n'au putut -One piept.
In adevar, nici Savigny i nici Puchta n'au precizat ce inteleg
prin constiinta nationala a unui popor. oEi au facut din spiritul national
un fel de putere misterioasa i oculta, care creeaza ea singura
dreptul, printr'un fel de genera -Pune spontana, nesupusa nici unei
prevederi i nici unei reguli# 1). Tata, dealtfel, cat de neclar se exprima
Puchta in aceasta privinVa: oExistenta dreptului, — scrie el
(Op. cit., I, p. 14) — care determina i hotaraste raporturile dintre
indivizi, purcede dela constiinta omeneasca. Aceasta constiinta,
omul o are dela creator ; dreptul este o oranduire dumnezeiasca, dat
omului de pronia cereasca si priceput de constiinta lui>>. Tot asa de
putin lamurit este si Savigny: oDaca se cerceteaza, care este obiectul
In sanul caruia dreptul positiv îi are realitatea, se gaseste ct acest
object este poporul. Dreptul positiv traeste in constiiwta colectiva
a natiunii, deaceea el poate fi numit drept popular (Traito, I, p. 14)>>.
apoi, mai jos, Savigny, repetand aceeasi ideie, o exprima tot atat
de vag si de generic: obaza dreptului pozitiv are existenta i realitatea
ei in constiiwta generala a poporului)). Cum anume dreptul ti
are baza in constiinta poporului, n'o spune nici Savigny i nici
Puchta. Confuziunea aceasta, dealtfel pur teoretica, n'a avut nici
o consecinta in aplicarile practice, pe care le-a facut Savigny teoriilor
sale. Noutatea lor consta in scoaterea dreptului din ratiunea
pura a omului Si atribuirea lui unor cauze evolutive din afara, unor
eauze pur istorice. Or, constlinta aceasta colectiva, data de catre
1) L. Tanon. — L'evolution du droit et de la conscience nationale, Ed. 2, Paris,
1905, Alcan, p. 68.