DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

12 PUNCTIA DREPTULUI
nastere ca limba si se desvolta ca ea, printr'o serie de transformari
ce se efectueaza in chip continuu, printr'o evolOe lenta 1). Puchta,
continuatorul i elevul eel mai de seama al lui Savigny, profeseaza
pareri aproape identice: oPrecum viala popoarelor se schimba
dealungul veacurilor, tot astfel dreptul, ramura a acestei vieti, se
schimba si el cu vremea, se desvolta odata cu poporul caruia apar-
Tine si se adapteaza diferitelor faze din desvoltarea lui. Intr'un cuvant
— incheie Puchta — dreptul are si el o istorie* 2).
Teoria aceasta, atat de simpla in aparenfa, a avut o inraurire covarsitoare
asupra spiritului omenesc in deobste si in doesebi asupra
dreptului.
De acum inainte chestiunile juridice incep sa fie studiate la lumina
istoriei. Dreptul roman, ca i dreptul celorlalte popoare, e cercetat
priceput, nu ca un sir de dispozitiuni arbitrare i Cara legatura
intre ele, ci ca un sistem unic, strans legat in elementele sale, necontenit
schimbat dealungul secolelor, batut fara odihna de aripa vremii.
Istoria, la randul ei, face imprumuturi dela drept. Datorita
metodei lui Savigny s'au putut face, in Germania, cele mai temeinice
cercetari asupra Romei antice. Mai toti istoricii au fost si mani
jurisconsulV: Savigny, Puchta, Niebuhr, Marquardt, Mommsen,
precum i inaintasii lor Heyne, Spittler, Gustav Hugo, Cramer,
Haubold i Moeser. Tot acum apar primele studii de drept comparat.
Michaelis studiaza dreptul mozaic si vine in conflict cu Eichorn,
co-directorul lui Savigny si al lui Goschen, la celebra lor
revista Zeitschrift far Geschichtliche Rechtswissenschaft; olegislqia
grecilor i dreptul antic au lost profund explorate de catre Hullman,
Platner, Bunsen, Meier si Heffter0). oIn acelas an chiar, doui
jurisconsulIi celebrii din Heidelberg, Mittermaier i Zachariae, au
fundat un jurnal critic de jurispruden0 i legislatie straina (lb.,
p. 287))), iar Zachariae compune oun excelent manual al dreptului
civil francez)). In aceasta epoca se netezeste campul si se face cu
putiap viitoarea stiinfa socialk—pretutindeni samanIa cea notia,
1) Fr. Ch. de Savigny. — Traite de droit romain, trad. de Guenoux, Paris,
1885, Didot, 8 vol., I, pp. 14 i 25; vezi §i prefata.
2) C. F. Puchta. — Cursus der Institutionen, 2 vol. Leipzig, 1875, Breitkopf,
I, pp. 26-27.
3) F. Lerminier. — Introduction generale a l'histoire du droit, Ed. II, Chamerot,
1835, Paris, pp. 286-287.