DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONOMIA ESCLAVA GISTA 43
hoc interdict° nihil refert: qualiscumque enim possessor hoc ipso,
quod possessor est, plus juris habet quod ille qui non possidet*.
Romanistii au incercat sà explice inteun fel sau in altul, aceste
drepturi exorbitante ale posesorului de fapt. Adevarul insa e ea societatea
romand, care a acordat proprietarului drepturi absolute
din nevoia de a-si asigura productia, nu iwlegea ca el sa se foloseasca
de dansele in mod abuziv si in contradictie cu scopul in vederea
caruia ele fusesera create. Solon, care a introdus in Atica
usucapiunea §i prescriptia extinctiva, Ii motiveaza aceste ariaminte
ale lui, pe baza interesului social, care e productivitatea
solului.
Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate era respectat si sacrosanct
In mainile proprietarului care-si indeplinea sarcinile; — pentru cel
negligent garanciile legii dispareau.
Dar, in dreptul roman, idea de incurajare a productiei constituia
un intreg sistem din care face parte si jus Italicum, adica scu-
tirea de dare catre S-tat ' a pamanturilor situate in peninsula. Loria
observa cu mult spirit critic ca cu tot dreptul absolut de proprietate,
romanii n'au ezitat sa-1 restranga, on de cate on interesul
productiei o cerea. Pentru acest sfarsit au statornicit servitutile
rurale; au ingaduit vanatoarea pe proprietatea altuia, ajutand
astfel la distrugerea animalelor daunatoare agriculturii; au permis,
aceluia care-si apropie lucrul altuia, sa restitue pretul acelui lucru,
In scop de a incuraja munca ; pentru acelas scop, acela care detinea
timp de doi ani un pamant, devenia proprietarul acelui pamant ;
au admis usucapiunea ca pedeapsa impotriva proprietarului negligent.
In fine, pentru a incuraja initiativa individuala, romanii
au hotarit ca fructele vor apartine posesorului de build credinp
(Les bases economiques).
Toate aceste masuri, luate de romani pentru a impiedeca #exercitiul
abuziv al agriculturii»— cum se exprima Jehring— constituesc
cea mai buna dovada ca dreptul exclusiv de proprietate n'a
fost statornicit de gustul si in favoarea exclusiva a capitalistului, ei
si in vederea productiei. Tocmai deaceea societatea romana nu s'a
putut lasa numai la bunavointa unui proprietar, inarmat cu drepturi
de suveran absolut i nici in nadejdea unor reguli de drept, a
caror putere era relativa ca dovacla, dealtfel, ca in timpurile mai
inaintate ele cad in Asoluta disuitudine. Deaceea, pe langa