DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 37
Lea posibila recrutarea de sclavi i o proprietate potrivit de rark
pentruck acapararea ei de catre indivizi, sä prezinte un avantaj
In mainile expropriatorului. Deaceea vom considera dreptul roman
din clipa inchegarii proprietapi individuale, ash cum vrea sa ne-o
prezinte Fustel de Coulanges.
Cum asupra acestei chestiuni vom avea prilejul sa revenim intr'un
capitol special, sã presupunem deocamdata ca perfect adevarat
ca.' din cele mai vechi timpuri, definitia proprietaIii romane
era: jus utendi, Iruendi et abutendi §i sà ne intrebam: cui aparTinea
acest drept absolut de proprietate?
Intregul drept roman raspunde ea cetateanului, care se bucura
de plenitudinea drepturilor civice, rezumate in jus conubiurn, jus
commercium, jus actio §i mai tarzi -a i lactio testamenti, M. I.6 a mai
vorbi si de drepturile politice propriu-zise, cum erau jus sullragii
jus honorum. Strainul era exclus dela aceste drepturi, la Roma
ea si in Grecia. El nu putea poseda nimic si in multe cazuri proprietatea
romana a luat fiinta tocmai din aceasta incapacitate a s trainului.
Jehring rezuma aceasta situaIie in urmatoarele cateva cuvinte:
#proprietatea romana— scrie el') — naste din exerciVul
forIei romane, impotriva strainului, lipsit de drept*.
Numai cetaIeanul putea, asa dar, stapard veva conform dreptului
civil, ?mum ex jure Quiritium. i facusera romanii din dreptul de
proprietate un atribut al cetaleanului, pentru ca avusesera mai
intai grija sà faca din dreptul de ceta%ean un monopol al unei
singure caste— un monopol al patricienilor. Numai patricienii,
grupaii in girgi, se bucurau de drepturile cetaienesti si, in adevar,
numai lor le aparTinea proprietatea solului. Dovezi in aceasta privinVa
avem multe, vom cita numai doua, lama pe cele mai concludente
in cauza: la stingerea unei familii, adica in lipsa de mostenitori
testamentari si de agnaii— scrie Mommsen 2)— bunurile
membrului unei gene patriciene treceau la gentilii sãi, ca proprietari
originari ai acestor bunuri. Tot ash, cand se marita o fan.' inlaun7
trul gintei ei, era destul consimOmantul tutorelui pentru a opera
transfertul propriet4ii dotei; cand insa femeia se marita in afara
1) It von Jehring. — L'esprit du droit rornain, Trad. do 0. de Meulenaere,
Ed. 3, Paris, 1886, A. Mareseq, I, p. 232.
2) Mommsen. Droit public romain, T. VI, vol. 1, p. 24.