DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONOMIA SALABIATULUI 209
Revolutia dat toate sihiflele sà raspunda acestei nevoi. Cum
era insa firesc lucru, ea n'a putut da Frantei acest sistem. Th. Ferneuil
1) e de parerea lui Sorel ca Revolutia a trebuit sä se margineasca
la formule i idei abstracte, pentru c formulele practice
ale fiziocra tilor dadusera gres cu Turgot i eh oamenii Revolatiei
le aveau, din aceasta cauza in oroare.
Explicatia nu ni se pare exacta. In primul loc, pentruca Revolutia
a uzat, in larga parte de doctrina fiziocratich, ha unii din fisiocrati,
cum e de pilda Du pont, care capata in Adunare numele
de Nemours, au jucat un rol important in prepararea legilor si decretelor
Constituantei si ale Legislativei. Ba ceva mai mult, opera
lui Turgot, nu numai eh n'a fost detestata de revolutionari, dar
Inca, am vazut, ca breslele au fost desfintate de Revolutie cu un
raport al lui Dallarde, care e o reproducere aproape servila a tuturor
argumentelor fiziocratilor.
Apoi, cum vom vedea mai jos, cand se confectioneaza, in Franta,
Codul civil, legile deosebite care il compun, sunt motivate cu argument°,
can searnana aidoma cu cele expuse i sustinute de fiziocrati.
Prin urmare, alta trebuie sä fie cauza, care a impiedicat Revolutia
sa dea Frantei sistemul juridic cel nou, cerut de noua ei organizare
economic.
Adevarul e ca Revolutia, trimitand la esafod pe rege i dand
Statului organizarea cea noua republican, s'a vazut nevoith
creieze mai intai organele de drept public, care sä-1 punk in masura
sä functioneze, sub noua lui forma.
Si in adevar, asta a preocupat mai intai Revolutia. Ea a dat
Frantei cele dou4 Declaratiuni ale drepturilor omului si ale cethteanului,
dela 21-25 August si 5 Octomvrie 1789 si a doua, din
1793, precum i Constitutia dela 1791.
In aceste acte legislative, sunt sintetizate toate principiilecelenoui.
Asa, de pilda, prin articolul 1 din Declaratia drepturilor omului,
dela 1789, se proclarna egalitatea juridic h a indivizilor. Jar art. 2
declara ea drepturile naturale i imprescriptibile sunt: libertatea,
proprietatea, siguranta i rezistenta la opresiune.
1) Th. Fen-iota — Les principes de 1789 et la science sociale, Paris, 1889,
Hachette, p. 177.