DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONONITA SALARIATULtil 207
a parnantului. Revolutia a fost singurul mijloc sä se confiste Omanturile
man.astiresti ca i acele ale nobililor. Ele au fost confiscate,
in puterea decretului dela 5 Fevruarie 1791, si chiar daca nobilimea
nu facea greseala sa raga, confiscarile totus ar fi avut loc. Valoarea
prea ridicata a pamanturilor o cerea in chip imperios. Jar
ca dovada ca asa este, e insus faptul ca confiscarea anterioara, de
care ne-am ocupat ILi capitolul precedent, aceea care a avut loc sub
Filip-cel-Frumos, coincide, exact ca acum, cu o urcare subita si
mare a preturilor pamanturilor. Vicontele d'Avenel, ocupandu-se
de aceasta epoca, scrie: #Acest pre% rnijlociu de 232 lei hectarul, in
1026-1250, si mai cu seama pretul de 261 lei, care tine de veacul
XIII (1276-1300), stint cele mai ridicate din tot cursul Evuluimediu.
Asa ca, in aceasta scurta perioada, pamantul pare a Ii mai
scump cleat in cei trei sute de ani, can au urmat-o, exceptand
donania lui Henric III si inceputul domniei lui Henric IV (1579 si
1600). Solul a fost tot atat de scump in primul patrar al secolului
al XVII-lea(1601-1625)ca siinprimul sfert al secolului al XVIII-lea
(1701-1725). Fapt curios, painantul valora exact tot atat la
suirea pe tron al lui Filip-cel-Frumos ca si sub domnia lui Ludovic
XIII, and se vindea cu 277 lei hectarul, si ea si la finele domniei
lui Ludovic XIV si sub regenta ducelui de Orleans, arid recazuse,
dupa o urcare de sapte-zeci de ani, la 265 lei hectarul* (Op. cit., I,
pp. 317-318).
Scumpirea aceasta enorma a pamantului, sub Filip-cel-Frumos,
determinata fara indoiala de un spor al populatiei, a indemnat pe
acest rege, ca i pe Henric VIII al Angliei, la o confiscare a bunurilor
manastiresti. Scumpirea uriasa de sub Ludovic XVI ar fi trebuit
sá indemne si pe acest rege la o confiscare a pamanturilor nobilitare
i bisericesti. Acum hub.", biserica i nobilii erau in Franta,
complicii regelui, deaceea confiscarea s'a facut de Rev o
Astfel se explica, dealtminterlea, contradictia grozava, in care
au cazut burghezii revolutionari ai Frantei. Iii adevar, del ei nu
inceteaza un singur moment sa declare dreptul de proprietate,
sacro-sant, totus, cand e vorba de nobili si de biserica, ei calca in
chip flagrant toate aceste principii i declara confiscate proprietati
a caror proprietari erau in viata. Cu toate protestarile, confiscarea
s'a racut, si ea a avut loc din pricina ca populatia dela sate, acum
numeroasa. , cerea pamant si ameninta cu revolutia. Deputatul