DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

200
ECONOMIA SALARIATULUI
fiecare lucrator in parte poate den sau refuza munca lui poate
fixa conditiuni1e in can o ofera ; precum fiecare patron e liber
a ccepte sau nu aceste conditiuni. Or, ceeace e licit pentru un individ,
cum poate deveni acelas fapt ilicit si condamnabil cand e
vorba de mai multi? (Saint-Leon -- Op. cit., pp. 649-650)#.
Ceeace Olivier nu-si putea explica la 1864 si ceeace Dicey explica
gresit acum, e totus foarte lamurit pentru noi. Coalitiile erau
ilicite i pedepsite ca atari, la inceputurile liberalismului, din pricina
sibiciunii deatunci a capitalului si a neputintei in care se gasea
de a tine piept rnuncii coalizate. Imediat insa ce capitalul se lutareste
indeajuns i e in stare sa %Ma piept inuncii 1ibere, toate aceste
legi dispar. Libertatea cea mai desavarsita pune stapanire pe intregul
camp al economiei politice. Lucratorii Ii cuceresc dreptul de
coalitie i apoi si de asociatie,— ceeace insemneaza dreptul la greva.
Aceasta a lost ultirna limita la care putea ajunge liberalismul,
fara a nu se denatura. Libertatea de-a muncl, °data recunoscuta,
trebuia recunoscuta i libertatea de a nu muncl; — libertate pentru
unul ca i pentru toti. Aceiasi libertate a lost recunoscuta si patronilor
— libertatea de-a angaja si de-a concedia lucratorii individual
sau in mass.
Greva si lock-out-1d sunt ultimii termeni logici, la can a ajuns
liberalismul, intronat de revolutia franceza.
§11. — Proprietatea absoluta
Inainte de a trage concluziile juridice, can se impun de pe urma
schimbarilor produse, — in Franta prin revolutie ; in celelalte tari
pe cale pacinica va fi nevoie s exarninam cat inai pe scurt cu
putinta, transformarile incercate de dreptu1 de proprietate, sub presiunea
nouilor nevoi socialc.
Am vazut c cresterea populatiei, in mai toata Europa, a cerut
cresterea productiei ei. Henry George exprima astfel aceasta lege: