DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONOMIA SALARIATULUI 167
In Frano., in deosebi, fiscalitatea ajunge in aceste vremuri la o
perfecIiune si la un rafinament ruinator pentru toata lumea. Taine
(p. 455) arata ca in Champagne contribuabilul plat* la o suta de
livre venit, o dare de 54 livre 75 bani i hi unele parochii chiar de 71
livre 65 bani. Dar in afara de aceasta proporcie uriasa a impozitului,
aceia cc contribuia si mai mult la ruina sateanului era incorectitudinea
taxarii i nedreptatea impunerii. Vauban si Boisguillebert dau
amanunte interesante i inspaimantatoare, in acelas timp, asupra
felului in care se percepeau birurile sub Ludovic XIV. Ash, de pilda,
Vauban, dupa ce constata micsorarea constanta a consumaiiei in
Frano, o atribue urmatoarelor imprejurari: Oricat de pircina cunostinra
ar aveh cineva despre cele ce se petrec in cara, va pricepe
usor cä darile funciare (les tailles) sunt una din cauzele acestui ran,
nu pentru ca ar fi totdeauna si din toate vremurile prea mari ; dar
pentru ca ele sunt asezate far proporcie, nu numai dela parochie la
parochie, dar Inca dela particular la particular. Intr'un cuvant, ele
au devenit arbitrare, neexistand nici o proporIie intre averea particularului
i darea la care e impus. Apoi, ele sunt incasate cu o rigoare
extrema i cu cheltueli atat de man, incat reprezinta cel pu -cin un
sfert din fonciera. E foarte obicinuit sä se impinga pana acolo
incat se scot usile caselor din tocuri, dupa cc s'a vandut totul
din ele, i s'au vazut case daramate, pentru a se vinde din ele barnele,
stalpii i blanile, cu preIuri de cinci si de sease on mai mici cleat in
realitate. Trecerea unor persoane puternice i acreditate face adeseh
sa se modereze impunerea uneia sau mai multor parochii, la taxe cu
mult mai prejos de cc ar puteh sa plateasca, si a caror usuraretrebuie
sä cada asupra altora, vecine, can sunt supra-Incarcate, i aceasta e
nn eau vechi, cu greu de indreptat* (Economistes-financiers, p. 51).
Cele ce se petrec dela parochie la parochie, se intampla si dela
individ la individ: #Acelas Iucru— continua Vauban — se intampla
dela plugar la plugar, dela Iaran la 'a.'ran: cel mai tare copleseste
totdeauna pe cel mai slab ; i lucrurile au ajuns in ash stare, ca acela
care s'ar puteh sluji de chemarea fireasca, pe care o are, ca sä se indeletniceasca
cu vreun mestesug sau sa duca vreun negoI, care sa-i
permita lui i familiei lui sä traiasca ceva mai bine, prefera sa nu faca
nimic ; jar acela, care ar puteh sä aiba o vaca. doua si cateva oi sau
capre cu can ar putea sa-si amelioreze ferma sau pamantul, e
obligat sa se priveze de ele, de frica de-a nu se vedea, in anul urinator,