DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

160
§ 4. — Monarchia absoluta
ECONOMIA SALARIATULU/
Herbert Spencer e de parere c una din pricinile de capetenie ale
progresului sta in faptul ca o singura cauza produce totdeauna mai
multe efecte.
Principiul acesta e adevarat si in ordinea sociala a lucrurilor. Aici,
Ins, complexiunea e si mai mare, datorita imprejurarii ca nu toate
efectele germinate de o cauza se desfasoara in chip egal i armonic.
Unul din efecte gaseste teren mai prielnic, o conjonctura mai prietenoasa
i capata o desvoltare mai exuberanta ; altul, dimpotriva, avand
imprejurari mai dusmanoase, nu se va putea desfasura de loc, sau
foarte pu/in.
Aplicand cercetarilor noastre acest principiu, vom putea explica
multe din fenomenele sociale, can au decurs din reinvierea economiei
monetare.
Revolu/ia franceza, de pilda, este produsul exclusiv al unei astfel
de desvoltari nearmonice ale diferitelor efecte ale renasterii monetare.
In adevar, in paragrafele ce preced am vazut ca cu reintroducerea
economiei monetare in Europa, feodalismul slabeste, grosul
rurale cade in mizerie, din pricina enormei urcari a precurilor,
jar biserica pierde cu desavarsire mice ascendent. Singura, regalitatea
castiga in autoritate; regele, din primul intre feodali, devine pretutindeni
un monarch absolut, gra/ie puterii centralizatoare a banului.
In Franca, mai mult decat in once alta parte, hipertrofia re-
s'a facut in dauna restului de asezaminte si de populacie.
La cea mai mare stralucire a curtii franceze, corespunde cea mai cumplita
decadere a popula/iei de jos. Cu cat metalele precioase se inmul/esc,
cu atat prapastia aceasta intre curte i popor se sapa mai
adanc, pana ce revolucia cea mare dela 1789, vine sä niveleze i s6
mature totul.
In Anglia, regalitatea a fost gasita de economia monetara cu totul
In alta faza. Acolo ea concedase poporului drepturi Inca din veacul
XIII, adica inainte de calatoria fericita a lui Columb. Efectele inmuiçirii
precioase au fost mai dulci ac del si in Anglia
a fost dus la esafod un rege; apoi nu trebuie uitat ca aici nobilimea
lua parte la conducerea efectiva a treburilor publice i era prin urmare
interesata la bunul lor mers, pe cand in Fran/a, politica constanta
a lui Ludovic XIV, cum arata Saint-Simon, a fost sä