DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

156
ECONOMIA SALARIATULUI
regeluil))). Acelas lucru se petrece i in Germania: 4Din clipa in care
Carol Magnul a conceput ideia de a ridiea imperiul roman, imparatii
can pretindeau prerogativele imparatilor romani, acceptara codul
Justinian ca al lor i legile lui Justinian ca niste legi pe can insusi
ei le-ar fi faurit. In fine, in veacul XII, dreptul roman, care n'a disparut
niciodata cu totul in Italia, ia acolo un mare avant cu Irnerius.
Noua situatie, facuta imparatului in Italia, s'a resfrant
fireste si asupra Germaniei. Aceste idei impinsera din ce in
ce mai mult la conceptia unui drept imperial, in care figurau Corpus
juris i legile imperiale propriu zise, can concineau numeroase citate
din legile roman& (Schulte— Op. cit., p. 146). Astf el se explica
de ce regii i imparatii medievali incurajau pe juristi. Frederic
I se inconjurase de cei patru doctori ai scoalei din Bolonia:
Bulgarus, Martinus, Iacobus si Hugo numeste consilieri ai sal
(Stobbe, I, p. 616).
Jar suveranii ceilaiçi ridica pe romanisti la ranguri nobilitare si le
incredinteaza cele mai inalte demnitaIi in Stat. Ei devenisera instrumentele
cele mai potrivite pentru faurirea monarchiei absolute, si
au servit regilor, nu numai in lupta lor contra bisericii, ci si in aceea
contra oraselor. Asa, de pilda, tn dicta adunata la Roncaglia, s'a
formulat principiul cà toate drepturile regaliene apartin imparatului,
afara de cele concinute in actele de renuntare, pe
can orasele le-ar putea produce in favoarea lor (Savigny —
Hist., IV, p. 41). Hotararea aceasta s'a luat, sub Frederic I,
cu autoritatea celor quator doctores dela Bolonia, hotarare
pentru care ei au fost foarte mult criticati. In conflictele lor
cu reprezentanIii bisericii, suveranii se serveau totdeauna de
romanisti. Asa, de pilda, la 1283, doctorii din Padua sunt
numiti arbitrii intre ducele de Bavaria si archiepiscopul de
Salzburg.
Pretutindeni, unde era de aparat un drept laic impotriva bisericii,
apar doctorii pentru a lua partea suveranilor, cu ajutorul dreptului
roman. Tendinia vremii era de a infatisa dreptul roman in pariile
lui de jus gentium, ca drept public al tuturor popoarelor, fapt ' impotriva
canna Grotius se vede nevoit sa protesteze: «Nu voi admite
1) A. Esmein. — Histoire du droit francais, Ed. III Paris 1895, Larose, pp.
348-349.