DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

ECONOMIA SALARIATULUI 155
Regii, in alianta cu biserica, au redus mai ntai pe feudali i apoi si:au
tntors armele impotriva vechei lor aliate.
Statul capitalist cerea un drept public adecvat. Or, dreptul roman,
era eel mai minunat instrument pentru aceasta. 8i, in adevar, monarchii
Europei si-au bizuit prima lor pretentie de absolutism, pe
legile romane.
Influenta aceasta speciala a dreptului public roman, s'a resimtit
mai intaiu in Germania, pentru c suveranii germani fiind, in acelas
timp i regi ai Italiei, au venit mai curand in contact cu dreptul roman,
renascut acolo ; apoi imparatii germani se socoteau continuatorii
imperiului roman si deci si in drept sä uzeze de dreptul imperial:
In scrierea lui Petrus Crassus, pentru Henric IV, contra acuzarilor
lui Grigore VII, din anul 1080, nu se gasesc numai citate din Biblie
si din scriitorii bisericesti, ci si foarte multe din dreptul roman, in
deosebi din Cod, din Institutiuni ca si din Digesto (Stobbe— Op.
cit., I. p. 614). Dar intrebuintarea dreptului roman intru apararea
monarchiei absolute incepe abia mai tarziu, in secolii XIV si XV.
Esmein se exprima, nu se poate mai limpede, Iii aceasta privinta:
(Dar dreptul roman a avut o actiune politica directa si imediata.
Legistii n'au considerat legiIe romane ca o stiinta i ca un drept al
trecutului ; ei s'au aplicat cu o ravna profunda sa le redea viata, sa
le faca sa treaca in practica, fie in ce priveste dreptul privat, fie pentru
dreptul public. Unii, de pilda capii scoalelor, le aplicau asa cum se
gaseau ; altii, romanistii primei jumatati ai veacului XIV, ca de pilda
Bartole iscoala lui, le adaptau mediului, le infusau ca un sange nou,
in trupul vechilor asezaminte. In compilatia lui Justinian, ei gasira
imaginea unei monarchii absolute si administrative, de unde libertatea
era gonita, dar de unde de asemenea erau gonite violentele
grosolaniile societatii feudale ; unde domnea ordinea i dreptatea,
si unde notiunea de Stat era pe deplin desvoltata cu toate
consecintele ei. Se gasea in ele deplina suveranitate a persoanei
imparatului, care facea singur legile, poruncind prin
ele tuturor, ridicand singur impozitele, si be ridica dela top
supusii imperiului, exercitand singur dreptul de a judeca, el
In persoana sau prin magistratii sai, dominand, in fine, pana
biserica, cu toate marile privilegii pe can ea le obtinuse. Legitn
s'au suit sa faca ca acest ideal sa treaca in
viata si sá reconstitue puterea imparatului roman, in profitul