DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

FUNCTIA DREPTULUI 19
rob al ideei de drept, de ce toate clasele legiuitoare, fart nici o exceptie,
s'au opus totdeauna §i pretutindeni la schimbarea unor legiuiri,
vadit invechite §i necorespunzatoare con§tiintei §i intereselor
populare, dar favorabile castei lor? Gibbon relateaza o practica curioasa
§i criminal a locrienilor anticei Grecii, dar in acela§ timp
profund caracteristica pentru ideea ce ne preocupa aici: ca sä-§i asigure
nemodificata legiuirea lui Zaleucus, cu totul favorabila ei, oligarchia
locriana a imaginat obiceiul ca acela care se incumenta
propuna o lege noua, trebuia sã se Infati§eze poporului cu §treangul
de gat. Daca legea cadea, novatorul era spanzurat pe loc.
Edmond Picard 1), vorbind despre aceasta vecinica lupta pentru
shimbarea sistemelor juridice, scrie: diceasta dinamica agitata a insotit
intreaga istorie. Mai exact, aceasta din urma pare a fl formata
din cea dintai. Jehrina a zis: #Pentru a stabili ca omul e o fiinta
bera, ea' are dreptul la''libertate, au trebuit mai man i sfortari ca pentru
a stabili ca pamantul se invarte§te in jurul soarelui. Si a§a s'a
intamplat pentru toate drepturile, can nu ni se mai discuta azi#.
Gaud dar aceasta e realitatea vie, intelege oricine unde ne poate
duce teoria lui Savigny. A o admite ar insemna sá negam intreaga
realitate a istoriei, cu luptele §i framantarile ei vcinice, ale celor
multi dar slabi, impotriva celor puini dar tan. Ar insemna sa negam
a§a numitele #antagonisme juridico, din can e tesuta viata
tuturor p op oarelor.
Dar nu e numai atat. Chiar in rarele parti unde dreptul cutumiar,
obiceiul pamantului, s'a mentinut, el e departe de-a resfrange con-
§tiinta poporului. In Rusia, de pada, unde dreptul acesta e foarte
desvoltat, §i unde chiar tribunalele sunt datoare sä-1 aplice dupa
cererea uneia din parti, el e foarte departe de-a reprezenta vointa
colectiva a poporului. Maxim Kovalewsky, unul din cei mai buni
cunoscatori ai chestiei sociale, a patriei lui, descrie in felul urmator
chipul in care se aplica obiceiul pamantului taranilor ru§i: disistat
de tarani analfabeti, in chip fatal expu§i inrauririi atotputernicului
stanavoi (politaiul locului), sedus de perspective uuui bac§i§ bogat
din partea ca§tigatorului, secretarul tribunalului (valostnot pisar),
care adcsea §i-a facut educatia inteun ora§ vecin §i n'are nici o cu.
no§tinta de obiceiul locului, i§i scrie hotarirea intre doua pahare de
1) Edmond Picard. — Le droit pur, Flammarion, 1912, Paris, p. 209.