DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

146
ECONOMIA SALARIATULUI,
ca #intre sfarsitul domniei lui Ludovic-cel-Sfant i inceputul rasboiului
de o suta de ani (1270-1350) au fost optzeci de ani de
prosperitate ce nu se pot nega. Sunt mu i de dovezi de repeziciunea
cu care se reproducea servul, devenit liber i censitar. Fiecare stie
ca optzeci de ani sunt indestulatori pentru a dubla cifra unei p0pula0uni
; avem dovada in secolul nostru, i descoperirile moderne
neinovand nimic in aceasta privinta, procedeurile ramanand
aceleasi, nimic nu impiedeca, ca ceeace s'a putut produce la
1800, sa se fi produs la 1270 (Op. cit., I, p. 180)*.
Or, surplusul acesta, Inca redus de popula0e, cerea un surplus
de productie. Schimbarea conditiunilor de munca se impunea si se
cerea mai cu seama pamantul necesar pentru cultura, care acum
trebuia sa se extind'a,. Or, o mare parte din pamanturile Europei,
erau in stapanirea bisericilor si a manastirilor, can le capatasera
In dar, dela piosi, in vremea cand predomina economia naturala 1).
Pamanturile acestea, pe maim clerului, erau prost cultivate si produceau
foarte pu%in. Cat timp populatia a fost rara, biserica a putut
stapani in tihna imensele ei moii, ele ne fiind Inca necesare socie-
imediat insa ce ele au devenit necesare pentru hrana populartiei,
a inceput pretutindeni presiunea in sensul ca moii1e sa fie
sustrase bisericii. Taranii s'au rasculat in Anglia, in Franta si in
Germania, jar rezultatul acestor rascoale a fost prima secularizare
in Europa: sub Filip-cel-Frumos in Franta, sub Henric VIII in
Anglia si in vremea lui Luther in Germania. Si e caracteristic faptul
cá atat in Aglia cat si in Germania, rascoala taranilor a fost in legatura
cu luptele religioase. In Anglia, rascoala yomen-ilor e atribuita
lui Wyclif, jar in Germania revolta taranilor, lui Luther. Blanqui
a inteles de minune spiritul primelor confiscari, caci el scrie: