DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

18
puNcTIA DREPTULUI
de acest lucru, ar trebui sä ne inchipuim pe legiuitor in afara de
natiune. Or, dimpotriva, el se afla in mijlocul ei, el ii reflecteaza spiritul,
parerile i nevoile,si trebuie sa fie privit ca adevaratul reprezentant
al spiritului national. Fie ca legea e facuta de suveran, fie
ca e facuta de un senat, de o adunare aleasa sau cu concursul acestor
diverse puteri, nu intervine nimic care sä schimbe In mod esential
raporturile dintre legiuitor i natiune*. Si apoi, drept incheere,
Savigny adauga: ((Din expunerea care precede rezulta ca la origine
once drept pozitiv este drept popular si adesea, foarte de timpuriu,
legislatia se interpune ca un compliment si ca o garantie)).
Teoria aceasta e atat de potrivnica realitatii, luck mai ea nu merita
sä fie combatuta. Daca legea ar fi cu adevarat expresiunea dreptului
popular si daca legiuitorul ar fi in realitate reprezentantul spiritului
national, ar fi fost oare cu putinta, de-alungul tuturor yeaeurilor,
atatea monstruoase nedreptati sociale, create tocmai in virtutea
puterii de-a legifera? Ar fi fost cu putinta atatea legi despuitoare
de drepturi pentru majoritatea membrilor tuturor popoarelor,
fara nici o abatere, i ar fi fost cu putinta atatea privilegii, pe can
infima minoritate a omenirei a stiut totdeauna sa si le aroge, prin
legi intocmite de ea, in calitate de patura legiuitoare? Daca legea
ar fi purees cu adevarat din spiritul national colectiv, oare istoria
neamului omenesc ar mai fi fost tesuta din acea vecinica lupta pentru
drept i libertate? Cum? legea aceea infama a spartanilor, care
dadea magistratului caderea sa ordone in fiecare an, la data fix,
asasinarea in secret, — kriptia — noaptea a ilatilor mai distinsi,
a putut ea porni din constiinta poporului, format, in imensa lui
majoritate, tocmai din victimile acestei legi scelerate? Cum? legile
Romei antice, in puterea carora o mana de patricicni camatareau
i stapaneau ) cu dreptul de viata si de moarte, marea massa a
plebeilor, erau ele reflexul vointei colective a poporului? Si daca da,
ce atunci acele desperate lupte ale plebei, impotriva atotputerniniciei
patricienilor? De ce revolta impotriva unor legi can dainuiau
c a un produs al constiintei obstesti? Aceeas intrebare am putea-o
formula si cand e vorba de Marea revolutie franceza si chid e
vorba de orce alta miscare populara, pornita pentru schimbarea
unei stari de drept.
Si apoi, cu acelas drept cuvant am putea intoarce intrebarea:
daca, in adevar, legiuitorul nu e decat un accident in timp, un umil