DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

FUNCTIA DREPTULUI 17
In Egipt preqii au mers mai departe. Acolo ,legile nu numai ca
erau secretul sacerdo -Por, dar pentru pastrarea tainei, ele erau scrise
cu litere secrete, — hieroglifele, — in Limp ce poporul IntrebuinVi
un alfabet vulgar — cel demotic.
Iata dr dreptul, chiar la prima lui obarsie, nu produsul con§tiin-
/ei colective a naIiunii, ci numai al unei paqi din popor, al unei
elase.
Cu atat mai evident devine aceasta, atunci cand e vorba de alcatuirile
cu totul inaintate.
In societaiile civilizate poate fi cu atat mai inqin vorba despre
omogenitatea constiii4ei colective. Aici raporturile sociale sunt atat
de complicate ca nu oricine poate avea cunostinVa limped° despre
ele. Pentru invederarea lor trebue o privire ascuIita, aptitudini
deosebite §i cuno§tinIi speciale, cc nu se pot capita deck in
nrma unei practice lungi si a unor studii speeiale si amanumite.
Or, aceste cunostinIi sunt apanagiul unui numar restrans de privilegia
— acesti priviiegiaçi sunt juristii si legislatorii popoarelor mai
inaintate. Ei elaboreaza legile in stadiile mai civilizate ale omenirei.
Deci cu atat mai puIin va fiacum dreptul produsul unui reflex al contiinçci
De altf el, insu§ Savigny isi da seama de greutaIile p e
care le prezinta aplicarea teoriei sale, cand e vorba de popoarele civilizate.
Caci ca sa poata face dovada ca la once stadiu din via ca.
naiiunelor, dreptul e un produs al constiiMei colective, Savigny imprumuta
dela fisiocra0 §i exagereaza, la randul lui, teoria legiuitorului-accident.
In primul loc, Savigny nu face nici o greutate in a recunoaste ca
ucu cat deosebirile individuale devin mai neegale §i cu cat cuno§tinIele
si ocupaiiile izoleaza mai mult pe individ, cu atat se desvolta mai
greu dreptul care-§i are obarsia in spiritul general al poporului (Vorn
Beruf, p. 7)*. Aceasta, insa, nu insemneaza pentru Savigny ca dreptuI
inceteaza a fi produsul constiii4ei colective, caci pentru el actele
legiuitorului sunt niste simple accidente in timp, legile ni§te simple
acte declarative ale drcptului natural, jar legiuitorul un instrument,
un rob umil al ideei de drept, pe care el nu face decat s'o traduca in
texte de lege.