DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

104'
ECONOMIA SERVIIi
iobag; jar, pe de alta parte, producIia fiind asigurata prin chiar
aceasta lipire a lucratorului de pamant, proprieta tea absoluta a
solului a putut scapa din mainile stapanului, in favoarea muncitorului.
Si ca dovada ea a§a este, e in primul loc faptul ca iobagul are
un drept ereditar asupra bucaIii de pamant cultivata de el. Patronul
nu-I poate goni din hotarul lui, sub nici un motiv, restric/ie
care §tirbe9te pana la anihilare dreptul absolut de proprietate.
Dar ni se va zice ca seniorul are dreptul sä vanda pamantul impreuna
cu colonii de pe el, §i prin urmare iata cea mai bung dovada
ca patronul este stapanul pamantului ca §i al iobagilor de pe
a cest pamant.
Paul Lacombe, in combaterea lui F. de Coulanges §i a lui See,
aduce o serie de argumente, menite s dovedeasca pang la evideMa
fa19itatea acestei teorii. In adevar, patronul nu avea nici un drept
altul, asupra pamantului lucrat de coloni, in afara de drepturile
anume consacrate lui de obiceiuri. Incercarile repetate ale patronilor
de a-§i obera colonii, s'au izbit pretutindeni §i totdeauna de
ceeace cansacrase vremea.
Patronul vanzand pe coloni, §i deci implicit pamantul lucrat
de ei, nu cedeaza cumparatorului, separat, nici un drept asupra
solului, precum nici un drept deosebit asupra servului, ci numai
dreptul de-a incasa redevei4e1e, parte agrariae, datorite lui de catre
coloni. Fustel de Coulanges citeaza acte din can reiese ca se vinde,
se doneaza sau se lasa prin testament, #cutare vila cu colonii de
pe ea)) sau chiar #cu veniturile colonilor (L'Alleu, p. 357)*, §i incearca
sa dovedeasca ca de vreme ce se specific a anume ca se cedeaza
#cu colonii de pe ea*, vila s'ar fi putut ceda §i far caloni. Dar teoria
aceasta a lui Fustel de Coulanges e imediat contrazisa de alte fapte
(Id., p. 376) citate tot de el: #vedem adesea— scrie acest autor —
cà un donator, in lac sa zica cä darue§te mansa, -scrie ca da pe cutare
gerv. Vadit, mansa §i servul sunt atat de lipite una de celalalt,
ca e indifefent de-a se da mansa sau servul; una atragea pe cela-
Apoi, a§a fiind, nici mansa nici vila nu puteau Ii vandute
fara servi. Or, asta este esenIa servagiului, care face pe lucratorul
agricol sa depinda nu de stapan, ci de pamant.
Iar ca dovada ca a§a este, se citeaza acte prin can patronul vinde
jumataIi de colon (Lacombe, p. 299). Or, nimeni nu-§i poate in-