DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova

BIBLIOTECA ECONOMICA
CONCEPTIA ECONOMICA
A
DREPTULUI
FUNCTIA DREPTULUI - DREPTUL ROMAN
ECONOMIA SERVILA - CODUL NAPOLEON
DE
ST. ANT IM
CVL Ft A
NATIONALA

CONCEPTIA ECONOMICA
A
DREPTULUI

PREFATA LA EDIT IA I-a
Ideia de capetenie, ccu e a calauzit acest studiu, e ca funclia esentiala
a dreptului — care aici se confunda cu insa funclia Statului —
este sá garanteze productia.
Dreptul, sub forma lui pozitiva de lege, if i indeplinefte aceasta esengala
functie intervenind intre cei do i factori indispensabili producciei
— intre capital .,si munca — pentru ca protejcind pe cel mai slab
impotriva celui mai tare, sá mentina intre ei o stare cat mat vecina' echilibrului,
indispensabila, cum porn vedea in cursul acestei lucrari, unei
cooperari fructuoase.
Rolul dreptului fund considerat din acest punct de vedere, schimba
rile juridice, conexe Cu cele economice, ne apar o lumina noua.
In adevar, cari au lost situatiile reciproce ale capitalului i ale
munch, dealungul veacurilor?
In antichitate capitalul era excesiv de slab, i atunci dreptul, Statul,
pornind dela aceasta situatie economica , intervine in favoarea capitalului,
inlantuind munca pcina la sclavie. In veacul de mijloc, and capitalul
se mai inteireste, el poate tine piept muncii ceva mai libera, de
aceea soarta lucratorului a putut fi indulcita , i din sclav el devine
serv, iobag. In timpurile moderne, capitalul poate cine piept muncii
cu totul libera, i in adevar, lucratorul, din serv devine liber, salariat.
Acum, sub ochii nostri, f i datorita libertacii de care s'a bucurat, capitalul
s'a intarit at& de mult ncât a devenit mai puternic deceit munca,
chiar libera i de aceea Statul a inceput sic intervina, pe calea ref ormelor
sociale, in favoarea muncii f t impotriva atotputerniciei capitalului.
Iata dar ca diverselor organizcgiuni economice le cores punde ate
un sistem juridic, cerut in chip logic de ele.
Faptul acesta ne-a fa cut sic afirmam Ca dreptul nu e decat un reflex
al organizarii economice i cum scopul final al oricarei alcatuiri omenefti
este productia, rolul dreptului nu poate sic fie deecit ca sit asigure
aceasta produccie prin mijloace de coerciciune. Cu alte cuvinte, dreptul
nu este deceit executorul, portarelul economiei politice.
Paginile ce urmeaza au menirea sic lamureasca i sit aduca dovezile
necesare in sprijinul acestei idei fundamentale.
Bucurefti, lunie 1915 ST. ANTIM

PREFAT A LA EDIT IA II-a
Dela tipa.rirea primei editii a lucrarii de fata s'a desfasurat
boiul mondial, important mai cu searmi in urm'dri neprev'dzute i
neasteptate in momentele deslantuirei lui. Urmarile acestea, ale uriasului
conflict, au tarit Europa la marginea nemijlocita a prapastiei
si nu cred a exagera afirnuind ca vechiul Continent a cedat pasul
Americei, ca Europa si-a perdut fá rá intoarcere, eghemonia mondiala
ci ca centrul de gravitate universal s'a deplasat pentru totdeauna
In afara de continentul nostru.
Asista m, fara th ne dam seama, la caderea catastrofala a unei lumi
intregi; la apusul unei vechi ci stralucite civilizatiuni; la o daramare
formidabila , care arunca din vechi albii intreaga istorie a omenirei
i schimb a in mod hotaritor cursul ei milenar.
Evenimente, can fara violentele catastrofe ale rasboiului, ar fi avut
nevoie poate de secole ca sá se desvolte, sá se coaca ci s'a dea toate roadele
ale caror germene le purtau— s'au desfasurat cu o repeziciune
parch artificiala, au prescurtat parca in chip voit fazele evolutiei lor.
Din aceasta pricina cauzele i efectele sunt atat de apropiate i aØ
de stranse, incat legatura lor cauzala e evidenta pâná si pentru observatorul
cel mai superficial — ceeace intr'o evolutie lenta si fireaseei
e totdeauna con fuz complicat; dá loc la eror ci cere discerna meant
stiintific pentru a fi la murit.
Basturnarile decisive, provocate de ra shoiul mondial si can au cuprins
continente, state, state popoare, clase sociale ca indivizi s'au produs
parca sub un geam sticla anume ca fie vazute; ele constituesc
aproape un laborator de socioiog ie experimentala i .au aparenta de-a fi
fost provocate voit, in vederea unei demonstratium teoretice.
Cele expuse in paginele prezentului volum au ca patat o con firmare
stralucita de rasturnarile provocate de marele rashoiu. Tesutul economic
al lumii intregi, si in deosebi cel al Continentului european, a fost profund
i intim revolutionat de evenimentele, can au insotit si au urmat
marele conflict mondial. Dreptul, care nue decatunreflex, o resfrangere

a organizatiei economice, s'a resimP in modul eel mai intim de
toate aceste schimbari. Pretutindeni rasboiul a provocat disposiciuni
legislative exceptionale, can la inceput au fost privite ca an provizorat.
Legile acestea nu tineau de nici an sistem juridicsi nu intrau in nici o
doctrina de drept; dar in be ca ele sot dispara, s'au immultit i, in loc
sei rametnei provizorii, au lost mereu prelungite. Asa inceit azi patent
spune cu drept cunt cel alaturi de dreptul comun, s'a incetatenit pretutindeni
o legislatie exceptionala, special, care intinzandu-se asupra
tuturor manifestatiunilor sociale, tinde sa se organizeze in sistem juridic,
iar curand vet capata o doctrina qi se vet statornici printr'o jurisprude*,
care va intra in uzul judecatoresc qi pa cucert spiritele —
intr'un cuvant, se va norrnaliza.
Adeveirul e ea dreptul trecea printr'o criza grea qi cu mult anterioara
deslanNirei rasboiului mondial. Ultima formula juridica, unanim
admisa, era cea bizuita pe individualismul liberal, era formula
egalitatii de drept, afa cum a iet biruitoare din Marea Revolt4ie qi
afa cum ea se gel seqte cristalizata in Codul Napoleon. Ea e inca azi
formula de drept dominantei, oficialei, desi legisle4ia exceNionala din
timpul ra'sboiului gi din epoca post-belica i-a adus gtirbiri hotaritoare.
Dar de multa vrerne inainte de riisboiu— eel pulin dela 1870 incoace
— societatile europene peisisera cu hotarire peste individualismul
liberal qi peste formula lui juridicei, imprumutata in cea mai
mare parte — si in deosebi obligatiunile — dela romani. Individualismul
revolutieiburgheze a lost inlocuit cu solidarismul; iar in
cal egalit4ii de cirept stramba, iluzorie i pur formala s'a tins
la o egalitate de fapt, la o egalizare reala a individului in societate. E
4noul torysm* combatut cu atata superioara Eridarjire de Spencer.
Dreptul de dinainte de reisbolu s'a straduit sá se tina la curent Cu
aceste schimbari, pe cat de man i pe ateit de fundamentale qi de grabite.
Cum inset' progresul tehnic al soctet4ii moderne e mult mai repede
deceit progresul ei moral — gi evolu0a materiala a societeicii de azi a
trecut cu malt evoli4ia ei intelectuala. Aceasta e, in ultima analiza,
cauza pentru care dreptul n'a putut line pasul vremei gi nu s'a putut
adapta intocrnai evoluciei generale — aceasta e, intr'un cuvelnt, pricina
crizei pe care a strabottut-o gi -49 strabate inca qtiinta juridica.
Fara indoiala, dreptul sanctioneaza totdeauna raporturi de fapt
preexistente. De obicei insà, distanca de timp, scursa intre nafterea

aportului de fapt nasterea formulei juridice corespunzatoare e atat
de scurta, incat adesea ele par nascute concomitent.
In societatile puternic organizate, cu paturi guvernatoare tan, formula
juridica intarzie, caci interesul de clasa al stratului staptinitor
cere o cat mai indepartata sanctionare de drept a raporturilor sociale
ce nu-i convin. Asa se explica de ce raporturile cele noui de fapt sunt
nascute de malt, sunt de mult sistematizate si de mat sintetizate in
formule filozofice, politice, ti int ilice — numai formula lop juridica
a intarziat. Neaparat, tentlintele cele noui in drept se lac pretutindeni
simtite i nu un singur text positiv le sanctiona chiar inainte de rasboiu,
dar formula juridicii definitiva, t iincif n'a fost inca gasita i Inca
n'a fost sintetizatet intr'un corp armonios de legiuire positiva, intr'un
sistem unitar de doctrina, dupa modelul dreptului individualist, a
carui Biblie e Codul Napoleon. Si in aceasta privinta, e foarte caracteristic
faptul ca pe ccind socialistii au dat /Jana in prezent admirabili
oameni politici, numerosi economisti,excelenti critici, literati, filozofi,
istorici, au dat insa prea tint pu . gi in afara de Ferdinand
Lassalle cu greu s'ar puteci gasi un al doilea om de drept socialist.
Omenireaera, asadar, in alteptarea formulei juridice, care sa resfranga
lumea cea noua a solidaritatii sociale, ridicata pe ruinele individualizmului,
intronat de burghezia victorioasa a secolului al 19-lea.
Rilsboiul mondial a precipitat lacrurile; pentru moment triiini inchsub
regimul legislatiei exceptionale, a carei functie e deocamdata sá
darame sistemul juridic individualist invechit i necorespunzator rea-
Opera negativa, odata realizata, va naste i se va inchegti un nou
sistem juridic, Cu o noua doctrinet, aØ cum reusita individualismului
liberal a chemat la viata Codul Napoleon.
Cu aceasta, cele continute in volumul de fata,ca adica dreptul nu
e decal un reflex al organizarii economice, capatet o noua i stralucita
confirmare.
Bucuresti, 27 Iulie 1924
ST. ANTIM

CAPITOLUL I
FUNCTIA DREPTULUI
Savigny, fondatorul coa1ei istorice. — Volksgeis i realitatea istorica. —
Functia dreptului e garantarea productiei.
§ 1. — Scoala istorica
Savign.y este primul, care a formulat teoria evoluPei, chiar inaintea
lui Spencer si Darwin. Deaceea Pollock, un critic englez, ii
numeste oplarwinist inainte de Darwin) — cum observh Henry Michel
si cum a dovedit-o Merkel 1).
Noua teorie, aplicath dreptului, a fost i aici tot atat de fecundh
in rezultate fericite ca si in celelalte ramuri ale cugethrii omenesti.
In adevhr, de uncle pan la Savigny intreaga stiinp juridic h se reducea
la un comentar ingust si rutinar al textelor, jar filozofia dreptului
nu era cleat un reflex searbad al metafizicei sterile si nepractice
din Veacul de mijloc, cu acest cugethtor i cu emulul sàu Puehta
incepe o via ch nouh pentru stii%a juridica. Ei inalp dreptul la
rangul de adevhrath tiin. Duph Savigny, dreptul e un produs
istoric, caci altfel nu s'ar putea explica diversitatea concep -ciilor juridice
duph popor i epoch. Din clipa in care ghsim o istorie bazath
pe documente, recunoastem in ele un drept cu caracter propriu
poporului chruia el se aplich, ca i limba si obiceiurile acelui
popor 2).
Dreptul nu e un produs arbitrar, pe care imprejurarile, intamplarea
sau in.elepciunea omeneasch I-ar fi putut face altfel. El ia
1) Tanon arata ca, chiar in primele sale scrieri, Savigny a Mut aluzie la teoria
evolutiei In tiintele naturale, fara sá se opreasca insa asupra lor, declarAnd
ca intelege sa-§i margineasca cercetarile la istorie §i la drept.
2) Fr. Carl. v. Savigny. — Vom Beruf unserer Zeit fur Gesetzgebung und
Rechtswissenschaft, Freiburg, 1892, Mohr, p. 5.

12 PUNCTIA DREPTULUI
nastere ca limba si se desvolta ca ea, printr'o serie de transformari
ce se efectueaza in chip continuu, printr'o evolOe lenta 1). Puchta,
continuatorul i elevul eel mai de seama al lui Savigny, profeseaza
pareri aproape identice: oPrecum viala popoarelor se schimba
dealungul veacurilor, tot astfel dreptul, ramura a acestei vieti, se
schimba si el cu vremea, se desvolta odata cu poporul caruia apar-
Tine si se adapteaza diferitelor faze din desvoltarea lui. Intr'un cuvant
— incheie Puchta — dreptul are si el o istorie* 2).
Teoria aceasta, atat de simpla in aparenfa, a avut o inraurire covarsitoare
asupra spiritului omenesc in deobste si in doesebi asupra
dreptului.
De acum inainte chestiunile juridice incep sa fie studiate la lumina
istoriei. Dreptul roman, ca i dreptul celorlalte popoare, e cercetat
priceput, nu ca un sir de dispozitiuni arbitrare i Cara legatura
intre ele, ci ca un sistem unic, strans legat in elementele sale, necontenit
schimbat dealungul secolelor, batut fara odihna de aripa vremii.
Istoria, la randul ei, face imprumuturi dela drept. Datorita
metodei lui Savigny s'au putut face, in Germania, cele mai temeinice
cercetari asupra Romei antice. Mai toti istoricii au fost si mani
jurisconsulV: Savigny, Puchta, Niebuhr, Marquardt, Mommsen,
precum i inaintasii lor Heyne, Spittler, Gustav Hugo, Cramer,
Haubold i Moeser. Tot acum apar primele studii de drept comparat.
Michaelis studiaza dreptul mozaic si vine in conflict cu Eichorn,
co-directorul lui Savigny si al lui Goschen, la celebra lor
revista Zeitschrift far Geschichtliche Rechtswissenschaft; olegislqia
grecilor i dreptul antic au lost profund explorate de catre Hullman,
Platner, Bunsen, Meier si Heffter0). oIn acelas an chiar, doui
jurisconsulIi celebrii din Heidelberg, Mittermaier i Zachariae, au
fundat un jurnal critic de jurispruden0 i legislatie straina (lb.,
p. 287))), iar Zachariae compune oun excelent manual al dreptului
civil francez)). In aceasta epoca se netezeste campul si se face cu
putiap viitoarea stiinfa socialk—pretutindeni samanIa cea notia,
1) Fr. Ch. de Savigny. — Traite de droit romain, trad. de Guenoux, Paris,
1885, Didot, 8 vol., I, pp. 14 i 25; vezi §i prefata.
2) C. F. Puchta. — Cursus der Institutionen, 2 vol. Leipzig, 1875, Breitkopf,
I, pp. 26-27.
3) F. Lerminier. — Introduction generale a l'histoire du droit, Ed. II, Chamerot,
1835, Paris, pp. 286-287.

FUNCTIA DREPTULUI 13
aruncata in ogorul stiintei omenesti, a dat roadele ei binecuvantate
de adevar si de progres.
§ 2. Critica scoalei istorice
Dar cu Loath aceasta izbanda a scoalei istorice i cu toate netagaduitele
servicii ce ea a adus stiintei juridice, unele din teoriile ei au
lost contestate.
Daca ideia de evolutie a izbutit sa se faca azi unanim admisa,
chiar in afara de stiina dreptului, apoi teoria constiintei populare,
Bewusstsein des Volkes, teoria spiritului popular, Volksgeist, au avut
de infruntat o critica severa, careia n'au putut -One piept.
In adevar, nici Savigny i nici Puchta n'au precizat ce inteleg
prin constiinta nationala a unui popor. oEi au facut din spiritul national
un fel de putere misterioasa i oculta, care creeaza ea singura
dreptul, printr'un fel de genera -Pune spontana, nesupusa nici unei
prevederi i nici unei reguli# 1). Tata, dealtfel, cat de neclar se exprima
Puchta in aceasta privinVa: oExistenta dreptului, — scrie el
(Op. cit., I, p. 14) — care determina i hotaraste raporturile dintre
indivizi, purcede dela constiinta omeneasca. Aceasta constiinta,
omul o are dela creator ; dreptul este o oranduire dumnezeiasca, dat
omului de pronia cereasca si priceput de constiinta lui>>. Tot asa de
putin lamurit este si Savigny: oDaca se cerceteaza, care este obiectul
In sanul caruia dreptul positiv îi are realitatea, se gaseste ct acest
object este poporul. Dreptul positiv traeste in constiiwta colectiva
a natiunii, deaceea el poate fi numit drept popular (Traito, I, p. 14)>>.
apoi, mai jos, Savigny, repetand aceeasi ideie, o exprima tot atat
de vag si de generic: obaza dreptului pozitiv are existenta i realitatea
ei in constiiwta generala a poporului)). Cum anume dreptul ti
are baza in constiinta poporului, n'o spune nici Savigny i nici
Puchta. Confuziunea aceasta, dealtfel pur teoretica, n'a avut nici
o consecinta in aplicarile practice, pe care le-a facut Savigny teoriilor
sale. Noutatea lor consta in scoaterea dreptului din ratiunea
pura a omului Si atribuirea lui unor cauze evolutive din afara, unor
eauze pur istorice. Or, constlinta aceasta colectiva, data de catre
1) L. Tanon. — L'evolution du droit et de la conscience nationale, Ed. 2, Paris,
1905, Alcan, p. 68.

14 FUNCTIA DREPTULUI
Savigny ca bazg a dreptului, e o cauza" interna i deci in flagranta
contrazicere cu intregul lui sistem de cugetare si de aplicare.
Nu trebue Ins a' uitath vremea in care a trait Savigny i influentele
de can a fost inraurit. Sistemul juridic al lui Kant, ca i intreaga filozofie
a acestuia, au avut o mare influenp asupra tuturor jurisconsultilor
epocei, influenta dela care nu s'a putut sustrage nici Savigny,
fapt pe care-1 marturiseste singur el, intr'o scrisoare adresata lui
Fries. Savigny, nu numai ca a consacrat o mare parte din activitatea
sa studiului filozofiei lui Kant, dar el declara a fi gasit in sistemul
acestuia, fundamentul propriei lui filozofii, i marturiseste
sistemul kantian a fost pentru dansul ca o revelatiune 1).
Dar ceeace fondatorii scoalei istorice n'au fgcut, s'a incercat In
urma de Catre aiii. Unii au v5.zut in Volksgeist o recAdere in vechea
conceptie a dreptului natural. Si era cu atat mai explicabilb.
aceasth confuzie, cu cat insus Puchta a cazut victim a ei 2). Altii au
crezut intr'o confuziune cu rationalismul kantian, clan' ffind mai
cu seam 6 influenta marturisita pe care a exercitat-o Kant asupra
lui Savigny ; abii , infine, au explicat cà Volksgeist n'ar fi deck expresiunea
vointei colective a natiunii.
AdeVarul insa e ca Savigny a fost in neputinps dea vreun continut
real 4constiintei juridicec In clipa chid el formuleaza uriasa
lui teorie, cunostintele juridice, economice i sociologice erau Inc
restranse. Ajutat de acest capital redus de stiir4e, Savigny n'a putut
merge cu demonstratia positiva a teoriei sale deck Van'a. la un anumit
punct. Jar acolo, unde stiinta contemporana lui 1-a pgrAsit, el n'a
esitat s inventeze, constient sau inconstient, un termen menit
umple golul acesta. Termenul astfel inventat a fost #constiina nationa16)),
entitate metafisica, lesne de confundat cu conceptia rationalistg
a dreptului. Dar deatunci incoace capitalul cunostintilor
omenesti a crescut enorm si in locul termenului vag i gol de
odinioara s'a simtit nevoia unei reabit.çi vii, — de aici critici, imputari,
negatiuni.
1) M. Aguilera. — L'idee du droit en Allemagne, p. 40.
2) MO in adevar ce scrie Puchta n aceasta privinta: ((Constiinta care leaga
pe toti membri unui popor, care-i nascuta cu ei si-i face sufleteste madularele
aceleiasi natiuni, intr'un cuvant constiinta nationala, este izvorul, obarsia dreptului
uman sau natural. Este originea convingerilor juridice, active in sufletul
fiecarui individ, apartinand aceluiasi popor*.

FUNCTIA DREPTULUI 15
Dar daca termenul acesta, e o inven0e dictata de necesitatea trecatoare
a unui moment, insemneaza oare ca e fals in intregime?
Nu credem aceasta ; in primul loc pentruca nascocirea unor asemenea
termeni e dictata de anumite imprejurari 1), carora el nu
poate fi cu totul strain; apoi, pentruca termenii ace§tia sunt in genere
formula%i de oameni superiori, can del n'au o ideie cu totul
limpede despre no0unea pe care cata s'o exprime, o simt totusi, o
ghicesc prin acea intu4ie caracteristica capetelor de elita si se apropie
astfel de adevar fara sa stie. Tot asa i cu Volksgeist. Del creat
intr'o clipa de nevoie i menit sa umple o lacuna in stiii0 contemporana
fondatorilor scoalei istorice, el conOne totusi o Mina parte
de adevar caci, fara indoiala ca, in oarecare masura, dreptul este reflexul
constiinIei poporului, care traeste sub imperiul lui. Sa ne
grabim insa a adauga cà aceasta se aplica numai dreptului cu totul
primitiv i ca in stadiile ceva mai inaintate ale societaIii omenesti,
constiina colectiva nu mai poate avea nici uniformitatea si nici
omogenitatea, in stare sa resfranga in chip fidel i unitar ideia co-
despre drept. Dealtfel, lust's Savigny se vede nevoit sa
faca distincOuni dupa epoce.
In adevar, dupa el

16
FUNCTIA DREPTULUI
juridice. Sumner-Maine crede ca toate popoarele din ramurile familiei
indo-europene au trecut prin aceasta faza: 4Punctul important
pentru jurist — scrie Maine 1) — e ca aceste aristrocaIii au fost pretutindeni
depozitarele dreptului si au facut oficiul de judecatori...
Preten0a oligarchiei juridice e de-a monopoliza cunostina Iegilor
de-a poseda numai ea regulile dupa can trebuesc deslegate diferendelm
Si apoi, mai departe, acelas autor arata i cauza care a chemat la
viafa aceste oligarchii: dnainte de nascocirea scrisului si in copilaria
acestei arte, o aristocra0e investita cu puterea judecatoreasca,
era singurul mijloc Cu ajutorul caruia s'au putut 'Astra Cu oarecare
exactitate cutumele tribului sau ale rasei. Se asigura, in felul acesta,
pe cat cu putinta, pastrarea integrala a acestor cutume, incredin-
Tandu-le memoriei unei pâri limitata a obstei#.
Or, se stie ca. aceste oligarchii nu s'au multumit nicairi nicio-
data sa ramana numai depozitarele dreptului. Pretutindeni i lard
nici o excepIie, ele au transformat, prin abuz, acest depozit inteun
adevarat monopol al clasei Ion. In aceasta faza dreptul a incercat modificari
secrete, dictate exclusiv de interesele clasei care-1 acaparase;
jar poporul, care, dupd Savigny, ar avea rolul sá contribue cu constiin4a
lui la zamislirea dreptului, era Iinut in absoluta ignoranp
juridica. Fa VA de el, dreptul era sechestrat ; pentru popor legea era
o taind de nepatruns, pentru pastrarea careia nici un sacrificiu n'a
parut vreodata prea mare aristoeraIiei, nici o violenp prea cruda,
nici o manopera prea condamnabila. La Atena i la Roma — pentru
a nu cita decat exemplele cele mai cunoscute — poporul a trebuit
sa se rascoale de nenumarate on duca lupte de veacuri pentru
a smulge eupatrizilor si patricienilor legi scrise i publice.
Foarte caracteristica, in aceasta privinp, este divulgarea formulelor
aqiunilor, legis actiones, atribuita lui Cneius Flavius. Istoricii
romani relateaza Ca acest Flavius, fiind scribul jurisconsultului patrician
Appius Claudius Caecus, i-ar fi furat formularele de actiuni,
pe can le-a dat pub1icitàii, impreuna cu calendarul, care conIinea
zilele legiuite judecatoresti, i can erau secretul i monopolul pontifilor.
Poporul recunoscator ar fi ales pe Flavius edil curul, pentru
anul 450, desl era fiul unui manumis.
1) Henry Sumner-Maine. — L'ancien droit. Trad. de Courcille Seneuil, Paris,
1875, Guillaumin, p. 11.

FUNCTIA DREPTULUI 17
In Egipt preqii au mers mai departe. Acolo ,legile nu numai ca
erau secretul sacerdo -Por, dar pentru pastrarea tainei, ele erau scrise
cu litere secrete, — hieroglifele, — in Limp ce poporul IntrebuinVi
un alfabet vulgar — cel demotic.
Iata dr dreptul, chiar la prima lui obarsie, nu produsul con§tiin-
/ei colective a naIiunii, ci numai al unei paqi din popor, al unei
elase.
Cu atat mai evident devine aceasta, atunci cand e vorba de alcatuirile
cu totul inaintate.
In societaiile civilizate poate fi cu atat mai inqin vorba despre
omogenitatea constiii4ei colective. Aici raporturile sociale sunt atat
de complicate ca nu oricine poate avea cunostinVa limped° despre
ele. Pentru invederarea lor trebue o privire ascuIita, aptitudini
deosebite §i cuno§tinIi speciale, cc nu se pot capita deck in
nrma unei practice lungi si a unor studii speeiale si amanumite.
Or, aceste cunostinIi sunt apanagiul unui numar restrans de privilegia
— acesti priviiegiaçi sunt juristii si legislatorii popoarelor mai
inaintate. Ei elaboreaza legile in stadiile mai civilizate ale omenirei.
Deci cu atat mai puIin va fiacum dreptul produsul unui reflex al contiinçci
De altf el, insu§ Savigny isi da seama de greutaIile p e
care le prezinta aplicarea teoriei sale, cand e vorba de popoarele civilizate.
Caci ca sa poata face dovada ca la once stadiu din via ca.
naiiunelor, dreptul e un produs al constiiMei colective, Savigny imprumuta
dela fisiocra0 §i exagereaza, la randul lui, teoria legiuitorului-accident.
In primul loc, Savigny nu face nici o greutate in a recunoaste ca
ucu cat deosebirile individuale devin mai neegale §i cu cat cuno§tinIele
si ocupaiiile izoleaza mai mult pe individ, cu atat se desvolta mai
greu dreptul care-§i are obarsia in spiritul general al poporului (Vorn
Beruf, p. 7)*. Aceasta, insa, nu insemneaza pentru Savigny ca dreptuI
inceteaza a fi produsul constiii4ei colective, caci pentru el actele
legiuitorului sunt niste simple accidente in timp, legile ni§te simple
acte declarative ale drcptului natural, jar legiuitorul un instrument,
un rob umil al ideei de drept, pe care el nu face decat s'o traduca in
texte de lege.

18
puNcTIA DREPTULUI
de acest lucru, ar trebui sä ne inchipuim pe legiuitor in afara de
natiune. Or, dimpotriva, el se afla in mijlocul ei, el ii reflecteaza spiritul,
parerile i nevoile,si trebuie sa fie privit ca adevaratul reprezentant
al spiritului national. Fie ca legea e facuta de suveran, fie
ca e facuta de un senat, de o adunare aleasa sau cu concursul acestor
diverse puteri, nu intervine nimic care sä schimbe In mod esential
raporturile dintre legiuitor i natiune*. Si apoi, drept incheere,
Savigny adauga: ((Din expunerea care precede rezulta ca la origine
once drept pozitiv este drept popular si adesea, foarte de timpuriu,
legislatia se interpune ca un compliment si ca o garantie)).
Teoria aceasta e atat de potrivnica realitatii, luck mai ea nu merita
sä fie combatuta. Daca legea ar fi cu adevarat expresiunea dreptului
popular si daca legiuitorul ar fi in realitate reprezentantul spiritului
national, ar fi fost oare cu putinta, de-alungul tuturor yeaeurilor,
atatea monstruoase nedreptati sociale, create tocmai in virtutea
puterii de-a legifera? Ar fi fost cu putinta atatea legi despuitoare
de drepturi pentru majoritatea membrilor tuturor popoarelor,
fara nici o abatere, i ar fi fost cu putinta atatea privilegii, pe can
infima minoritate a omenirei a stiut totdeauna sa si le aroge, prin
legi intocmite de ea, in calitate de patura legiuitoare? Daca legea
ar fi purees cu adevarat din spiritul national colectiv, oare istoria
neamului omenesc ar mai fi fost tesuta din acea vecinica lupta pentru
drept i libertate? Cum? legea aceea infama a spartanilor, care
dadea magistratului caderea sa ordone in fiecare an, la data fix,
asasinarea in secret, — kriptia — noaptea a ilatilor mai distinsi,
a putut ea porni din constiinta poporului, format, in imensa lui
majoritate, tocmai din victimile acestei legi scelerate? Cum? legile
Romei antice, in puterea carora o mana de patricicni camatareau
i stapaneau ) cu dreptul de viata si de moarte, marea massa a
plebeilor, erau ele reflexul vointei colective a poporului? Si daca da,
ce atunci acele desperate lupte ale plebei, impotriva atotputerniniciei
patricienilor? De ce revolta impotriva unor legi can dainuiau
c a un produs al constiintei obstesti? Aceeas intrebare am putea-o
formula si cand e vorba de Marea revolutie franceza si chid e
vorba de orce alta miscare populara, pornita pentru schimbarea
unei stari de drept.
Si apoi, cu acelas drept cuvant am putea intoarce intrebarea:
daca, in adevar, legiuitorul nu e decat un accident in timp, un umil

FUNCTIA DREPTULUI 19
rob al ideei de drept, de ce toate clasele legiuitoare, fart nici o exceptie,
s'au opus totdeauna §i pretutindeni la schimbarea unor legiuiri,
vadit invechite §i necorespunzatoare con§tiintei §i intereselor
populare, dar favorabile castei lor? Gibbon relateaza o practica curioasa
§i criminal a locrienilor anticei Grecii, dar in acela§ timp
profund caracteristica pentru ideea ce ne preocupa aici: ca sä-§i asigure
nemodificata legiuirea lui Zaleucus, cu totul favorabila ei, oligarchia
locriana a imaginat obiceiul ca acela care se incumenta
propuna o lege noua, trebuia sã se Infati§eze poporului cu §treangul
de gat. Daca legea cadea, novatorul era spanzurat pe loc.
Edmond Picard 1), vorbind despre aceasta vecinica lupta pentru
shimbarea sistemelor juridice, scrie: diceasta dinamica agitata a insotit
intreaga istorie. Mai exact, aceasta din urma pare a fl formata
din cea dintai. Jehrina a zis: #Pentru a stabili ca omul e o fiinta
bera, ea' are dreptul la''libertate, au trebuit mai man i sfortari ca pentru
a stabili ca pamantul se invarte§te in jurul soarelui. Si a§a s'a
intamplat pentru toate drepturile, can nu ni se mai discuta azi#.
Gaud dar aceasta e realitatea vie, intelege oricine unde ne poate
duce teoria lui Savigny. A o admite ar insemna sá negam intreaga
realitate a istoriei, cu luptele §i framantarile ei vcinice, ale celor
multi dar slabi, impotriva celor puini dar tan. Ar insemna sa negam
a§a numitele #antagonisme juridico, din can e tesuta viata
tuturor p op oarelor.
Dar nu e numai atat. Chiar in rarele parti unde dreptul cutumiar,
obiceiul pamantului, s'a mentinut, el e departe de-a resfrange con-
§tiinta poporului. In Rusia, de pada, unde dreptul acesta e foarte
desvoltat, §i unde chiar tribunalele sunt datoare sä-1 aplice dupa
cererea uneia din parti, el e foarte departe de-a reprezenta vointa
colectiva a poporului. Maxim Kovalewsky, unul din cei mai buni
cunoscatori ai chestiei sociale, a patriei lui, descrie in felul urmator
chipul in care se aplica obiceiul pamantului taranilor ru§i: disistat
de tarani analfabeti, in chip fatal expu§i inrauririi atotputernicului
stanavoi (politaiul locului), sedus de perspective uuui bac§i§ bogat
din partea ca§tigatorului, secretarul tribunalului (valostnot pisar),
care adcsea §i-a facut educatia inteun ora§ vecin §i n'are nici o cu.
no§tinta de obiceiul locului, i§i scrie hotarirea intre doua pahare de
1) Edmond Picard. — Le droit pur, Flammarion, 1912, Paris, p. 209.

20
FUNCTIA DREPTULUI
vin, pe can pailile in proces se grabesc sa i-le of ere. Trebuie, in ade-
mult optimism pentru a vedea, in as a conditiuni, reflexul ((con-
juridice a poporului* i pentru a cita asemenea hotariri ca
precedente i pentru a aseza pc de intregul sistem de drept cutumiar
rusesc 1))). Iatà dar la cc Sc reduce obiceiul parnantului, atunci
cAnd el izbuteste sa supraviqueasca dreptului scris, cum e cazul Rusiei
cand e mAnuit de o anumita clasa sociala.
§ 3. Raportruile sanctionate de drept
Dupa Montesquieu, legile, in insemnarea ion cea mai larga, sunt
raporturile necesare, cc deriva din natura lucrurilor. Tot asa si legile
juridice. Ele nu creeaza raporturi noui, ci deriva din raporturile
sociale preexistente, pe can nu fac deck sa le sanqioneze.
Exact aceleasi pareri le desvolta i Savigny, in articolul sail program,
publicat in fruntea primului numar din revista lui de drept:
41Epocile nu-si fasoneaza lumea dupa gustul ion; ele o creeaza, inteo
legatura stransa cu trecutul. Ele recunosc i consacra o stare de lucruri
data, care e in acelas timp necesara i libera: necesara, intrucat
stare nu depinde de concepOile arbitrare ale prezentului;
libera, intrucat ele nu se datoreaza unor inrAuriri, unor ordine
venite din afara, dar pentru ca reiese din chiar caracterul poporului,
desvoltandu-se in cursul vremei, inteo stare de perpetua primenire
si de constant a evoluOe (L. Tanon Op. cit. p. 11)#.
Intrebarea e acum: ce anume raporturi sociale sanc%ioneaza dreptul,
care e scopul lui? Caci, cum zice Jehring, drept fara scop nu
exista. Scopul e creatorul dreptului; once regula de drept a corespuns,
la crearea ei, unui scop practic.
In societaAile cu totul inapoiate, atacurile cele mai frecvente sunt
cele impotriva persoanei. De aceea prima ramura a dreptului, care
vede lumina zilei, este dreptul penal. Rolul lui e ca sa asigure rapertunic
de coexistenVa. Odata insa cu nasterea proprietalii private,
ti face apariiia o noua categoric de infractiuni: cele contra bunurilor.
Dreptul se resimte de aceasta stare de lucruri i pe langa pedepse
pur criminale, incep sa se prevada i penalitati impotriva atacurilor
1) 14faxime Kovalewsky. — Le regime economique de la Russie, Paris, 1898,
Giard, pp. 294-295.

FUNEVA DREPTULUI 21
contra proprietatii. Cu cat proprietatea individuala se consolideaza
si se concentreaza mai mult — cu cat, prin urmare, creste numarul
celor lipsiti de ea — cu atat atacurile impotriva ei devin mai
frecvente, jar represiunele pur penale, se dovedesc ineficace. Apoi
raporturile dintre proprietari nu se pot regula pe cale pur penala,
si se gasesc astfel fara sanctiune. Din aceasta Indoita nevoie naste
dreptul civil. El e dictat din trebuinka de-a regula insusi dreptul de
proprietate, — de aici acea stransa legatura, legatura pana la confuzie,
mire drept i proprietate. Fouillee zice ca idea de proprietate
si cea de drept au mers totdeauna alaturi, nelainurite i una cealalta
in cretinism, absolut precise in filozofia veacului XVIII, ca
si cum ele n'ar Ii lost decat doua aspecte ale uneia i aceleias idei 1).
Bentham e si mai categoric, (iproprietatea i legea — scrie el 2), —
s'au nascut impreuna i vor muri impreuna. Inaintea legilor, nici o
proprietate. Desfiintati legile i once proprietate inceteaza#; iar Lewis
Morgan merge chiar mai departe, el considera inceputul i organizarea
proprietatii ca coincidand cu insesi inceputurile i organizarea
societatii politice 3). La inceput, dreptul civil nu formeaza o ramura
de sine statatoare. Dispozitiunile civile iau loc alaturi de cele
morale, religioase si mai cu seama penale. Sumner-Maine (Op. cit.,
p. 348) observa cu foarte mult spirit critic ea, cu cat o legislatie sau
un cod sunt mai vechi, Cu atat ele contin mai multe dispositiuni penale.
Cu timpul Irak cand dispozitiunile civile se immultesc prea mult,
dreptul civil se desparte de cel penal si incepe a traio via -VA neatarnata.
Prima functie a dreptului civil e, asa dar, sa reguleze proprietatea
si in deosebi cea imobiliara, teritoriala, i apoi, in al douilea
rand, e sa sanctioneze celelalte asezaminte ce se ridica pe baza ei,
cum sunt de pilda, familia, creditul, munca, etc.. Pentru a ne da pe
deplin seama de importanta dreptului de proprietate, si in deosebi
a proprietatii solului, vom transcrie aici, cateva consideratiuni hotaritoare
ale lui Herbert Spencer, asupra acestei chestiuni: #Deoarece
toate obiec tele materiale susceptibile de apropriatiune sunt
trase, printr'un pro cedeu oarecare, din painant, urmeaza de aici ca
1) Alfred Fouillee. — L'idee moderne du droit, Paris, 1890, Hachette, p. 122.
2) J. Bentham. — Oeuvres, trad. de Dumont, 3 vol., Bruxelles, 1895, Hauman,
I, p. 65.
3) Lewis Morgan. — Die Urgeseltschaft, trad. de Eichhoff, Stuttgart, 1891,
Dietz, p. 289.

22
FUNCTIA DREPTUL UI
prin origina lui, dreptul de proprietate depinde de dreptul de usagiu
al parnantului. Aceasta conexitate inevitabila a ramas necontestata
atat cat n'au existat produse artificiale i cat produsele naturale au
fost singurele can au putut fi apropriate. In forma noastra de societate
desvoltata, exista nenumarate obiecte posedate, precum:
case, mobile, haine, obiecte de arta, bilete de bench', acOuni de cai
ferate, crearrce ipotecare, renta de Stat, etc., a caror origine nu se
leaga direct de usagiul parnantului. Totus, cum ele sunt sau produse
ale munch i sau semne representative ale muncii, cum munca
ar fi cu neputinta in lipsa subsistentelor si cum subsistemele sunt
trase din pamant, recunoastem existenia acestei conexitati continue,
oricAt de indepartata si de intunecata ar parea# 1).
Henry George e si mai exagerat, el atribue dreptului de proprietate
asupra solului o asa importan -Va, Incat deriva dela el toate nenorocirile
i toate nedrepta -cile sociale: ((am atribuit — scrie el 2) —
distribtrcia neegala a boga -ciei, care e blestemul i amenimarea
moderne, instit.uirii proprietaIii private a parnantuluic
Pe masura, insa, ce proprietatea i asezamintele derivate din ea
se complica, — se immulcesc si se complica i regulele juridice ; jar
atunci cand proprietatea se complica in asa grad luck, sà dea nastere
la sisteme economice, — regulele de drept se compIic i ele i dau
nastere la sisteme juridice: ((Progresul bogaliilor si al comerIului
nasc noui trebuince can au dat nastere la noui reguli de conduita juridica,
tinzand a protegui productia si a asigura posesia bunurilor
publice i private 3)>>.
Asit ca, atunci cand esatura economica a unei societati se schimba,
In chip fatal va trebui sa se schimbe i sistemul ei juridic. Cu
alte vorbe, dreptul nu face decat sa sanctioneze raporturile economice,
al caror fidel reflex este. Dupa Achil Loria, dreptul n'ar fi
decat totalitatea regulelor cu ajutorul carora producatorii si proprietarii
Ii asigura proprietatea i produsele muncii i capitaluluilor.
Dar cei interesaci in sanccionarea juridica a raporturilor economice
sunt numai clasele suprapuse, adica acele can au de aparat
1) Spencer.—Justice, trad. de Castelot. Ed. III Paris, 1903, Alcan, § 54 p. 110.
2) Henry George. — Progres et pauvrete, Trad. de Le Monnier Paris, 1887,
Guillaumin, P. 312.
3) M. A. Vaccaro. — Les bases sociologiques du droit et de l'Etat, Trad. de Gaure,
Paris, 1898, Giard, p. 452.

PUNCTIA DREPTULUI 23
drepturi si de asigurat interese. Tata dar dreptul, nu produsul contiinii
cum crede Savigny, nici al constiinOi juridice,
cum afirma Puchta ci o resfrangere a organismului economic.
Ca dovadä ea dreptul e un produs al constiiinii de clasa e ca toate
sociale, can au avut de scop schimbarea unei star de
drept, au fost in realitate lupte de clasa ') ; iar pe de alta parte, dovada
ca dreptul este reflexul organismului economic, e ca on de
cate on s'a schimbat alcatuirea economica a unei societ4i, s'a
schirnbat in chip necesar i sistemul ei juridic.
Cu toate acestea, nu ne putem unl cu formula, vadit exagerata,
a lui Achil Loria. Legea, ce-i dreptul, e departe de a fi in realitate
ceiace o arata Declaratia drepturilor omului: i

24
FUNCTIA D REP TULUI
Par& cc omenirea sä ajunga la acel stadiu ideal de moralitate
de constiinta, cand fiecare individ sa-si indeplineasca nesilit indatoririle
lui catre societate, dreptul, — garantand productia in societàtile
ramane Inca instrumentul de coercitiune eel mai
potrivit, pentru ca societatea omeneasca sa-si ajunga scopul ei final
de cooperatiune.
L. Tanon, vorbind despre raporturile regulate de drept, scrie:
oRaporturile acestea sunt de doua feluri, raporturi de coexistenta
raporturi de cooperatiunec Maxima dreptului de coexistenta,
care formeaza fundamentul ideiei de drept la Kant, se refera mai
mult la dreptul penal. Dreptul civil, fug, care constitue Insus baza
ideiei de drept, are In vedere numai raporturile de cooperatiune,
caci, cum scrie Tanon: uCooperatia este, In adevar, conditia esentiala
i caracteristica a oricarei societati, oricat de imperfecta ar fi ;
e absolut necesar ca ea sa se realizeze de voie sau de nevoie (p. 65).
Jar Bentham, enumerand scopurile dreptului, arata ea el trebuie sa
asigure subsistenta societatilor omenesti si chiar belsugul lor: uLegea
Ingrijeste indirect de subsistenta, proteguind pe oameni cand
lucreaza si asigurand roadele mestesugului lor dupa ce au lucrat.
Siguranta pentru lucrator, siguranta pentru produsul muncii, iata
binefacerea legii: ea este de nepretuit (Op. cit. I, p. 59)>.
Dupa Adam Smith, uadevaratul drept nu trebuie sa fie deck garantia
conditiunilor economice, proprii a asigura liberul joc al intereselor).
Definitia aceasta, care se resimte de tendintele liberalismului
clasic, era buna pentru acea epoca, cand, pentru a asigura productia
imbelsugata, se cerea Statului, — dupa cum vom vedea mai
jos — desavarsita lui allinere dela once amestec in raporturile economice,
adica asigurarea diberului joc al intereselon. Daca Adam
Smith ar fi trait azi, sigur ca si-ar fi modificat formula in sensul ca
4adevaratu1 drept nu trebuie sa fie decat garantia conditiunilor economice,
proprii a asigura productia».
Garantarea productiei, prin mijlocirea dreptului, nu e insa atat
de usoara, caci cei doui factori esentiali productiei — munca capitalul
In loc de traiasca fn armonie, sunt intr'o vecinica lupta de
rivalitate. Tanon, poate fara sa-si dea seama de adevaratul caracter
al acestei lupte, simtind-o lush intuitiv, a dat dreptului un dublu
scop, singurul in care lupta e cu putinta. El e de parere ca udreptul
are de determinat, in acelas timp, raporturi de coexistenta E}i

FUNCTIA DREPTULUI 25
raporturi de cooperatie. Haporturile de coexistenta proteguesc
garanteaza interesele individuale ; raporturile de cooperatie proteguesc
si garanteaza interesele colective, cooperalia sociala (pag. 66)*.
Greseala fundamentala.
Raporturile de coexistenta garanteazà numai existenta individului,
gasesc sanctiunea in dreptul penal, care are, si el, un
scop, o utilitate sociala ; jar dreptul civil, e chemat sa protegueasca
interesele de cooperatiune. Cum insa unul din cei doui factori
ambii egoisti — necesari productiei, sau mai bine zis reprezentantii
lor, cauta sã transforme interesul colectiv, in interes individual, dar
mai adesea de clasa, Statul s'a vazut nevoit din totdeauna sa intercand
In favoarea capitalului, cand in favoarea muncii, pentru
ca proteguind pe cel mai slab impotriva celui mai tare, — sau asigurand
neegalit4ile, cum se exprima Spencer — sà statorniceasca
echilibrul intre ele i sa asigure astfel productia. Dreptul este dar
pactul de fiecare clipa dintre capital si munca—aceasta e functia lui,
scopul lui, ca sa ne exprimam in felul lui Jehring i totodata fermentul
evolutiei lui neincetate. Caci lupta aceasta intre capital si munca
e permanenta, i deaceea schimbarile de drept, menite sa.-I mentini
totdeauna in situatia de arbitru, vor trebui sa fie neincetate,
vecinice; Picard, fara a arata ce anume sanctioneaza dreptul, exprima
nu se poate mai clar, starea aceasta de permanenta primenire
a lui: d..upta pentru drept este in stare permanenta in omenire.
Ea apare ca o lege a vietii ei colective.... Aceasta munca neintrerupta
de corectare, de reparare, de reintinerire, de readaptare,
aceasta spalare, aceasta plivire, nu sunt numai opera autorita -tilor
publice, cum o crede acela care se ia dupa aparente, dar a fiecarui
individ in parte (Op. cit. pp. 204-205)*.
Interventia aceasta a dreptului, ' intre capital si munch, rolul lui
de arbitru intre ele, este legea fundamentala a tuturor societatilor
omenesti. Ea este canavaua, pe care s'a -tesut istoria intregului
neam omenesc. Interven -tia Statului, pe calea legilor, in raporturile
economice, cu scopul de-a garanta produc%ia ; felul, gradul i direc-
acestei interventiuni, este marele criteriu, care a presidat la im-
partirea istoriei in evuri. In adevar, ceeace caracterizeaza mai bine
deosebeste mai profund timpurile istorice, este felul de-a presta.
munca. In antichitate munca se facea prin sclav; in veacul de mij-
loc prin serv ; in timpurile moderne prin salaridt, §i, judecand dupa

26
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.
cele ce se petrec azi, e far indoiala cä maine, munca se va face prirt
coasociat, ctind probabil se va deschide al patrulea ev in istoria
nirii, in locul artificialei perioade contimporane, datata in chip arbitrar
dela 1815, anul c&derii lui Napoleon I.
Dupa cum se vede, dar, i contrar celor susIinute de economistul
italian Salvioli, diviziunile istoriei politice a omenirii corespund intocmai
diviziunilor istoriei economice. 0 dovada mai mult de inraurirea
hotaritoare a factorului economic asupra manifestatiunilor
politice ale omenirii.
aceasta mare impArtire a istoriei neamului omenesc se datoreaza,
in adevar, diferitelor grade de intervenOune a Statului in raporturile
dintre capital si munca, ne vom putea foarte usor convinge
studiind felul de prestare a muncii la diferitele epoce ale istoriei
emenirei i sistemele de drept corespunzatoare.
CAPITOLUL II
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
Baza economiei esclavagiste. — Societatea romana. — Proprietatea absoluta.—
Recrutarea sclavilor. Organizarea tiranica a familiei. — Creditul personal
mantis injectio.
§ 1. — Bozo sclaviei
Asupra originei sclaviei s'au scris multe, incepand cu Aristot
Ora in zilele noastre. Nici una din teoriile emise nu ni se pare insa
mai conforma cu adevarul deck cea suqinuta de Achil Loria. El
arata ca in timpurile primitive, popula0a fiind rara i parnant din
belsug, capitalul, ca s'a oblige pe rnuncitor sa lucreze in profitul lui,
i-a confiscat libertatea personal6 #cum in acele vremuri — scrie
Loria ') au fost totdeauna parnanturi cultivabile in abunden0.,
unde expropriOi se puteau foarte usor transfera s produca' pe propria
lor socoteala, spoliatorii nu puteau sa-i oblige sä lucreze in profitul
lor deck punand sfapanire pe persoana lor, rapindu-le libertatea.
Ian' adevarata origine a robiei, care nu este produsul raut6Iii
omenesti sau al religiei primitive, ci urmarea abundenei pamanturilor
1) Achille Loria. — La morphologic sociale, Paris, 1905, Giard, p. 11.

ECONOMIA ESCLAVA GIST% 27
ocupabile, opunand un obstacol peremptoriu dominatriunii absolute
a capitalului>>.
Turgot profeseaza o teorie absolut identica asupra originei sclaviei
i o expune cu o limpezime tot atat de desavarsita ca i Achil
Loria: > 1).
Teoria aceasta se verifica pe deplin Cu ceeace Loria numeste metoda
coloniala. El demonstreaza ca reaparicia sclaviei in colonii,
saptesprezece veacuri dupa ce ea a lost desfiin -cata de biserica
crestina, se datoreaza faptului ca imprejurarile can cerusera in antichitate
munca esclavagista, s'au repetat intocmai acolo, adica pamantul
era pu -cin locuit.
Realitatea dä cea mai desavarsita confirmare acesteiteorii. Inade-
Ira; saluampilda cea mai cunoscuta, cea a Statelor-Unite americane.
In clipa cand izbucneste rasboiul de secesiune, cele cincisprezece
State esclavagiste dela Sud, nu numarau deck 18.95 locuitori pe
mila patrata engleza, pe cand Statele nordice, Can oborasera sclavia,
aveau o populacie aproape intreit mai deasa.
Aceasta a lost adevarata pricina, care a dat impuls miscarii abolicioniste
si nu sim -cimintele de umanitate sau credinlele religioase,
cum in genere se crede: #Miscarea esclavagista i miscarea aholiçio-
nisth au esit, nu dintr'o impulsiune religioasa, ci din condiliunile
diverse ale produc/iei, din condiiiunile deosebite economice ale Statelor
de Sud si ale celor de Nord. Statele de Nord cu cultura lor de cereale,
cu activitatea lor industriala crescanda, Cu sporul lor necontenit
de capital, cu popula -cia lor mai densa, migra -ciunile lor tot mai
insemnate i un proletariat tot mai considerabil, in fine Cu Omanturile
lor, a Caror valoare crestea mereu, erau exact opusul Statelor
dela Sud, sarace in populacie, in capitaluri, in mijloace de comunicape,
neavand deck o industrie rudimentara, Cu o boga -cie in genere
in descrestero 2).
1) Oeuvres, 2 vol., Paris, 1844, Guillaumin, I, p. 17.
2) E. Ciccotti. — Le dectin de l'esclavage antique, Trad. de G. Platon, Paris,
1910, Riviere, p. 5.

28
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
Lupta pentru desfiintarea sclaviei a durat peste o jumatate de
veac, jar ca o ilustratie mai mult de inraurirea factorului economic
asupra celorlalte manifestari din viwta societa/ilor omenesti, vom
aminti aici ea religia crestina, nascuta din uriasa catastrofa economica
de cadere a imperiului roman, a inut atunci pasul vremii si a
contribuit in cea mai hotarithare masura la oborirea sclaviei antice.
In America, ca i in toate/arile coloniale, in care agita/ia
incepuse, reprezentantii aceleias religii, adaptandu-se
imprejurarilor in cari traiau acum, s'au dat de partea esclavagistilor,
i uitand cuvantul Evangheliei, si-au amintit pe cel al Vechiului
testament, care vorbeste despre sclavie i o admite, pentru
motivul foarte de in/eles ea el dateaza din antichitatea esclavagista.
Dupa doctorii bisericii romane sclavia n'ar Ii Lost potrivnica vointei
Celui de sus, care, blastemand pe Ham ca el si urmasii lui sa
robeasca la celelalte semintii, a inteles, prin chiar continutul
acestui blestem, sa oranduiasca robia printre copiii pamantului.
Iar legile, can tindeau sa desfiinteze sclavia neagra in colonii, au
lost tratate ca legi potrivnice dumnezeirii, ca legi atee 1).
Dar o pilda si mai caracteristica de relativitatea gandirii conenesti,
in aceasta materie, si de inraurirea ei de nevoile societa/ii, ne-o
prezinta cazul economistului francez Melon si al filozofului englez
David Hume. Melon, traitor pe vremea lui Ludovic XIV, a dat la
iveala, in 1736, un Essai politique sur le commerce, despre care Voltaire
scrie ea Ue opera unui om de spirit, a unui cetatean, a unui filozof,
care se resimte de spiritul veacului*. Totus, Melon e partizan
al sclaviei, caci el scrie: 4Intrebuimarea sclavilor, autorizata in coloniile
noastre, ne arata ea sclavia nu e potrivnica nici religiei
nici moralei; asa ca putem eerceta liberi daca n'ar fi de fobs s'o
raspandim pretutindeni# 2). i concluzia lui Melon e ca robia este
spre folosul sclavului. Eugen Dark, care adnoteaza pe Melon, e
indignat de asemenea pareri si inso/este, capitolul despre sclavie,
de urmatoarea nota: On devait reproduire ce chapitre, car ii appartient
a l'histoire de l'esperit humain. Mais on doit encore plus repeter
qu'il est deprorable qu'il ait ite ecrit par une plume Irancaise». Sa se
1) H. Walton. — Histoire de l'esclayage dans l'Antiquite, 3 v., Paris, 1879,
Hachette, I, p. LXXXV.
2) In volumul Economistes-financiers du XVIII siècle, Paris, 1845, Guillaumin
p. 724.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 29
observe insa ca Melon si Voltaire scriau pe vremea cand populacia
era rara i sclavia era Inca' necesara, in deosebi in colonii; pe cand
Dane Ii comenteaza Cu peste un secol mai tarziu, cand trebuintele
noui economice facusera sclavia netrebuincioasa, i prin urmare
detestata. Dealtfel, in chiar clipele cand scria Melon, Anglia era
mai populata si ea juca, fata de Fran -ta, rolul Statelor aboliste dela
Nord, de-aceea gasim acolo contimporani de-ai lui Melon, Cali se
exprima absolut in defavoarea sclaviei. David Hume, de pilda, se
exprima parca anume ca sa combata pe Melon: #Ceeace subsista
Inca din sclavia domestica in coloniile noastre si la cateva na -tiuni
europene, nu trebuie, sigur, sa ne faca sa dorim Ca ea sa devina mai
generalb 1).
Sclavia n'a putut Ii desfiin -tata in Statele-Unite decat in anul
1865, cu pre -cul cumplitului rasboiu al secesiunii i numai dupa
transformarea condi -ciunilor economice ale Statelor esclavagiste,
adica dupa ce popula -cia lor a sporit in asa masura incat pamaritul,
eomplet populat, a permis oborirea economiei esclavagiste.
Fenomenul s'a repetat In toate coloniile, cand populapa lor s'a
tmmul -cit si a lost, pun urmare, cu putinfa sä se recruteze muncitori
liberi.
Dar nu e numai ant.
Lipsa de popula -cie, aduce dupa sine si lipsa de brace, fapt care
contribue iarasi la instituirea sclaviei, caci daca, in astfel de imprejurari,
capitalul n'ar Ii redus pe lucrator in stare de rob, ar Ii lost
In neputin -ta sa-si Focure munca libera, i produc -cia ar fi suferit.
Apasarea aceasta a munch i nu s'a facut exclusiv in interesul capitalului,
cum pretinde Loria i intreaga scoala socialista, ci numai
In interesul asigurarii produc -ciei. Ian Ca dovada ca asa este, e insus
faptul Ca, Cu cat capitalul e mai slab, deci mai in neputinca de-a
apasa`munca, cu atat lucratorul e mai strivit; i dimpotriva, Cu cat
capitalul e mai puternic si mai in putinta de-a stapanl, Cu atat munca
e mai libera.
Azi, de pilda, cand capitalul e mai puternic deck oricand, munca
nu nurnai CL e absolut libera, dar e Inca ocrotita cum n'a fost nici
°data. Daca, dar, apasarea muncii ar porni numai dela bunul plac,
1) Melanges d'economie politique, 2 vol., Paris, 1847, Guillaumin, I, p. 108
(D. Hume — Essai sur la population).

30
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.
dela egoismul si dela rapacitatea capitalului, firesc lucru ar fi fost
ca la cea mai mare putere a capitalului sa corespunda cea mai grea
apasare a muncii. In realitate tnsà fenomenul se prezinta invers.
Capitalul e mai apasator faVa de munca si mai tiranic cand e mai
slab ; si dimpotriva, e aproape nesinrcit de ea, in culmea atotputerniciei
lui.
Situalia aceasta reciproca, jocul acesta de balansare, se datoreaza'
faptului ca raporturile dintre capital si munca sunt astfel regulate
de drept, i neegalitalile in asa chip sanctionate de lege, "'neat producTia
sa nu sufere. Mecanismul acesta, regulator al productiei.
consta in a protegui factorul cel mai slab impotriva celui mai
puternic i a-i aduce astfel intr'o situaIie cat mai vecina echilibrului,
singura prielnica producIiei. Deaceea, cand capitalul e slab,
munca trebue apasata, pentru a o aduce, pe calea dreptului, la
nivelul acestuia — i dimpotriva, cand capitalul e puternic, munca
va trebui liberata i ocrotita, pentru a o ridica la aceeasi treapta cu
capitalul. lath dar de ce cand capitalul e slab, el tiranizeaza munca,
jar atunci cand e puternic, munca aproape nu-i simte apasarea.
Asa se explica de ce in Intreaga antichitate, cand capitalul era
abia la inceputurile lui, munca a lost atat de apasata tncat lucratorul
a fost redus la starea de sclavie.
Trebuinta economic, de-a ocroti capitalul slab, a cerut in chip
imperios robia in intreaga antichitate.
Dreptul, ascultand de aceasta nevoie pur economica, a sanc -cionat
robia.
§ 2. — Societatea romana
Dintre toate alcatuirile antice, societatea romana e cea mai caracteristica
pentru studiul economiei esclavagiste, pentruca' pricinele
can i-au dat nastere pretutindeni ; au aqionat asupra Romei
cu o intensitate mult mai mare decat aiurea.
Societatea romana poate sluji drept pilda tipica, in aceasta privinVa.
Dreptul roman, dictat din toate madularele lui de trebuinca
economica de-a aservl. munca, e a§a de perfect, asa de simetric, de
logic si de unitar 'Mat pare, nu opera timpului si a unei evoluOuni
incete, ci o conceptie de cabinet, zamislita dintr'odata, de un singur
creier omenese, de un creier omenesc perfect logic si admirabil

ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 31
organizat. Din acest punct de vedere, dreptul roman are, pentru
stiinta economica, valoarea, aproape, a unui sistem ipotetic, creat
de un teoretician genial— dreptul roman e insas teoria juridica
a economiei esclavagiste.
Tot ce s'a putut imagina vreodata, in materie juridica, pentru
cea mai inalta functionare a unui organism social, s'a imaginat
s'a pus in lucrare de catre juriconsultii latini. Dieptul roman con-
-tine dispozitiunile cele mai dearnanunt privitoare la sistemul esclavagist,
si a celorlalte asezaminte in legatura cu el, si daca cugetatorii
greci au incercat sa legitimeze sclavia din punct de vedere
filozofic, jurisconsultii romani, mai practici, au meritul de-a o fi
legiferat in chipul cel mai desavarsit cu putinta. Heinrich Heine
numeste dreptul roman, Biblia egoismului. Adevarul e ca el este
Evanghelia robiei, cartea cea mai desavarsita a sclaviei.
Doua au fost imprejurarile particulare, can au dat economiei
esclavagiste nascuta din agricultura o ascii -time atat de
cacteristica la romani.
Intai, pentruca romanii, popor sudic, se nutreau foarte putin cu
came, i aveau prin urmare, nevoie de-o productie agricola mare.
Hrana exclusiva a romanului era graul; mancarea lui nntionala,
fiertura de Mina, puts:

32
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
Grecii, popor sudic i ei, se nutreau deasemenea cu grAne, deaceea
grija de capetenie a ateninilor a fost totdeauna sa-si asigure
pie-tele de unde sa poata trage grAnele, pe can pamantul lor pietros
nu le puteh da. Paul Guiraud are, in aceasta privinta, o pagina
foarte frumoasa, a carei reproducere ne va sluji si la intelegerea subiectului
nostru si la explicarea rasboaielor, intreprinse de romani,
Cu scopul de cuceriri teritoriale: #Problema subsistentei are pretutindeni
o insemnatate de capatenie si nu e deci de mirare ca ea sä
fi preocupat minPle Si la Atena. Atica aducea din afara o bunt
parte din graul pe care-1 consuma. Ea era deci interesata ca sa-si
asigure drumurile catre locurile unde el era mai abundent, i anume
drumurile regiunii Bosforului Cimerian, care corespunde cu Rusia
meridionala de azi. Din aceasta pricina, Pericle a avut grija sä
instaleze acolo garnizoane ateniene, n diferite puncte intarite.
Dupa rasboiul Peloponesului, aceste posturi indepartate au fost
parasite; dar de atunci politica constanta a Atenei a fost de a intrepne
relapile cele mai prietenesti cu stapanitorii trii. Cunoastem
un sir intreg de decrete, date in onoarea suveranilor Bosforului;
ele sunt tot atatea dovezi de prepil ce se puneh pe alianta lor. Dar
nu era chestia de a ramhne numai in bune relatiuni cu debuseurile;
trebuia ca si drumurile dintre Pireu i porturile rtarilor agricole sa
ramana totdeauna libere. Niciodata englezii n'au supraveghiat
Cu atata gelozie drumurile catre Indii ca atenienii pe cele catre
Bosfor. Existau trecatori, cari trebuiau supraveghiate. Cele mai
de seama erau cele douh strAmtori, can leaga marea Egee cu Pontul
Euxin. Pe vremea eghemoniei lor maritime, atenienii s'au grabit
ma alipeasch autoritaPi lor orasul Bizant. Ba ceva mai mult, ei au
trimis in Helespont comandanp militari, insoPP fara indoiala de
trupe si de o escadra, pentru a-i face poliPa. In fine, Chersonesa
Traciei era in intregime o colonie a Atenei, in legaturi permanente
cu metropola. Victoria definitiva a Spartei a pus capat acestei
star de lucruri. Dar de indata ce atenienii s'au ridicat din caderea
lor, ei ti indreapta din nou privirile asupra stramtorilor,
una din primele cetati, pe care au incorporat-o, a fost
Bizantul. Propontida a fost in asa masura punctul vulnerabil al
atenienilor, ncat Filip al Macedoniei a intrebuinIat toata
puterea armatei sale si intreaga lui diploma-tie pentru a-i
desradacina de-acolo, si de-aceea am vazut pe Demostene

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 33
Wand anume calatorii pentru a cucerl prietenia nestatornicilor
bizantinih 1),
Dar pe and grecii n'aveau pamant roditor, in propria lor arà
s'au vazut sili-O a se osteni peste man i pentru a-1 cuceri Cu puterea
armelor i a-I men-One Cu iscusino diplomaOlor — primii
romani, aflati la gurile Tibrului, aveau in jurul Ion bogatele cAmpuri
ale Italiei, pe can s'au grabit sa le cucereasca 2) — i aceasta
este a doua imprejurare care a dat sistemului esclavagist roman
ascuOmea i perfecOunea lui desavarsita. Achil Loria merge 'Ana
acolo incat atribue intreaga desvoltare a dreptului roman fertilita
-Oi solului Italiei. Dupa el, pricina pentru care dreptul a ajuns
la o atat de mare desvoltare la roman', pe cand cel germanic a ramas
ash de inapoiat, e ca In timp ce in Germania pamantul e inzestrat
cu o fertilitate slaba i putea fi sustras lucratorului fara a
recurge la mijloace prea violente, in Europa meridionala, unde
pamantul e de o fertilitate exuberanta, numai un regim de fier
de foc putea impiedica pe Iucrator sä se stabileasca pe el. Or, aceasta
1) Paul Guiraud. — Etudes economiques sur l'Antiquite, Paris, 1905, Hachette,
pp. 9-10.
2) eLumea romana a lost fundata prin sabie, §i sabia sau lancea este cel mai
vechi simbol al dreptului roman. Nu zeii au dat romanilor eel dintai pamant,
cum a dat Dumnezeul Israelului, Pamantul Fagaduintei evreilor ; ei
n'au recurs nici la vanzare Si nici la §iretlic, ca Didona cand a fundat Cartagena:
nu, romanii n'au proprietate derivata, in sensul limbagiului juridic ; —
derivata dela zei sau dela oameni; proprietatea lor e originara proprie-
tarul e propriul sau autor ; ei au luat-o dupa cum au gasit-o. Achizitia romanului
consista in eapere. Pentru el proprietatea e ceeace a luat cu Diana, manueapturn,
maneipium, el insusi e acela care a luat: herus; proprietatea nu se transferk
ca mai tarziu, prin traditie (transdatio, traditio), ci parasirea unei proprietati
se incheia, in forma ca si in fond, prin mijlocirea unei apropriatiuni
unilaterale, din partea aceluia care achizitiona (mancipatio, manucapere).
Cuvantul «a lua» este singurul care raspunde ideei romane, i limba latink
oricat de saraca ar Ii lost intr'altfel, e bogata in expresiuni, can au avut la
ohârie aceasta insemnare Emere insemneaza, in limbajul vremurilor mai inaintate,
a cumpark dar acolo unde romanii din acele timpuri cumparau, stramo0i
lor aveau obiceiul sa ia. Aceasta a lost, in adevar, insemnarea originara a
lui emere. Rapere (in limba germana, rauben; in gotica, raubon, a prada), are
In latinitatea posterioara sensul german, i rapina deseinneaza in aceasta latinitate
un delict. Dar antichitatea nu cuno§tea de loc delictul special al raptului,
i rapere nu insemna altceva decal a smulge, a atrage ceva in chip violent
ca tre sine, fail ca limbagiul sa-i atribue nuanta unui fapt ilicit (Jehring. — Esprit
du droit romain, I, pp. 110-112).

34
ECONOMIA ESCLAVA GISTA.
violenta acaparare a solului, obOnuta prin sclavie, a slujit de baza,
in Europa meridionala, pentru a statornici acolo un sistem capitalist
adrnirabil organizat, pe care necesar trebuia sa se ridice un
sistem juridic corespunzator* 1).
Dealtfel, aceleasi cauze au influernat, pana in ziva de azi, reparti%ia
proprieta%ii in Italia. D-1 Paul Roux, in admirabila sa lucrare,
La question agraire en Italie, arata c latifundiile actuale ale
Italiei nu sunt decat o continuare a latifundiilor antice, del,
observam, azi italienii nu se nutresc numai cu grau i nici popor
exclusiv agricol nu mai sunt.
lath dar cä pe de o parte romanii se nutreau numai din produsele
solului, jar pe de alta parte marea fertilitate a pamAntului facea
ravnit solid italian— ambele aceste imprejurari au facut ca la
Roma lupta pentru pamant sa fie pe planul intaiu. Dorin%a aceasta,
de a acapara solul, nu e numai punctul de plecare al intregului
drept roman, dar ea a avut o inrAurire hotarItoare asupra destiuelor
vechei cetaIi romane. Ea i-a determinat, fara exagerare,
intreaga istorie externa i toata desvoltarea intern. Ea a manat
la glorie Fara odihna pe modestul plugar al celor sapte coline i 1- a
facut sa supuna intreaga lume atunci cunoscuta. Cu fiecare cucerire
agerul public crestea. Sporirea lui necontenita a fost inta fa'sboaielor
in afar, pricina certurilor din nautru i cauza caderei
definitive a imperiului roman.
Mommsen observa ca ((multe popoare au invins ca romanii, dar
nici unul nu si-a Inuit solul cucerit cu atata truda ca ei, caci ce
castigau °data cu lancea, romanii cucereau pentru a doua oar&
cu plugub 2).
Mommsen e incomplet, el uita a treia cucerire a solului, faptuita
de data aceasta, in sanul insus al poporului roman si realizata de
clasa suprapusa in dauna claselor de jos. Cucerirea aceasta de a
treia nu s'a facut nici cu lancea i nici cu plugul, ci in puterea legiicaci
pe and intreg poporul lupta in afar a pentru cucerirea solului,
inauntrul sau o singur cIas, cea a patricienilor, facea tot posibilul
ca sa-si asigure cat mai multe avantagii din aceste cuceriri.
1) Achille Loria. — Les bases economiques des societes, Ed. 2, Trad. de Bouchard,
Paris, 1903, Michalon, pp. 86-87.
2) Th. Mornrasen. — Riimische Geschichte, 4 vol., Berlin, 1865, Weidrnann,
I, p. 182.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA.
Daca pentru cucerirea agerului public, poporul roman a ridicat
formidabilele sale legiuni — pentru acapararea lui, patricienii au
faurit cel mai iscusit sistem juridic din cke au existat vreodata.
Toate legile au fost facute de patricieni si in folosul lor. Toate
tindeau imbogkeasca, i sa le asigure o portiune cat mai mare
din pamantul cucerit, jar adeseori, rand sa vinà legea ca sa le acorde
drepturi, ei procedau pe calea faptelor brutale. Titu-Liviu relateaza
un caz caracteristic, in aceasta privinta. Dupa infrangerea
Volscilor, de catre dictatorul M. Fusius Camillus, urma ca Pomptiunul
sa fie impartit poporului. Dar pkia ce imparteala sa aiba
loc, patricienii au inceput sa-si insuseasca pamantul cucerit. Reclamatia
plebeilor, contra acestui fapt, transcrisa de Titu-Liviu, ne da
masura adevarata a lacomiei patricienilor:

36
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
complexa. Aici, dar, sistemul esclavagist s'a putut desvolta mai corn-
plet i mai tipic. Iata, dealtfel, cum incepe H. Wallon studiul scla-
viei la romani: oConcluziile, pe can le-am tras din istoria Orientului
§i a Greciei cu privire la influerga sclaviei, trebuie sá-§i gaseasca
la Roma controlul §i confirmarea lor. In Orient ne lipsesc textele
pentru a studia in amanunt condiçiunile speciale robiei §i inraurirea
pe care a avut-o asupra Intregii societaIi. In Grecia faptele sunt
mai numeroase, dar scena e prea restransa. Roma, dimpotriva,
con -One cele mai multe fapte pe cea mai vasta sceria. Dominqiunea
ei a intrunit, in jurul peninsulei italice, extremele civilizaçiei i ale
barbariei; napunile elenice §i rassele apusene; Cartagena §i Egiptul,
ca §i ärile nordului. Ea a trait, vac de popor, desfa§urand in limite
largi, §i de timp, §i de spaciu, toate cunseciniele principiilor can
intrasera in constitupa ei, Fara ca turbure cu ceva mersul sau
impiedece progresul (Wallon — Op. cit., II, pp. 1-2)*.
§ 3. — Proprietatea
Slabiciunea capitalului a cerut, in intreaga antichitate, proprietatea
absoluta, §i in adevar, la romani proprietatea individuala,
absolut4 a luat na§tere din vremurile cele mai vechi. Ea a aparut
atat de timpuriu incAt Fustel de Coulanges crede c romanii n'au
cunoscut niciodata proprietatea colectival). Adevarul insa e ca la
romani ca §i la toate popoarele pamantului a existat, inainte de
proprietatea individuala, o proprietate colectiva 2). Faza aceasta e
genera% in evoluIia societa-plor omene§ti §i ea corespunde— cum
Sc va vedea mai jos, cand vom studia economia cumunista — unei
totale lipse de capital §i de capitali§ti, determinata de o atat de
mare lipsa de populaIie §i de o a§a abundenra de Omani din pustiu,
bleat chiar cu regimul juridic cel mai drastic, cu greu s'ar fi putut
gasi mijlocul de a sill pe muncitori sã lucreze in folosul altuia. Economia
esclavagista constitue un progres relativ al societaIilor omene§ti;
ea presupune o densitate de populaIie indestulatoare, care sa
1) Fustel de Coulanges — La Cite antique, Ed. 20, Paris, 1908, Hachette,
pp. 62-63; Questions historiques, pp. 83-85.
2) Vezi : Monamsen. — Droit public romain, T. VI, vol. 1. p. 24; Emile de
Laveleye. — De la propriete et de ses formes primitives, p. 362 i urm.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 37
Lea posibila recrutarea de sclavi i o proprietate potrivit de rark
pentruck acapararea ei de catre indivizi, sä prezinte un avantaj
In mainile expropriatorului. Deaceea vom considera dreptul roman
din clipa inchegarii proprietapi individuale, ash cum vrea sa ne-o
prezinte Fustel de Coulanges.
Cum asupra acestei chestiuni vom avea prilejul sa revenim intr'un
capitol special, sã presupunem deocamdata ca perfect adevarat
ca.' din cele mai vechi timpuri, definitia proprietaIii romane
era: jus utendi, Iruendi et abutendi §i sà ne intrebam: cui aparTinea
acest drept absolut de proprietate?
Intregul drept roman raspunde ea cetateanului, care se bucura
de plenitudinea drepturilor civice, rezumate in jus conubiurn, jus
commercium, jus actio §i mai tarzi -a i lactio testamenti, M. I.6 a mai
vorbi si de drepturile politice propriu-zise, cum erau jus sullragii
jus honorum. Strainul era exclus dela aceste drepturi, la Roma
ea si in Grecia. El nu putea poseda nimic si in multe cazuri proprietatea
romana a luat fiinta tocmai din aceasta incapacitate a s trainului.
Jehring rezuma aceasta situaIie in urmatoarele cateva cuvinte:
#proprietatea romana— scrie el') — naste din exerciVul
forIei romane, impotriva strainului, lipsit de drept*.
Numai cetaIeanul putea, asa dar, stapard veva conform dreptului
civil, ?mum ex jure Quiritium. i facusera romanii din dreptul de
proprietate un atribut al cetaleanului, pentru ca avusesera mai
intai grija sà faca din dreptul de ceta%ean un monopol al unei
singure caste— un monopol al patricienilor. Numai patricienii,
grupaii in girgi, se bucurau de drepturile cetaienesti si, in adevar,
numai lor le aparTinea proprietatea solului. Dovezi in aceasta privinVa
avem multe, vom cita numai doua, lama pe cele mai concludente
in cauza: la stingerea unei familii, adica in lipsa de mostenitori
testamentari si de agnaii— scrie Mommsen 2)— bunurile
membrului unei gene patriciene treceau la gentilii sãi, ca proprietari
originari ai acestor bunuri. Tot ash, cand se marita o fan.' inlaun7
trul gintei ei, era destul consimOmantul tutorelui pentru a opera
transfertul propriet4ii dotei; cand insa femeia se marita in afara
1) It von Jehring. — L'esprit du droit rornain, Trad. do 0. de Meulenaere,
Ed. 3, Paris, 1886, A. Mareseq, I, p. 232.
2) Mommsen. Droit public romain, T. VI, vol. 1, p. 24.

38
ECON01IIIA ESCLAVAGISTA
de gintea ei, era nevoie de un vot al poporului. Iata dar ca gintea
mai 'Astra unele amintiri din drepturile ei vechi de proprietate.
Ce erau gini1e la romani e §tiut. Gintea este un grup de persoane,
de familii, cani. se pretindeau scoboratoare dintr'un autor comun;
gintea este ((familia politica")) a poporului roman (Puchta — Op. cit.,
I, p. 75). Totalitatea ginpor — dupa Mommsen in numar de o
surd; dupa alçi romani§ti in numar de trei sute— forma, tehnic
vorbind, poporul roman, populus Romanus: ((se zice ca la inceput
poporul roman se compunea din o sun" de familii, ai caror parir4i
patr es — stramo§i imaginqi in chip mai mult sau mai pulin concret
de diferitele gini — formau senatul, jar descendeqii lor,
patricii, formau poporul. Tot ce era in afara de gentilitate, tot ce
nu era prin urmare patrician, era considerat ca neroman, §i prin
urmare lipsit de drepturile cetaIene§ti, cad i dreptul de gentilitate
echivala cu dreptul primitiv de cetate>>. Lucrurile s'au petrecut la
fel in toate societaIile omene§ti. In Grecia, de pilda, gasim fratriile
§i inainte de proprietatea individuala o proprietate colectiva familiala:
4Regimu1 proprietaIii familiale, care a avut probabil o
durata destul de lunga in Grecia, disparuse aproape in epoca clasica
a Atenei, i a fost in intregime inlocuit cu regimul proprietatii individuale#
1). Tar dreptul de a poseda pamantul i minele era rezervat
numai cetaIenilor ( Id., p. 96).
Tata dar dreptul de cetate ca i atributul sau, dreptul de proprietate,
un monopol al patricienilor.
Acesta a Lost primul mijloc de care s'a folosit capitalistul roman
ca sa acapareze solul.
Dar mijlocul acesta, bun la epoca lui, a devenit ineficace cu scurgerea
vremii. In adevar, garanIiile de can erau ingradite gin*
patriciene, nu chez4aluiau in deajuns tihnita stapanire a pamantului.
Solul a inceput sa fie expus compet4iunilor acelora Onu0
In afara de ginte. Deaceea patricienii au sin4it foarte de timpuriu
nevoia sä-§i transforme dreptul de proprietate, din colectiv in individual.
Legenda atribue lui Romulus imparOrea soluluiintre patricieni.
El ar fi dat fiecarui cap de familie patriciana cate doua juguri de 0-
mant, bina jugere, pentru el §i pentru urma§ii lui, quaeheredum sequntur.
1) L. 'Beauchet. — Histoire du droll priye de la Republique athenienne, 4. vol.,
Paris, '1897, Maresq, III, p. 65.

ECONOMIA ESCEAVAGISTA 39
Modul de imparlire la romani nu ne intereseaza, jar cauza care
i-a determinat sä paraseasca proprietatea colectiva pentru cea individuala
e lard indoiala aceeasi, care a aqionat la toate popoarele:
cata vreme popularcia e restransa i pamantul e nelocuit, nirneni
n'are interes sä-si apropie o parte de pamant, solul standu-i si lard
asta la dispoziOe ; e comunismul pe care Pufendorff 11 caracterizeaza.
atat de bine, cand parnantul e al nitnanui. Din moment insa
ce populaVa se immulteste i oamenii bleep sä-si dispute pamantul,
fiecare are interes sä-si insuseasca o parte din pamant i sä-si garanteze
posesia lui cu ajutorul unor reguli de drept mai egoiste,
can reunite la un loc, constituesc tocmai sistemul proprietaiii
individuale. Din clipa aceasta proprietatea se transforma din colectiva
tn individuala.
Tot astfel s'au petrecut, fara indoiala, lucrurile si la Roma. Surplusul
de populaiie, care amenir4a proprietatea patriciana, il forma
plebea— care, de altfel a si infrant-o— asezata pe Aventin, alaturi
de urbs quadrata §i afard de Roma, esquiliae, exquiliae, plebea
aceasta, nu facea parte din poporul roman. Fustel de Coulanges
arata (La Cite, pp. 277-278) cä intr'o formula de rugaciune, care
se rostea Inca pe vremea rasboaielor punice, se cerea zeilor sä proteguiasca"
poporul si plebea, populo plebeique. Printre alte multe
dovezi, acelas autor arata ca o veche profqie a divinului Marcius,
care traia pe vremea celui de al doilea rasboiu punic si care, dupa
obiceiul prezicatorilor, intrebuirga un limbagiu archaic, desemneaza
un magistrat prin aceste vorbe: ((pretorul, care va judeca
poporul si plebea (Questions, p. 412)*. Plebea aceasta, lipsita de
drepturile cetajenesti si prin urmare si de proprietatel), a triples
sä dea asalt Romei. Luptele ei au durat veacuri lungi, i regele sub
care se pare a se Li petrecut oarecari schimbari in favoarea plebei,
e Ancu-MarOu (Tit. Liviu, I, 33). El incorporeaza Aventinul la
Roma i e aratat de legenda ca aparator al plebei. Deaceea clasa
plebeiana ia denumirea de #poporul lui Ancu*, spre deosebire de
patricieni, can se pretindeau #poporul lui Romulus*. Asa ca, dupd
legenda, romanii se compuneau din doua popoare: Rornulique
Ancique gentern.
1) «Intrebuintarea pasunei obstesti si mai cu seama a domeniului public,
era, prin chiar natura ei, un privilegiu al cetqeanului. Dreptul formal excludea
pe plebeu dela intrebuintarea lor (Mommsen Rom. Gesch., I, p. 270)*.

40 ECONOMIA ESCLAVA GISTA
Odata cu patrunderea plebei in cetatea roman, dreptul individual
de proprietate i toate asezamintele derivate din el, Ii iau
adevgrata lor desvoltare. Puchta, Cu admirabilul s'au sing istoric,
pare a fi ghicit mai mult cleat a fi stiut, acest lucru: >. Adevarul e c plebeii au fost faVa"
de pamant, ceeace fusesera, inaintea lor, patricienii. Ei au organizat
in as4 fel dreptul de proprietate, bleat 1-au transformat, dintr'un
monopol exclusiv al patricienilor, intr'un monopol ceva
mai larg, comun i clasei lor. Iar pentru asigurarea acestui monopol,
ei au desvoltat in chip admirabil regulele de drept — in
realitate intregul sistem juridic roman— de natura a be asigurh
posesia solului:

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 41
atunci, cand capitalul era excesiv de slab si braIele rare, capitalistul
avea nevoie de proprietatea absoluta a solului si am vazut ca
dreptul i-o asigura din cele mai vechi timpuri.
Acum, intrebarea fundamentala pentru noi— era acest drept
absolut de proprietate, statornicit in folosul exclusiv al capitalistului
; sau, cum pretindem noi, in interesul superior al produciiei?
Recunoastem ca abuti,— din definiiia dreptului de proprietate,
luat in lilelesul de abuz, si nu in acela de a alutissa#, adica de a
vinde, — e impotriva temei noastre. Dar vom vedea imediat ca
Cu toata exclusivitatea noiiunei de proprietate, proprietarul nu
putea abuza de solul sail ; §i ca romanii n'au esitat s restranga
ingradeasca dreptul de proprietate, on de ate on interesul
superior al productiei o cerea.
Asa, din timpurile cele mai vechi i pana sub imperil, agricultura
era supraveghiata, la inceput de preoti si mai tarziu de cenzori,
dupa cum ne relateaza Aulu-Gelu i Pliniu: 1 ).
La greci, dreptul de proprietate e deasemenea organizat in vederea
interesului general. Beauchet e in aceasta privinça , foarte documentat:
>. Dar nu e numai atat, caci Beauchet continua (p. 82):
#Statul Ii rezerva dreptul sa reglementeze exploatarea solului,
chiar la parnanturile can nu veneau dela el sau can, cel
pierdusera caracterul lor primitiv de pamanturi concedate>>. Cum
lug in Atica cerealele nu erau nici principala produccie a solului
ei pietros i nici alimentul de capetenie al locuitorilor, reglementarea
se referea la un produs Cu totul altul, la maslini. Asa, de pilda,
1) Veza In aceasta privinta: J. Marquardt — De l'org. fin. chez les Remains,
p. 139; Th. Mommsen — Dr. public romain p. 60; Romische Geschichte,
I., p. 168; Jehring — Op. cit., II, p. 51; Plinin, XVIII, 3, II: Agrum male colere
censiorum pro brum iudicabatur.

42 ECONOMIA ESCLAVAGISTA
cretanii s'au obligat, la o imparceala de pamant, sa planteze fiecare
pe lotul lui cate un maslin, sub pedeapsa unei grele amenzi. d2oupa
marturisirea lui Dion Chrisostom, Pisistrate ar fi prescris sa se
planteze maslini in Atica, pe care o vedea goala i fara arbori si a
dat probabil un decret in acest sens. Odata acesti maslini plantaci,
legea Ii lua sub protectia ei speciala, ca sa asiguremenOnerea acestui
izvor de bogaIie publica. Dupa o lege, citata de Demostene, acela
care ar smulge un maslin, e condamnat sa plateasca cate o suta
de drahme de fiecare picior smuls i peste aceasta o zecime in f olosul
zeitei Atena. Vinovatul platea in afara de aceste sume, acuzatorului
cate o sun de drachme, de fiecare picior. Legea, totus,
permitea taierea a Cate doi mäslini pe an, pe acelas domeniu, pentru
cladirea unui templu, pentru uzuri domestice sau pentru facerea
unui mormant (Idern)b).
Tata' dar primul mijloc, i poate cel mai eficace, pentru a impiedeca
pe proprietar sa abuzeze de pamantul lui, in dauna producpei
si in dauna societaIii. Dar nu e numai atat. Legea romand,
care a imeles sa ingradeasca dreptul legitim de proprietate cu garan-tii
de o tarie aproape salbateca, e de o largime si de o ingaduinth—
explicabile numai in ipoteza noastra — atunci cand e
vorba de un proprietar negligent, care #exercita in chip dezordonat
agricultura# sau care nu-si indeplineste deloc funcOa lui sociala
de proprietar.
In adevar, dreptul acela aprig de proprietate, monopolizat de
romani i statornicit cu garan0a omorului, in caz de mutare a hotarelor,
sau de-o there sau pastere a unei recolte (Pliniu, XVIII 3, 4),
cadea fath de pro prietarul negligent, care-silasase doi ani dearandul
proprietatea in parasire, i trecea in mainile posesorului de fapt.
pe care o da Ulpian usucapiunii, e aproape o contrazicere,
nu numai a dreptului de proprietate, dar a intregei rigiditati
romane:

ECONOMIA ESCLAVA GISTA 43
hoc interdict° nihil refert: qualiscumque enim possessor hoc ipso,
quod possessor est, plus juris habet quod ille qui non possidet*.
Romanistii au incercat sà explice inteun fel sau in altul, aceste
drepturi exorbitante ale posesorului de fapt. Adevarul insa e ea societatea
romand, care a acordat proprietarului drepturi absolute
din nevoia de a-si asigura productia, nu iwlegea ca el sa se foloseasca
de dansele in mod abuziv si in contradictie cu scopul in vederea
caruia ele fusesera create. Solon, care a introdus in Atica
usucapiunea §i prescriptia extinctiva, Ii motiveaza aceste ariaminte
ale lui, pe baza interesului social, care e productivitatea
solului.
Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate era respectat si sacrosanct
In mainile proprietarului care-si indeplinea sarcinile; — pentru cel
negligent garanciile legii dispareau.
Dar, in dreptul roman, idea de incurajare a productiei constituia
un intreg sistem din care face parte si jus Italicum, adica scu-
tirea de dare catre S-tat ' a pamanturilor situate in peninsula. Loria
observa cu mult spirit critic ca cu tot dreptul absolut de proprietate,
romanii n'au ezitat sa-1 restranga, on de cate on interesul
productiei o cerea. Pentru acest sfarsit au statornicit servitutile
rurale; au ingaduit vanatoarea pe proprietatea altuia, ajutand
astfel la distrugerea animalelor daunatoare agriculturii; au permis,
aceluia care-si apropie lucrul altuia, sa restitue pretul acelui lucru,
In scop de a incuraja munca ; pentru acelas scop, acela care detinea
timp de doi ani un pamant, devenia proprietarul acelui pamant ;
au admis usucapiunea ca pedeapsa impotriva proprietarului negligent.
In fine, pentru a incuraja initiativa individuala, romanii
au hotarit ca fructele vor apartine posesorului de build credinp
(Les bases economiques).
Toate aceste masuri, luate de romani pentru a impiedeca #exercitiul
abuziv al agriculturii»— cum se exprima Jehring— constituesc
cea mai buna dovada ca dreptul exclusiv de proprietate n'a
fost statornicit de gustul si in favoarea exclusiva a capitalistului, ei
si in vederea productiei. Tocmai deaceea societatea romana nu s'a
putut lasa numai la bunavointa unui proprietar, inarmat cu drepturi
de suveran absolut i nici in nadejdea unor reguli de drept, a
caror putere era relativa ca dovacla, dealtfel, ca in timpurile mai
inaintate ele cad in Asoluta disuitudine. Deaceea, pe langa

44
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
interesul material, imediat §i personal pe care-1 aveh mice proprietar
ca sa-§i cultive pamantul ; pe laugh' blamul censorului si decaderile
legale, impotriva proprietarului negligent, intervine i opinia publica.
Si eine §tie ce insemna in Roma veche puterea opiniei publice,
Ii va da, Fara indoiala, seama ce imensa putere apash asupra proprietarului,
care ar fi voit sa abuzeze de drepturile pe can i le dadeh
legea si sa se sustrag h la adapostul ei, dela indatoririle lui sociale.
In primul loc agricuItura ' a fost declarata drept singura ocuputie
demna de un om liber. #Solul a fost totdeauna, in aceasta cetate
romana, principalul izvor §i singura masura a bogatiei pana la finele
imperiului, clasa senatoriala a fost in acela§ timp Clasa marilor
proprietari funciari» 1). Din pricina aceasta, industria era privita
ca ocuputie servila si, sub Republica, cetateanul exercitand o meserie
manuala era aproape lipsit de drepturile politice.
Ba Aristot propune chiar in Politica lui (III, ///, 7) ca meseria§ii
sa nu fie facuti cetateni.
ComequI, cum observa Brooks Adams, 'Area asa de nedemn
ca era interzis senatorilor ; jar la Teba — scrie Aristot (Pot., III,
III, 4) — legea indeparta dela once functie, pe acela, care nu incetase
comertul de eel putin zece ani.
Jar la Roma, in timpurile primitive, exercitiul unei meserii constituia
o piedeca absoluta pentru a midi& la o demnitate in magistratura:
(un obiceiu vechiu si statornic exclude dela candidatura
pe acela care exercita in acele clipe o meserie sau care primea un
salariu pentru serviciile sale. Magistratul, care a ocupat vreodata
o astfel de pozitie sau al carui tata o ocupase altadata, era anume
mentionat de redactorii aristocrati ai Analelor» 2).
Marcu-Antoniu, in cearta cu August, ii a minteste in mod insultator
ca are printre inaintasii sai un stramos, Restion din Thurium,
manurnis, i un altul bancher. Cassius din Parma trateaza,
In una din scrisorile lui, pe August ca scoboritor din parinti brutari
bancheri, si-I apostrofeaza astfel:

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 45
Cicerone ne-a pastrat, in De officiis, mai complet cleat once alt
scriitor latin, phrerile curente ale romanilor despre meserii i despre
aceia, can se indeletniceau cu ele: #toate meseriile sunt josnice
servile— scrie el (I, 42)—i o pravalie nu e demna de un om liber>> 1).
Dealtfel, la Roma au existat totdeauna doua clase distincte:
patura orasaneasca, tribus urbanae §i clasa rurala, tribus rusticae.
Aceasta din urma a lost privita, dealungul intregii istorii romane,
ca singura clasa cu adevarat aristocrata si demna sa de -tind franele
guvernului. Pliniu arata c distinc -tia i rangul in cetate, aveau
aceeasi origine ; jar trecerea cuiva din clasa rurala in cea urbana,
era considerata drept o ignominie: t(Chiar distinc -tiunile i rangul
In societate n'aveau alta origine: triburile rustice erau cele mai
pretuite, si se compuneau din aceia cart posedau pamanturi; triburile
urbane, in can era o ingominie de a fi transferat, erau taxate
de trandavo (XVIII, 3, 5).
Superioritatea aceasta a clasei rustice se datoreaza faptului ca
ea era de -tinatoarea pamantului, instrumentul care furnish romanilor
alimentul de prima necesitate— graul.
Toate incurajarile legale si de opinie publica, erau pentru agricultor.
Proprietarul, reputat bun cultivator, era obiectul admiraliei
laudelor contemporanilor sai, i Pliniu -tine sa inregistreze acest
fapt sprijinindu-1 pe autoritatea lui Caton:

46
ECONOMIA ESCLAVA GIST%
dar se putea vinde Cu preluri scoborite: 4Cu asa moravuri, nu numai
ea granele ajungeau far .a. ea nici-O provincie sà alimenteze Italia,
dar Inca ele erau de-o ieftinatate de neerezut (XVIII, 4, 1).
On, acesta era, in definitiv, i scopul intregii economii romane.
Legile i moravurile aveau insareinarea s'a asigure producTia,
constatarea lui Pliniu ea scopul acesta a fost atins, contine confirmarea
cea mai deplina a propoziVei noastre-- ea dreptul absolut
de proprietate n'a fost decretat la roniani numai pentru satisfacerea
interesului i egoismului capitalistilor, ci mai Cu seam a in interesul
asigurarii producIiei.
§ 4. — Sclavia
Dar dreptul de proprietate, oricat de deplin si de exclusiv ar fi
fost, nu putea asigura, singur el, produccia. Populaiia era asa de
rara, in intreaga antichitate, ineat capitalistul era in absoluta neputinVa
sa-si procure munca liberà. Pentru asigurarea produqiei
se cerea ea proprietarul roman sä aiba braIele muncitoare la aceeasi
absoluta dispoz4ie a sa, ea si pamantul. Si, in adevar, dreptul ra'spunzand
acestei nevoi a societatii antice, a inlanIuit munca inca
din cele mai vechi timpuri. Cetajeanul roman sui iuris, adica' seful
fiecarei familii, paterfamilias, era investit Cu dominica potest ate,
care-i dadea drepturi de via fa si de moarte asupra sclavilor
socotiti ea obiecte, ea res mancipi.
Sclavia, izvorata cum am aratat, din lipsa de brae, nu era un
fenomen special socieratii romane. In intreaga antichitate, aceeasi
nevoie daduse nastere aceluias asezamant. La toate popoarele
munca se facea prin sclavi. (Selavia era comuna tuturor societaPor.
Ea a fost independenta de institutiile publice si de formele de guvernamant.
Ea avut aceeasi vigoare in mijlocul despotismului ea
si in mijlocul libertaIii, in sociefaiile aristocratice ea si in cele democratice0).
Din pricina acestei generalitaji, romanii considerau
sclavia ea o institu0e a dreptului
La Roma, insa, datorith celor dou6 imprejurari despre cari am
vorbit mai sus si can au facut din ea un Stat agricol, institucia
1) Fustel de Coulanges. — Histoire des institutions de l'ancienne France (L'invasion
germanique), Paris, 1891, Hachette, p. 82.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 47
sclaviei a capatat o organizatie i o ascucime Cu totul particulara,
jar ca dovada Ca numai nevoia de brae pentru munca ogorului a
determinat sclavia e ca wrincipala ocupatie a sclavului era cultura
pamantului ( Id., p. 92)>> ; familia rusticae a fost totdeauna mult
mai numeroasa la romani, decat familia urbanae, adica cleat selavii
intrebuintati in afara de munca agricola.
Cauzele dirt care puteh cineva deveni sclav la Roma, erau:
din nastere, sau din fapte posterioare nasterei. Printre acestea din
urma, figurau cauze de drept civil si cauze de drept al gintilor,
adica din captivitate: 4fiunt aut jure gentium, id est ex captivitate,
aut jure civilo.
Sa lasam la o parte modurile de a deveni cineva sclav dupa dreptul
civil si sa ne oprim la sclavia izvorita din dreptul gintilor: once
prins in rasboiu deveneh, prin chiar acest fapt, sclav al Statului
roman. Ba ceva mai mult, nu era nevoie nici de rasboiu. Once strain
apartinand unui Stat care n'avea tratat de alianta cu Roma, puteh
if prins, chiar in timp de pace, si facut rob de oricare cetatean.
Ludwig Lange rezuma, nu se poate mai bine, felul de a deveni cineva
sclav dupa dreptul de rasboiu: > 1).
Aceasta a fost principala obarsie a robiei la romani i romanii,
facand rasboaiele lor nenumarate, au inteles s cucereasca dela
popoarele, declarate ca dusmane, odata cu pamantul lor, si bra tele cu
care sa lucreze acest pamant. fipretutindeni, armateleretragandu-se,
1) Ludwig Lange. — ROmische Alterthilmer, Berlin, 1876, Weidmann, I,
pagina 189,

48
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
duceau cu ele elita populatiunilor invinse; pretutindem cucerirea,
inainte de a reduce o Iara, barbati i femei la conditiuni
uniforrne de dependenca, preleva un tribut de sclavi printre cei
mai devotaIi aparatori ai ei (Wallon= Op. cit., II, p. 35))). Cu
chipul acesta, Iinuturi intregi au fost pustiite, äri Intregi au fost
transformate in ruine, jar locuitorii lor, pusi in lancuri i tariti ca
animalele dealungul continentelor, au fost vanduci in robie
sa lucreze viaIa intreaga, in folosul unui stapan roman: #nici
o tara, in care se gasea acest vanat, — scrie Mommsen, vorbind
despre sclavi (ROm. Gesch., II, p. 76)— n'a fost crutata ; chiar
In Italia nu era lucru surprinzator Ca un sarae fiber sa fie numarat,
de stapanul lui printre sclavi. Dar Iinutul, care dadea In acele vremuri
sclavi, era Asia apuseana unde piraii sirieni i cilieni erau negustorii
vanatorii lor normali i recunoscuti. Ei pustiau coastele Siriei
insulele grecesti. Publicanii romani, de partea for, se intreceau Cu
ei in vanatoarea de oameni, organizata in Statele supuse, pentru
a vinde Ca sclavi pe cei prini. Vanatoarea aceasta se faCea pe o
scara atat de intinsa incat la 650, regele Bitiniei s'a declarat in
neputin0 sa dea contingentul la care era obligat, de oarece toli
oamenii in stare de a munci fusesera prinsi si vanduIi de publicani)).
Rasboiul a fost, asa dar, calea cea mare, pe care romanii ti recrutau
sclavii i deaceea Cicerone, In discursul sau Pro Fonteio, a
putut afirma cu dreptate: #stramosii nostri au intreprins adesea
rasboaie pentru a rasbuna injuriile aduse unor negustori sau unor
stapani de corabii (Brooks Adams —Op. cit., p. 32))).
Ba ceva mai mult, (isclavii nu erau numai urmarea rasboaielor,
ba de multe on rasboaiele se faceau in vederea capturarii sclavilor,
pe vremea lui Omer ca si in epocile posterioare, se navalea in 'ari
straine si se luau orasele, pentru a face robi (Wallon—Op. cit.,
I, p. 66))).
Nevoia de brae a fost totdeauna sinitita in societatea romana,
deaceea sclavia a dAinuit dealungul intregii antichitat,i, jar atunci
eand sclavii ieftenindu-se, stapami au inceput sä-i libereze, manumisiunile
acestea se faceau totdeauna cu clauza ca manumisul
lucreze in folosul fostului sau stapan; condiOunile acestea, imposita
libertatis causa, erau ate odata asa de grebe incat cel manumis
aproape nu se putea numi om fiber si ramanea de fapt sclav — societatea
Inca nu se putea lipsi de munca lui.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 49
Gustav Schmoller, poate unul din cei mai man i economisti, emite
pareri cu totul deosebite asupra naturii sclaviei. Dupa el, gsclavia
are radacinile ei in constitutia familiei, avand ca temelie dreptul
stapanului#. Sclavul ar fi, dupa Schmoller, membrul inferior al
economiei domestice. Lucrarile atribuite pana la el femeii, sunt
acum impuse lui 1).
Schmoller, evident, se insala. Obarsia sclaviei nu-i
si ea a aparut intio vreme cand putinatatea bra telor era asa de
mare luck membrii familiei erau obligati sa lucreze cu totii inauntrul
familiei, care, dupa cum voin vedea n paragraful ce vine,
a capatat o organizatie rigid, patriarchal a — familia era atelierul
antichitakii, jar sclavul, ca lucrator, luat locul in mijlocul fain
atelier. Atilt. Deaici ins, i 'Ana la obarsia familial a a
sclaviei e drum mare.
Aceeas parere o profesau, la inceputul veacului trecut, si antiservagiului
negru din colonii. Ei sustineau ca sclavia
e o institutie familial in care robul se gaseste foarte bine. In deosebi
Cassagnac a sustinut cu indarjire aceasta opinie.
Dar nu e numai atat. Dupa cum vom vedea mai jos, Roma ajunsese
dupa daramarea Cartagenei centrul comercial al lumii antice.
Asa fiind, era firesc lucru ca tot ce era in legatura cu productia,
sä aflueze, sa se congestioneze la Roma. Deaceea i turmele nenumarate
de sclavi erau vana -ti i apoi vanduti acolo, precum,
mai tarziu, cand Roma— dupa cum vom vedea— se degradeaza,
prin decadere economica, dela rangul ei de centru de gravitate
al lumii, i cand orientul i-a pompat §i ascuns bogatiile, targul
de sclavi se face invers: Roma Ii vinde, i centrul cel nou de productie,
adica Orientul, ii cumpara. Foarte caracteristic, in aceasta
privinfa, e urmatorul pasagiu din Brooks Adams (Op. cit. p. 202-203),
pe care-1 reproducem intregime: 4A vinde sarasinilorlemn ' pentru
cladirea de vase si fier pentru fabricarea sabiilor, era un pacat de
moarte pentru copiii bisericii ; dar acest pacat nu insemna nimic
pe Tanga infamia de a da necredinciosilor crestini ca sclavi, can
faceau din ei soldati, siliti sä se bath impotriva Dumnezeului lor.
Carol Magnul, i dupa el papii, Incercaser s suprime acest trafic
1) Gustav Sehrnoller. — Principes d'economie politique, Trad. de G, Platon.
5 vol., Paris, 1905, V. Giard, II, pp. 286-287.

50
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
infam, dar n'au izbutit. Sclavia era ash de lucrativa, incat era exercitata
pe strazile Romei chiar, si in veacul XIII, dona mu i de europeni
erau de vanzare, antral, la Damieta si la Alexandria. Dintre
ei se recrutau mamelucii, eel mai frumos corp militar din Orient.
§ 5. — Familia patriarchalei
Dar la inceput romanii, popor slab si cantonaii la gurile Tibrului,
erau redusi sa faca rasboiul numai cetaTilor invecinate. Or, in ash
imprejurari luarea de sclavi i exploatarea lor neomenoasa nu era
Cu putinIa. Cu un vecin, Cu un cunoscut poate, stapanul nu se puteh
purta in felul in care se purta cu un barbar asiatic, adus de nu se
stia de uncle. i lucrul era explicabil, rornanul putea ajunge si el in
robie la vecin si cum dorinIa lui era ca sa fie bine tratat, trata
el la randul lui bine pe prinii in rasboiu, caci cum zicea Macrobiu:
((Tam tu ilium liberum t ,idere potes, quarn ille te servuno. Tot asa
s'au intamplat, de altfel, lucrurile si la greci: ((Condit fia sclavilor
— scrie Beauchet (Op. cit., II, p. 397)— se resimte in epoca omerica
de originea si de ocupa0a lor. Esi0 din familii, avand o situatie
asemanatoare aceleia a stapanilor lor, cateodata dintr'o familie
rega15., impartasind cu stapanii lor sarcinele vieii interioare
viaIa de camp, sclavii aveau atunci o situqie destul de buna
nu se gaseste, in poeziile omerice, nici o urma de purtare cruda
dispre -viitoare, ale caror pilde se immulysc mai tarziu». Din
aceasta pricina, primii romani ca i grecii primitivi, s'au vazut
nevoiti sa recurga la alte mijloace ea sa-si asigure brayle necesare
agriculturii. Unul din aceste mijloace a fost organizarea tiranica
a familiei, in care femeia i copiii erau sub absoluta dependenca
a lui paterfamilias i tineau locul sclavilor, cand acestia erau Inca
scumpi si ran. Datorita acestei asemanari intre situncia copiilor
cea a sclavilor, am vazut cä unii invaiatii au putut afirma cà scIavia
ii are obarsia in institu%ia familiei patriarchale, i aceasta
confuzie era cu atat mai usoara, cu cat in sistemul primitiv de credit
al romanilor, debitorul neplatnic putea fi facut rob, nu nurnai el,
dar i copiii i copiii copiilor lui, ((liberos neposvo, cum se exprima
Titu Liviu (II, 24). Aristot, de partea lui, avand M vedere ce se
petrecea la A.tena, scrie ea ((familia, ca sa fie completa, trebuie sä con-
pelanga indivizi, si selavi (Beauchet—Op.cit.,II, pp. 393-394)

ECONOMIA ESCLAVA GisTA 51
Trebuinca aceasta de braIe muncitoare a facut ea familia romana
sa fie viguros #constituita, Inca din primele timpuri ale axistencei
cetacii, jar paterfamilias sa fie stapanul absolut al alor sai.
Pe copii ii avea in patria potestas §i pe femeie in manu. El avea dreptul
de viata si de moarte— jus vitae necique asupra copiilor
asupra femeii in manic §i asupra sclavilor ; Ii putea vinde, expune
sau abandona noxal aceluia &Aire care ar fi comis un delict.
Paterfamilias era, inteun euvant, tatal, stapanul, judecatorul
calaul alor sai.
Dependeno aceasta a copiilor de paterfamilias era exclusiv economica,
eaci in chestiile politica, in ce priveste jus suffragii §i jus
honorum, fiul era egalul tatalui sau: filius familias in publicis causis
patrisfamilias habetur. Idea principala, pe care se bizueste intreaga
organizare a familiei romane e ea fiul, intocmai ea i sclavul, nu
poate agonisi i poseda de drept, nimic: #igitur quod liberi nostri...
adquirund... id nobis adquiritur; ipse enim qui in nostra potestate
est, nihil suunz habere potest...# i principiul acesta de drept mergea
atat de departe la romani, ?neat copilul de familia, nu putea poseda
de drept un patrimoniu chiar cu vointa lui paterfamilias% aceasta
era o imposibilitate juridica. Ceeace copilul stapaneste de fapt
nu constitue un patrimoniu, ci un peculiu, intocmai ca i sclavul.
Proprietatea copilului se confunda cu proprietatea tatalui de familie,
fara insa ca el sa se poata num' coproprietar sau ea bunurile
familiei sa fie comune, (communio pro indiviso) ; atat numai, la
moartea lui paterfamilias fiul e considerat a fi posedat averea dinnainte,
el nu e mostenitorul tatalui, ci propriul sau mostenitor,
heres suus.
Sub regalitate si in timpul republicei, nici legea i nici moravurile
nu stirbese aceste drepturi absolute ale lui paterfamilias. Ba Inca,
dupa zisele lui Denis din Halicarnas, ar fi existat o lex regia; care
da tatalui dreptul de a-si ucide copilul, jar legea calor XII table
intareste aceasta lege printr'o dispozicie formala. Jehring, inregistrand
faptul ed n dreptul roman, fiul vandut de trei on de tatal
sau, devenea liber, se mill ca legea ((asigura pe flu contra unui
rau relativ rnie lash fara nici o proteccie contra unor pericole
j Gustav Mandiy. — Das gemeine Familiengiiterrecht, 2 vol., Tubingen,
1871, Laupp, I, p. S.

52
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
rnult mai grave, de pilda contra aplicarii nedrepte a lui jus necis ac
vitae (Op. cit., II, p. 181)#.
Si tot Jehring explica aceasta prin aceea ca legea se putea bizul
pe simpatia tatalui catre copil.
Explicq,ia e pur sentimentala.
Adevarul adevarat e cä tatal vedea in acele vremuri, in fiul sau,
puterea lui de munca i ea abuzul adevarat se facea, nu cu nimicirea
zadarnica a acestei bog4ii, prin aplicarea nedreapta a pedepsei
cu moarte, ci prin vanzarea ei. Si prin urmare acest abuz trebuia
ingradit de lege. Si creditorii romani aveau dreptut sa omoare
sa-si taie in bucaIi debitorul, sau sã-1 vanda ca sclav. Or, istoria
romana nu cunoaste nici un caz de secant°, pe cand, dimpotriva,
abuzurile cu aservirea i vinderea debitorilor, au fost atat de numeroase
incat s'au facut, din pricina lor, fascoale sciziuni can
au sgudui t din temelii Roma antica.
De altfel aceasta organizatie tiranica a familiei, nu e particulara
Romei. Henry Sumner-Maine dovedeste ca familia patriarchal e
un asezamant aproape universal, descopera la romani ca si la
greci, la germani ca si la indieni, la musulmani ca si la slavi i asa
mai departe. Pretutindeni familia are in fruntea ei un potentat,
care exercita absoluta lui patria potestas: Aceia, care pretind ca
regasesc patria potestas la originea societatii— scrie Maine— sau,
daca vo4i, la un moment excesiv de indepartat, asigura ca, cu oath
micsorarea puterilor excesive ale tatalui, — fie ca tribunalele au
absorbit-o, fie din once alta cauza — se pot totdeauna constata
urmele exister4ii lor anterioare in obiceiul de a nu socoti pentru
genealogii cleat liniile barbatesti, sau acordand un avantaj foarte
mare descendentilor barbatilor asupra acelora at femeii, in materie
de mostenire# 1). Patriarchatul e, dupa Maine,

ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 53
masculini, grup care e nevoit sä-si subvie singur tuturor trebuin-
-telor, adica din munca proprie a membrilor sai. Familia patriarchal
se poate mentine ca atare, numai atata timp cat ea ramane singura
celula producatoare in societate. Lipsa de brate, obliga la munch
pe copii i pe toti acei, can stau sub autcritatea capului de familie.
Primii sclavi se confunda i ei in patria potestate §i infra in familia
lui. Jar ca dovada ea, in adevar, familia patriarchala e conditionata
exclusiv de raritatea bratelor, e insus faptul ca pretutindeni ea
coeista cu sclavia, i ca pretutindeni immultirea sclavilor, Wand
oarecum de prisos munca copiilor, familia patriarchal incepe
slabeasca i sa se relaxeze. In Grecia, de pilda, unde se ducea mai
pu -tina lipsa de brae muncitoare i unde sclavii erau mai numerosi,
grecii nefiind un popor agricol, patria potestas slabeste mai de timpuriu:
In Atena— scrie Beauchet (Op. cit., II, p. 77)— puterea
parinteasca a incetat destul de curhnd sä fie perpetua)). *i mai departe,
Beauchet explic i pricina acestei schimbari premature in
organizarea familiei ateniene: In ce priveste imprejurarile can au
condus, la Atena, la aceasta noua conceptie a puterii parintesti,
ele sunt in acelas timp de ordin economic, de ordin politic si de
ordin intelectual. Daca la Roma aceasta putere a pastrat mai multa
vreme fizionomia ei primitiva, cauza principala sta in aceea ca la
la un popor agricol, cum era poporul roman, familia era in chip
firesc mult mai concentrata i agnatiunea, totdeauna phstrata cu
aceeas tarie, amintea oarecum organizatia patriarchala. La Atena,
dimpotriva, unde populatia era mai comerciala decat agricola,
necesitatile vieii sileau pe membrii aceleiasi familii sä-si desfasoare
rnai totdeauna activitatea in localitati departate, jar pentru
reusita lor comerciala, ei trebuiau sa se bucure de o independenth
incompatibila cu vechea conceptie a puterii parintesti#.
Faptele sunt neaparat asa, dar explicntia for e alta: grecul traia
cu don masline i o scrumbie pe zi, i ca sä-si scoata aceasta hrana
n'avea nevoie de mare Incordare, deci munca era acolo mult mai
usoara Si nu era nevoie sã se mobilizeze in Grecia toate bratele
Gopiilor— deaici slabirea mai timpurie a familiei patriarchale;
pe când, dimpotriva, la romani Iucrul campului era greu i necesita
totdeauna o munca superioarh numarului bratelor disponibile.
Deaceea romanul era mai greoi, mai muncitor, mai aprig, mai creclincios
si mai respectuos fa ta de traditie. Nevoia aceasta persistenta

54
ECONOMIA ESCLAVAGIST1
de braIe la romani, a dat acel sistem esclavagist atat de bine organizat
si a contribuit in acelas timp la prelungirea existel4ei familiei
patriarchale.
Dar cu toate acestea, si la Roma, pe masura ce sclavii se immul -cesc,
multumita cuceririlor ; pe masura ce braIele se ieftenesc, datorita
sporului firesc al popula0.ei — nevoia de brae nu se mai simte in
asa grad, i, in adevar, legaturile de familie si strasnicia puterilor
tatalui, incep a slabl. Paterfamilias pierde treptat din drepturile lui,
pada ce, sub Justinian, Ntirania primitiva dispare cu totul. La inceput,
sub republica, nuintervine nici o legiuire positiva, care sä
ingradeasca drepturile capului de familie ; moravurile anticipeaza
insa asupra legilor i imblanzesc intr'o masura asprimea legiuirei
primitive, blamand pe acela dintre capii de familie care abuza de
drepturile lui despotice asupra acelora can erau sub puterea lui,
Cu abatere dela scopul pentru cariacestedrepturiii fusesera acordate.
Institigia censorului, a nascut din aceeas trebuin i precum
acest magristrat era in drept sä censureze Si sa aplice blamul, proprietarului
care nu-si cultiva via sau ogorul, tot asa el putea cita
inaintea sa pe tatal care abuza de drepturile lui parintesti. Primele
masuri legislative n'au fost Ins a luate, impotriva acestor abuzuri,
deck sub imperiu. ImparaIii Sever, Traian, Caracalla, Valentinian,
Theodosiu, etc., tempereaza treptat puterile capului de familie,
pana cc Constantin opreste cu desavarsire vanzarea copiilor, afara
de noii-nascuti, sanguinolentes. Mantra aceasta a fost menIinuta
Si de Justinian.
In ce priveste averea lui filius impara0i aduc dease-
menea insemnate imblanziri principiului primitiv. Prima reforma,
in acest sens, a fost facuta de August — poate de Cezar — care
hotaraste ca bunurile agonisite de fiu in rasboiu, peculium castrense,
Ii vor apailine in plink' proprietate, i va avea asupra lor puteri
depline, vice patrisfamilias. Sub Constantin principiul acesta este
extins i asupra bunurilor castigate in serviciul curt,ii, al Statului
sau al bisericii, avere declarata quasi cast rense. In fine, tot Constantin
hotaraste ea bunurile mostenite de fiu dela mama, bona
advinticia, raman in proprietatea acestuia ; jar sub ceilal0 imparai
principiul acesta se extinde asupra tuturor bunurilor mostenite
de fiu dela toate rudele dinspre mama. Justinian dä uttima si cea
mai grea lovitura lui paterfamilias. De unde pana la el principiul

ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 55
era &á tot ce ca§tiga fiul aparcine tatalui, exceptand castigurile
anume scutite de lege; acest imparat rastoarna principiul, declarand
cä in viitor, tot ce va castiga fiul Ii aparIine lui, Cu exceMia cazurilor
anume prevazute de lege. El transforma, Cu alte vorbe, peculiul
fiului intr'un adevarat patrimoniu.
Evolutia aceasta, in organizarea familiei romane, se explica,
de altfel, foarte usor. Ea oglindeste evolOa intregei societaji romane.
In timpurile primitive singurul centru de producere era
familia, si fenomenul acesta general, s'a produs i la romani: #Grupurile
domestice n'aveau nevoie de ajutor exterior si nu recurgeau
la el decat in caz de mare necesitate, i vointa de a se satisface singure,
alaturata la o mare sobrietate i parcimonie, caracterizau
mai Cu seama familiile can traiau la cara. Atunci idealul unui domus
era satisfaca singur toate nevoile. Femeile i fetele torceau,
ceseau, gateau, macinau graul i pregateau azima tradicionala ;
barbatii se dedeau la alte ocupaciuni, ajutali de sclavi si de clien -p.
Un mic numar de sclavi, faceau deasemenea parte din familie,
puterile lor erau intrebuint,ate, ca i cele ale celorlalti membri ai
familiei, in lucrari de utilitate comuna# 1).
Jar mai departe, acelas autor scrie: #totul aflua spre casa (domus),
once miscare econoinica depindea de ea. Deaceea, in vechea limba
latina, domus avea o insemnare mult mai larga si mai complexa
cum aceasta s'a putut observa in vechea limba a altor popoareitalice,
In cari domus insemna tribul, templul, familia, atelierul,proprietatea#.
Mai tarziu insa, cu afluxul bogaciilor, si cand economia familiala
cade faVa de cea capitalista, braIele fiului de familie nu mai jucau
iiici un rob. Bogatiile se produceau acum in afara de casa i cu mijloace
cu totul altele decat cele primitive. Deaceea i vechile drepturi
ale lui paterfamilias au putut sa dispara fara nici un pericol pentru
societate i fara nici o paguba pentru productie. Odata cu caderea
puterii parintesti a cazut si familia patriarchala, care s'a farimitit in
numeroase gospodarii mai mici, in deosebi in familii de coloni,
can neputand sa produca toate cele de trebuinca lor, au dat nastere,
dupa cum vom vedea mai jos, comertului i oraselor, schimband
cu desavar§ire fata societaiii medievale.
1) G. Salvioli. — Le capitalistne dans le monde antique, Trad. de Bonnet,
Paris, 1906, Giard, p. 23.

56 E CONOMIA ESCLAVAGISTA.
Stim, majoritatea romanistilor interpreteaza cu totul altfel baza
organizarii familiei romane; in deosebi Fustel de Coulanges
religia drept principiu de organizare a familien). El a gasit chiar
o explicatie foarte ingenioasa a tiraniei lui paterfamilias. Prin faptul
scrie el — ca in vechime nu se cunosteau tainele germinatiunii,
0.01 era considerat ca un zeu, era privit ca un creator, — deaici
puterile lui exorbitante. Tinern sä relevam, in primul loc, ca daca'
lucrul ar Ii lost in adevar asa, apoi nu tatal ci mama ar Ii trebuit
zeificata ca una in maruntaiele careia se savarseste marea taind
a zamislirei. In realitate tnsä femeia avea o situatie tot atat de rea
ca cea a Copnlorei.Apoi,inabdoilea loc, daca argumentul lui Fustel
de Coulanges e adevarat, atunci fiul ar fi trebuit sä depinda i sa-si
zeifice tatal in toate imprejurarile vieii , pe cand noi am vazut ca
el nu depinde de paterfamilias decat economiceste, iar in ce priveste
viata cetateneasca, fiul este egal Cu fatal. Jar cand fiul ocupa
demnitate in Stat, vreo Malta magistratura, tatal Ii datoreaza
toate onorurile cuvenite acelei magistraturi, la rand cu
cetateni, ceeace, far indoiala, n'ar hi compatibil Cu teoria religioasa
a familiei.
Neaparat, nu se pote nega ca familia romana era carmuita.
de puternice principii religioase; dar aceasta nu insemneaza ca era
un asezamant exclusiv religios, precum nici Statul roman nu era
o alcatuire teocratica, pentru faptul ca avea la baza unele principii
religioase. Familia avea, la romani, aceeas constitutie ca i Statul:

ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 57
dupa cum am aratat mai sus ; Cassagnac, care e de aceeas
parere, scrie:

58 ECONOMIA E§CLAVAGISTA
o vom trage din faptul ca' in timpurile moderne, cand reinvie
dreptul roman, cartea obligatiunilor a trecut direct si aproape fara
nici o modificare in codurile contimporane, pe cand dispozi -ciunile
privitoare la familie si la persoane in genere, sum, nu numai lasate
in parasire, dar Inca in loch l lor se introneaza dispozitiuni si principii
cu totul opuse celor antice. Caci, cum vom vedea mai jos, cand
ne vom ocupa de economia salariatului, abundenta de brate face
acum nefolositoare si oranduirea servila a inuncii i organizarea
tiranica a familiei.
§. 6. — Organizarea creditului
Dar nici familia singura, oricat de tiranic ar Ii fost ea organizata,
nu putea da toate hiatele de care societatea romana avea o nevoie
aproape organica ; deaceea, pana a se face uz de sclavi ieftini,— fie
cumparati, fie prinsi in rasboaie— vechii romani, de altfel ca
mai toate popoarele antichitaIii, au recurs la alte mijloace ca sa
inlesneasca recrutarea sclavilor, dinrandurileinsasi ale poporului for.
Unul din aceste mijloace a fost combinarea foarte veche a sistemului
de credit, bizuit pe personalitatea obligatiunilor i pe constrangerea
corporala ca singurul mijloc de executare a datoriilor
banesti, del el nu s'a aplicat cu aceeas intensitate in toate epocile;
dupa cum recrutarea sclavilor straini era mai grea sau mai lesnicioasa.
Legea celor XII table se vede nevoita sa se ocupe de uzura,
pe care 9 fixeaza la 1 la suta pe an, unicario foenerol).
Ce anume urmareau romanii cu acest sistem rudimentar de credit
cu felul lor barbar de executie a obliga -ciunilor, va reesi cu mai
multa limpezime, dupa ce vom schita pe scurt ambele asezaminte.
4La inceput — scrie Mommsen (ROm. Gesch., L p. 150)— romanii
nu cunosteau nici un fel de drepturi reale. Singura garantie reala,
pe care o putea oferi datornitul creditorului sail, era ca sa-i treaca
proprietatea lucrului amanetat, jar creditorul ii da cuvantul, pe
baza unui contract accesoriu, pactum fiduciae, cà va restitui acel
1) Punctul acesta nu-i lamurit. Unii au emis parerea ca &Mitch fixata de
legea celor XII table era de suta la suta ; altii, de 10 la suta pe an. Interesul
insa e ca fixarea dobanzii arata

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 59
lucru, indata ce creantia va fi achitata#. Mai tarziu, debitorul nu
mai oferea creditorului sau proprietatea ci numai posesia lucrului
garantator al datoriei, i atunci se institue gajul, pignus. Multa
vreme romanii n'au cunoscut ipoteca ; ea a fost imprumutata dela
atenieni i nu-si gaseste aplicarea decat foarte rar i foarte tarziu,
abia sub Adrian.
Dar atat imprumutul garantat cu pactul fiduciar, cat si cel constituit
Cu pignus, erau pentru patricieni arme pentru acapararea
braIelor si a pamanturilor.
In adevar, in caz de neplata a creanvei,—i cazul nu era rar,
date fiind dobanzile enorme i faptul ca imprumuturile erau toate
de consumatie— creditorul devenea proprietarul pamantului gajat.
Debitorul totus nu era expropriat i gonit din petecul lui de pamant.
El continua sa-si eultive ogorul ca precarist. In aceasta calitate,
pura de fapt, el datora creditorului sau o redeventa in natura sau
un anume numar de zile lucratoare pe an. Asa ca de fapt, chiar creditul
acesta, prin pactum fiduciae i pignus, nu poate fi considerat
ca un credit real; el era in chip deghizat un credit personal. Fustel
de Coulanges e de parere Ca originea precariului se confunda Cu
insas originea Romei ca lui i se datoreaza asezamantul
In capitolul ce urmeaza, cetitorul va *gasi lamurit in amanunt mecanismul
intreg si toata intinderea asa zisului precarium. Deocamdath
sä urmarim creditul cel mai frecvent, care a fost totdeauna la
romani, creditul personal.
Modul de execirtie al obligatiunilor banesti a lost mai totdeauna,
constrangerea corporala.
Legea celor XII table a - inut sä reglementeze, pana in cele mai
mici amanunte, execirvia pentru datorii, tocmai din pricina abuzurilor
ce se comiteau, cum vom vedea indata: dupa implinirea
seadencei, debitorul avea un termen de treizeci de zile pentru plata
datoriei: aeris contessi rebusque jure judicatis triginta dies justi
sunto; dupa implinirea acestui termen, debitorul neplatnic era
prins de catre creditor si arestat in casa acestuia, i aceasta fara
ca sä fie nevoie de vreo autorizaIie a censorului sau al oricarui alt
magistrat 2). Debitorul ramanea astfel inchis timp de 60 de zile si
1) F. de Coulanges. — Les origine. dii systeme Modal, Paris, 1890, Hachette,
pagina 92.
2) Vezi asupra acestei chestiuni Jehring. — Op. cit., I, pp. 154-155.

60 ECONOMIA ESCLAVAGIS TA.
clacà in acest interval el nu-si achita datoria sau daca nu se gasia
vreun tertiu, care sa-1 fascumpere, platind creanta, creditorul Ii
putea omori sau vinde in robie, trans Tiberim. Daca erau mai multi
creditori, ei aveau dreptul sa-I taie in bucati sau sa-1 rascumpere
unul din ei, platind celorlalti creantele lor in bani: Si plures forent
quibus reus esset judicatus, secare si vellent atque partir corpus addicti
sibi hominis permiserunt)). i pentruca se temeau ca sa nu se intoarca
impotriva lor aceasta sangeroasa justitie i sa nu li se aplice
acea lege a talionului, in numele careia s'ar fi voit poate sa se reia
din carnea lor ceeace ei ar fi putut taia peste partea lor, s'a hotarit
ca ceva mai mult, ceva mai putin, nu se va considera ca fraud:
#tertiis nundinis partis secanto st plus minusve se fraude esto (Wal-
Ion. —Op. cit., II, pp. 21-22))).
Toti romanistii ; cand ajung la aceasta dispozitie d procedura,
au grija sa ne incredinteze ca dreptul de a ucide pe datornic n'a
fost niciodata pus in lucrare de creditori. Lucrul e foarte de priceput.
Patricienii romani au iateles sa comita numai cruzimi utile
lor. Scopul lor era ca sa-si procure sclavi. Or, daca ar fi uzat de
dreptul exorbitant de in partes secanto, ei ar fi contravenit acestui
scop.
Au introdus totus in lege dreptul de a ucide, pentru ca luarea in
robie sa par a datornicului ca o adevarata binefacere.
Mecanismul acesta al creditului la romani, a fost sesisat in chip
minunat de Mommsen:

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 61
asupra dreptului vechilor latini. Bachofen crede cà oin nexuna
sta embrionul din care s'au desvoltat paqile cele mai de seama ale
edificiului juridic roman privitor la proprietate
nu mai puoin tot ele formeaza cheia priceperii intregei istorii
mai vechi romane; caci unde au avut inraurire mai mare datoriile
asupra desvoltarii interne, deck la romani?* 1)
Nenumaratele revoluOuni i repetatele acte legislative n'au avut
de scop s desfiineze executarea asupra persoanei debitorului, ci
numai s impiedice abuzul ce creditorii faceau din exercitarea
a cestui drept.
Legea Licinia-Sixtinia, legea Poetilia-Papiria ca i celelalte
legi pentru infranarea uzurei i iertarea datoriilor, au fost neputincioase
caci, chiar in legis1a0a lui Justinian, arestarea debitorului
era cu putin0 in urma judecatii 2), desi Titu-Liviu ne incredir4eaza
ca in urma atentatului nerusinat al camatarului L. Papirius asupra
datornicului sau Publilius, consulii primisera ordin dela senat sa
propuna poporului o lege, in virtutea careia bunurile si nu persoana
debitorului trebuiau sa raspunda de datorii (VIII, 28).
Ba ceva mai malt, vazandu-se ca cu toate garanOile legale, plebea
era mereu aservita pentru datorii, tribunul Genucius interzice,
printr'un plebiscit din anul 413, once imprumut cu dobanda (Tit.
Liv. VII, 42; X, 23; Tacit Ann., VI, 16).
Acum, cand cunoastem atat sistemul de credit la romani cat si
procedura in execuIie pentru datorii, drept e sa ne intrebam: care
a fost inta lor, care a fost nevoia sociala, care a dictat aceasta
barbara. ?
Scopul legiuirii e vadit: recrutarea, pe cale de execu0e, a sclavilor,
intr'un timp cand robii straini erau inca ran i scumpi i and romanii
Inca nu incepusera cuceririle lor in afara de Italia. Deaceea,
de altfel, legea contra debitorilor e malt mai riguroasà in timpurile
primitive ale Romei, adica atunci and raritatea sclavilor indemna
pe patricienisa-si recruteze lucratorii in chip suit din randurile debitorilor
lor plebei. Titu-Liviu (II, 24) arata ea pe vremea consulatului
lui Ap. Claudiu si C. Servilius, adica in chiar momentele infiinrii
Republicii, cand are loc prima rascoala a plebei contra creditorilor,
i) J. J. Bachofen. — Das Nexum, die Nexi mid die Lex petillia, Basel, 1843,
Neukirch, p. 2.
2) James Muirhead. — Introduction historique au droll prive de Rome, p. 207.

62
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
Servilius (land un edict de neurmarire a soldatilor sub arme, toti
detinutii, can erau prezenti s'au inrolat contra Volscilor si au format
un corp de armata considerabil, Inagua ea manus fuit, atat erau de
nurnerosi. Ba ceva mai mult, imediat ce recrutarea sclavilor, datorita
cuceririlor, incepe pe cale de rasboiu, ea face de prisos aservirea debitorilor
i deaceea imprumutul cu dobanda poate fi suspendat, i in
adevar, timp de trei veacuri, adica atat cat dureaza marile cuceriri
ale Republicii, legea nu permite imprumutul de bani cu dobanzi.
Imediat insa dupa cel de-al doilea rasboiu punic, Roma transformandu-se
in alcatuire capitalista i avand nevoie de brae muucitoare
mai multe, imprumutul e iaras ingaduit, de data aceasta cu dobanzi
mult mai urcate, jar urmarile lui se fac din nou simtite. Jar atunci
cand sclavii lipseau cu totul, adica inainte de inceperea razboaielor
de cucerire, ca i inainte de desvoltarea capitalista a Romei, aceea
cari erau constransi la lucrari de interes public, erau insusi cetatenii
romani, dupa ctun arata Ciccotti (p. 207) si suntem aplicati a crede
ca corvezile acestea sunt comune tuturor societatilor omenesti, constituind
la ele o faza premergatoare i inferioara sclaviei.
Dureau de la Malle rezuma astfel istoricul imprumuturilor la Roma:
#Trebuie dar privit ca dovedit ca dela Romulus pana la decemviri,
uzura era permisa ; ca dobanda a fost redusa la 1 la stita pe an, de
legea celor XII table, apoi la jumatate la suta in anul 405 U. C., si
ea', in fine, imprumutul cu dobanda a fost cu totul oprit. Starea
aceasta a durat trei sute de ani, pana la luarea Cartagenei. Cand oligarchia
a pus mana pe franele puterii, a fost permis sa se imprumute
cu pand la 12 la suta pe an, dar cota obicinuita a dobanzii anuale era
de 6 la suta0).
Loria vede In personalitatea obligartiunilor si in sistemul constrangerii
corporale o institutie juridica, dictata de anumite imprejurari
economice, care se va repeta la once popor, care se va gasi in imprejurari
identice : personalitatea obligatiunilor — scrie Loria (Les
bases, p. 106) — nu este deck, un produs necesar al pamantului
liber, care excluzand posibilitatea salariatului, impinge pe capitalist
sä se foloseasca de insolvabilitatea debitorului pentru a-I aservi si
trage foloase de pe urma
Dureau de la Mahe. — Econontie politique des Romains, 2 vol., Paris, 1840,
Hachette, II, p. 261.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 63
Ciccotti exprima aproape aceiasi parere i dä, in acelas timp, indicatiuni
scopului personalita -tii creditului ca i asupra generalitatii
lui in antiehitate: ((Dar acolo unde aceasta intrebuintare
comerciala a capitalului, nu se putea inca realiza, el gasea in imediata
lui apropiere un camp, care se &este in toate árile ajunse la acelas
grad de desvoltare economica: intrebuintarea sub forma de uzura
ajungand la exproprierea proprietalii pamantului si la aservirea debitorului,
ea mijloc de-a face sa fructifice pamantul, fara de care el
n'ar putea fi object de comer. Acest stadiu al evolutiei economice,
pe care-1 vedem reaparand la Roma, pastrat de traditie sub forme' e
cele mai dramatice, se manifesta in desvoltarea latifundiului, in
dreptul de gaj asupra persoanei debitorului si in adjudecarea lui catre
creditor. Sistemul se vede raspandit sub o forma mai mult sau mai
puin eompleta: la Gortina, sub aspectul unui modest gaj timporar,
la Megara in peripe -tiile diverse, can insotesc criza i decaderea expansiunii
ei comerciale, in Atica, ca un fapt antemergator reformei
lui Solon (Op. cit., p. 65-66))>. Jar mai departe (p. 212-213), vorbind
despre romani, acelas autor scrie: #in rigorile juridice, can insoteau
executia ((se poate vedea nu numai o urmare a economiei restranse,
care nu permitea o alta intrebuintare a monetei, dar i un mijloc de
apropia munca altuia, fie indirect sub forma de dobanda, fie
direct prin addictio datornicului neplatnic, devenit astfel pentru un
anumit timp sau pentru totdeauna, sclavul creditorului sau, care,
in cazul dintai, ii intrebuinta la munca ogoarelor sale, si in al doilea
caz, II vindea sau II &idea , in schimbul unui sclav strain)).
Or, aceia can s'au folosit de insolvabilitatea datornicului pentru
a-1 duce in stare de robie, au fost, in primul loc patricienii, detinatorii
primitivi ai solului. ((Niebuhr a demonstrat, in unul din capitolele sale
cele mai frumoase, cä uzura era un privilegiu al patricienilor i Macaulay
a schitat, in prefata poemului sau ((Virginia)), un tablou viu
al castei stapanitoare. Clasa suprapusa, scrie el, era la romani o clasa
capitalista. Ea facea si aplica legile numai in vederea intereselor ei.
Astfel, raporturile dintre creditor si debitor se complicasera in asa
fel incat devenisera aproape raporturi dela suveran la supus (Adams—
Op. cit., p. 11))).
Uzura era, asadar, la vechii romani, o arma de clasa, un instrument
de aservire si de recrutare a bra -telor de munca, can nu s'ar Ii
putut capata intr'altfel. Salvioli dä cea mai deplina confirmare

64
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.
acestuifapt ; el arata ca la romani existau doua feluri de imprumuturi.
Unul era constituit prin teribilul nexum, proteguit cu energie de catre
Stat i prin care debitorii insolvabili erau redusi in sclavie, accentueaza
«pentru plati datoriile prin zile de munca, asa ca
economiile familiale Ii mareau astfel puterile lor de producere (Op.
cit., p. 26)*, i in al doilea imprumut gratuit, incheiat intre persoane
solvabile i apartinand claselor superioare, la cariincrederea, respectul
cuvantului dat si boni mores erau in mare cinste (Id., p. 27). Lucru
foarte cu inteles, plebeianul era imprumutat cu dobanzi eamataresti
executat in chip salbatic pentru ea' el era aceia care presta zilele
de munca, pe cand patricianul, in nici un caz nu prezenta aceasta
perspectiva — i apoi cum am zis si mai sus. uzura servea patricienilor
drept arma in luptele lor de clasa 1), si era prin urmare firesc
lucru ca ei sä uzeze de ea in lupta contra clasei potrivnice. Jehring
a subliniat in chip nu se poate mai evident, caracterul acesta de lupta
de clasa pe care-1 prezenta uzura la romani; « Ni mai exista azi clasa
a societatii— scrie el (Op. cit., II, p. 254) — care sa rite sa ramana
in intregimea ei, indatorata. Nu mai exista azi clash' careia sã-i profite
datoriile altei clase. La Roma, dimpotriva, datoria era ca o molima
biciuind paturile de jos, can, din pricina situatiei lor economice precare,
Ii erau aproape exclusiv expuse. Ea infesta, nu pe particular,
dar clasa intreaga, i aceasta cu o regularitate feroce i periodica*.
Ca sa ne dam exact seama de ce insemna aceasta organizare a
creditului la romani, e destul sa aratam ca in timpurile primitive ale
Romei, abia douazeci de ani dela constituirea Republicii, izbucneste
prima rascoala a plebeilor, rascoala determinata de uzura: «Ce vrea
plebea ? Impotriva cui protesteaza ea ? Impotriva rigorei creditorilor
fafa de datornicii lor. Istoricii antici arata cà debitorii erau numerosi,
20.000 cel putin; ea apartineau toti plebei, i ce e mai curios, creditorii
erau toti pa tricieni 2)#. Adevarul e ca in timpurile primitive ale
Romei, adica atunci cand selavii erau rani, patricienii uzau de dreptul
lor de creditori, cu o cruzime adevarat feroce. Toate rasboaiele civile,
dela inceputurile Republicii, au avut ca pricina camataria, M. Manlius
Capitolinus a putut porni si duce o seditiune primejdioasa, bazat
pe nemultunairea plebei contra creditorilor ei: «Nu exista o tortura
1) Titu-Liviu arata cl poporul, apasat de datorii, nu mai indraznea sà eeara
ale,gerea magistratilor plebeiani, la can avea dreptul.
2) Paul Lacombe. — L'appropriation du sol, Paris, 1912, Colin, p. 168.

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 65
mai crud& decat cea a datoriilor, zicea Manlius ; pentru c ele nu ame-
ninca numai Cu mizeria si Cu oprobiul, dar ele fac sa apese asupra
oamenilor liberi, teroarea biciului si a lanturilor (Titu-Liviu, VI, 11)0.
R5scoala lui Manlius n'a putut fi potolith decat cu osandirea si
executia lui, jar patricienii, ca sa faca plebea sä uite ceeace o durea,
ridicau neincetat legiunile i faceau easboaie, adesea netrebuincioase,
popoarelor invecinate. Massa datoriilor devenise atat de mare, in cat
la un moment dat, senatul s'a vazut nevoit s5 caseze alegerea censorilor
si s amane facerea recensamantului ; ca s ascunda — cum
se exprim5 Titu-Liviu— multimea datoriilor, care ar fi dovedit
o parte din cetateni sfasie cealalta parte: — zice
Titu-Liviu, comentand legile propuse de tribunii plebei, C. Licinius
si L. Sextius.
AdevArul e Ca acesti doui magistrati, pornind dela situatia de nesuferit,
ce s'a facut plebei din pricina uzurei, s'au folosit de prilejul
ca, propunand un proiect contra c5Matariei, sä depun5 in acela§
timp si o lege de ref orM5. agrarA.
Dupa aratarile lui Titu-Liviu, proiectul contra uzurei, depus de
L. Licinius si L. Sextius, continea dispoz4ia ca dobanzile platite par&
atunci, sa fie scazute din capital, jar restul datoriei s'a fie pratit in
trei rate anuale, egale, adica intocmai cum procedase Solon la Atena:
((de aere alieno, ut, deduct() eo de capite, quod usuris pernumeraturn
esset, id, quod superesset, triennio aequis portion ibus persolveretur
(VT, 35)>>.
Legea n'a trecut usor. Dezbaterile ei au durat peste opt ani §i lupta
a fost groaznica. Pasagiul din discursul tribunilor, relatat de Titu-
Liviu (VI, 36), prin care ei i§i sustin legea, e poate cea mai aspr5
apostrof5 ce s'a aruncat vreodata la Roma cam5tarilor patricieni:
Au oare placere de a vedea poporul strivit de uzurA, cand plata
capitalului ar trebui sä-1 achite, §i sa-1 oblige expurte trupul
vergelelor si supliciului ? §i pe debitori adjudecaIi si in

66
ECONOMIA ESCLAVA Gis TA
carduri din forum? si casele nobililor pline de aresta0? i pretutindeni
unde locueste un patrician, o inchisoare pentru ceta-t,eni
(VI, 36))).?
Dar cu toa te intervenOile magistraIilor cu bate repetatele rascoale
ale plebei, sistemul acesta de credit si abuzurile la can el da loc,
n'au incetat atata vreme cat patricienii nu gaseau aiurea bra.tele de
can aveau nevoie pentru munca. Caracteristic, in aceasta privinta,
este un pasagiu din Tacit. Inregistrand faptul Ca germanii nu cunosc
uzura, el accentueaza ca e mai bine sa fie cu totul ignorata decat
interzisa (Germ., 26), atata putina incredere avea istoricul roman in
legile de proibi%iiine in asemenea materie cum aceasta de altfel, rezulta
si din alt pasagiu al lui (Ann., VI, 16).
In Grecia antica, raid a izbucnit cu aceias furie, cand imprejurarile
erau klentice ca la Roma. «Dupa cum afirma Plutarch, in epoca
lui Solon poporul era in intregimea lui indatorat la bogati i numerosi
debitori, neavand altaboga0e decat persoana lor, puteau fi redusi
in servitute de catre creditori, care-i faceau sä lucreze ca sclavi la
Atena sau ii vindeau in strainatate. Una din ref ormele cele mai insemnate
a lui Solon a fost .sa suprime sclavia pentru datorii. El s'a
inspirat, se afirma, asupra acestui punct, dintr'o lege a lui Bochoris
(Beauchet. —Op. cit., IV, p. 451). Dar Solon nu s'a marginit numai
la interzicerea constrangerei corporale, ci a trebuit sa dispuna i iertarea
datoriilor vechi, seisachtia §i sa modifice sistemul de credit in
Atena. La romani, ca i iii celelalte cetaji grecesti agricole, unde economia
esclavagista era mult mai riguroasa, asemenea masuri nu s'au
putut lua deck foarte tarziu. In Grecia, de pada, exceptand Atena,
sclavia pentru datorii, ne incredinteaza Beauchet, a subsistat pana
la dominaliunea romana. Asa, de pilda, «la Efes s'a decretat oborlrea
datoriilor prin doua decrete, datand din anii 87 si 84 inainte de
Christos, in scopul, fie de a interesa pe toti cetalenii in apararea
comuna contra lui Mitridate, fie de-a lichida o situatie economica
deplorabila (Beauchet. —Op. cit., IV, p. 532))).
La Roma, abia in vremurile din urrna ale republicii si sub imperiu,
cand sclavii se inmultesc i valoarea lor scade, abuzurile creditorilor
se imputineaza i executia asupra persoanei datornicului se rareste,
jar alaturi de ea se desvolta execirtia in averea debitorului, pendia°
sau emtio bonorum. Cu toate acestea manus injectio a ramas totdeauna
calea principala pentru urmarirea debitorilor, jar penditio bono rum

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 67
a ramas dealungul intregei istorii omane ca o cale secundara de
executie.
Ar fi Ins a o gresala sa credem ea executia prin manus injectio a
disparut vreodata i ca ea a incetat sä dea romanilor, un singur moment,
sclavii de can aveau nevoie, pentru motivul ca ea a devenit
mai putin frecventa in Italia.
Cu toate acestea, catre sfarsitul Republicii, Cesar a lost nevoit
sa ia aceiasi masura, in privinta datoriilor, pe care o luasera la inceputurile
Republicii, cei doi tribuni C. Licinius si L. Sextius, decretand
deducerea din capital a dobanzilor platite (Suetoniu. Caes., 52).
Cu chipul acesta, arata istoricul celor Doisprez-ece Cesari, ca s'a putut
stinge un sfert din totalul datoriilor ; iar faptul dovedeste ca raul
subsista pana pe vremea lui Cesar.
Cand limitele imperiului roman an fost duse la limitele lurnii, atunci
cunoscuta, i and rasboaiele an trebuit sä inceteze pentru ca
romanii nu mai aveau cui le face, si cand prin urmare, recrutarea
sclavilor ex captii;itate, nu mai era cu putinta, — publicanii i cavalerii
romani, can acum luasera locul patricienilor, s'au aruncat — mai
cu seama dela al doilea rasboiu punic — cu o furie fara precedent
in istorie, asupra provinciilor cucerite. Camataria, care exasperase
M trecut plebea romana, nu se mai practica in Italia si se facea acum,
pe-o scar a foarte intinsa, in Orile subjugate. Municipalita -tile si particularii
erau imprumuta -ti cu dobanzi enorme, jar atunci cand nu-si
puteau plati datoriile, locuitorii erau ridicati in massa, pusi in lanturi
si tariti ca vitele pe pie -tele de desfacere, unde erau vanduli ca sclavi.
Mommsen, Wand descriptia Romei, in timpul lui Cesar, scrie:

68 ECONOMIA ESCLAVAGISTA
calea uzurei: #aventurierii economiei s'au abatut asupra universului,
precedand armatele romane... Nici o opresiune, poate, n'a lost mai
feroce. Provinciile erau pradate pana ce plata impozitului devenea
Cu neputinfa ; apoi ele trebuiau sa se imprumute cu 40 si 50 la suta
pe an, iar atunci cand aceste imprumuturi ajungeau la scadenta, locuitorii
erau prinsi i vanduti Ca sclavi; cad i vanatoarea de sclavi
era partea cea mai avantagioasa a afacerii. Cand s'a cerut lui Nicodem,
regele Bitiniei, sa dea contingentul sau de auxiliari, el a raspuns
Ca tati supusii ski, In stare sa poarte armele, au fost luati de publicani ;
pe de alta parte, Cicerone ne-a lasat informatiuni asupra Siciliei, can
dovedesc c aceasta alegatie era probabil justificata... Procedeuri de
acest fel atatau ura, i in fiecaretara negotiatores erau masacrati. Mitridati,
planuind rasboiul, a inceput prin a scrie vice-region sal serisori
secrete poruncind uciderea, in anumita zi, a tuturor italienilor
residand tn Statele sale, promivand iertarea datoriilor debitorului,
care si-ar omori creditorul (Op. cit., pp. 33-35)#.
Dar nici cetatenii romani, si Inca printre cei mai.ilustri, nu s'au
putut sustrage i apara impotriva camatarilor. Suetoniu relateaza
ea dupa esirea sa din pretura, Juliu Cesar a capatat prin tragere la
sorti guvernul Spaniei; dar retinut de creditori, el n'a putut pleca
decat dupa ce dase garantii (Caes., 18).
Faimoasa pax romana, care exclusese posibilitatea rasboiului
armat, a dat nastere unui si mai cumplit rasboiu pacific, in care arma
de aservire a romanilor era uzura.
Sclavii pe can, la inceputurile Romei, patricienii procurau cu
ajutorul camatariei, in randurile char ale poporuluhroman ; publicanii
ti aduceau mai tarziu cu acelas mijloc, din toate unghiurile
lumii, atunci cunoscuta. Jar mai tarziu, cand barbarii dela fruntariile
imperiului, impinsi de semintii straine, sunt nevoiti sa-i treaca hotarele,
fie ea dusmani fie ca refugiati, sunt facuti sclavi, Cu sutele de
mu i si obligati sa lucreze campiile Italiei. Probus, trimis contra germanilor,
a putut scrie Cu mandrie senatului: acum barbarii ara
pentru voi, samana pentru voi (Fustel de Coulanges. L'
germ., p. 374)>>.
Barbarii, cari se ofereauca aliaçi ai imperiului, aveau aceeasi soarta.
In adevar, cronicarul Eumen scrie: (dim vazut vedem inca pe strazile
oraselor si sub porticele noastre, lungi siruri de barbari captivi,
sari, conform ordinului imparatului, sunt distribuiti intre locuitorii

ECONOMIA ESCLAVAGISTA 69
provinciei, asteptand sa fie condusi pe cAmpiile lipsite de brae,
pe can urmeaza sä le cultive (F. de Coulanges. — Piny. germ.,
p. 374))>.
Iata dar ca chiar in cele mai inaintate vremuri ale imperiului, cand
Roma supusese intreaga lume, lipsa de brae era Inca simtita i Statul
era Inca nevoit sa recruteze sclavi.
Caracteristic in aceasta privinta e un sfat al agronomului Collumelus,
care scrie pe vremea imperiului: (iNu imitaçi pe aceea can au
domenii atat de vaste ncat nu le pot face inconjurul ; ei sunt nevoii
sä lase jumatate din ele nelucrate, jar pe cealalta jumatate nu pot
pune decAt un personal foarte prost 1)*.
Felul in care erau adusi barbarii in interiorul imperiului, i exclusivitatea
cu care ei erau intrebuinta -ti la muncile cAmpului e Inca o
confirmare a celor aratate de noi, ca societatea romana fiind exclusiv
agricola, toate rigorile dreptului roman, erau dictate de nevoia
de-a recruta bra -tele necesare campului. Foarte caracteristice, in
aceasta privinta, sunt dispozi-tiunile un,ei legi din 409, dupa Christos,
care hotaraste de soarta unui popor barbar, Scirii, batuti odata cii
aliaii lor, Hunii. Legea aceasta prevede ea proprietarii pot lua oameni
din aceasta na tie, pentru a marl numarul lucratorilor campului
lor ; dar, adauga legea, ea nici unul din acesti barbari nu va putea
fi intrebuintat la munci domestice ; nici unul nu va putea Ii sustras
campului (Id., p. 395), atat era Inca de simtita nevoia de brae lucratoare.
Si sä nu se creada ca lipsa aceasta i aducerea barbarilor
se datorau, cum se presupune, unei depopulari a imperiului roman.
Fustel de Coulanges, vorbind de inrolarea barbarilor in armata, zice
ca (ielepopularea imperiului, afara de unele provincii marginase, este
o simpla presupunere, in sprijinul careia nu s'a adus nici o dovadb.
Dar ca sä ne dam mai bine seama de necesitatea absoluta de brae,
in care s'a zbatut totdeauna Roma, credem ca nu putem incheia mai
bine aceste consideratiuni cleat relevAnd un pasagiu foarte caracteristic
din Suet oniu. Vorbind de bandele de talhari, can nelinisteau
Roma pe vremea lui August, acest istoric scrie: #TAlharii purtau
chip public arme, sub cuvant ca sa se apere: calatorii erau
dui la -tara fara osebire daca erau oameni liberi sau sclavi,
1) Fustel de Cotilanges. — L'alleu et le domain rural, Paris, 1389, Hachette,
pag. 23.

fo
ECONOMIA ESCLAVAGISTA
erau inchisi la proprietarii de mosii i siliti sa le lucreze pamantul
(Aug., 32)*.
Era de pace inaugurata de August, a facut ca vanatul on -renesc sa
lipseaseti aproape cu totul, ceeace a contribuit la immultirea acestor
rapiri, in asa grad Inca a fost nevoie sa se creeze un delict deosebit,
cunoscut in dreptul penal roman sub numele deplagium:Impulinarea
numarului sclavilor — scrie Ciccotti (Op. cit., p. 401) — reiese si din
mentiunea mai frecventa a crimei de plagium§i din cresterea mai higienica
a sclavilor. Chiar August s'a vazut nevoit sa ordone perchizitiuni
In estragula, pentru a pune in libertate oameni liberi, rapiti si redusi
In sc1avie. Frecventa i rigoarea legilor contra delicventului numit
plagiator, adica acela care se face vinovat de crima de plagium, in tot
timpul epocei imperiale, probeaza persistenta raului i ineficacitatea
amenintarilor cu pedepsele cele mai grele)).
In Grecia, rapitorii de oameni liberi, luasera aici un flume special,
andrapodistes, dar, — cel putin la Atena — nu numai ca nu erau pedepsiti
pentru crimele lor, dar Inca se bucurau de anume privilegii. Asa, de
pilda, era oprit de a-i bate sub pedeapsa de desmostenire. Pana
femeile se dedeau la aceasta meserie infama. Ele rapeau copii in invalmaseala
jocurilor, cand mizeria nu Ii dadea pe maim lor, expusi
la drumul mare (Wallon— Op. cit., I, pp. 168 si 174).
Faptele acestea dovedesc cä pana in cele mai inaintate tirnpuri,
Roma ca i celelalte tari antice s'au resimtit mereu de lipsa de brae,
si de aceea dreptul roman— fie ca e vorba de organizarea familiei,
a proprietatii, a muncii sau a creditului — nu constitue in realitate
deceit o sechestrare legala a bratelor muncitoare, sechestrare, dupa
cum am vazut, necesara pentru ajutorarea capitalului i garantarea
productiei, amenintata de lipsa de brate, determinata la randul ei de
raritatea excesiva a populatiei.
Asa ca, in realitate, patricianul roman nu era decat un plagiator,
avand in man puterea de a legifera ; precum eupatridul atenian nu
era decat un andrapotistes legal. Jar atunci cand sechestrarea legala
a persoanelor nu mai dadea rezultatele dorite de societate, a venit
ca un compliment sechestrarea abuziva, plagium.
Aceasta a fost baza, pe care s'a ridicat intregul drept antic. Precum
In colonii, unde conditiunile economice i demografice ale antichitatii
se repeta, sclavia reinvie cu aceeas tenacitate i dä nastere unui
drept exceptional, asemanator intru toate sistemului juridic al

EcoNontu sEtiviLit 71
antichita Cll. tar robia coloniala, nascuta peste oceane din nevoia de
brace, se menCine acolo, cu tot liberalismul Europei, atata vreme
cat persista i pricina care i-a dat nastere, adica atata timp cat se
menIine i raritatea populaciei in coloñii. Imediat, insa, ce populalia
Europei sporeste i pe masura ce proletariatul vechiului continent
ia drunrul coloniilor, asa ea popula Cia lor creste, robia neagra poate
Ii oberita In Iarile coloniale. Si e caracteristic faptul cã sclavia e
oborita mai intai in coloniile Angliei, Cara cu cea mai deasa populacie
din Europa, apoi In coloniile Olandei, Francei, Belgiei, Portugaliei
si Spaniel.
Ordinea in timp a desfiinIarii sclaviei negre din colonii, reprezinta in
chip riguros ordinea descrescanda a densitacii populaciei din me tropolele
respective, adica, cu cat metropola aveit o populacie mai pucin
deasa,cuatat i-a venit mai tarziu randul sa desfiinceze robia neagra
— ata t e de exact ea economia esclavagista are la baza eilipsa de bra %e
muncitoare, pricinuita de un anurne grad de raritate a populaciei.°
CAPITOLUL III
ECONOMIA SERVILA
Caderea imperiului roman. — Caraeterul ei. — Curentul de idei — Crestinismul.
— Proprietatea. — Familia. — Formarea oraselor. — Aseetismul.
§ 1. — Caderea Romei
Evul mediu estc pentru noi istoria Europei, cuprinsa intre caderea
imperiului roman — disparicia sclaviei reintroducerea
monetei in transac Ciunile de toate zilele.
Caracteristica de capetenie a acestei perioade e ca de-acum munca,
In loc sä se faca prin sclavi, se va face prin servi, prin iobagi.
Punctul de plecare al acestei perioade e caderea imperiului roman.
Zicem cadere, pentru ca istoria ne-a deprins cu acest cuvant. In realitate,
insa, nu se poate vorbi despre o cadere a imperiului roman.
Popoarele nu pier deaf, in imaginaCia acelor istorici, can, comparand
napunile cu vii, Imping aceasta comparacie Wand la extrem
atribue popoarelor toate fazele unei vie %i animale. Caderea imperiului
roman nu e un fapt de arme ; ea nu e decat desagregarea unei
organizaciuni economice si inlocuirea ei cu un alt sistem, care va

72 ECONOMIA SERVILA
domina intreg Evul-Mediu, pentru a fi apoi inlocuit, in pragul timpurilor
moderne, Cu sistemul muncii salariate, avand fiecare din
aceste sisteme economice Ate un sistem juridic corespunzator.
Din cele studiate in capitolul ce precede, reiese ca sistemul juridic
roman a fost cerut de-o stare economica rudimentara, in care capital
desi exista, e prea slab din pricina raritäçii populaiiei ; in care braiele
de munca sunt rare si in care capitalistul nu dispune deck de
pamAnt, un pamAnt, ce-i dreptul excesiv de fertil, fapt care a contribuit
la acea desavArsita perfecIionare a sistemulm juridic latin.
In asa imprejurari sarcina i functia dreptului erau evidente. El
avea indatorirea sa puna la dispozitia capitalistului atAt pamAntul
cAt §i braiele necesare pentru cultura lui. Am vazut CA dreptul roman
indeplinit aceasta sarcina pe toate caile i cu ajutorul tuturor
asezAmintelor, cari au nascut i pe cari le-a sanc/ionat. Deaceea, atAta
vreme cat Roma si-a mentinut situaIiunea ei economica primitiva,
de cetate agricola, sistemul ei juridic, cladit pe aceasta stare de fapt
si in vederea ei, s'a putut mentine in toatA rigoarea lui si a corespuns
in chip real si intocmai organismului economic.
Dar legionarul roman a dat nastere publicanului roman. Locul
rigidului paterfamilias, care se mulIumia cu ogorul lui restrAns,
muncit de el, inconjurat de copii i ajutat de cei caIiva sclavi rustici,
I-a luat capitalistul roman, care stapania intinderi uriase de pAmAnt,
lucrat de mu i de sclavi, de toate neamurile, adusi din toate unghiurile
lumii, cucerita de romani.
Roma din clipele acestea nu mai semana intru nimic cu Roma trecutului,
care daduse pe Manius Curius Dentatus. Prezentul nu numai
ca nu semana intru nimic cu trecutul, dar Inca ti era cu totul potrivnic.
Tirania familiei nu mai avea pentru ce se aplica, fiul de familie
nu mai era indispensabil ogorului, lucrat acum de sclavi numerosi,
si el a putut Ii emancipat. Din clipa in care domus nu mai era singurul
be de producere, femeia a putut paraseasca casa si a stiut sa
lepede banuri1e vieei conjugale. Ea a irupt libera in ce tate, conrupAnd
totul, strican din asa masura asprele moravuriromane, incat poporul,
adunat in circuri, cerea in gura mare lui August sA revie asupra ma-
surilor luate de el, masuri in materie de casAtorie si de adulter, can
au ramas de altfel i f&r aceasta zadarnice.
Afluxul ne mai pomenit de metale prepoase, aduse din toate coluniversului
ca prada de rasbeiu sau ca produs al uzurei, au

ECONOMIA SERVILA 73
desvoltat gustul luxului si au impins Roma in abisul celui mai criminal
desfrau.
Lucrurile au mers pana acolo incat Neron s'a putut casatori in
public, cu toate formele civile i cu tot ceremonialul religios, cu un
oarecare Pitagoras dela curtea sa (Tacit — Ann., XV, 37).
Toate legile somptuare, votate una dupa alta, au ramas neputincioase
i n'au Lost in stare sa curme raul. Ba ceva mai mult, ele erau
calcate chiar de propunatorii lor. Cesar, care interzicea altora luxul,
era unul din cei mai luosi oameni ai timpului sau.
Suetoniu relateala c ar Li cumparat amantei sale, Servilia, mama
,lui Brutus, un margaritar, pe suma de ease milioane de sesterce,
adica un milion jumatate moneta noastra (Caes., 60).
Bogajia imensa, invadata intr'o societate saraca, n'a intarziat
sa-i schimbe i aspectul exterior, si Iesutul intern, ca i Insà baza
ei de organizare.
Virtncile romane n'au putut rezista aurului ; ele au fost sdrobite
sub greutatea lui.
Inceputul descompunerei dateaza dela cel de al doilea rasboiu
punic, care a dat Romei bogàii fabuloase. Cartagena, sdrobita de
Roma, s'a razbunat in chip cumplit, desl postum, impotriva invingatorului
ei. Valeriu-Maxim dat seama, Inca pe vremea lui, de
acciunea aceasta nefasta a aurului strain asupra vechei ceta ci romane :
oUrbi autem nostrae — scrie el — secundum Punici belli finis et Philippus
Macedonucus rex devictus licentiores vitae fiduciam dedib.
Dar Roma n'a cazut numai pentru Ca' bogaciile imense aduse din
Cartagena i-au conrupt viaça, ci mai cu seam a din pricina ca odata
cu desfifircarea acestei cetài, centrul comercial al lumii antice a
fost transportat de pe coasta septentrionala a Africei, la gurile Tibrului.
Aceasta mutare a facut din modesta cetate a celor sapte coline
centrul de gravitate al intregei lumi Poate ca Valeriu-Maxim nici
nu-si dadea pe deplin seama de pricinile profunde, can fac azi din
constatarea lui un adevar istoric cu baze stiirrcifice.
Dar factorul precumpanitor in descompunerea societaIii romane,
a fost, fara indoiala, abatere a proprietatii italice dela scopul si menirea
ei primitiva ; dela indatorirea de-a furniza poporului roman
alimentul lui esencial: graul. Concurema granelor straine, care a
adus dupa sine caderea micei proprietaii, dupa cum vom vedea imediat
din expunerea evenimentelor istorice, can inso -cesc pravalirea

74 ECONOMIA SERVILA
Romei, a degradat solul si a luat populaliei italiene insasi pargbia
desvoltarii ei is torice.
Or, dreptul roman era croit pe talia unei societaIi agricole sarace.
Evenimentele istorice au rasturnat aceasta ordine stabilita a lucrurilor.
In locul vechilor i modestelor romane, au sosit
altele noui i in cantitaIi necunoccute n timpurile primitive ale
Romeii), hogàii pe can dreptul nu le avusese in vedere In clipele
inchegarii lui, jar bogaIia cea veche, — solul — singura pc baza
careia s'a ridicat sistemul juridic roman, a fost degradata pant( la
anihilare.
Dreptul, prea adevarat, a facut sforari uriase ca sa se in la curent
cu evenimentele i sã corespunda nouilor asezaminte, in continua
repede primenire.
GeneraIn intregi de jurisconsulti, intregul aparat de magistraIi
— i in deosebi pretorul peregrin — ca un sir lung de imparwci
au muncit din rasputeri sa pun a de acord dreptul cu organismul economic
cel nou. Dar dreptul roman era dela origine prea rigid si in
intreaga lui factura prea sinietric, Ca sa se poata modela cu usurinta
dupa noile nevoi, — si in multe privin -ce el n'a putut
pasul grabit al vremei si a trebuit sa ramana indarat, fiind astfel
silit sa cedeze locul altor asezatninte juridice, abatute dela izvoarele
lui limpezi i cari nu-i intra nici in sistem i nici in spirit. Asezamintele
acestea au fost aduse la viard de nevoia de-a sanctiona noua asezare
a economiei servile, in multe puncte inferioara economiei esclavagiste.
§ 2. — Evenintentele istorice
Evenimentele istorice vizibile si de natura politica, Cali caracterizeaza
aceasta noua stare de lucruri, sunt in deajuns de cunoscute
ca sa insistam prea mult asupra lor : Roma si Italia n'au fost nici-
°data industriale. Am vazut, in capitolul precedent ea meseriile manuale
ca i industriile erau privite ca ocupa -tiuni servile si nedemne
de cetayan si Ca agrieultura a fost totdeauna singura indeletnicire
si piimantul exelusiva bogra ie. Cand gustul luxului s'a desvoltat la
ti Singur August a avut In eursul yietjj lui mosteniri de peste einei
arde de sesterte.

EcoNoisuA sEnvu,A. 75
Roma, toate obiectele de natura a-I satisface, erau aduse din afara,
din Orient in deosebi, care a absorbit incetul cu incetul si far intoarcere,
tot numerarul Romei, cum vom vedea ca aceasta se intampla,
in pragul timpurilor rnoderne, cu aural spaniol i italian
adus din America si inghiIit de Indii. Salvioli consacra un capitol
intreg si face o lista amanunlita a obiectelor importate de Roma si
al caror cost se ridica anual la 100 milioane de sestege, dupa socotelile
lui Pliniu.
Pentru grabnica ruina a cetaIii, luxul privat mergea alaturi, ba
de multe on chiar intrecea fastul public. E. de Pressense, in lucrarea
lui monumental& : L' ancien monde et le Christianisme, ne cla un tablou
sugestiv al Romei in dospire ; reproducerea lui vä fi indestulatoare
pentru a incheia aceste cateva consideraliuni de pura istorie: (Era
o existen%a mare aceea care se ducea la Roma, dare finele Republicii
si la inceputul imperiului. Casele erau, cum zicea Seneca, toate stralucitoare
de aur ; se vedeau in ele armate de sclavi, imbracaIi in
haine somptuoase ; erau ingramadite in fiece Luxul
edificiilor publice intrecea pe cel al caselor particulare. Imparlita
in patrusprezece sectoare, Roma avea o mul -cime nenumarata de
temple si de apeducte. Statuele se numarau Cu milk, in jurulpie .telor
publice. Forul principal era inchis de doua portice de colonade bogat
impodobite, i templele se grupau in jurul lui; poporul Ii primbla
majestos plictisul sub aceste vaste portice. Bàile cariii erau des tinate,
erau impodobite cu tablouri ; pavate cu marmora de Alexandria,
pline de mozaicuri pre -cioase, ele aruncau apa de baie prin robinete
de argint. Circurile nu erau mai Min magnifice. Caligula a mers
pana acolo, incat a dat ordin sa se imprastie in ele praf de aur. Roma
era, in adevar, resedinva regeasca a poporului stapanitor al lurnii.
Orasul imperial avea o asa stralucire ca, dupa Plinitt, el parea Ca
Meuse sá rasara un alt soare. Se ducea in el o via -ca de sarbatoare si
de petrecere, dela campul lui Martie pana la circ si in Forum.
Cu toate acestea, nimic nu era mai desert deck aceasta
viala somptuoasa. Poporul roman traia, nu din munca lui,
ci din cersetorie)) 1) — si din pradaciune, ar Ii fost locul sa
adauge Pressense.
1 ) E. de Pressense. — Histoire des premiers trois sieeles de l'Eglise Mamie:me,
Ed. II, Paris, 1889, Fischbacher, p. 593.

76 ECONOMIA SERVILA
Atata vreme cat Roma intreprinde cuceriri i atata vreme cat provinciile
ei nu erau Inca cu totul secatuite si cat timp, prin urmare,
bogatiile afluau pe malurile Tibrului, sistemul acesta economic, detestabil
i ruinator, nu si-a putut arata efectele lui dezastruoase.
Deficitele erau mereu acoperite de aurul rapit provinciilor i municipalitatilor.
Din clipa, frisk in care cuceriri noui nu se mai intreprind,
jar provinciile, cu totul saracite i stoarse de lacomia fara margini
a publicanilor, nu mai puteau da nimic, afara doar de sclavi, pravalirea
cea mare n'a putut intarzia.
In adevar, aurul nu mai aflua la Roma ca in zilele de
glorie ale republicii. Acum Impäraii erau nevoi -ti sä cumpere
ei, Cu banii poporului roman, pacea dela barbari, dupa ce mai
intaiu erau sä-si cumpere pe sume fabuloase tronul dela
pretorienii).
Scurgerea aceasta necontenita a aurului, a facut ca banul sä ajunga
atat de scump i asa de rar, incat impàraii s'au vazut nevoiIi, mai
intaiu sZt falsifice moneta, intocmai ca regii medievali apoi sa
topeasca toate obiectele de valoare ca: statui, vase, juvaericale, podoabele
templelor ca i odoarele bisericilor, pentru a bate mereu
moneta noua, care in scurta vreme disparea ca inghipta de maruntaele
pamantului. Se cunosc cazuri de imparaIi, can s'au vazut nevoici
sa-si vanda averea lor personal pentru a face faia trebuirgelor
financiare ale Statului. Asa, imparatul Tacit — unul din cei mai
bogaIi oarneni ai antichitäii-- a fost silit sa dea fiscului uriasa lui
avere mobila ca sa plateasca solda soldaOlor i sa-si vanda intinsele
lui mosii pentru a plati veteranilor. Antonin, dupa ce incercase toate
expedientele, ne mai stiind ce impozite sa nascoceasca si avand totus
neyoie de bani ca sa faca fa la cheltuelilor, dupa ce vandut averea
lui privata, a scos la licitaIie public mobila palatului sau, cupele de
aur, vasele scumpe i pana §i vesmintele imparatesti, Iesute in fir si
matase (Salvioli — Op. cit., p. 281). Aceias incurcatura financiara
a suit la aceleasi masuri i pe Marcu-Aureliu : ca sä poata plati cheltuelile
rasboiului contra Marcomanilor, izbucnit in 178 d. Chr., a vandut
la licitaIie in forul lui Traian, timp de doua luni, odajdiile imperiale,
cupele de aur si de cristal, vasele regale, vestmintele femeiesti, Iesute
1) Salvioli arata cä Septimiu-Sever eumparat tronul dela soldati pe suma
de 400 milioane sesterte, adica 100 milioane in moneta noastrg.

ECONOMIA SERVILX 77
In aur, infine toate pietrele pre%ioase, pe can le gasise in tezaurul
privat al lui Adrian (Brooks Adams — Op. cit., p. 52).
Roma macina totul ; ea a ruinat o lume intreaga, lucrand la propria
ei mina. Ea ajunsese tin opantece enorm, care nu se umple niciodata,
care consuma totul i caruia Ii e totdeauna foame ; care saraceste toate
orasele nelasandu-le nimic, si care totus ramane totdeauna in mizerie,
impins mereu de stimulentul unei foame, vecinic noua (Salvioli —Id.,
p. 283)».
Situa aceasta detestabila a mers mereu agravandu-se cu vremea,
pana ce, in cele din urma, numerarul, din ce in ce mai rar, a disparut
cu desavarsire, iar in locul vechiului sistem de economie monetara,
s'a ridicat economia. naturala.
PlaIile au inceput sa se faca in natura ; impozitele se varsau in
grail, in uleiu si in alte producte alimentare. Salvioli arata ca prefacerea
aceasta a economiei monetare in economie naturala, s'a facut
vizibila mai cu seama in organizarea impozitelor. Ele au inceput sa fie
platite in natura in loc so. fie platite in bani. In natura erau platite
tributurile, in natura se plateau lefurile funqionarilor, ale guvernatorilor,
ale soldacilor, ale demnitarilor Curtii, etc.: oDupa criza
monetara, Statul a trebuit sa se mulIumeasca cu ceeace proprietarii
puteau da, i puPn ate pwcin s'a admis conversiunea in natura a
impozitelor, jar intreaga administratie a Statului s'a transformat
intiun imens magazin. Casa Statului a fost desfiinIata i inlocuita cu
magazine: aera frumentaria, horrea chartaria, olearia, piperatoria, candelaria,
cellae, mausiones, stationes. Buget nu mai exista, ci numai conturile
magazinelor. Toate serviciile publice au fost organizate pe baza
prestaiiunilor in natura si a serviciilor personale (Ibid., pp. 291-292)>>.
Degradarea aceasta economica i reintoarcerea dela un sistem economic
superior la unul inferior, constitue o oprire, o eclipsa in normala
desvoltare a neamului omenesc. Ea caracterizeaza intunecimile
Evului-Mediu pana la ivirea asa-numitelor timpuri moderne, care
n'au in realitate alta insemnare cleat reinvierea antichita 0i, reinviere
afirmata cu toata puterea in domeniul artelor i numita acolo
Renafterea. In realitate insa, Renasterea nu este decat unul din multele
dornenii pe can a reinviat antichitatea, reinviere determinata,
dupa cum vom vedea, de renasterea monetei, a economiei mone tare.
Deocamdata insa s urmarim decaderea acestei din urma economii
la romani: cu toata disparitia monetei, Roma inca respire., caci daca

78
ECONOMIA SEnVILA
departatele provincii orientale, secartuite i ruinate, nu mai furnizau
Romei aurul necesar luxului ei, spre cea mai mare dezolare a °rasenilor
; provinciile apropriate, si in deosebi Macedonia, Sicilia siEgiptul
furnizau celor doua milioane locuitori ai Romei, graul necesar,
aceasta spre cea mai mare dezolare a populaIiunii rurale. Caci sa se
observe, marirea Romei a fost de "cloua on fatala micului proprietar
roman, legionarului: el s'a ruinat °data cand a purees pe a lui FOCOtealii,
la cucerirea lurnii i s'a ruinat pentru a doua oara, dupa ce
aceste cuceriri au fost facute.
Provinciile subjugate de el, au revarsat asupra Italiei atata grau
asa de ieftin, meat ogorul lui a fost cu totul depreciat i cultura
mica facuta cu neputin0 in intrega Italie. Adevarul e ca Sicilia era
mult mai fertila decat Italia si costul de productie era pe insula mult
mai scoborit decat pe continent si faptul acesta a contribuit la ruina
agriculturii italiene si la ridicarea Siciliei la rangul de granar al republicii
si de doled a poporului roman, cum o numea Cato censorul
penaria republice, nutrix pleb is Romanae».
In epoca lui Cicerone — scrie Marquardt (De l'organisation fin.,
p. 142) se tragea din Sicilia, pe socoteala Statului, 6. 800.000 modii
de grail ; trei milioane ca dijm a. decumae; trei milioane ca a doua
dijma, decumae alterae; 800.000 ' sub numele de frumentum imperatum;
poate ca se aducea tot pe atat din Sardinia. Din pricina
acestor importaiiuni considerabile, cultura cerealelor, pe solul Italian,
n'a mai fost rentabila, i atunci a inceput sa se creased vite, sa se
cultive maslini si vita de vie. Acest fapt, impreuna cu alte cauze de
,ortlin general, au adus in Italia desavarsita disparit cie a culturei
cerealelom
Trimiterile de grau din Sicilia aveau o insemnatate asa de mare
si devenisera atat de indispensabile Romei, incat fasboiul civil dintre
August si Sextus Pompei, prelungindu-se ceva mai mult, capitala
a inceput sa fie bantuita de foamete, jar poporul a ajuns sä ceara lui
August in mod sgomotos pacea cu Sextus Pompei (SuetOniu — Aug.,
15). Cicerone, un bun cunoscator al Siciliei, unde fusese chestor catre
670, se exprima astfel despre importanIa insulei pentru Roma, in
iegatura cu rasboiul acesta : oNe-am dat seama — zice el — in acest
rasboiu civil, atat de important si at de periculos, ca. Sicilia a lost
pentru noi, nu numai un granar, dar ea ne-a inut locul tezaurului
stramosilor nostri, caci, Para a fi eheltuit ceva, ea ne-a dat grau, curele,

ECONOMIA SERVILA 7 9-
vesminte, i prin urmare ea ne-a hranit, ne-a imbracat i ne-a echipat
foarte numeroase armate (Dureau de la Malle — Op. cit., II, p. 377)*..
Lucru foarte explicabil, fertilitatea naturala a Siciliei cum a
vazut-o i Strabon — era mult mai mare cleat a Italiei ; munca probabil
se remunera mult mai ief tin, fiind o Ora sudica unde nutrimentul
sclavului costa foarte pu/in. Concurer4a aceasta indoita facea ca
agricultura sa nu mai fie rentabila in Italia si graul sicilian adus pe
apa, sa fie mult mai ieftin la Roma, cleat eel italian.
Un interval de 180 de ani, Sicilia a continuat s ruineze, cu chipul
acesta, meet dar sigur, pe micii proprietari italieni, dar randul celor
man i n'a intarziat : la 30 inainte de Chris Los, August declara Egiptul
provincie romana. Granele revarsate din valea Nilului la gurile Tibrului,
au desavarsit opera — pamantul italian nu mai avea nici un
rol ; el nu mai producea nimic pentru ca nu mai era nevoie de producOa
lui.
Iata dar c pe langa cauza pur financiara a desagregarii societ4ii
romane, se mai adaug i o alt cauza de natura economic.
Neaparat, ca pretutideni, primele victime ale acestei star anormale,
au fost micii proprietari. Excesiva dcpreciere a cerealelor si
solului le micsoreaza in chip simIitor veniturile i ispraveste prin a-i
ruina Cu desavarsire. Mul0 din ei parasesc ogorul i iau drumul Romei
si al marilor orase, unde graul, adus din provincii, se impailea gratuit
sau pe pre -curi a -tat de mici meat nu reprezentau cleat jumatatea
cheltuelilor de transport din Sicilia si Egipt la Roma. A1i , mai pircini
la numar, i piirasesc proprietatea formala a pamantului in mainile
unui vecin bogat i puternic, continuand sä-si munceasca ogorul
ea precaristi. majoritatea cea mare, ingadui -ci de n4te proprietari
mai umani, Ii schimba contractele, i urmand curentul Intregei
economii romane, se invoiesc sa dea, in locul arenzii in bani, parte
din produsele pamantului arendat. Ian mai tarziu, cand insolvabilitatea
se generalizeaza, arendasii, in disperare de-a se putea vreodata
achita, nu mai platesc nimic, i incepusera risipi sau ascunde
put;inul avut, ca niste oameni convinsi — cum observa Pliniu — ca
ce ar economisi n'ar fi pentru ei. Exact la fel ca t iaranul francez, in
ajunul Marei revoluOuni.
Obiceiul acesta, de-a arenda in dijrna, devine din ce in Ce mai freevent,
pana ce ajunge la o generalizare universala. Acesta a fost primul
pas spre noua stare de lucruri. Dar intinderea acestui obieei a lost

ECONOMIA SE RVILA
ajutatti de un eveniment istoric, neinsemnat in aparenIk dar care
a ucat un rol decisiv tn istoria acestei pravaliri economice, numitA
azi, in istoria politick ckle,rea irnperiului roman: la 395, Cu moartea
lui Theodosiu, imperiul se divide definitiv. Egiptul cade in lotul imperiului
de Rasarit. GrAnele lui, tn loc sA' fie indreptate spre Roma,
sunt acum trimise la Constantinopole. Piala Romei s'a resinrcit de
aceasta schimbare politica. Pre cerealelor se ridica in toata Italia.
Agricultura Ii reia, din aceastA pricinA, vechea ei importarrp si devine
din nou o puternica artera de produce. Parnanturile paraginite
sunt din nou destelenite. Un sange nou i intinerit curge in vinele
batranului imperiu. Pretutindeni se simte nevoia de forte proaspete.
Barbarii Ii . ofera Cu zecile de mu i braIele i sunt primip Cu bucurie
SA lucreze uitatele campii romane. Iar Impàraçii romani, ca sa atraga
pe cat mai mu1i , fac acestor barbari condiOuni de munca ecepOonale
si le garanteaza un stat civil ca cel al colonilor romani. A§a, de pildA,
Impâraii Claudiu II, Probus, DeocleIian i alii au adus puternice
colonii de goIi §i de germani, carora le confera anume drepturi prin
legi speciale. Paul Lacombe (Op. cit., pp. 286-290) si Fustel de Coulanges
reproduc dispoziIiunile a numeroase legi de acest fel.
Principala dispoziIie din legile acestea, care se repeta aproape
tipic, e ca proprietarii cArora erau daruiti acesti barbari, n'au dreptul
sA-i intrebuinIeze la alte munci cleat la cele agricole. Am reprodus
i noi, in capitolul precedent, dupA Fustel de Coulanges,
dispoziliunile de capetenie ale unei astfel de legi.
ImpAratul, sub care imigraIiunile de barbari devin mai numeroase
e Marcu-Aureliu. La 162 ciuma bantuia in Asia, legionarii
romani, cari duceau acolo asboitil contra Pariilor, au adus la reintoarcere,
molima Cu ei i timp de douazeci de ani flagelul a decimat
imperiul si Roma. Otto Seeck ') crede C (4imperiu1 a perdut peste
jurnatate din popula .cia lui, jar din armatele romane n'ar fi ramas
decat resturi fax% insemnatate».
Germanii crezand CA a sosit momentul sà cucereascA imperiul,
i-au dat un asalt formidabil. Wasboiul a durat unsprezece am si la
el au participat douazeci de neamuri germanice. Imparatul Marcu-
Aureliu a iesit invingator. Dar in loc sa goneasca i sä distruga pe
1) Otto Seeck. — Geschichte des Untergangs der antiken Welt, 5 vol., Berlin,
1897-1913, Fr. Siemenroth, I, p. 398.

ECONOMIA SERVILA 81
invinsi, el sa gandit s5.-i utilizeze spre folosul imperiului i sa
umple cu ei golurile lasate in populaIie de pustiirile ciumei: (iAceste
masse de oameni — scrie Otto Seeck — ii procurau tocmai ceia de
ce imperiul avea acum nevoie mai urgenta, — de oameni, De mult
timp ogorul roman, ramas nelucrat, simOse nevoia de brace muncitoare,
de multa vreme armata abia putea gasi numarul necesar
de recruti, Ii poate dar oricine inchipui cat de mare nevoie de oameni
era acum, din pricina deceselor din ultimii ani».
Adevarul e ca imense de luptatori straini, can cautau
patrie Ilona, au intrat in imperiu, Cu neveste si copii, si s'au declarat
supusi imparatului; dupa dreptul de rasboiu, ei trebuiau
devina sclavi si ar fi putut fi intrebuirrcaIi ca atari la munca campului.
Dar ei ar fi disparut curand ca i predecesorii Ion. Dar ceeace
atarna poate mai greu in cumpana, pentru moment, era ca ei si
urmasii lor n'ar fi putut fi intrebuirga -ci pentru serviciul militar.
Deaceea Marcu-Aureliu i-a declarat liberi, dandu-le Insa o libertate
dupa formele manumisiunii germane, nu romana» 1).
Iata dar ca din indoita nevoie de a avea, pe de o parte lucratori obligai
lucreze ogorul, i pe de alta parte, oameni in stare sa poarte
armele, a nascut o nou'd categoric de persoane, cari, desi libere,
n'aveau insa stapanire .deplina asupra lor. Categoria aceasta noua
se numià la romani
Or, situalia aceasta de homo liber in mancipio, cc se creeaza barbarilor
adusi in imperiul roman, era absolut identica cu cea a
sclavilor germani, descrisi de Tacit; robi n'au ca la noi
insarcinari distincte in casa. Fiecare conduce el singur casa sa,
pena -cii sai. Stapanul impune sclavului, ca unui arendas, o anume
dijmain grau, in vite, in vesminte, jar sclavul nu asculta decat
pana aici (Germ., 25)>>.
Or, exact acestea sunt i caracteristicele servagiului, cel pircin
in primele veacuri ale Evului-Mediu. Asemanarea aceasta a facut
sa se cread'a. Intr'o infrangere a imperiului roman de entre germani
In realitate, ins5., nu poate fi vorba decat de caderea unui sistem
cconomic i inlocuirea lui cu un altul, care a adusdupasineparasirea
i) Manumisii germani, laeti, erau considerati oanaeni liberi, dar erau lipiti
de lotul de pamant pe care-1 lucrau, neputandu-1 parasi cleat nunaai pentru ser-
-viciul miljtar. Cana ne vom ocuph de coloni, vont cerceth mai amanuntit si-
Walla acestei categorii de manumisi.

82
ECONOMIA SERVILA
unui sistem juridic si adoptarea unui alt sistem, potrivit nouilor
imprejurari economice. Victoriile cc se atribue germanilor sunt
o simpla coincidenVa. Barbarii acestia au venit in interiorul imperiului,
tocmai din pricina prabusirii economice, ale carei pricini,
am vazut, ca sunt cu totul altele deck fapte de arme. Germanii au
venit in imperiu fie ca soldaii fie in calitate de coloni pentru ca a
lost nevoie de ei, din pricina dec aderii economice — in nici una din
aceste caIitài , ei nu s au crezut insa invingatori ai Romei. Ba chiar
Odoacru, regele Herulilor, incoronandu-se rege al Italiei, n'a erezut
un singur moment ca el cucereste sail darama ceva. Nevoind
sá aiba in prea mare apropiere un suveran mai puternic deck el,
s'a gandit sa transporte demnitatea imperiala principelui care domnia
la Constantinopol — cum observa Fustel de Coulanges. Principele
acesta era imparatul Zenon, caruia Odoacru Ii trimite insignele
imperiale si cere dela el obicinuita investitura ca rege.
ikeeasta numesc istoricii caderea imperiului roman. Contemporanii
evenimentului, nu i-au acordat Ina cea mai mica important.
Symacus, de pilda, care scrie pe acea vreme, nu face nici cea
mai mica aluzie la vre-o prabusire, si in scrisorile lui, el afirma ca
niciodata lucrurile n'au mers mai bine la Roma.
Otto Seeck, un foarte bun cunoscator al pravalirii lumii antice,
subliniaza in chip cc nu Sc poate mai evident, acest fapt: #Nu germanii
— scrie el (Op. cit., I, p. 191) -- all provocat caderea imperiului
roman, ci boala intern a ra consumat ; ea a aruncat colosul
roman, fbra aparare, la picioarele unui dusman, care nu i-a fost
niciodata superior si care a fost batut de el de mu i de orb).
' Boala despre care vorbeste Seeck e cea economica, descrisa mai
sus de noi — scurgerea din vinele imperiului si fara intoarcere, a
intregului numerar stors provinciilor supuse, cu pre%ul strivirei lor,
a curmat viaia Romei.
§ 3. — Curentele de idei
Mult mai periculos pentru imperiu si mult mai sdruncinator
pentru lumea antica a fost insa curentul de idei, care s'a format pe
baza acestei anormale stari sociale.
Lipsurile de tot felul incepura sa sdruncine credinIa in vechile
asezaminte, can nu mai eorespundeau menirii lor.

ECONOMIA SERVILA 83
Asezarea sociala nedreapta, bizuita pe principiul pradarii intregei
lumi in favoarea unui singur oras si a unei singure clase, desvoltase
gustul luxului si al bunului train, la exces. Imperiul procura publicanilor
romani, in frunte cu conducatorul lor firesc — imparatul —
nu din ce sa traiasca larg, dar le ingaduia sa-si transforme existenIa
intr'un sir neintrerupt de petreceri, in care orgia luase un ca
racter aproape oficial. Felul acesta de trai, dus si la Atena, in epoca
de inalta inflorire a acestei cetali, a dat nastere in ambele State
unui sistem filozofic, cunoscut sub numele de epicurianism. El a
cautat s legitemeze si sã exulte si in teorie felul acesta de via -ca.
Veacuri lungi, el a fost filozofia unica, filozofia oficiala a Romei.
Din clipa, insa, in care decaderea economica incepe, epicurianismul
— cea mai costisitoare filozofie de pus in practica — nu s'a mai
putut meinine. Optimismul dispare, pentru a ceda locul unui
sistem filozofic cu totul opus -- din sdruncinul economic al
Romei a nascut, ca si din cel al Atenei, stoicismul. El e filozoful
aMinerii, a suferinIii, a sar4ciei, a iubirii aproapelui si a unitaIii
principiului dumnezeirei. Stoicismul este anticiparea crestinismului,
credinIa simp1icitaii i a saraciei — a credinIei celei
mai ieftine.
Reprezentantul eel mai stralucit al scoalei stoice, la romani, 16-
sand la o parte pe Epictet si pe Marcu-Aureliu, e far% indoialti Seneca.

S 4
ECONOMIA SERVILA.
unui om: legea naturii se opune la aceasta (Havet— Op. cit., II, p.
283)#. Dar nu e numai att.
In materie de credinIa religioasa, Seneca e monoteist, si el Ii
exprima credincele lui cu o verva, care, sigur, ar lipsi multora din
contirnporanii nostri. Vorbind despre Jupiter, Seneca scrie: «Filozofii
nostri cred ca el este si tatal Liber, si Hercule, si Mercur : tatal
Liber, pentruca e tatal tuturor lucrurilor, adevaratul creator al
semincelor fecunde, can ne reproduc prin voluptate; Hercule,
pentruca puterea lui e neinfranta i pentruca, dupa ce-si face mullcue,
merge sä se odihneasca in sanul flacarilor ; Mercur, pentruca
e principiul raOunii, al armoniei, al ordinei si al stiinIei. In once
parte te vei intoarce, II vei gasi n faIa. ta ; nimic nu-i lipsit de el,
el Ii umple singur intreaga lui opera. Deaceea nu castigi nimic, cea
mai ingrata dintre fiifle, zicand ca nu datorezi nimic lui Dumnezeu
ci naturii; pentruca nu exist a naturaMr Dumnezeu precum nici
Durrinezeu fara. natural; ambele nu sunt decat unul i acelas lucru;
atribuciunele ion sunt identice. Daca tu ai lua ceva dela Seneca si
vei zice c5. datorezi lui Annaeus sau lui Lucius, tu nu vei schimba
decat numele, dar nu si creditorul, caci va fi acelas, fie ca-1 numesti
pe nume, pe pronume sau pe porecla. Tot aa natura, destinul, norocul
sunt toate num ele aceluias Dumnezeu, in deosebitele ipostaze
ale puterii lui (De benef., IV, 8)».
Faptul ca. Seneca si intreaga scoala stoic a anticipea.75. asupra
crestinismului e o dovada mai mult ca noua credirrp era o necesitate
aproape organica. pentru imperiul muribund i ca 0 a corespuns
intocmai noilor imprejurari sociale i economice, can nasteau
pe nesinicite pe ruina economiei esclavagiste.
Crestinismul, cu alte cuvinte, a lost teoria — in vesmant religios
— a economiei naturale.
Inainte ins5 dea intra in aceasta cercetare, sa. ne oprim o clipa
asupra unei alte manifestari intelectuale a acestor timpuri, si care
pan in prezent, n'a fost poate relevata asa cum ar Ii meritat-o.
In paragraful ce precede am aratat ca din pricina concurewi
granelor straine, cultura a decrizut cu totul in Italia, aducand cu
ea ruina micului cultivator. Reinvierea agriculturii devenise o necesitate
sociala de viac4 si de moarte, mai cu seama dupa ce granele
Egiptului au inceput sa. fie trimise la Bizarr; si ea n'a intarziat
gaseasca reprezentanOi ei intelectuali, cari sä creeze curentul

ECONOMIA SERvI1A 85
de idei in favoarea realizarii ei. Si precum mai tarziu vom g6s1 pe
pArintele Tertullian, descriind cu satisfaqie inflorirea ogorului roman,
sub Juana vAnjoas4 a lucratorului barbar, tot asa la inceput
gasim o pleiaclA intreaga de scriitori, can cer in chip anticipat des-
/elenirea ogorului parhsit. Scriitorii acestia sunt cunosci4i, in istoria
literaturii latine, sub denumirea de agronomi. In fruntea lor
e Varron, yin apoi Collurnelus, Paladius, Tremilius, Hyginius,pentru
a nu cita cleat pe cei mai de searna.
acesti scriitori se ocuph
de agricultura arafa, ba chiar Ii exagereaza Insemnatatea, ce-
rilnd s'a ii se redea vechea ei stralucire.
In pragul revoluIiei franceze and, parnAntul oberat de impozite
si de numeroase servit4 feudale, nu mai putea sà heaneasca populacia
Europei, apare In Frama scoala fisiocra/ilor, care, ca i agronomii
latini, exagereaza importama agriculturii, aratand-o ca singura
ocupaIie omeneasca cu adevarat productivA. Agronomii ro-
mani sunt antichita -pi. Varron, in deosebi, vorbeste des-
pre agricu1tur i despre frumuse -We vietii dela iara, cu acelas
entuziasm, cu care vom regasi vorbind, peste optsprezece veacuri,
pe d-rul Quesnay: Credincios marilor tradiIiuni romane, Varron
detesth orasele si le considera ca scoli ale conrumiei, ale lenei si ale
luxului; el laudA curaIenia austera a vieçii campenesti, care pAstreaza
trupului sanatatea, Para artiliciale de eimnastica 1).
Marii nostri inaintasi aveau foarte multa dreptate— scrie Varron
cu admiratie (//. De re pecuaria) — de a pune pe omul de camp
deasupra ornului de oras».
Varron, insa, nu exalth via -0 dela 1:ara, pentru a face poezie rustic,
ci pentru ca reintoarcerea la munca real a ogorului devenise
o problema de existen0 pentru Roma din acele vremuri. Dealtfel,
nici poezia n'a putut ramane neinraurith de enorma presiune a
vietii economice. Virgiliu canta in #Georgicelen sale frumuse -cile naturii
i propAvadueste reintoarcerea la Iara. Si nu e o simpl intamplare
faptul c Virgiliu a cantat in 4Georgice* natura, ((poetul a
ales — cum observa Ferrero (Op. cit., IV, p. 86) — subiectul care
preocupa spiritele cel mai mult in acele clipe, adica agricultura*.
Virgiliu — zice acelas autor — (4a. gasit accente poetice ca sä cante
1) G. Ferrero. — Grandeur et decadence de Rome, 5 vol., Plon, 1906, Paris,
1V, pag. 81.

86
ECONOMIA SERVILA
acea mare opera, ale carei greuta/i. i contradic/iuni, Varron se
straduia sa le arate ca agronom i ca economist ; el a compus in
poemul salt un imn nemuritor plugului, cu care, ca i cu sabia, romanii
cucerisera Italia*. Virgiliu a resfrant in poezia lui, toate framantarile
contimporanilor shi istov4i i enerva/i de-o situa/ie cu
totul anormala: oAsezat pe hotarul a doua epoce, nimeni n'a suferit
mai mult decat el de sfasierile patriei sale. Aruncat departe de
Mantua lui scumpa, cum e aruncata de furtuna o ramura de pe
trtmchi, suferinca lui personal& a devenit ecoul suferin/ei tuturor.
Deaici acea aspira/ie catre singuratate, in sanul acestei man i naturi,
pe care o iubeste cu sim/imintele unui poet modern (Pressense
—Op. cit., I, p. 639) ■>. Ca, sim/imintele acestea, ale lui Virgiliu,
erau cele ale tuturor contimporanilor sai sbuciurna/i, nu incape
nici o indoiala. Patru veacuri mai tarziu, tendin/a aceasta spre singuratate
va deveni atat de obsteasca in lumea cretin, incat imparatul
Valens se va vedea nevoit, in anul 365, sá dea un edict,
prin care opreste retragerile la manastire, de frica de-a nu mai gasi
de unde recruta demmtarii Statului 1). Dar nu e numai atat, Vir-
e singurul scriitor antic, care a prevazut venirea unui mantuitor,
care va regenera lumea. Desolarea Romei, _careia Ii se scurgea
prin atatea vine tot aurul, incepuse sa faca sa se presimta sfarsitul
care o pandea. Respira/ia ii devenea din ce in ce mai grea,
neputandu-se decide sa moarh, incepuse sá creada intr'un salvator.
In autorul oGeorgicelor*, reprezentantul intelectual al Romei iii
prapastie, a vibrat pentru intaia oar a aceasta nadeide, atat sim/ise
de bine si de profund Virgiliu durerea Romei, care era atunci durerea
intregului univers. In Egloga IV, atat de celebrh si de discutata,
el prezice nasterea unui copil minunat, scoboritor din cer, care
va mantui i va stapani lumea ; dealtfel, tot aceasta psihologie
explica i nastera imperiului.
Virgiliu nu s'a inselat. Cel prezis a venit.
Via/a Ii mita pe toate chile persistent A §i ea 10 nascoce§te organele
proprii a o men/ine i perpetua. Crestinismul a fost un astfel
de organ — Isus a putut sá fie prevazut de Virgiliu, pentru c logica
lucrurilor 11 cereau. Egloga lui a patra, e poezia simptomatich a unei
1) H. von Eicken. — Geschichte and System der M ittelcaterlichen Wet fanschaung,
1 vol., Stuttgart, 1887, Cotta, p. 122.

ECONOMIA SERVILA 87
epoci intregi; ea e profund profetica, pentru ca pruncul prezis de
poet s'a nascut, indiferent daca Virgiliu a cantat pe viitorul fiu al
lui August, care nu s'a nascut niciodata sau, cum se pretinde, pe
Asinus Gallus, fiul lui Polion 1).
§ 4. —
Creftinistrtul
Starea aceasta de spirit, aceasta depresiune sufleteasca, nu s'au
resirOt numai la Roma. Ele au fost comune intregului imperiu,
pentru ca intregul imperiu alunecase, fait' intoarcere, in prapastia
deschisA de Roma. Deaceea nu-i mirare ca frica §i nadejdiile cantate
de Virgiliu sã fi fost imparta§ite de intreaga lume.
In deosebi in Palestina, ara clasica a mesianismului, spiritele
erau foarte infierbantate.
Stapauirea apasatoare §i spoliatoare a Romei de§teptase in poporul
lui Israel noui nAdejdi in venirea Mesiei. Un fapt istoric, Ill
aparenVa neinsemnat, a jucat rolul decisiv in aceste clipe tulbure,
In can once miraj i once sugestie erau cu putinra: (De multa
vreme scrie Havet (Op. cit., IV, p. 2) — tot ce era evreu wept&
un Uns de sus (Meschia in limba ebraica ; Christos In cea greceasca)
care avea sá inceap -a, ceiace evreii numeau domnia lui Dumnezeu,
adica domnia lor proprie. Mereu a§teptandu-1, ei au ajuns sã creada
ea §i venise.
4Se §tie ca revolulia prin care idumeianul hod s'a substituit neamului
prec4esc §i regesc al Asmoneilor, a impresionat profund spiritele
in aceasfa
aplicat acestei revoluOuni, ceeace se credea ca se cete§te M
versetul Genesei, ca sceptrul nu trebuie sá iasa din Iuda pan la
venirea lui Mesia: sceptrul ie§ind din Iuda, vremea Unsului deci
sosise. La moartea lui Irod s'au ridicat, din toate Iudeiei, §efi
de bande, can Mara titlul de rege §i posibil §i numele de Uns sau de
Christos*. Ion Botezatorul, aparut in aceste imprejurari, a fost
luat §i el drept Mesia, cum ne Incredin%eazA Evanghelia dupa Luca:
((kr a§teptand norodul §i cugetand toOL intru inimele sale de loan,
ca nu cumva el A. fie Christos (Luca, III, 15)*; jar pe de alta parte,
1) Gaston Boissier. — La -religion romaine d'Auguste aux Antonins, 2 vol.,
Hachette, 1907, Paris, I, p. 257; vezi nota.

88
ECONOMIA SERVILA
Ion Botezatorul, auzind in inchisoare de faptele lui Isus, trirnite
la el ucenicii si ca sa-1 intrebe dac'a el e acela care trebuie st vinh
pe care I-a prevestit norodului (Luca, III, 16-17), sau daca trebuie
asteptat in altul: Iar Joan auzind din inchisoare de lucrurile
lui Isus trimiOnd pe doi din ucenicii si i-au zis lui: au iesti
cela ce vine, sau pe altul st asteptam? (Mateiu, XI, 2, 3) ■■ .
Isus le da in ra'spuns indirect dar afirmativ (Mateiu, XI, 4, 5), si
dandu-si seama in ce vremuri traeste, ii previne apostolii ca se vor
ivi mul -p christosi, carora, Ins, sa, nu le dea crezare, caci adevaratul
Mesia e numai el: «Si raspunzand Isus au zis lor: cautaIi sa nu
va' amageasca cineva pe voi; ca vor veni intru numele meu,
zicand : eu sunt Christos, i pe mulP vor insela (Mateiu, XXIV, 4, 5) ;
a se vor scula christosi mincinosi i prooroci mincinosi i vor da
semne man i minuni, cat st amageasca de va Ii cu putinIa i pe
cei a1ei. Iata, mai inainte am spus vou'a (Mateiu, XXIV, 24, 25).
Ca prevederile acestea ale Evangheliei erau interneiate, o dovedese
nenumarate fapte. Seeck arata ca in vremurile acele frenezia mesianica
cuprinsese Roma si intregul imperiu. 0 sum a de profeli
de oameni zii ai lui Dumnezeu, predicau pretutindeni invaTaturi
noui. Numele unora din ei au patruns pang. la noi, cum e de pilda
cel al lui Philon din Alexandria, al lui Peregrinus din Parion, al lui
Alexandru din Abunoteichos. Interesant, in deosebi, e cazul unui
astfel de profet cu numele de Apollonios din Tyana, caruia Ii s'a
faurit o biografie absolut identia cu cea a lui Isus, atribuindu-i-se
o nastere tot atat de tainica ca i cea a lui Christ, o vreme de ucenicie,
o perioada de predica publica, patimi ca i cele ale lui Isus,
inviere din morli i inalIare la ceruri (Seeck — Op, cit., III,
pp. 180-182).
Aceasta a fost starea de spirit In intregul imperiu roman, cancl
apare inva/atura lui Isus — starea aceasta i-a permis lui Virgiliu
prezica copilul divin din Egloga IV si tot ea explica' reusita str-
1ucit i atat de repede a crestinismului.
Ce a insemnat crestinismul pentru lumea antic si care a fost
inraurirea lui asupra omenirei — asta nu intereseaza subiectul
nostru. Ceiace ne importa aici, este atitudinea primitiva, a crestimsmului
fala de principalele asezaminte sociale precum i felul in
care aceasta, atitudine a servit apoi crestinilor din secolii II, III s
IV ca sä transforme, sub presiunea nevoilor sociale si la adapostul

ECONOMIA SERVIIA 89*
cuvantului Evangheliei, societatea rornana, din alcatuire esclavagista
in una servila.
Christos n'a predicat cleat pentru evrei ; Evangheliile li se adreseaza
numai lor ; el se crede trimis numai pentru indreptarea oilor
celor pierdute de casa lui Israel:

EcoNOmiii SERVILA
adus lui un dinar. Si au zis lor: al cui este chipul acesta i scriptura
cea de pe el ? Zis-au lui: ale Cesarului. Atunci au zis lor: da/i dar
inapoi pe cele ce sunt ale Cesarului, Cesaridui, i pe cele ce stint
ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Mateiu, XXII, 15-21)*.
A doua perioada a crestinismului, secolul zis apostolic, e tot atat
de pucin revoltrtionar. Apostolii lui Christos se adreseaza lumii
intregi, i paganilor, i grecilor, i barbarilor (Born. I, 5, 14, 15;
III, 28). Dar ei se arata tot atat de respectuosi si de tematori fata
de ordinea stabilita in Stat, ca i inva -catorul lor. Apostolul Pavel,
epistolia lui catre romani, are un capitol intreg — al treisprezecelea
— in care recomanda ca dot sufletul sa se sttpuie stapanirilor
,celor mai inalte. Ca nu este stapanire far numai dela Dumnezeu,
stapanirile can sunt, dela Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceia
eel ce se impotriveste stapanirii, randuirilor lui Dunmezeu se
impotrivester.
Exact de aceeas pare-re e i apostolul Petre, in epistolile lui catre
crestini (I, Petru, II, 13, 14). lath dar ea si in aceasta epoca, crestinismul
e departe de-a o rupe cu imperiul roman, si de-a propavadui
rebeliunea fa ta de autorita/i. Paul Janet observa cu multa dreptate
ca se comite o mare greseala atribuindu-se lui Isus o revolucie
sociala: 4Nimic nu e mai potrivnic bunului simt decat ca Isus
Christos sá fie transformat intr'un fel de reformator-filantrop
socialist. Isus n'a voit niciodata decat o singura reforma: imblauzirea
sufletelor 1 )».
Asa este.
Deck nu e destul ca Isus sa nu fi voit o reforma social mare ;
ea s'a facut poate contra voinIii lui i sigur, fara tiina lui, dar
care a pornit totus din invatatura lui.
Cum s'a putut aceasta, vom vedea imediat.
Succesul lui Isus depindea, fara /ndoiala, de numarul
lui. Dar rolul acestor prozeli0 nu era numai sA-1 asculte
sä-i primeasca inva -catura, ci mai cu seama ca sa-1 apere impotriva
fariseilor i carturarilor, fa ta de care el s'a pus in stare de rebeliune
faIisa i can, am vazut, umblau sä-1 piarda. Mai toIi christosii,
cari aparusera in Palestina inaintea lui, au cutreierat-o, luso -00 de
1) Paul Janet-7 Histo ire de la science politique dans ses rap ports avec la motale,
2 vol. Paris, 1887, Alcan, I, p. 287.

ECONOMIA SEE -VILA 91
gloate armate, can le aparau persoana si mai toii au ispravit-o in
chip crunt, imediat ce au lost parAsiti de aceste gloate.
In Evanghelii sunt foarte numeroase pasagiile din can se vede
fariseii ar fi dorit sã punA mkna pe Isus, cum aceasta s'a i intamplat
in cele din urrna, dar ea s'au ternut totdeauna de inso0-
torii lui:

92 ECONOMIA SERVILA:
grele, refuza s elibereze multimea: #Iar Isus le-au zis lor, nu trebuie
mearga; voi sa manance (Mateiu, XIV, 16)>>. Apostolii
neavand ce sa le dea sa manance, Isus face cunoscuta minune
hraneste cele cinci mu i de barbati, #afara de muieri si de copii#, cu
cinci paini si doi pesti. In alta parte (loan, VI, 7) se vorbeste de
della sute de dinari, de can ar fi dispus apostolii, dar pe can declare*
neindestulatori ca se cumpere merindele necesare. Faptul ne
indritueste sa credem ea Isus nu se ingrijia numai se strange norodul
in jurul lui, ci se &Idle si la mijloacele cu ajutorul carera sa-I
poata mencine cat mai mult in jurul sau, caci doua sute de dinari
erau pe vremea aceea o suma importanta, care poate fi privita
aproape ca un tezaur de rasbeiu.
Dar ca sä determine aceasta armata de ucenici sa-1 urmeze
sa-si lase familia si avutul, Isus a avut nevoie de argumente de con-
vingere. Or, tocmai aceste argumente, determinate de trebuinta
de a-si mergine norodul in jurul sau, constituesc invatatura lui.
Asa, un tanar intrebandu-1 ce trebuie sa faca ca sa fie desavarsit,
Isus gandind la trebuinta lui de oameni, ti raspunde: de voesti sa
fii desavarsit, rnergi, vinde-ti averile tale si le de saracilor, si vei
avea corneal% in cer, si vino, urmeaza mie (Matei, XIX, 21).
Altii can probabil au inceput sa murmure ea trebue se se intoarca
Ia caminurile lor si sa-si caute de treburi, cum lucrul s'a
intamplat fare* indoiala i alter christosi si chiar multor generali
cu ostiri Iinute prea multa vreme sub arme, sunt retinuti de Isus
cu aceste vorbe:

ECONOMIA SERVILA 93
pe Isus, i nici n'a voit s& irnparta§easca viata plin& de primejdii, a
acestui revolutionar, care se ridicase tocmai impotriva paturii
avute, a fariseilor si carturarilor.
Aceeas trebuinta mentine i asigura gloatele, can sá-1
urmeze pretutindeni si sä-1 apere la nevoie, l'a facut pe Isus sä interzica
afectiunile de familie, can atrageau pe cei din jurul lui spre
casele Ion: #Cela ce iubeste pe tata sau pre mama mai mult decat
pe mine, nu este mie vrednic. Si cela care iubeste pe fiu sau pe
fiica mai mult decat pe mine, nu este mie vrednic (Mateiu, X, 37)>>
imediat aici urmeaza versetul, ce se repeta atat de des, si care
lamureste cu ce anume scop interzicea Isus afectiunile familiei:
4Si cela ce nu va lua crucea sa si sä vie dupa mine, nu este mie
vrednich. Si Isus e cel dintaiu, care sá dea pilda, caci venind
vada mama lui si fratii lui, pe cand inca vorbea gloatelor, el refula
sa-i primeasca, intinzand mana catre gloate si aratandu-le, zice:
data mama mea si fratii mei». Gloatele Ii erau, far indoiala, mai
de fobs, caci in mijlocul lor se gasea mult mai in siguranca de cum
s'ar fi gasit in casa parintilor sai.
Nevoia, dar, de-a-si mentine prozelitii in jurul sau, l'a facut pe
Isus sâ nege rand pe rand toate asezarnintele sociale, incepand
.cu familia, proprietatea, etc..
Adevarul e ca Isus a predicat intr'un lagar, inconjurat nu numai
de prozeliti setosi sã-i soarba. noua Invatatura, ci de o adevarata
garnizoana, gata sa-1 apere contra oricarui atac din partea fariseilor.
Caracterulacesta de lagar mai reiese si din aceea ca in seara
oand a fost prins, Isus randuindu-si apostolii ca sentinele, ii surprinde
de doua sau de trei on dormind, fapt care ne face sä credem
La aceea nu era prima noapte de veghe (Mateiu, XXVI, 40, 41, 45).
Ba ceva mai mult, in momentul prinderii, Isus a fost aparat
de Sf. Petru cu sabia, fapt care ne indritueste sã credem
dupa modelul celorlalti christosi, Isus avea tn jurul lui oameni
armaki.
Palestina mai vazuse asemenea lagare i cu prilejul ridicarii altor
profeti, can ei adoptasera tactica lui Isus de a. se inconjura de
gloate carora le predicau noua lor credinta, dar can in realitate
in acelas timp be serveau drept corp de garda si de armata cu care
se aparau impotriva stapanirii oficiale si mai cu seams contra clasei
preot.e§ti. (Vezi Havet — Op. cit., IV, p. 29).

94 ECONOMIA SERVILk
Ca $i Isus a lost un astfel de mesia i ea' si el a uzat de asemenea
strategie, o dovede$te insu$ felul in care el a lost prins. Arhiereii
carturarii au intrebuin/at pentru aceasta o adevarata strategema:
au cumparat pe Iuda, care sä-1 tradeze, $i au organizat capturarea
noaptea, in clipe de sarbatoare, and norodul nu-si putea urma
invatatorul. Faptul acesta reiese din toate Evangheliile. Luca, in
adevar, scrie:

_ECONOMIA SERVILA
44-45; IV, 34))). Adica intocmai asa cum invatase Isus pe tanarul
care I-a intrebat cc trebuie sa faca ca sa devina desavarsit — sa
vanda tot, sa imparta la saraci i sa-1 urmeze.
Cu chipul acesta a ajuns Isus Christos la negarea, iii vorba
In fapt, a celor mai de seama asezaminte sociale.
Acum Ii poate oricine inchipui, pe ce teren propice au cazut la
Roma Evangheliile, and ele au strabatut n metropola. Imperiul
roman era minat; proprietatea din quiritara, absoluta i strasnic
pazita de cel mai egosit sistem juridic, era in Oda descompunere,
iar pamantul se impailea acum barbarilor ca sa-1 lucreze ei; familia
pierduse deasemenea din rigorile si din vigoarea ei primitiva
si era acum in plina descompunere. Asemanarea intre starea de
fapt a Romei i cuprinsul Evangheliei era atat de izbitoare, ncat
un scriitor modern, pastorul A. Kalthoff, a putut emite parerea
ca Evangheliile sunt o alcatuire apocaliptica, intocinite la Roma
proectate in Palestina 1), Tara clasica a mesianismului; deasemenea
acelas autor pretinde cà sfantul #Petre a trait totdeauna
la Roma si ca numai particularitatea literal% a scrierei apocaliptice
1-a proectat in Palestina (p. 53)*.
Ba ceva mai mult, argumentul de temeiu, pe care-si reazima
Kalthoff ipoteza ca Evangheliile sunt de origine roman, e tocmai
faptul ca starea economic a descrisa in ele, nu este cea a Palestinei,
ci a Italiei, din timpul imparatilor (p. 55)— atat era de izbitoare
asemanarea intre negatiunea cretin a starea reala a Romei in
decadere.
Asemanarile acestea, aproape de identitate, n'au putut ramane
fax% urmare, si in adevar, ele au lost una din principalele cauze
ale reusitei crestinismului.
Atka timp cat crestinismul a ramas o revolutie pur national&
evreeasca, i atata timp cat el nu declarase rasboiu oficial Statului
roman, propaganda evanghelica n'a luat un caracter atat de
agresiv. Dar in veacurile acestea declinul Romei se accelerase mai
cu seam a din pricina declararii Egiptului ca provincie romana,
de catre August. Faptul acesta a contribuit la o si mai repede descompunere
a Romei si la o mai activa propagare a crestinismului.
1) A. Kalthoff. — Das Christus-Problem (Grundlinien zu einer Sozialthettlogic),
1 vol., Ed. II, Leipzig, 1903, Dietriehs, p. 50.

96 ECONOMIA SERVITA
Din clipa ce el ia proporiii, persectqiile impotriva lui incep. Ele
culmineaza cu cea a imparatului Traian, care, in celebra sa serisoare
catre Pliniu eel tan'ar, proconsulul Bitiniei 1), dä ordin ca
noua religie sä fie persecutata nu pentru presupusele crime ce se
puneau pe socoteala primilor crestini, ci ca religie nerecunoscuta de
senat. Persecu/ia aceasta a avut atata rasunet n lumea crestina,
hick Kalthoff crede ea legenda rastignirii sub Pon/iu Pilat ar fi
falsa si c6 ea n'ar fi deck un simbol, reprezentand rastig,fnirea insas
a bisericii crestine, sub Traian. Pilat n'ar fi in realitate deck Pliniu
eel tanar, proiectat pentru trebuir4a cauzei, in chip apoealiptic,
ca proconsul al Palestinei (p. 54).
Crestinismul, care se pusese la inceput numai In rebeliune faca
de farisei si de clasa conduckoare a Palestinei, se afla acum in conflict
cu Statul roman, adica cu oficialitatea intregului univers.
Activitatea comunitnlilor crestine a luat o infa/isare pur revolu-
/ionara, jar propaganda evanghelica a atins o inalta func/ionare.
Kalthoff explicA diversitatea celor patru Evanghelii si nepotrivirile
-dintre ele, prin aceea c, ele ar fi fost faurite in diversele faze ale
,conflictului Cu Statul roman. #Precum in luptele sociale de azi,
programele partidelor se modifica dupa intensitatea i caracterul
rniscarii, tot astfel se modifica n vechea miscare cuvintele lui Christ,
icoanele i povestirile, can serveau scopurile i tema ei (p. 76).
Intr'un cuvant, cand declinul societalii romane ajunsese la treapta
-cea mai de jos ; cand economia monetara romand disparuse cu
desavarsire, invnikurile lui Christ — bizuite tocmai pe negarea
propriet4ii, a familiei si a bog -a -Pei, negare necesitata, dupa cum am
vazut, de nevoia de a avea gloate in jurul sat' — au capatat un
caracter de desavarsita actualitate si au corespuns intocmai starii
sociale a Romei, in care proprietate, familie, viaVa sociala, se destramau.
Fie a starea aceasta s'a apropiat ea de Evanghelii, printr'o
decAdere lenta a sociera/ii romane ; fie, cum pretinde Kalthoff, cä
Evangheliile au incercat schimbari succesive de adaptare la via/a
reala si in necontenita decadere a Romei; adev6rul e insa ca
singurul sistem de gandire, care a sintetizat si care a lost in stare
sa sanc/ioneze, in acele vremuri, economia naturalA nAscanda,
1) Vezi in aceasta privinta Pressense. — Op. cit., II, p. 442 si Havet. — Op.
IV, p. 422.

ECONOMIA SERVILA 97
era crestinismul, era insas viala pe care a fost nevoit s'o duca
Isus in mijlocul aparatorilor sai, a fost yiaIa quasi de cazarma,
dusa de Christ, si care n'a cunoscut nici luxul Romei, nici afecIiunile
de familie si nici desfatarile bogaIiei— cum nu le-a cun.oscut
intreg Evul-Mediu.
Astfel se explica de ce crestinismul s'a putut ridica triumfator
pe ruinele Romei antice.
§. 5. — Proprietatea medievala
Acurn, dupa ce am studiat curentele de idei, can s'au ridicat pe
baza economice anormale a Romei, sa ne intoarcem din
nou privirea asupra ei i sa urmarim procesul de premenire, care
ne-a dat in locul lumei antice, lumea medievala.
Am aratat mai sus cà odata cu imparTirea imperiului roman
intre cei doi fii ai lui Teodosiu, Egiptul cade in lotul rasaritean,
jar cerealele pe care el le revarsb. asupra Romei sunt acum indreptate
la Constantinopole, i c lipsa aceasta subita de grane, a necesitat
aducerea in si mai mare numar, a barbarilor in imperiu,
can lucreze pamanturile Italiei si ale provinciilor. Sa vedem
acum can au fost rezultatele acestui aflux de braTe. Seeck, unul
din cei mai buni cunoscatori ai acestor vremuri, scrie in aceasta
#Cel dintaiu simptom al spiritului celui non, este reinceperea
unei immulIiri sanatoase a populaIiei. Inainte am gash
In scriitorii contimporani numai plansete.
oSe plangeau impotriva lipsei de copii, de pustiirea oraselor
a ogoarelor; la inceputul secolului al treilea, cu vreo patruzeci de
ani dupa imigrarea barbarilor, rasuna, pentru intaia oara, in timpul
imparaplor, un glas cu totul opus: 4Globu1— scrie Tertulliandevine
in fiecare zi mai cultivat. Totul e schimbat, totul e cercetat,
totul e activ; pustietaIi cu rau renume inainte, s'au schimbat in
campuri roclitoare; padurile au fost infrante de lanuri; fiarele au
fost alungate de cardurile de vite ' pustiurile nisipoase sunt semanate
; stancile arate; mlastinile au fost secate i sunt acum atatea
orase, ate nu erau inainte colibe. Insulele nu mai sunt pustii si
prapastiile nu mai sunt inspaimantatoare; pretutindeni case, pretutindeni
popor, pretutindeni un oras, pretutindeni viaia. Mai
hotaritor vorbeste muliimea oamenilor. Ingreuiam pamantul; abia.

98
ECONOMIA SERVIIA:
ne ajung cele de nevoie; trebuintele ne apash, si toti se p1Ang cA ,
natura nu ne mai poate intretine. Foametea i rasboiul i cutremurul
trebuesc privite ca mijloacele necesare, pentru a starpt din
and in and bAlAria omeneasa (Seeck — Op. cit., I , p. 41.1.)#.
Dar oricat ar exagera fugacele apologet, sunt i alte fapte, can
area cà dupa imigrarea barbarilor lucrurile au inceput sA ia o alta
fa tA In imperiul roman, asa dna' sub Marcu-Aureliu erau indestulAtori
trei copii, pentru a apAra pe fatal lor de indatorirea de-a
primi tutele; dar sub Sever numarul de limitA al copiilor se ridia
la patru pentru Italia, jar pentru provincii chiar la cinci. MAsura
aceasta capAta inceles numai pentru cazul ca privilegiul acela a
folosit atAtora, sub domnia lui, inat incepusea sä lipseasca tutori.
In Sicilia, amash atAta timp in pAraginire, agricultura e din non
In floare; in secolul IV ea a devenit pentru a doua oath grAnarul
Romei, cum fusese in zilele lui Cicerone. In Italia chiar s'au gash,
In vrernea lui Comodiu, calculatori destul de cuminti, cari incepura
sä speculeze iaras asupra pamantului. Lipsa de brace, care se simtise
atAt de mult inainte, pare a Ii disphrut imediat dupa moartea
lui Marcu-Aureliu. Mai caracteristic e Ina faptul cã plangerile de
lipsa de recruti, can n'au incetat o singura clipi, incepAnd dela
August si pana la marele rasboiu contra marcomanilor, au dispArut
cu totul din literatura de mai tArziu (Id., pp. 412-413)*.
bath dar c atat prin infusiunea barbarilor in imperiu cAtsi printeo
noua repartitie a solului— se stie cbi imperiul a avut darul si inchida
odata pentru totdeauna chestia agrara la Roma — populacia
s'a putut buna stare s'a putut extinde pretutindeni.
PAmAntul din pustiu s'a mai imputinat si lucatorul, chiar ceva
mai putin inlantuit, nu se puteh sustrage proprietarului, si in adev-ar,
lanturile can aphsau munca in antichitate se mai usureaa
putin i lucratorul din sclav, devine iobag, colonus, servus (adscriptusj
glebae.
PAmAntul avAnd aGum nevoie sä produa mai mult, lucatorul
devine sclavul solului nu al stapAnului. Ba ceva rnai mult, trebuinta
unei productiuni mai man i nastere unei pletore de muncitori
liberi. Ciccotti arata eh imp-aratul (4Caligula a putut statorthci
un impozit asupra hamalilor. Alexandru Sever, stabileste, in chiar
actul care organizeaa corporatille, an impozit asupra meseriasilor,
impozit al chrui produs er afectat la construirea de bait ,. i mai

ECONOMIA SERviLA 99
departe, aeela§ autor serie: #Breslele de me§te§ugari, pierzand ea-
raeterul vag §i pulin definit, pe care-1 avusesera in epoea repub-
intra intr'o perioada de desvoltare noua cu earacterul lor
nou, strict eorporativ, care tinde sa faea din ele o rotiVa din ee In
cc mai importanta §i mai neeesara n meeanismul eeonomiei politiee
§i al Statului; eorporaiiile arath, In aeeasth noug faza a
lor, ee rol mare joaea munea mereenara §i cum s'a substituit ea
muneei servile (Op. cit., p. 415)v. Pe child In Roma antic h exereiVul
unei meserii era eonsiderat aproape ea o infamie, #aeum el nu mai
pare de naturh a atinge eonsideratia persona] §i prestigiul moral,
deoareee pe un foarte mare numhr de pietre sepulerale se indica
Cu grijh prof esiunea raposatului n termenii eei mai elogio§i (Id.,
pp. 423-424)#.
Neaparat, fenomenul populaIiei §i al oeuparii com-
plete a solului n'a Lost general in Intreg Evul-Mediu, ci deaeeea,
de§i biseriea cretin h s'a strhduit s desfiirgeze selavia, totu§ gasim
multe phrIi robi. Ei erau Ins, in eea mai mare parte, Intrebuin-
Iaii, nu la munea ogorului, ei in luerari domestiee, faspunzand la
ceeaee am vazut eh romanii numeau familia urbanae.

100
ECoNomiA SERVIIA
antice, sclavia s'a merqinut ca ceva fatal. Imprejurarea ca ea s'a
mencinut, cu consimIimantul crqtinismului, atatea veacuri dupa
ce el o osandise Cu atata impetuoasa vehemenca, constitue Inca
o dovada ca factorul economic are o putere, care primeaza inaintea
oricarui curent, pornit din celelalte resorturi ale vie%ii. Partea interesanta
e ca religia crestina nu numai ca consimte la dainuirea
robiei, dar mita s'o §i legitimeze CU textele sfinte; intocmai ca
ci in veacul XIX, cand s'a pus in discuiie sclavia coloniala. Foarte
elocvent, in aceasta privinca, este un document medieval, Miroir
de justice, un cutumiar anglo-normand, din veacul XIII. lath ce
gasim in acest document: cEt si comme autres creatures asservies
sont gardables, aussi sont serfs a regard de leur possession, et de ce
sont dits gens serfs par divine toy, et par droit d'hommes accepte,
et par droit canon confirm6.
4.1)e Sem et de Japhet sont issus les gentils chretiens, et de ceux
de Cham les serfs que les chretiens peuvent dormer et vendre comme
leur autre chattel 1))).
Ian cum legitima biserica cre§tina sclavia, sub presiunea nevoilor
economice, dupa ce sub imboldul acelorasi nevoi, o osandise la inceputurile
ei. Inca odata, Ins, sclavia forma in Evul-Mediu excepia
— regula o facea servagiul, colonatul.
Originea colonatului se pierde in negura veacurilor. Ea constitpe
§i azi o problema, Inca nedeslegata de istorie. Nu incape indoiala
ca institucia aceasta a existat Inca pe vremea imparaiilor (vezi
Lacombe — Op. cit., pp. 188-189 §i F. de Coulanges L'inv.
germ., p. 94), nicairi, insa, legea nu face menciune de ea. Intaiul
text juridic, care face vorbire despre colonat, apartine primei jumata
-ci a veacului IV (Lacombe, p. 190). riovada ca inainte de
aceasta epoca colonatul Inca nu se generalizase n gradul in care
el s'a intins in urma caderii economiei monetare. Cum insa noi
n'avem sä ne ocupam aici de originea a§ezamintelor sociale, ne
muliumim sa aratam cä iobagul, colonul era lipit pamantului pe care-1
luera, cà patronul lui nu-1 putea deslipi de pamant, nu-1 putea
vinde sau darn' fara pamant, precum nu-1 putea nici izgoni din
lotul pe care-1 lucra. Indatorirea patronului de-a da pamant precum
1) Citat dupa Ed. Laboulaye. — Recherches sur la condition civile et politique
des femmes, Paris, 1843, A. Durand, p. 313.

ECONOMIA SERVILA 101
obligatia colonului de a-1 lucra, erau ereditare. In schimbul
pamantului, colonul datora lui possessor o cota din recolta, de obiceiu
una din zece, agraticum, pars agraria, tributum §i un anumit numar
de zile lucratoare pe an.
Dupa legea bavareza, colonul bisericii datoreaza mai intaiu clijma,
adica daca recolteaza treizeci de banite, dä trei, precum si a zecea
parte din mierea stupilor sal. In afara de aceasta, el trebuie sã are,
sa samene i sa secere din pamantul proprietaresc, dominicum, o
gereabie de patruzeci de picioare largime pe patru sute lungime.
Mai trebuie sä planteze vii, sa le sape, sa le tale i sa culeaga rodul.
Mai trebuie, infine, sa faca carele necesare, sa furnizeze la nevoie
un cal si sä ajute la repararea ecaretelor i grajdurilor stapanului
(F. de Coulanges — L'Alleu, pp. 407-408). Aici se opreau toate
obligatiunile colonului, care pentru restul actiunilor si averii lui
ramanea om absolut liber.
Dupa cum se vede, dar, colonatul este primul i cel mai raspandit
contract de munca, bizuit pe schimbul tn natura: posesorul da
parnant, jar eolonul da munca i dijma. Deaceea colonatul apare
la Roma exact in vremurile de scurgere economica, cand moneta
nu mai exista. Disparitia monetei a avut o inraurire hotaritoare
asupra caderii lumn antice. In adevar, economia esclavagista cere
un sistem capitalist desvoltat. Caderea sistemului capitalist a adus
servagiul, #pricina pricinilor servagiului— scrie Ciccotti (Op. cit.,
p. 453) — care se rezolva in atatea cauze secundare si se manifesta
In atatea feluri particulare si locale, este saracirea lumii romane,
pe care am subliniat-o in cele ce au precedat. Un capital considerabilcum
observa un autor deatatea on citat— e conditia indispensabila
pentru prosperitatea intreprinderilor in çàrile cu economie
de sclavi. Un capitalist, care intrebuinteaza munca libera, are nevoie,
pentru puterile de munca pe can le intrebuinteaza, de-o sum`a
necesara sa acopere valoarea muncii lor in intervalul care merge
dela inceputul muncii pana la vanzarea produselor capatate. Dimpotriva
Ins, capitalistul, care intrebuinteaza munca sclavilor, n'are
nevoie numai de aceasta sum a care reprezinta hrana, 1141 ..60-
mintea i locuinta robilor, in timpul acestei treceri de timp. El
mai are nevoie pe deasupra de-o suma indestulatoare pentru cumpararea
acestor forte de munca. Pentru a duce la bun sfarsit o
Intreprindere, e dar lucru evident ca acela care intrebuinteaz5

102
ECONOMIA SERVILX
sclavi va avea nevoie de-un capital mult mai mare decat acela
care intrebuinceaza munca libera».
Deaceea atata vreme cat dainueste capitalismul roman, dainueste
sclavia. Imediat, Ins, cc numerarul se scurge si Roma antica
e redusa la economic naturala, sclavia dispare dela sine, i e caracteristic
— cum observa Ciccotti— ea gsclavia n'a fost oborita de
nici o lege». Acum munca esclavagista trebuia inlocuita cu o alta
munca, potrivita noilor imprejurari economice, adica cu o munca
remunerata hi natura. Felul acesta de munch' a fost cea a iobagului,
ea nu cerea nici un fel de capital: qServagiu1,— scrie Ciccotti (p. 435)—
spre deosebire de munca libera, care cere un capital mai mic, dar
care totus cere un capital, servagiul nu cere nici un capital. Faptul
acesta explica in chip larg de cc si cum servagiul se constitue mai
intaiu de toate pe latifundiile cele mai intinse».
In paragrafele cari au precedat, noi am aratat pe larg cum scurgerea
aurului Romei a transformat incetul cu incetul dintre
proprietari i arendasi i dintre latifundiar i -taranul mic-proprietar.
Cu cat numerarul devenia mai rar, cu atat starea aceasta de lucruri
s'a extins mai mult.
Caile pe can s'a propagat colonatul au Lost doua:
1. Prin aducerea barbarilor, in majoritate germani, carora a trebuit
sã li se faca o situacie analoaga Cu aceea, pe care o aveau acasa
la ei adica aceea de laett, identica cu a colonului. Cum dela Marcu-
Aureliu nu s'a mai facut rasboiu fara a nu se aduce sute de mui
de barbari, inIelege oricine extinderea pe care a luat-o in imperiu
acest fel de cultura
2. Calea cealalta, pe care s'a la/it colonatul, a lost precariul.
Precarium nu era un contract juridic, era posesia de fapt a unui
so!, stapanit in virtutea unei rugaciuni, preces, §i concedat de proprietar.
In timpurile Romei republicane, familiile patriciene si senatoriale,
stapaneau In virtutea acestui precariu, mai tot agerul
public. Precaristul datora Statului o dijma de una din zece. ((Patricienii
acestia, can de -cineau pamanturile Statului, concedau
ei, la randul lor, parci din aceste pamanturi la oameni, can le de-
Iineau in aceleasi condiiiuni (F. de Coulanges— Les origines du
systeme Modal, p. 90»).
Nu o singura data s'a intamplat cä acesti precaristi ai agerului
public, ararlinAncl elaselor de sus, sä acapareze pamanturile Statului

ECONOMIA sEavn.A. 103
sa devina ei proprietari, cum vom vedea ca aceasta se intampla
peste veacuri Cu mansa coloniala.
Child clima economica se inhspreste in Italia si cand agricultura
midi nu mai renteaza din pricina concurencei cerealelor straine,
micul proprietar , Indatorat 'Ana peste cap, cedeaza proprietarului
mare lotul s'au de pamant, ramanand ca el sä continue sä-1 lucreze
ea precarist, pla tind proprietarului o dijma n natura.

104'
ECONOMIA SERVIIi
iobag; jar, pe de alta parte, producIia fiind asigurata prin chiar
aceasta lipire a lucratorului de pamant, proprieta tea absoluta a
solului a putut scapa din mainile stapanului, in favoarea muncitorului.
Si ca dovada ea a§a este, e in primul loc faptul ca iobagul are
un drept ereditar asupra bucaIii de pamant cultivata de el. Patronul
nu-I poate goni din hotarul lui, sub nici un motiv, restric/ie
care §tirbe9te pana la anihilare dreptul absolut de proprietate.
Dar ni se va zice ca seniorul are dreptul sä vanda pamantul impreuna
cu colonii de pe el, §i prin urmare iata cea mai bung dovada
ca patronul este stapanul pamantului ca §i al iobagilor de pe
a cest pamant.
Paul Lacombe, in combaterea lui F. de Coulanges §i a lui See,
aduce o serie de argumente, menite s dovedeasca pang la evideMa
fa19itatea acestei teorii. In adevar, patronul nu avea nici un drept
altul, asupra pamantului lucrat de coloni, in afara de drepturile
anume consacrate lui de obiceiuri. Incercarile repetate ale patronilor
de a-§i obera colonii, s'au izbit pretutindeni §i totdeauna de
ceeace cansacrase vremea.
Patronul vanzand pe coloni, §i deci implicit pamantul lucrat
de ei, nu cedeaza cumparatorului, separat, nici un drept asupra
solului, precum nici un drept deosebit asupra servului, ci numai
dreptul de-a incasa redevei4e1e, parte agrariae, datorite lui de catre
coloni. Fustel de Coulanges citeaza acte din can reiese ca se vinde,
se doneaza sau se lasa prin testament, #cutare vila cu colonii de
pe ea)) sau chiar #cu veniturile colonilor (L'Alleu, p. 357)*, §i incearca
sa dovedeasca ca de vreme ce se specific a anume ca se cedeaza
#cu colonii de pe ea*, vila s'ar fi putut ceda §i far caloni. Dar teoria
aceasta a lui Fustel de Coulanges e imediat contrazisa de alte fapte
(Id., p. 376) citate tot de el: #vedem adesea— scrie acest autor —
cà un donator, in lac sa zica cä darue§te mansa, -scrie ca da pe cutare
gerv. Vadit, mansa §i servul sunt atat de lipite una de celalalt,
ca e indifefent de-a se da mansa sau servul; una atragea pe cela-
Apoi, a§a fiind, nici mansa nici vila nu puteau Ii vandute
fara servi. Or, asta este esenIa servagiului, care face pe lucratorul
agricol sa depinda nu de stapan, ci de pamant.
Iar ca dovada ca a§a este, se citeaza acte prin can patronul vinde
jumataIi de colon (Lacombe, p. 299). Or, nimeni nu-§i poate in-

ECONOMIA S E NIT icX 105
chipui ca ar fi fost vorba sa se taie in doua un colon. Intelesul actului
e ca patronul cedeaza cumparatorului jumatate din redeyenta
datorita lui de catre iobag. Tot asa se intalnesc acte prin
care patronul vinde sotia sau copiii unui colon. Or, religia catolica
i chiar un edict al lui Constantin, opresc desparteniile; jar
In ce priveste chiar pe sclavi, legile i obiceiurile medievale opresc
pe stapani sa desparta pe membrii unei aceleias familii, prin vanzare.
Cum ar fi fost dar posibil asa ceva, cand e vorba de coloni,
can aveau o situatie incomparabil mai buna cleat cea a sclavilor?
Adevarul e cà in aceste cazuri patronul nu vinde nici solul cultivat
de iobag i nici persoana lui, ci redeveW ce acesta Ii datoreaza.
Ba ceva mai mult, nici patronul nu dqinea pamantul dat colonilor,
cu titlul de proprietar absolut. El nu era decat un beneficiar
al solului, dat lui de catre rege, in schimbul functiilor pe can le
indeplinea in Stat— asa ca proprietarul adevarat al solului, daca
se poate vorbi in aceste vremuri de un proprietar quiritar, era regele,
care dePnea in teorie intregul sol al regatului sau, in virtutea
lui dominium eminens. Tata, dealtfel, felul limpede in care sintetizeaza
Miroir de justice obarsia oricarei proprietati medievale:
cEn ces formes les contrats avant dits se firent par nos premiers conqudrants
; quand les comtes furent enfieffes des comas, barons de baronies,
chevaliers de fiefs de chevalerie, sergents de sergenterie, vilains
de villenage, bourgeois et marchands de bourgages, dont aucuns recurent
fiefs, chacun avec une obligation particuliere, si comme pour
service faire, ou, en pure aumone, aucuns a tenir par hommage, et
server a la defense du royaume, et aucuns par vilaines coutumes,
d'arer, d'ouvrer, charrier, sarcler, /catcher, scier, tasser, battre, ou
telles autre maniere de service, et aucunes lois sans reprise de manger)).
Iata dar de unde i cu ce drept dqin diferitele ranguri sociale,
dreptul lor asupra solului. Precum seniorul are dreptul lui la pamant
cu anume obligatiuni catre superiorul sau ierarhic, tot asa
iobagul detine portiunea lui de pamant, Cu anume indatoriri
catre patron.
Infine, ultimul argument in favoarea temei ca patronul nu era
proprietar pe pamantul cultivat de colon, ci numai .asupra dijmei
datorata de el si asupra zilelor lucratoare, e i urmatorul: in pragul
timpurilor moderne, and, datorita imprejurarilor pe can le vom
studia in capitolul ce vine, proprietatea niedievala tinde sa

106
ECONOMIA SERVILA:
devina individuala, absoluta, vedem ca mansele coloniale tree definitiv
tn proprietatea colonilor si se transforma in mica proprietate
taraneasca, pe cand fieful, indominicata, §i locurile comunale
sunt in intregime inghitite de marea proprietate. Daca mansele,
lucrate de coloni, ar Ii fost cu adevarat proprietatea patronului,
cum sustine Fustel de Coulanges, ele ar fi ramas lui dupa consolidarea
dreptului de proprietate. Faptul cä fenomenul acesta al
crearii micei proprietati, e atat de general, ne indritueste a conchide
ca iobagii lucrau un pamant al lor si nu al stapanului I), dovada
ea la rascumpararea serbiei, iobagii Ii rascumpara dela stapan
numai persoana nu si pamantul.
Dar argumentul cel mai hotaritor, in discutia Co ne preocupa,
e tot acela ca nici patronul nu era proprietar absolut al pamantului
sau, i prin urmare el nu puteh exercith fata de colon niste puteri
pe can nu le aveh. N'am insistat prea mult asupra acestur fapt
pentruca el nu poate constitui un simplu argument de discutie.
Beneficiul, creator al fiefului, e un asezamant de cea mai mare
insemnatate pentru veacul de mijloc — el e lush's baza feudalismului—
i deaceea ne-am rezervat sä vorbim separat si mai pe
larg despre el.
Ad usum beneficii era un pamant pe care 11 da regele in simpla
binefacere, adica n uzufruct. Singura diferenta apreciabila intre
precarium §i beneficium merovingian este ea acesta din urma devine
de ordinar viager (Fustel de Coulanges—Origine du syst.
Modal, P. 179).
Intrebarea e: pentruce dadeau regii aceste beneficii? Din studiul
numeroaselor acte, ramase din timpul merovingienilor, rezulta ca
tregii uzau mai Cu seama de beneficium pentru remunera functionarii.
Onorarii in bani inca nu existau, uzul a unuia sau mai
multor domenii tineh loc de leafa. Regii uzau de donatiune numai
cand voiau sä-si imbogateasca prietenii sau sa rasplateasca servicii
trecute, i uzau de concesiuni in beneficiu pentru a plati servicii
prezente. Se poate chiar admite ca acest uz de anume pamanturi
era begat mai mult de functie decat de om. El se transmiteh tuturor
1) In Franta, mica proprietate e foarte intinsa, chiar inainte de izbucnirea
Marei revolutiuni, cum foarte bine o aratA Tocqueville (L'ancien regim,e, p. 35),
In Anglia erau asa zisii socojeri, In Germania gasim deasemenea o 1ntinsa proprietate
taraneasca

ECONOMIA SENVILA 107
acelora, can se succedau in aceea§ funcIie. AO de pilda, domeniul
Lagny a fost posedat succesiv de catre Ebroin §i Waraton can,
au lost succesiv primari ai palatului, §i el revine pentru a doua oard
lui Waraton cand personagiul acesta reia posesia primariei (F. de
Coulanges—Or ig. du syst. Mod., p. 185; v. Eicken—Op. cit., p. 516).
'eta dar, unul din cele mai insemnate asezaminte ale Evului-
Mediu, consacrand §i el plata in natura pentru servicii facute In
locul plaIilor in bani, cum se uzita in antichitate §i cum vom vedea '
ca incepe sä se plateasca cu trei veacuri mai tarziu.
Dar nu e numai atat, beneficiul a servit §i la organizarea particulara
a proprietaIii in veacul de mijloc.
Am vazut ca servul, lipit de glie, delinea mansa lui dela patron;
acum vedem ea nobilul, pus in servicul Statului, capata §i el o por-
-Pune de parnant dela rege. Nobilul acesta, la randul sau, va conceda
§i el o parte din aceste parnanturi unor subalterni ai sai, vasalii,
can la randul Ion, von avea alIi vasali pe partea lor de pamant,
pana la cel din urma, care e colonul. Legaturile acestea de
vasalitate, prin impaqirea §i subimparIirea beneficiilor, a inceput
sa se activeze mai cu seama dela Carol Magnul.
lath' cum s'a constituit intreaga scar% ierarhica, atat de complicata,
a Veacului de mijloe. Totul s'a bazat pe pamant, care p ornind
din mana regelui, s'a distribuit tuturor treptelor sociale, fieearuia
in raport cu insemnatatea funcIiei pe care o indeplinea in Stat.
Cum, dealtfel, era §i lucru firesc, delinatorii ace§tia de domenii,
reprezentand remunera/ia lor pentru funcIii, au tins sa faca slujbele
lor, mai intaiu viagere §i apoi ereelitare pentru asigura
pe vecie posesia domeniilor concedate lor in beneficiu. '
Ca au reu§it pe deplin, o dovede§te insu§ faptul Ca ei au izbutit
sa faca din toate funciibe, demnitaii ereditare, jar la consolidarea
dreptului de proprietate, odata cu reu§ita revoluVei franceze, to0
ace§ti nobili, can de -cineau domeniile lor cu titlul primitiv de beneficiari,
au ramas buni proprietari pe ele, dealtfel ca §i colonii tarani
pe lotul lor de ramant.
Tendin%a aceasta de-a transforma slujbele publice In demnitaIi
ereditare §i de-a transforma clasele sociale in adevarate caste, nu se
face sirnOta numai in ce prive§te pe nobili, dar §i in clasa burgheza.
Negustorii, membri ai ghildelor §i ai hanselor ora§ene§ti, transformtkndv-§i
functiile pun profesionale in demnitaIi inunicipale, au

108
ECONOMIA SERVILA.
reusit in cele din urma sa le faca i ereditare 1), cum vom vedea
aceasta mai la vale.
Iata dar ca atat colonatul cat i beneficiul, pe langa ca erau mijloace
de plata in natura a pamantului, a muncii agricole ca §i a
functiei indeplinita in Stat, apoi ele au creat intreaga ierarhie sociala,
tot sistemul feudal, ca i dreptul adecvat lui.
§ 6. — F amilia
Dar nu numai dreptul de proprietate s'a transformat sub imboldul
noilor nevoi economice. Familia a incercat deasemenea schimbari
profunde in constitutia ei. Pe cand in antichitate familia patriarhala
era o cetate inchisa, care nu cunostea deck un singur sef atotputernic,
in Veacul de mijloc, paterfamilias pierde multe din drepturile
lui absolute.
Familia medieval a ia infatisarea intregei societati deatunci
se transforma intr'o organizatie, in care dreptul de nastere i oranduirea
ierarhica, iau locul vointei arbitrare a patriarhului. Edouard
Laboulaye in celebrul sau studiu citat mai sus, caracterizeaza
astfel familia medievala: q0ricat de mare e puterea sefului, aceasta
putere nu mai este baza familiei ; toate drepturile pureed dela
nastere si dela sange; nici casa' toria, nici emanciparea nu fac pe
copil s piarda privilegiile pe cari le are dela natura ; i departe
de a favoriza arbitrarul sefului, permitandu-i sa dispuria de averea
lui dupa plac, legile germanice dau copiilor un drept actual asupra
bunurilor parinte§ti; un drept ce s'ar putea asemul, lard a comite
vreo greseala, drepturilor unui coproprietor. Tatal nu numai ca
e inut sa lase copiilor bunurile familiei, les propres, cum au fost
numite mai tarziu, dar chiar In via Va. fiind, el nu le poate instraina
fara consimtimantul viitorilor sai mostenitori; atata putere are legatura
sfanta a nasterei (Op. cit., pp. 77-78)*.
Incheierea, cam sentimental a lui Laboulaye, nu-si prea avea
locul aici. Nu degatura sfanta a nasterii* opria pe tatal sa-§i
instraineze averea fara stiinta mo§tenitorilor sâi, ci insas natura
dreptului pe care tatal II avea asupra averii lui, avere care in Veacul
de mijloc nu putea fi cleat
1) Henri Pirenne. — Les anciennes dernocraties des Pays-Bas, Paris, 1910,
E. Flannnarion, p. 158.

ECONOMIA SERVILA. 109
Dreptul acesta de proprietate devenise ereditar, in urma declararii
ca ereditare a fun.cOunilor primitive in Stat, asa ca se presupun.ea
c odata' cu domeniul, copilul va mosteni i sarcin.a oficiala,
pen.tru care acest domeniu fusese dat in ben.eficiu vreun.uia
din In.ain.tasii lui— or, ca sa se mulIumeasca n.umai cu sarcin.a,
far& rasplata care trebuia s'o in.soIeasca, nu era lucru tocmai simplu,
copilul trebuia intrebat daca con.simte, con.simIiman.t care rezulta
din tn.sus faptul ca a admis sau a participat la van.zare. Neaparat,
mai tarziu, can.d regii au uitat pentruce con.cedasera nobililor
fiefurile i can.d acestia din urma uitasera pentruce le-au primit,
s'a putut pierde insemn.area primordiala a con.sim.Iiman.tului
copiilor la vanzarea bun.urilor parin.testi si ea a putut fi atribuita
«dreptului slant al n.asterii*.
Dar nu e n.umai atat. In Veacul de mijloc, familia patriarhala
nu mai exista, adica n.0 mai exists acel domus, care sa fie singura
celula producatoare, acum familia patriarbala s'a faramicit in numeroase
familii mici, can nu-si mai puteau subveni sin.gure tuturor
trebuin.Ielor, i deaceea i organizalia lor regida, primitiva a putut
sã dispara. Intre paterfamilias si copii, ca i in.tre sot si so -Pe nu
mai exista acea depen.den.0 economics, necesara pentru a face '
din familie un organism de producere, care cere o direcIie unica
un proprietar unic. «La romani— scrie Paul Gide 1)— patrimoniul
domestic n.'are cleat un stapan., seful familiei. La germani
patrimoniul acesta este proprietatea comun.á a familiei intregi; cucent
adesea cu armele, el aparTin.e deopotriva' acelora can au ajutat
la cucerirea lui, i nimeni nu-i este stapan.ul, fiecare avan.d asupra
lui un drept egab. Si in. Roma antica, ha chiar in deosebi acolo,
patrimoniul era cucerit, cu toate acestea nu toli cuceritorii aveau
un drept egal asupra lui. Pricin.a drepturilor excesive ale lui paterfamilias
o gasim in aceea c& familia roman.a era sin.gura celula de
producere pe °and cea barbara, asemanatoare celei medievale,
nu in.dedi nia in soCietate aceasth fun.cIie de atelier.
Deaceea, nici copiii, can in familia patriarbala sun.t aproape sclavii
lui paterfamilias, nu mai depin.d exclusiv de capul familiei i soarta
lor se imbunktateste in Evul-Mediu. In primul loc, trebuie
1) Paul Gide. — Etude sur la condition privie de la femme, Paris, 1867, Durand,
p. 227.

110 ECONOMIA SERVILA
observam Ca imensa majoritate a copiilor medievali, copiii colonilor,
nu datorau nici un serviciu stapanului pe and copiii sclavilor antici
deveneau, din chiar ziva nasterii Ior ' proprietatea stapAnului
mamei lor (Vezi Fustel de Coulanges L'Alleu, ' p. 389). Or, aceasta
constitue Inca o dovada a destramarii familiei patriarhale. In ce
priveste acum, raporturile dintre copii tata, Paul Gide—Op.
cit., pp. ' 226-227 — observac 1a Roma toate legaturile domestice
sunt in mainile tatalui: numai el le poate slabi sau rupe; el poate,
dupa plac sau sa-si goneasca copilul, sau sä-1 inchida pentru totdeauna.
La ' germani, familia este tovarasia voluntara a rasboinicilor,
egali intre ei. Fiecare se poate emancipa de 1ndatoririle lui.
Daca fiul rupe cu ambele mAini fascia simbolica, daa sare ingradirea
ampului parintesc, devine liber si independent)).
Deasemenea, patria potestas nu-i perpetua ca la Roma, si tatal
nu-i proprietarul alor sai; puterea lui inceteaza imediat ce copiii
ti parasesc case: In familia germanica, seful nu e deat pazitorul
si protectorul legal al copiilor i femeii; el nu e proprietarul lor,
cum era paterfamilias al Romei entice. Stabilirea fiului In afara
de case comuna i casatoria fiicei, emancipeaza i pe unul i pe cealaltao
1). Lucru foarte cu Inceles: ne mai fiind nevoie acum de munca
copiilor in familie, ei puteau pleca din casa parinteasca.
Femeea, care era la romani absolut incapabila i asmiliata fiieei,
loco filiae mariti, capata acum personalitate civil. Ba ceva mai
mult, pe cAnd In antichitate femeea nu putea poseda nici un patrimoniu,
acum ea ramAne stapAna pe averea ei: #Patrimoniul femeii —
scrie Paul Gide (Op. cit., p. 235)— nu era mai pucin protejat cleat
persoana ei i aceleasi principii de echitate si de reciprocitate, can
regulau raporturile personale intre cei doi sop, prezidau deasemenea
raporturile lor precuniare)). Deasemenea femeia are dreptul sà
exercite puterea parinteasca asupra copiilor, printr'un delegat, de
obiceiu fratele ei. Ba ceva mai mult, in Veacul de mijloc gasim
femei exercitAnd chiar drepturile politice 2); jar la popoarele scandinave,
In Norvegia, Irlanda, Suedia i Danemarca, femeea odata
majora, e absolut libera (Vezi Paul Gide — Op. cit., pp. 254-258).
1) Ch. Letourneau. — La condition de la femme, Giard, 1903, Paris, p. 246.
2) Ch. Letourneau. — L'evolution de la propriete, Bataille, 1894, Paris, p.
411; Alb. Bobeau. — La representation du tiers etat (Revue Historique, vol.,
XXI, p. 95).

ECONOMIA SERVILA
$i sä nu se creada, cum de obiceiu se crede, cä popoarele barbare
au avut aceasta organizare mai blanda a familiei, din pricina firei
lor mai blajine gi mai buna dealt cea a Romanilor gi a tuturor popoarelor
antice in general.
Familia medievala, agh cum o gasim la mai toate popoarele
Veacului de mijloc, este rezultatul unei evoluliurn, i a lost ceruta
de noua organizare pe care a capatat-o proprietatea. Aga, de pilda,
excluderea femeii dela mogtenirea fiefului i sistemul succesoral
de primogenitura, e lucru evident ca deriva deacolo ca fieful a
fost dat n vederea indeplinirii unei sarcini publice in Stat, sarcina
pe care femeia n'o puteh exercith, gi pe care indeplinind-o
cel mai mare dintre fii, urmh dela sine ca numai el O. fie chemat
la mogtenire.
Inainte Insá, ca agezamantul social al beneficiului, dictat de economia
naturala, sa fi vazut lumina zilei, familia popoarelor barbare
aveh aceeag organizaiie strict patriarhala, pe care o gasim in
intreaga antichitate esclavagista. lath, in adevar, ce scrie Henry
Sumner-Maine, in aceasta .t(Dupa toate apareniele mundium
al germanilor pe care descendeniii lor persistau a-1 infatigh
ca o tutela, nu era deck ' patria potestas a romanilor, al carei nume
primitiv, manus avea aceeag origine. $tim In chip pozitiv c tatal
de familie germana, indeplinih funciiuni sacerdotale in casa sa.
$tim pozitiv c prezida tribunalul domestic. $tim pozitiv c puteh
judeca si osandl pe femeie pentru adulter puteh da o pedeapsa
infamanta. $tim pozitiv, cel pucin in ce privegte pe unul din triburile
germanice, ca membrii acestui trib Ii puteau vinde femeile
gi copiii. Pe de alta parte, nimic nu dovedegte, once ar zice unii
autori germani, ca fiul teuton era emancipat de sub autoritatea
parinteasca, prin intrarea lui in serviciul militar. In tot cazul se
poate conchide cu sigurarqa ca la vechii germani, familia era unita
printeo puternica autoritate parinteascb 1).
Pe de alt parte, Paul Gide e tot atat de categoric gi el dovedegte
a familia germanica, avusese inainte o organizaiie patriarhala tot
atat de rigida ca i cea roman:

112 ECONOMIA SERVILA.
ogoarelor. Deatunci proprietatea a devenit lucru slant. Proprietarul
a devenit, in cuprinsul domeniului sau, rege, judecator, pontif,
reprezentant al divinitaiii. Fiecare casa a devenit un templu, fiecare
a capatat cultul ei, zeii ei domestici, sau, pentru a IntrebuinP
o vorba a lui Tacit, zeii ei penai. Aceleasi asezaminte, aceleasi
credinIe, le-am regasit in cele mai vechi tradiliuni ale Romei, ale
Greciei si ale Indiei. Iesite din acelas leagan, toate aceste popoare,
despaqindu-se, au dus cu ele in diferitele parIi ale lumii, aceste
amintiri comune ale aceleiasi obarsii (Op. cit., pp. 222-223)*. Iar
mai departe, acelas autor adauga: #La germani ca si la Roma veche,
constitt4ia familiei se bizueste pe principiul patriarhal; la ambele
popoare, puterea domestica este suverana ; dar la Roma aceasta
putere e concentrata in mainele unei singure persoane, pe cand in
Germania ea e imparlita intre membrii familiei, capabili
poarte armelec
Dupa cum am vazut in capitolul ce precede, Henry Sumner-
Maine se stradueste sa dovedeasc c intreaga omenire a trecut
prin faza familiei patriarhale. Neaparat, dovada aceasta nu era
greu de facut. Caci precum lipsa totala de capital a cerut, in pragul
timpurilor istorice, la toate popoarele, proprietatea colectiva, tot
asa slabiciunea capitalului, facand, In timpurile primitive din f amilie
un puternic, daca nu singurul centru de productie, i-a impus
o disciplina tiranica, adica o organizatie economica de atelier, care
nu e altceva deck tocmai organizarea ei patriarhala.
Or, cum e evident ca toate popoarele au suferit, la inceputurile
economiei lor, de slabiciunea excesiva a capitalului abia nascand,
e firesc lucru ca ele sä Ii cunoscut toate familia patriarhala.
Jehring observa ca desvoltarea Statului e intr'un raport invers
cu desvoltarea familiei. Adica, cu cat Statul e mai slab cu atat
familia e organizata pe baze mai puternice. Or, din punctul nostru
de vedere, fenomenul acesta se explica foarte usor: cu cat un popor
e mai aproape de obarsia lui, cu atat organismul lui economic e
mai plapand, i deci cu atat familia va trebui sri aiba o disciplina
mai de her, o organizaIie mai despotica, care nu e altceva decat
organizaVa patriarhala.
In Veacul de mijloc, cand capitalul nu exista i produclia nu se
mai face pe baze capitaliste ci pe schimbul in natura; apoi, pe de
alta parte, braIele se immu4es c, asa ca familia s'a putut organize.

ECONOMIA SERVILA 113
intocmai ca munca agricola, pe haze mai blande; intocmai ca in
pragul timpurilor moderne, cand populatia immultindu-se §i ma'
mult, disciplina familiei aproape ca dispare cu desavar§ire.
Faptul, dar, ca Henry Sumner-Maine gase§te in organizarea
familiei medievale simbole doveditoare cä i ea a trecut candva
prin faza patriarhala, departe de-a sdruncina intrucatva constathrile
le da, dimpotriva, cea mai stralucita confirmare.
Dovada aceasta a unei faze anterioare, e semnul cel mai vadit al
evolutiei, dela faza familiei antice, patriarhala, catre cea feudala,
caracterizata prin inlaturarea femeii dela mo§tenirea imobiliara
§i trecerea ei asupra capului celui mai varstnic flu, ca unul ce mo§-
tenete §i functia in Stat, intru indeplinirea careia fieful fusese dat
de catre rege, unuia dintre autorii capului de familie.
Insu felul acesta de mo§tenire, care forma baza intregului sistem
feudal, e cea mai buna dovada Ca organizarea familiei s'a
influentat de noua organizare a proprietatii, jar constitutia ei interna
a fost inraurita de nouile conditiuni de producere, can nu
mai avea loc inauntrul familiei, ci in afara de ea, cum aceasta se
va lamuri mai bine in paragraful ce vine.
§ 7. —
Desvoltarea ora.yelor
Familia patriarhala odata descompusa; sclavii odata plecati
din sanul ei, pentru a forma mule de familii de coloni, bazate mai
toate pe productia agricola a locului de a§ezare — ea nu-§i mai
putea satisface singura toate nevoile vie%ii, i atunci a inceput un
foarte viu schimb de produse, intre familiile, a§ezate mai Cu seama
la distairte mari, Cali se deosebeau prin felul obiectelor
produse 1).
Deaici o noua aparitie in istoria omenirii, cea a targurilor, a
burgurilor §i a ora§elor, Cali, cum vom vedea in capitolul ce urmeaza,
dau o importanta economica covar§itoare lui tribus urbanae,
sau mai bine zis burgheziei §i scad insemnatatea exagerata, pe
care o avea in intreaga antichitate, §i in deosebi la romani, tribus
rusticae.
1) Vezi Karl Biieher. — Die Entstehung der VoUcswirtschaft, Ed. 5-a, Tubingen,
1906, Laupp, p. 116 qi urm.

114 ECONOMIA SERVILL
Inainte de-a intra, frisk in studiul acestei chestiuni, se impune
observarea cá In aceste vremuri, si in decurs de cateva veacuri,
Italia inceteaza de-a mai fi teatrul istoriei universale. Pradata de
numerosii barbari navalitori, pe can faima Romei Ii atragea ca lumina
unui far; framantata de luptele dintre papalitatea slaba,
corupta si abia nascanda, cu familiile patriciene, can des1 putrede,
erau Inca destul de puternice, Italia acestor vremuri zace in cea
mai cumplita decadere §i in cel mai complet intuneric.
Centrul de gravitate al lumii antice se stramuta dela Sud, la
Nord. Rolul cel mare Ii joaca acum Galia, Germania, Flandra si
ceva mai tarziu Anglia.
Aici iau nastere primele burguri.
Originea lor e pur militara. Cu inceperea veacului al IX-lea, nobilii
aveau obiceiul s zideasca pe fiecare domeniu al lor Cate un
caste!, imprejmuit la o oarecare distanta de un zid puternic, castra,
inauntrul caruia locuitorii domeniului aveau dreptul sa se refugieze,
in vremuri de navalire, impreuna cu vitele si tot avutul lor 1).
Neaparat, in schimbul acestui serviciu ei erau datori sa piateasca
seniorului o contributie, care, ca toate din acele vremuri, se
platia in natura (v. Eicken — Op. cit., p. 516); ei aveau n acelas
timp indatorirea sä intretina si sa puna in stare de aparare zidurile
si castelul.
Gaud migratiunele de barbari se mai potolesc, castelul, care se
cladise in vederea lor, ramane fara intrebuintare. Destinatia lui se
schimba Insä curand. El devine sediul autoritatilor seniorale, can
'Dana atunci erau ambulante, cum arata Pirenne. Foarte curand,
tusk castelul va deven1 centrul schimburilor de produse, pe cari
noua organizare a farniliei le necesita.
Am vazut Ca schimburile acestea facandu-se intre marfuri deosebite,
ele trebuiau sä fie produse si de localitati departate unele
de altele, caci numai in acest caz schimbul avea inteles. Iar pe de
alta parte, schimbul lacandu-se in natura, transportul marfii, dusa
spre schimb si primita in schimb, juca un rol considerabil in via -0
negustorilor, Cani§i faceau atunci meseria in mod ambulant, cum
Vezi H. Pirenne. — Les anciennes democraties des Pays-Bas, Paris, 1910,
Flammarion, p. 8; J. R. Green — Hist.du peuple Anglais, 2 vol. trad. de Aug.
Monod, Paris, 188, Plon, I, p. 221; E. M. Saint-Leon —Hist. des corporations
de métiers, Ed. 2-a, Alcan, 1909, Paris, P. 68; K. Bucher — Op. cit. p. 117,

ECONOMIA SERVIIA
arata Karl Bficher. Deaceea, prima lor grija a fost asigure
drumurile Inca nesigure, dela un caste] la altul. Din nevoia aceasta
iau na§tere hansele germanice §i cu multinaintea lor ghildelefranceze
§i engleze 1). Acestea din urma, cum e §i lesne de irgeles, au degenerat
repede in Anglia, din pricina scurtelor drumuri din regatul
insular. Hansele germanice au ajuns insa la o desvoltare uria§a,
din pricina nesiguranIei prelungita a drumurilor din nord-estul Europei.
Rolul lor era sa organizeze transportul sigur al marfurilor
pe apa §i mai Cu seama pe uscat.
Ele dispuneau de adevarate escadre de vase de comer, armate;
jar pe uscat, negustorii plecau in caravane, a -valid in frunte un
Hansgraf, care dispunea de forte militare, totdeauna gata sa preintampine
once atac, din partea vreunui nobil feudal sau a camenilor
sai, can se aiineau atunci la drurnul mare.
Rolul hanselor, era cu alte cuvinte, cam acela al societaiilor de
asigurare de azi, cu mijloacele deatunci.
Cand nevoia aceasta primordiala, in vederea careia s'au creat
hansele, a disparut odata cu curaiirea drumurilor, ele s'au men-
Iinut totu§ ca ni§te asociqiuni pur negustore§ti merchant-gild, in
opunere cu ghilda lucratorilor §i meseria§ilor, craft-gild, cari, vom
vedea ca iau na§tere mai tarziu §i jilted foarte curand in conflict
cu cele dintaiu.
Ghildele de negustori, merchant-gild, constituesc embrionul din
care s'a desvoltat autoritatea municipal.
Dar marfurile, °data transportate, aveau nevoie imperioasa, in
primul rand, de un loc sigur de depozitare §i in randul al doilea,
de siguranca persoanei proprietarului lor. Satisfacerea acestor doua
nevoi, a dat na§tere altor a§ezaminte, can desavar§esc instituOile
municipale.
Pentru satisfacerea primei nevoi, adica pentru adapostirea la
loc sigur a marfurilor, negustorii ca §i seniorii, au utilizat locurile
cele mai proprii apararii, adica punctele strategice. Acolo s'au eladit
de obicei castelele in can se refugiau ranii , n timpul navalirilor
§i aceia§ necesitate strategic a a cerut ca alaturi de ele sa se formeze
ingramadirile de oameni, portus sau mai caracteristic emporium,
1) Vezi Pirenne. — Op. cit., p. 29; W. I. Ashley — Hist. et doctrines icon°.
miques de l'Angleterre, 2 vol., trad. de Boindois, Paris, 1900, Br;.t .--0, I, p. 88.
115

116
ECONOMIA SERVILA'
adica antrepozit, can se vor desvolta mai tarziu in orase: 4Printr'n
potrivire curioasa la intaia privire si care e taus foarte fireasca,
la poalele castelelor si a cetatilor episcopal° s'a format portus, in
scurgere.a veacului al X-Iea. Neaparat, nu e regula fara abatere.
Fortare%ele si manastirile, asezate departe de manic drumuri, n'au
vazut massandu-se in jurul zidurilor Ion tinerile aglomeratii negustoresti.
Norocul acesta n'a revenit cleat acelora, a canon asezare
raspundea nevoilor comerciale. 8i acesta a fost cazul celor mai
multe dintre ele. Locaiitäilo, can convin mai bine la apararea
unui teritoriu sunt, in adevar, acele &are can se indreapta in chip
firesc circulatia bunurilor si a oamenilor. Drumurile strategice sunt
In acela§ timp si drumurile comertului si dead i a rezultat, ca predestinate
si uncle si altele de natura, castra §i portus s'au intalnit
In aeelas punct (Pirenne — Op. cit., pp. 16 si 17)*. Cu mersul vremei
si mai cu seam, cum vom vedea, cu renasterea economiei monetare,
embrioanele acestea ale viitoarelor orase, au luat un avant
repede. Catre sfarsitul veacului XII, aglomeratia negustoreasca,
care a crescut in jurul castelului primitiv, a ispravit lucrarile ei de
aparare. Inconjurata de un zid sau de un sani, ea devine, la randul
ei, o fortareata. Ceeace fusese la obarsie un foburg (foris burgus)
deschis, a devenit un burg; jar locuitorii lui capata numele de burghezi
(Pirenne, pp. 47-48).
Iata dar cum s'a format clasa mijlocie in Veacul de mijloc, care,
dupa cum vom vedea in capitolul cc vine, are sä joace un rol istoric
considerabil, prin aceia ca va reusi sä infranga puterea nobilimii
feodale, punand mâna pe direcIia producerii bunurilor.
Burgul trebuia intreIinut, si sarcina aceasta a cazut, cum era si
firesc, in spinarea acelora can se foloseau de el — a locuitorilor lui
negustori. Ei ti reparau zidurile; ei Ii ingrijeau strazile; ei '11 luminau
noaptea iata dar autoritatea municipala creata de negustori
cazuta exclusiv pe maim lor. 8efu1 asociaIiei negustoresti, echivalent
cu primarul nostru de azi, se numea in Anglia alderman. El
conducea comuna, in numele negustorilor, in Anglia ca i pe continent.
Cu trecerea vremei, insa, si cand orasele se imbogatesc datorita
introducerii monetei, naste o a doua clasa, cea a meseriasilar,
Lupta Intro ei si negustori n'a putut intarzia; ea s'a dat in jurul
capatarii conducerii comunei si a format, in veacul de mijloe

ECONOMIA SERVILA 117
singura chestiune sociala actival). Cand meseriasii s'au immultit
s'au intarit indeajuns, revolutia zisa comunalk a izbucnit pretutindeni.
In Flandra ea a izbucnit in anul 1225, cand impostorul
Bertrand de Rains s'a dat drept contele de Badouin, disparut
chip misterios in Orient, si a chemat poporul la arme (Pirenne —
Op. cit., p. 163). In Anglia au izbucnit cloud #comune*, una pe timpul
lui Ricard-Inima-de-Leu, sub conducerea Wilhelm Barba-
Lunga si a doua sub Eduard II, and populatia infuriata a destituit
pe alderman §i a ales primar pe Thomas Fitz Thomas (R. Green
— Op. cit., I, p. 227). Franca, la randul ei, a cunoscut o revolutie
similara in diferitele ei centre industriale, sub conducerea mai
intaiu a lui Etienne Marcel, apoi a lui Nicolas Flamand si a treia
zisa insurectia cabochiens, una din cele mai teribile, la care au luat
parte familiile Legoix, Saint-Yon, etc., sefii macelarilor din Paris
(Etienne M. Saint- Leon— Op. cit., pp. 230-237).
Toate aceste revoluciuni municipale, unele chiar in legatura
intre ele, cum au fost cele din Flandra cu cele din Franta, urmareau
un singur scop: participarea meseriasilor la guvernarea oraselor,
alaturi de negustori. Revolutia a reusit pretutindeni, i °data
cu reusita ei iau nastere corporatiile, de can ne vom ocupa in alta
parte, intrucat ele privesc economia monetara, renascuta in yeacurile
XIII si XIV.
Aici va Ii destul sä aratam ca obarsia meseriilor sta in corvezile
pe can vechiul serv era obligat sä le presteze seniorului, i pe can
fie ca le-a rascumparat, fie ca a scapat de ele mutandu-se la oras si
beneficiind de dreptul special burgului (Vezi Ashley—Op. cit., I, p. 90).
Asadar, descriind antrepozitul primordial al marfurilor, am
schicat — neaparat, cu totul schematic — formarea oraselor. Rämane
acum sä vedem chipul in care proprietarul marfurilor a ajuns
asigure, odata cu proprietatea lor, i siguranca persoanei lui,
cam daca el n'ar fi izbutit in aceasta a doua incercare, cucerirea
dintaiu devenea fara nici un folos pentru el.
Starea aceasta de fapt cerea, cu alte euvinte, o stare de drept
adecvatk care s'o sanctioneze, si in adevar, negustorul a izbutit
sa-si asigure libertatea persoanei lui, pe calea dreptului.
1) Vezi In aceasta privinta: Alb. Mihaud — La lutte des classes, Libr. scientifique,
Paris.

118
ECONOMIA SERVILi
Cum insa sistemul acesta juridic, rascumparat adesea dela senior
Cu bani sunatori, apariine mai mult economiei monetare, vom
aveh sä ne ocupam de el in capitolul ce vine, jar aici ne vom margini
sa schipm, foarte pe scurt, sistemul de drept al oraselor, eel pucin
la obarsia lui.
Dreptul acesta a urmarit un indoit scop, care a concurs insa la
acelas rezultat: 1) sa sustraga piaca i intregul burg de sub jurisdiccia
capricioasa i totdeauna interesata a seniorului si 2) autoritatea
burgului — inlocuind pe senior — sa capete jurisdiccia
deplina asupra tuturor acelora adunaci in burg, fie Ca se afla acolo
intamplator, in zi de targ, fie ca au asezari statornice in el.
Neaparat, fiecare renuncare a feudalului, la unul din drepturile
lui, constituia un nou privilegiu cucerit de oras si costa noui sume
de bath, daci fie regelui ca sä intareasca privilegiul (Pirenne — Op.
cit., p. 42), fie seniorului ca sa-1 concedeze (Green— Op. cit., I, p.222).
Cand dar instrumentul de liberaciune al oraselor era banul, in-
oricine cat de greu au mers lucrurile la primele lor inceputuri
cand numerar Inca nu exista. Cu toate acestea evolucia aceasta de
emancipare inceata incepe foarte de timpuriu, caci creearea oraselor
si a pietelor de troc raspundea unei nevoi adanci i afara de
aceasta, seniorul locului percepeh drepturile lui in natura, ash Ca
avea tot interesul sa incurajeze inceputurile oraselor, cari peste
opt veacuri vor deveni fatale clasei lui.
Totalul privilegiilor i drepturilor castigate, dau nastere unor
noui regule juridice, cunoscute sub numele de jus mercatorum, de
unde se va desvolth mai tarziu dreptul comercial. El asigura neamestecul
seniorului si autonomia adica ((pacea targurilorc
Marktfrieden, in limba germana ; Frith gild, in englezeste;
paix de la vale sau paix fixe, in francuzeste — denumirile acestea,
corespunzatoare in toate limbele, denota Ca orasele au avut aceias
evolucie la toate popoarele. i iata cum umilii i ratacitorii negustori
ai Evului-Mediu, au izbutit sä introduca in mijlocul castelelor
feudale, asezate pe cele mai formidabile puncte strategice, pacea
fecund& i producatoare.
Desvoltarea oraselor a mers /liana in mana Cu prosperitatea persoanei
negustorului si a burghezului. Privilegiul lui cel mare de-a
fi om liber, ca i nobilul, in mijlocul lumei de servi, din care se ridicase
i care-1 inconjura, n'a fost o simpla favoare personala ce ti

ECONOMIA SE RVILA. 119
s'a acordat. Ea Ii era organiceste necesark pentru cea mai inalta
functionare in rolul sau social. Once stirbire a libertatii lui, ar fi
fost o stavila la Indeplinirea functiei lui sociale.
Evul-Mediu a vazut pamantul european acoperindu-se de milioane
de grupuri familiale razlete, carora negustorul trebuie sá le
Inlesneasca, mai intaiu schimbul, apoi comertul produselor, pe can
ele nu mai erau in stare, ca familia patriarhalk sa si le dea singure.
Libertatea personala a negustorului a devenit, in asa imprejurari,
o garantie a indeplinivii acestei sarcini. i precum mai tarziu,
libertatea lucratorului a devenit o conditie absoluta pentru sporul
enorm de productie, cerut de Immultirea uriasa a populatiei yeacuritor
XVII si XVIII, tot asa In Veacul de mijloc, libertatea personala
a negustorului devenise o conditie indispensabila pentru
lndeplinirea functiunii lui sociale, atat de importanta, de-a inlesnl
schimbul produselor unilaterale, intre familiile farimitite de coloni,
farimitire necesitata, cum am vazut mai sus, de nouile conditiuni
ale productiei.
Burghezia, asadar, a stiut sä-si cucereasca sau mai bine zis, a
fost necesar sä-si cucereasca libertatile cu cel putin patru-cinci
veacuri inainte de clasa muncitoare. Interesul productiei o cere,
functia de intermediar intre diferitele economii familiale jucand
atunci un rol primordial.
Aceasta libertate personalk de care se bucura burghezia, a f acut
ca foarte multi -Omni sa se faca admisi in chip fraudulos In
orase ca sá scape de serbiri — fapt, care contribue In i mai mare
masura la desvoltarea repede a burgurilor si la popularea ion. Ba
ceva mai mult, nobilii, dandu-si seama de acest femonen, au Inceput
sa dea libertati pe moiiIe Ion, ca sa atraga satenii din Imprej
urimi.
§ 8. — Ascetismul
Burgurile odata formate si imprejmuirile Ion de zid sau de simple
gropi i aaturi odata ispravite, viata orasaneasca se gasea asigurata
si s'a putut desvolta cu toata repeziciunea. Caci ceeace a
contribuit la curanda Inflorire a vietei urbane, a fost faptul
ca in acele vremuri apararea predomina atacul. Oricine, care
ajunsese sa se adaposteasca indaratul unui zid sau a unui sant,

120 ECONOMIA SE AVILA
putea fi sigur ca cel care-1 atach nu-1 va putea atinge:

ECONOMIA SERVILX 121
Or, puterea bisericii nu era ma teriala ; ea nu se opria dinaintea
unui zid, oricat de solid ar fi fost el cladit. Papa Hildenbrand n'a
avut trebuinta de nici un soldat, ca sä-1 aduca pe imparatul Henric
IV, tremurand i despuiat la portile Canossei; precum nici Inocerqiu
n'a deplasat un singur om, ca SA sileasca pe rebelul Filip-
August al Frargei sã se desparta de frumoasa Agnes si sä se recasatoreasca
Cu intaia lui nevasta, pe care o detesta, cu regina Ingenburge.
Puterea de care dispunea biserica urea nevazuta zidurile cele
mai formidabile i patrundea nesuparata inauntrul cetaIilor celor
mai bine pazite. Pobedonostzeff 1) exprima, nu se poate mai lirnpede,
aceasta situaiie a bisericii in Veacul de mijloc: in timpurile
noastre — scrie el — once om e liber sã creada sau sa nu creada,
dar acela care ar declara ca nu mai vrea sa plateasca darile catre
Stat, ar Ii privit ca un nebun, atat sunt de numeroase si de infailibile
mijloacele autoritaiilor de-a-1 constrange la plata birului. In
Evul-Mediu, dimpotriva, once baron, - orice nobil se putea foarte
usor sustrage autoritajilor civile, inchizandu-se in castelul ; dar
ar fi fost o curata nebunie din partea vreunuia din ei, ca sa declare
ca nu mai apailine bisericei. Acel indrazneI nu mai era om,
nici o lege nu-1 mai proteguia, crima faptuita asupra lui nu se pedepseE».
Pobedonostzeff nu vorbeste la figurat. Scrisul lui are numai
aparenIele exterioare al unei comparaiii, pentru Ca noi nu mai
putem pricepe in chip intim mentalitatea medieval. In fond insa
el exprima realitatea cea mai vie, adica ca in vremurile acele, biserica
dispunea de toate puterile, pe can si le-a arogat azi Statul.
Ramane dar sa analizam can erau atunci concepOile bisericii
despre societate, ca sã ne putem da seama mai deplin de organizarea
acestei societal): si de sistemul juridic, ridicat pe baza ei.
Am vazut mai sus ce este crestinismul si cum intemeietorul lui a
ajuns le negarea tuturor asezamintelor sociale atunci existente.
Cand imperml roman a inceput sa decada, din pricina scurgerii
monetare, fara intoarcere, asezamintele lui au inceput sa se descompuna.
Ruinele lor se apropiau din ce in ce mai mult de cuvantul
1) C.-P. Po bedonostzeff — Questions religieuses, sociales et politiques, Paris
1897, Baudry.

122 ECONOMIA SERV ILA
dezolant al Evangheliei jar cre§tinismul a inceput s& capete adep -ci
la Roma. Cand a§ezamintele lum.ii antice s'au distrus pe deantregul,
reu§ita cre§tinismului a fost completa.
Acesta este momentul — materialmente poate cu neputin1,4
de precizat, — al triumfului invaIaturii celei noua.
Dupa cum se vede dar, nici eaderea imperiului roman, §i nici
reu§ita cre§tinismului, nu s'au intamplat dintr'o data. Cu cat degradarea
§i decaderea colosului roman inaintau, cu atat cre§tinismul
se apropia mai mult de izbanda lui desavar§ita. Decaderea aceasta
treptata §i ridicarea aceasta inceata, constituesc in realitate diferitele
faze din evolutia cre§tinismului — deaici diversitatea con-
cre§tinismului §i aparentele lui contraziceri. Ele se datoreaza
aluviunelor diferitelor epoce, in care a evoluat §i dealungul
arora s'a desvoltat noua credima.
Dar din toate aceste faze intermediare, pe noi nu ne intereseaza
cleat epoca cea mare a triumfului definitiv. Ea corespunde Cu
conipleta eadere a imperiului roman, care, in realitate nu e, dupa
cum am vazut mai sus, cleat caderea economiei monetare §i ridicarea
celei naturale.
Cre§tinismul a intrat, Cu alte vorbe, in posesia unui cadavru
economic. El §i-a modelat firea §i structura dupa imprejurarile,
can i-au dat izbanda §i a cautat sa mergina societatea, pe care
urma s'o guvern eze, exact in aceea§ situatie in care o gasise in clipele
triumfului sau — adica in starea de societate bazata pe economia
natural, cu excluderea numerarului §i a traficurilor econornice
de once natura. i, in adevar, cre§tinismul, ie§it din fallmentul
roman, stapan pe saracia acestei lumi, s'a straduit s'o men-
%Ma in aceasta saracie. E poate locul sa aplicam aici, fenomenelor
sociale, legea qconstanIei originaro, aplicata de Rene Quinton
fenomenelor fiziologice.
TendinIa aceasta a bisericii, — devenita acum stapana pe lumea
medievala — de-a mei-gine econornia natural, a dat na§tere fenomenului
cunoscut sub numele de ascetism. El nu ia na§tere odata
cu cre§tinismul, ci mult mai tarziu, adica in clipele cand situalia
economic a a imperiului roman a ajuns atat de rea incat o vial&
normala, cu placerile ei obicinuite, nu se mai putea duce: 4Nirrac,
In pilda lui Christ, nu putea indemna la ascetism ; primilor §i adevaratilor
cre§tini, el le era absolut necunoscut ; chiar 200 ani dupa

ECONOMIA SEE VILA 123
Chris tos, Tertullian scria : #Noi crestinii nu suntem ca brahmanii i ca
gininofitii Indiei, noi nu trim in paduri, departe de societatea
oameni1or» 1).
Apari/ia arebuniei ascetice» e explicata de Chamberlain, mai
intaiu printr'o incercare de aplicare a teoriei rasselor, cà adica el a
venit din Asia prin Egipt, dar la distarr/a numai de-o paginA, autorul
se vede nevoit sä renun/e la teoria lui universala i sa scrie
aStatistica aratA ca dupa rasboaie i ciuma, nasterile se immulIesc
In chip anormal natura se ajuta singura ; in acel haos, care amenincA
cu vecinicul prapAd once cul tura, nasterile trebuiau restrAnse ;
firele nobile Ii intorceau cu scArbA fa/a dela aceastalume de patimi,
se immormantau in pustietali, se ascundeau in pesterile staneilor,
traiau o via/A de castitate si de peniten0 i apoi dispareau fart urmasi».
Nu credem, ca Chamberlain, ea, cultura amenin/ata, a cerut impw/inarea
nasterilor si a condus lumea la ascetiSm. AdevArul e eä
s'ArAcia PasatA de Roma, pe urma prabusirii ei, a cerut ca ascetismul,
practica acestei saracii, sa fie intronat de biserica cretin,
care luase acum locul imperiului mostenise falimentul ; precum
in epoca de glorie si de bogA/ie a republicii i imperiului, filozofia
oficialA a Romei fusese epicurianismul.
In aceasta clip a crestinismul ajunge la cea mai completA negare
a vie/ei. NiciodatA, pâriä atunci si de atunci incoace, lumea n'a
trait in mai multa conformitate cu Evanghelia. Tot ce-a fost mai
negativ, mai ucigator, mai ieftin de sus/inut in ea, a iesit la lumina'.
Ceeace incercase Leon Tolstoi zadarnic sa invieze in zilele noastre,
s'a facut dela sine in aceasta epoca.
Evanghelia era atunci liter% vie ; si Europa era populata de crestini
adevara/i. Troplong e de parere cä Ainainte de Evul mediu, societatea
era, and mai crestina decat legile ei, cand legile au fost
mai crestine cleat, societatea 2)».
In clipele, de can ne ocuparn noi aici, societatea era exact tot
asa de crestinA ca i legile ei.
Familii intregi se despuiau de bunurile lor, fie vAnzandu-le
impAqind prevl la saraei, fie daruindu-le bisericilor. Mernbrii acestor
1) Houston-Stewart Chamberlain — Die Grundlagen des Neunzehnten Jahrhunderts,
2 vol. Ed. 5, Bruckmann, 1904, Miinchen, I, p. 308.
2) M. Troplong. —L'influence du Christianisme sur le droit civil des Romains,
Paris, 1868, Hachette, p. 3.

124
ECONOMIA SERVILA.
familii, aparIinand adesea caselor domnitoare, intrau in manastiri,
ca sä duca o viefa de pustnici (Vezi Brooks Adams — Op. cit.,
p. 186). In puIina vreme Europa s'a acoperit de numeroase asemenea
lacasuri sfinte, jar calugarii i calugari%ele erau cu sutele de
mu. Sclavii au inceput sã fie manumisi cu mule , sau druiçi manastirilor
i bisericilor, can le dedeau cate o mansa pe vastele Ion domenii,
transformandu-i astfel in coloni. Barbatii se despartiau de
nevestele lor, pentru a putea fi consecin0 cii Evanghelia. Fetele
refuzau a se marite sau maritandu-se continuau sã duca via%a
cast a de mai inainte. Astfel de perechi sfinte se citeaza cu zecile.
Von Eicken insira numeroase: Velerian si Ceci1ia , Aureliu si Natalia,
Crisantu i Dania, etc. (Op. cit., p. 456).
Aceeas ruptura sufleteasca s'a produs si intre parinP i copii.
Agnes, mama nenorocitului imparat Henric al IV-lea, s'a declarat
de partea bisericii, in lupta lui cu Grigorie VII; tot asa i fiii lui.
In ordinea ierarchiei sociale, se produce aceeas curioasa rasturnare,
prescrisa de Evanghelie. Ca sa merite impara%ia cereasca,
mul%i din cei dintaiu au cautat sa fie cei mai de pe urma. Radegunda,
nevasta lui Cloter, fundeaza manastirea Poitiers si face acolo cele
mai umile lucrari, ca cea din urma dintre servitoare. Episcopul de
Praga, Adalbert, care Wale la Maintz, pe langa Otto IV, facea, la
curtea acestuia, cele mai vile munci (v. Eicken — Op. cit. p. 494).
Intr'un cuvant, tot ce era via%a, placere si boga%ie era negat cu
violema de biserica.
#Peraldus, mort la jumatatea secolului XIII, numeste boga -cia
#combustibulul focului infernab> (Eicken — Id., p. 499).
Cesar din Heisterbach a facut afirmaçia ndrazneaa, care aminteste
defini%ia data proprieta%ii de Proudbon, ca once bogates e
sau ho% sau mostenitorul unui bun.
Afirma%ia aceasta e insas negarea dreptului de proprietate.
Sfantul Ambrosie e de aceeas parere: «Nature — scrie el — a pus
In comun toate lucrurile pentru uzul tuturor... Natura a creat
dreptul co/nun. Uzurpa%ia a %cut dreptul privet* (Paul Janet — Op.
cit., p. 295).
Dupa cum se vede dar, lumea din acea vreme nazuia sa traiasca
absolut in conformitate cu Evanghelia, pentru ca felul acesta de
1) Vezi §i Ashley. — Op. cit., I, pp. 156-158

ECONOMIA SERVILA 125
trai era singurul posibil i singurul permis de slabele mijloace economice
din acea epoca.
Interesant, in deosebi, pentru subiectul nostru, este felul in care
biserica crestina a privit cele doua aseeaminte, pe can Inca nu le-am
studiat: munca i creditul
Sä incepem cu munca: am aratat a Isus Christos, avand nevoie
de gloate in jurul sau, le-a oprit dela once munch, care le-ar Ii putut
indeparta de el, aratandu-le pasarile cerului i crinii campului,
can se hranesc si se imbraca Mna a munci. '
Cand nebunia ascetic a a cuprins Europa, primii crestini au negat
au repudiat munca, ca una ce nu era conform a cu Evanghelia.
In adevar, in acea vreme Europa s'a acoperit de un numar urias
de calugari vagabonzi i cersetori, cari nu se supuneau nici unei
discipline lumesti sau bisericesti. Viala social asezata a fost adanc
turburata de preze,r4a acestor vagabonzi i aventurieri. Anglia s'a
yazut nevoita sa ia masuri impotriva ion si tot asa i Frarga, 'Ana
ee, in cele din urma, un conciliu, anume adunat la Paris, ii °sarieleste
cu desavarsire. i sub pretext ca munca ucide poftele trupesti,
s'a impus calugarilor, atunci cand braIele lor devenisera necesare,
Inerari, can in realitate au regenerat o bung parte din Europa, cazuta
in salbatacie: #Calugarii Sf. David, ai mitropolitului din Wales,
care a trait in jumatatea a doua a veacului V si in prima jumatate
a secolului VI, au trebuit sa faca ei singuri cu mainele lor, muncile
agricole, i sá are fara ajutorul vre-unei vite* (v. Eicken — Op. cit.,
p. 493). *i ceva mai departe, acelas autor adauga: 4IntenIia de a-si
men%ine castitatea, prin munci corporale, a indemnat pe calugari
sa participe In mare parte la cultura solului european. Calugarii
au ajutat in deosebi la despadurirea uriaselor intinderi, cari acopereau
Europa de mijloc si de nord. Ei au transforthat aceste intinderi,
acoperite inainte cu paduri, in lanuri i livezi. Ei au fost
primii cultivatori de gradini si de arbori fructiferi.
Elevii i urmasii Sf. Columban, sfinlii Wendorgiesel, Philibert,
Fracrius, Amat au trait dupa prescrimia maestrului lor. Ei au
-transformat in gradini i vii, malurile Senei, vaile Ronului si ale
IVIoselei, pustietaIile Normandiei si ale Champanieic
Cu toate acestea, munca era 'Inca osandita, ca mijloc de castig.
§i, in adevar, once comerl era proibit, mai intai laicilor i apoi numai
clericilor. Urcarea preIurilor marfurilor era interzisa, i acela

126
ECONOMIA SERVILA
care cumparase o marfa Cu un anumit preT, n'avca dreptul s'o revanda
mai scump, afara numai daca deimatord ei, n'a aplicat
inunca lui asupra marfurilor cun2parate.
teoria se explica perfect. In tirnpurile acele de lipsa si de saracie,
specula libera ar fi produs un dezastru pe langa faptul ca nici
nu prea avea la ce se aplica. Teoria lui Thomas de Aquino asupra
ojustului prep, rezuma in intregime ideile Evului-mcdiu asupra
muncii i comerTului.
Din aceleasi motive biserica a interzis uzura. Conciliul din Niceia
(328) interzice uzura clericilor, jar in veacul IX interzicerea se intinde
i asupra laicilor (Ashley — Op. cit., I, p. 186). Jar chestia
aceasta a preocupat multa vreme conciliile i sinoadele medievale.
Doctorii biseritei catolice nu puteau vedea hi dobanda decat un
premiu p( ntru trecerea vremer. #Acela care cerea dobanda pentru
un imprumut, cauta sA se foloseasca, hi ochii Veacdui de mijloc,
de-o oranduire dumnezeiasca,—vremea—si sa traga foloase personale
pentru el (v. Eicken —Op. cit., p. 512)#. Teoria aceasta, era
menita sa explice i sa dea putere lucratoare, prescripciei Evangheliei
dupa Luca (VI, 34, 35): imprumuta fara nadejde de inapoere.
Economistii moderni au incercat sa explice interzicerea
uzurei de catre biserica, prin faptul ca In Evul-mediu, creditul nu
putea Ii productiv ci numai de consumaIie, asa fiind dobanda
apare Ca o despoiere.
Argumentul nu ni se pare concludent. Nici in antichitate creditul
nu era productiv, i cu toate acestea la greci, dar mai cu searda la
romani uzura era, dupa cum am vazut, un flagel social si o cale
larga pentru recrutarea sclavilor. In Evul-Mediu, Inà, colonul,
servul fiind lipit de glie i obligat sa-si lucreze mansa, iar intreaga
ierarchie feudala, asigurand fiecaruia locul tn societate, clasa suprapusa
nu mai avea nevoie recruteze sclavii pe calea constrangern
corporale pentru datorii, i nici n'ar fi putut s'o faca, chiar
daca ar fi voit-o, de aceea i-a fost usor bisericii crestine sa interzica
uzura, interzicere care asigura de altfel saracia nivelatoare a lumer
acesteia, lume pe care biserica o putea stapani in virtutea singurei
puteri, de care dispunea, in virtutea puterei spirituale.
lath dar cum dispariiia monetei, cere un sistem economic, bazat
in intregime pe schimbul i remunerarea in natura, si cum pe baza
acestei economii naturale s'a ridicat un sistem juridic si o moral& —

ECONOMIA SALARIATULUI 127
cea crestina — can exclud din raporturile dintre oameni, once
transacPune In moneta.
CAP ITOLUL IV
ECONOM IA SALAR IATULU I
Rena§terea economiei monetare. — Inraurirea ei asupra bisericii, monarchiei
§i tarAnimii. — Rena§terea dreptului roman. — Monarchia absoluta. —
Impozitele. — Sporul de populatie. — Fizioeratii. — Servagiul. — Corpora-
- Munca coalizata. — Proprietatea. — Codul Napoleon.
§ 1. — Reinvierea monetei
Biserica cretin, mostenitoarea unui faliment formidabil, care
i-a dat pe man aproape intreaga omenire, ar fi voit s'o mentina
vecinic In situa -tia degradatoare in care o gasise in momentul uriasei
cacleri a imperiului roman, pentru putea men tine vecinic stapanirea
asupra ei. Dar viata Ii cere dreptul ei imprescriptibil de-a
se perpetua. Once s'ar zice i oricat ar Ii de savante si de complexe
teoriile in care a fost invaluita istoria, ea nu evolueaza decat intr'o
singura directie, in directia instinctelor de conservare ale omenirei,
can cer satisfacere, trai bun si indestulare. Ascetismul bisericii
crestine era negarea tuturor acestor tendinte ; ducea la distructia
specei i la nimicirea oricarei civiliza%ii , menita sä asigure bunul
trai al masinei omenesti. De-aceea economia naturala a trebuit sa
costa i s cedeze locul formei mai desavarsite a economiei monetare,
care dusese ltu -nea antica la acea eflorescenta, necunoscuta Veacului
de mijloc.
Moneta e, pentru socie tatea omeneasca, o trebuinta aproape
organica. De-aceea ea apare pretutindeni, par& si la Indepartatele
triburi salbatice, can nici nu cunosc inca uzul metalelor.
Raporturile pacinice, normale dintre oameni §i dintre popoare,
singurele pe can se poate bizui economia monetara, nu s'au putut
restabili in Europa decat cu potolirea navalirilor barbare, i dupa
statornicirea navalitorilor in asezari fixe. Istoricii au cazut de acord
ca evenimentul cel mai proeminent, de natura sa caracterizeze
aces t inceput de era, este crestinarea lui tefan-Tel-Sfant, catre
anul 1000.

128
ECONOMIA. SALARIATULU I
Prin aceasta convertire drurnul Dunarii e din nou deschis corner-
%ului european cu Orientul. Acum, dupa atatea veacuri, drumul
de uscat spre Constantinopole e din nou liber. Comer -cul cu cinuturile
Asiei apusene e din nou in floare. 0 miscare de imprietenire
incepe intre popoarele arzate dealungul drumului spre rasarit.
Acesta a Lost primul pas spre centralizarea moderna — i in adevar,
Cu inceperea secolului XI se vorbeste din nou de moneta in Europa.
Introducerea ei definitiva poate Li privita ca una din cele mai
insemnate revolu -ciuni, in istoria neamului omenesc. Dupa Ashley,
ea a durat vreme de peste trei veacuri (Op. cit., I, p. 77). Pana
atunci, schimburile se faceau, — dupa cum am vazut, — in natura,
jar ca dovada ca situacia aceasta era anormala i ca era destinata
sã dispara, e insusi faptul Ca multa vreme inainte de-a se introduce
moneta in chip real in transac -ciile zilnice, ea se intrebuinca numai
ca masura irnaginara de schimb (Ashley, p. 82), sau era imaginata,
ca si in Roma antica, din vite: dstoricii din epoca saxona, vorbesc
adesea, in Anglia, despre o moneta vie (living money), care era permisa
de lege, si consist a in a plat). in sclavi, in vite (cattle) j in tot
felul de marfuri puse in circulacie')».
Ceva mai tarziu, and cantitatea de moneta se immul -ceste, ea
Inca nu e intrebuincata ca mijloc cotidian de transaclie i serveste
numai ca auxiliar al trocului, pentru plata diferen -celor la schimbul
obiectelor de valoare neegala (Karl Bucher — Op. cit., p. 122).
Cu inceperea veacului XIII, moneta se immulieste in asa grad,
incat incepe sa slujeasca ca masura de schirnb a marfurilor i poate
representa preIul lor intreg. Pentru moment insa, Europa nu cunoaste
cleat moneta de argint. Aurul era aproape necunoscut In
aceste timpuri. Cantita -cile aduse de Roma in Europa, disparusera
In Orientul asiatic, cu care imperiul roman facea un comerl foarte
intins i pasiv ; jar intoarcerea aurului in Europa n'a putut incepe
decat odata cu reinodarea acestor relqiuni comerciale cu Asia.
Cel dintaiu Stat european, care a izbutit sa faca aceasta legatura e
Venelia. Cu ridicarea ei comerciala incepe istoria monetara a Europei:
((Is toria monetara a Europei incepe in veacul XII si in peninsula
italica. Punctul ei de plecare este era reintroducerei aurului
1) Blanqui. — Histoire de reconomie politique, Ed. 4., 2 vol., Paris. 1860,
Guillaumin I, p. 326.

ECONOMIA SALARIATULUI 129
in monetele natiunilor occidentale i e definitiv caracterizata,
pentru noi, prin fabricarea florinului de aur al Florentei. Din punct
de vedere practic, aurul a incetat de-a fi in uz din secolul VII, si
dupä caderea imperiului roman, monetele riatiunilor europene,
erau in totul bazate pc argint. Ar fi, neaparat, rezerve de tacut
asupra adevArului acestei afirmatiuni, dar ele nu sunt de naturA a
o afecta materialmente. In Spania, de pilda, maurii au pastrat traditia
unei monete de aur, asemanatoare celei romane. Dar inrkirirea
ei asupra sistemului monetar al Spaniei crestine nu constitue
nici macar umbra unei probleme.
oLa cealalta extremitate a Mediteranei, in Bizant, s'au pastrat
timp de veacuri, cele mai bune traditiuni ale sistemului monetar
al Romei, dupa caderea cad cii imperiale sub barbarii nordului.
Cu toate acestea nu e mai putin adevarat Ca istoria monetara a
lumei moderne dateaza din secolul XIII si nu din al VII-lea, si dela
micile State italiene mai mult decat dela Bizant. Inainte de baterea
florinului de aur al Florentei nu exista urme ale unei bateri independente
de monete de aur, pe o scar 4 comerciala, la nici un Stat
al Europei centrale. Sistemul monetar al Angliei, de pildk era bizuit
In intregime pe argint, incepand dela saxoni 'Ana' la Henric III. . .
Timp de opt veacuri, sau chiar mai mult, popoarele Europei, cari
aveau s reconstituiasca civilizatia i urmau s dicteze mersul
lumei moderne, ignorau intrebuiritarea comerciara a metalului, —
care, in cursul intregii istorii, a fost cel mai puternic factor al civilizatiei,
aurul 1 )>>.
Prima moue a de argint, cu greutate legara, a fost asà zisul
grosso, batut de venetieni, la 1200, jar la 1252 Florenta bate florinul
de aur, dupa care a urmat, la 1284, ducatul venetian (Brooks Adams
— Op. cit. , p. 205).
Neaparat, nu vom reface aici intregul istoric al reaparitiei monetei
si al falsificarilor ei dese, ;Mem numai sä ar6Vam cà cu reaparitia
ei a renascut economia monetarb. cu tot cortegiul de asez'aminte,
pe can le vom studia mai jos.
Dupa cum e i lesne de inteles, biserica crestin5., s'a &it in plini
opositie fa ra de aceastã nouä stare de lucruri, straina ei, ba chiar
1) W. A. Shaw. — Histoire de la monnaie, Trad. de Raffalovich, Paris, 1896,
Guillaumin, pp. 1-2.

130
ECONOMIA SALARIATIJLIJ I
potrivnica principiului ei de guvernare prin saracie. Opunerea bisericei
s'a manifestat pe diferite cai. Asa, de pilda, ea s'a aratat
foarte pulin prielnica negotului: 4ea confunda cu uzura, toate
la cari el dadea nastere; biserica taxa de avaritia acea tendinIa
de sporire a bogaIiilor, in care economistii moderni recunosc
#spiritul capitalist» (Pirenne -- Op. cit., p. 38)».
A fost socotita Ca adevarata indrazneala, din partea moderatului
Leon-eel-Mare, cand a raspuns, acelora can afirmau Ca negovil
sustrage pe om dela dumnezeire, ca numai felul in care omul Ii
exercita comerIul deterrnina daca el e bun sau rau, de oarece castigul
poate Ii i onorabil (Ashley -- Op. cit., I, p. 160).
Pentru acelas cuvant biserica a fost multa vreme contra mouetei,
si mai tarziu, dupa aparicia ei, ea n'a contat, tiny de veacuri
In transactiiile eclesiastice. In adevar, Ashley arata ca pe cand pe
mosiile regale redeverrcele se plateau in bani,, cu inceperea secolului
XIII, — pe moii1e manastiresti, plata in bani a fost intarziata
cu trei secole.
Dar in cele din urma, biserica s'a vazut nevoita sa se supuna curentului
general. Cu alegerea ca papa a lui Bruno, in 1049, a triumfat
definitiv monachismul, impotriva clerului laic. Cu venirea, in
fruntea bisericii a monachilor, opozitia lor inceteaza, jar spiritul
ascetic, reprezentat de ei ca o protestare impotriva clerului laic,
dispare si el aproape cu desavarsire. Acum incepe o era noua in
istoria Veacului de mijloc, i biserica, eel mai puternic asezamant
din acele vremuri, se face ea campionul miscarii capitaliste, pe care
la inceput o combatea. Marele expediIiuni in Orient, cunoscute sub
nurnele de cruciade, au lost hotaritoare in istoria acestor vremuri.
Ele au pus in legatura apusul cu rasaritul i s'au facut sub egida
bisericei crestine, singura in stare de-a ridica crestinatatea in acele
timpuri. Reintroducerea aurului in Europa si baterea monetelor
cste in intregime opera indirecta a bisericii si opera directa a cruciadelor:
*Explicalia acestei reintroduceri, a acestei bateri noui a
aurului, — scrie Shaw — se gaseste in istoria cruciadelor si in cresterea
comerciala a micilor State independente, can s'au creat
gra-0e confuziunei politice din Italia. Imediat ce si-au asigurat mica
lor existenra economica, ele s'au aruncat cu o energie infrigurata
in desvoltarea cornerIului cu Orientul. Florema, Venelia, Pisa si
Genua deschisera drumul i recoltara fructele».

ECONOMIA SALARIATULUI 131
Pentru deslusita in/elegere a celor cc preced ca si a celor ce vor
urine, trebuie sa amintim ca in capitolul precedent am aratat ca .
Roma a murit din pricina scurgerii necontenita de aur, la care o
expunea balan/a el comerciala pasiva. Or, aurul plecat n'a disparut,
el exista undeva. Comer/u1 Romei se facea cu Orientul. El Ii furniza
matasurile, abanosul, fildeu1 , parfumurile i toate celelalte articole
de lux. Aurul pornit din Roma a ramas in Orient si nu s'a mai
intors, cum vorn vedea mai jos ca aceasta s'a intamplat i cu aurul
adus din America. Aurul roman, gramadit in Orient, a dat nastere
eflorescen/ii islamice si tot el a format punctul de atrac/ie a crucia/ilor
din veacurile XI, XII si XIII. Ca sa ne darn seama de bogacrile,
cu adevarat fabuloase, ingramadite in Orient, e destul sá
citim inventarul averei califului Mostanser-Billah, mort la 1050
(Brooks Adams, pp. 171-172). Europenii ravneau sa se puna in
contact cu aceste bogä%ii. Prilejul a fost repede gasit. Crestinarea
lui tefan-cel-Sfant, le-a deschis drumul spre rasarit, lucru caracteristic
e ca aceea care a ajutat la aceasta opera, surpandu-si
principiul ei fundamental si insài existen/a ei, a lost tocmai
biserica crestina.
Sub pretext de-a libera locurile sfinte, europenii au invadat Asia
apuseana, au creat acolo regate i comitate, intronand sistemul
feudal, cel pu/in in forma lui exterioara. Reusita primelor cruciade
n'a fost la inal/imea asteptarilor. Cruciada a treia, insa, e profund
caracteristica. Crucia/ii s'au invoit sa ia cu chine vasele Vene/iei,
jar comanda flotei a luat-o dogele deatunci, Henrico Dandolo,
*eel mai remarcabil om, pe care l'a produs Vene/ia)). Expedi/ia, in
loc sa se indrepteze spre locurile sfinte, s'a oprit inaintea portului
Zara, al regelui cretin al Ungariei, s,i cu tot blestemul cu toata
excomunicarea papei Inocen/iu, portul a fost luat pentru ea' era necesar
comer/ului vene/ian. Pornind inainte, crucia/ii in loc sa
mearga spre coasta Asiei mici, s'au indreptat, in prima zi de Pasti,
anul 1203, spre Corfu, si cu un an mai tarziu, la 1204, Constantinopolul
a fost luat, sub cornanda rnosneagului doge Dandolo.
n'a fast indeajuns de sfant ca sá scape pradaciunii — scrie
Brooks Adams, dela care imprumutam aceste noti/e asupra cruciadelor.
— Mormintele impara/ilor au fast violate, cadavrul lui
Justinian a fost pradat. Altarul Fecioarei, mandria Sfintei Sofii,
a fost facut buci , jar valul altarului sdren/uit. Crucia/ii au jucat

132
ECONOMIA SALARIATULUI
zar pe masa Apostolilor i s'au imbatat din sfintele potiruri. Au
fost adusi in sanctuar cai i magari, si cand murira sub greutatea
ce ii s'a pus, sangele ranilor lor a murdarit pavagiul catedralei. La
sfarsit o prostituata tanara s'a asezat in jaltul patriarhului, a intonat
cateva cantece obscene si apoi a dansat inaintea pelerinilor.
Astfel cazfi Cons tantinopolul, sub armele soldatilor lui Christ, la 12
Aprilie 1204. Dela pradarea Romei de catre Alaric, nici o rasplath
asemanatoare n'a revenit unui invingator, i cruciatii erau imbatali
de succes.
aVillehardouin aprqueste partea, care a revenit francilor, deducand
cele 50.000 marei cuvenite venetienilor, la 400.000 marci
numerar, Para a vorbi de partea lor de prada, care nu intra in aceasta
socoteala.

133 —
oirnecliu. Uncle erau aceste ramasije ? Am vazut cum Richelieu
pregatise, in fearte mare parte, rolul pe care trebuia sa-1 joace
-fiul stapinului salt. Mo5tenirea pe care o pregatise marele car-
-tlinal era astfel, melt, nu tin alt min1stru sã tyoata succeda
cestui ministru, ci ministrului atot puternic trebuia sa-i sueseeada
regele liber.
In Franja erau doua feluri de provincli, de fed, de tpays , .
iinele se chemau jeri „de electiane", „pays d'election", celeialte
.jeri „de State", „pays d'Etat". Daca se uita cineva bine, vede
ca cele cind (pays d'Etat) erau in legatura cu cuceririle pc
care regalitatea le facuse in anumite momente ale evalui media,
5i pAnA atunef. Deci, provincii cu existenja deosebita, care avu-
:sera dinastille lor particulate, care, .ptin urniare, se deprinsesera
a funcjiona .autonom, pi dupa anexarea la ferile - regelui Franciei,
ele voiau sa funcjioneze autonom. Erau: Prove*, Burgunclia;
_Languedoc, Artois, Bretania. In jerile t de elecjitme* nu era - nevole
sa se whine un numar de persoane, aparjinind deosebitelor
elase, pentru a hotarl in materie de irnposite ; in provincille de
State trebttiau sa se adune insa aceste 4Etat.$).
ACUM, foarte multa vreme adunarea acestor State provindale
a avut o importanja, si regalitatea a trebuit sa crate anumite
-sentimente, anumite interese locale. 1 3e,vremea Jul Ludovic al
X1V-lea se merge insa din ce in ce mai Mull catre anularea
valorii 5i mai tarzitt a formel inse51 a ad,unariler de previncii.
Si iata cum se practica aceasta distrugere a relulai constitutional
-5i politic at adunarii-Cind ea se stringea, se trimeteau nobili
cu influenja, cari deschideau desbaterile, debitind an discurs
mcnit sa. faca a ie4i la iveala drepturile regelui asupra tuturor
-supusilor sal.
Pe de alta parte, clasa nobiliara care rarnasese in provincie
5i aid ml se pare ea sta explicajia alcatuita numai
.din ratna5ijile vechil clase nobiliare, pentru ea tot ce este mai
esenjial intrenobili se aduria la Carte, cum se va vedea indata.
ExemPlare mai milli' inzestrate din fiecare familie, sau familiile
saracite, in nevoie de bani, de-asupra carora burghesia se
ridica, dobindind o ImportanjA din ce in ce mai mare, stau in
-castele sau in capitalele provincie.
Dupk, ce se jinea discursul de rigoare i so spunea obiectul
.adunArii, se puneau in vedere anumite avantagii pentru acei can

134
ECONOMIA SALARIATULUI
evenimente in istoria acestei chestiuni sunt: descoperirea Arnericii
cucerirea Indiilor de catre englezi.
Inflorirea republicilor italiene n'a durat mulfa vreme. Ridicarea
sarasinilor, naValirea lor in Europa si inchiderea drumului de uscat
si de apa' catre Orient, le-a paralizat intregul comer% cu Asia. Lupta
pentru gasirea de noui drumuri spre Indii a inceput. 0 muliime nenurnaratA
de aventurieri acopera marile i dep`artatele oceanuri,
In cautarea acestor drumuri. Cel mai fericit dintre ei a fost Columb.
Purces intru descoperirea Indiilor, el descopera Americile, cari revarsA,
din bogatele lor mine, asupra vechiului Continent, valuri intregi
de aur.
(tCand Columb s'a intors in Europa si a fost prezentat in mare
pompa la Curtea de Castilia, ceeace a izbit mai placut pe ilustrele
sale gazde, a fost colegia de lame de aur, de braIare, i buc4ile de
aur amestecate cu bumbac, pe can le aducea din Wile descoperite.
Ferdinand Cortez si Pizarre nu cautau altceva in indrazne%ele lor
expedi%iuni in Mexic si in Peru, si se stie care a lost surprinderea
bucuria lor, la vederea comorilor, pe Can urmau a le cucereasca*
(Blanqui --- Op. cit., I, p. 303).
La inceput, pana la exploatarea minelor, metalele prelioase au
fost aduse in Europa Cu prelul celor mai atroce crime. Indigenii
noului continent erau prada%i de podoabe i juvaericale. CantitaIi
enorme de aur au inceput, insa, sà soseasca imediat ce minele Lumii
Nou'a au fost puse in exploatare: A fost un timp de neauzita
crestereinimportqiuneametalelor pre%ioase, o vreme de urcare fara
precedent a pre%urilor si de asemenea un timp de infrigurata nestatornicie,
de lips6 de echilibru a sistemelor monetare ale Europei*
(Shaw. —Op. cit., p. 46). Tara care s'a folosit cel mai mult de acest
aflux de metale pretioase a fost Spania. Importul ei de argint
de aur din acele vrernuri, a fost enorm. Shaw da, dupa Philippson,
urma. torul tablou:
Anul Galbeni
1599 8 milioane
1600 9.9

ECONOMIA SALA RIA.TUL131
Anal
Galb eni
1604 7 milioane
1605 14.5 «
1606 9 *
1607 4.5 *
1608 12.2 »
1.609 9 »
1610 10.6 *
1.611 10 »
Blanqui dä urmatoarele cifre asupra sporului numerarului prin
aducerea metalelor precioase din America: «Massele metalice, pe
can aceste mine le-au varsat in circulape, s'au ridicat curand la de
12 on a intregului numerar preexistent, in deosebi dupa descoperirea
minelor dela Potosi, in 1545, cele mai imbelvugate din toate.
Produc%ia mijlocie a minelor poate fi evaluata la peste 60 milioane
pe an, dela 1546 la 1600. Dela 1600 la 1700, producpa aceasta se
ridica la 80 milioane anual vi dela 1750 la 1800, importul aurului
din America in Europa, intrece regulat suma de 180 milioane pe
an. Dar, in deosebi, dela 1800 la 1810, crevterea e mai considerabila
de oarece a fost aprquita la 250 milioane pe an* (Op. cu., I.
p. 329). ' Iar Rossi (Loco cit.) evalueazA cantitatea de aur vi de ar-
gint adusa din America in Europa la trei miliarde i jumatate. Vicontele
d'Avenel, pe de alta parte, arata ca, «dela 1492 pana la 1544
s'a importat din America 279 milioane, metale prelioase, adica o
cantitate egala cu aceea pe care o puteau da pana atunci, toate minele
Europei, can produceau in niijlociu, i dupa aprquirile cele
mai favorabile, cinci pana la vase milioane pe an. Ava ca n acest
interval produsul anual s'a dublat. In anul 1545, productia s'a ridicat
brusc la 492 milioane. Faimoasa mina dela Potosi Inc epuse sa
fie exploatata* 1).
Dar aurul i argintul acesta au intrat pe maini rele. Spaniolii nu
s'au putut folosi de ele, intocmai ca Roma antica, care scapase
aurul in favoarea Orientului, spaniolii au lasat sa le scape, in favoarea
rarilor de nord, a Olandei mai intai i apoi a Angliei: In veacurile
XVII vi XVIII, funcIia Spaniei in sistemul european era foarte
1) Vicomte G. d'Avenel. — Histoire ecoraomique de la propriete, des salaires,
des denrees, 5 vol., Paris, 1894, Irnprimerie Nationale, I, p. 16.
135

136 ECONOMIA SALA RIATULIJ
simpla. Ea primea i distribuia bogatiile metalice i descoperiri1e
Lumei Notia ea a indeplinit aceasta sarcina foarte natural si cu
eficacitate. Par o facea spre eau] viitorului ei, spre raul màririi ei
comerciale i politice. Daca Spania ar fi lost o natiune
comercialmente neatarnata, producand pentru sine si aprovizionandu-se
dela propriile ei fabrici, bogatia metalica a Lumei Noui
ar Ii ramas mai mult timp in sanul ei, si Europa ar fi fost lipsits
de ea. Dar Spania producea putin i fabrica Inca si mai putin:
prada castigata urat, patata de sange, care sosea in porturile ei,
slujea numai sà alimenteze o vanitate semeafa, §i sà faca poporul
Inca si mai putin propriu comer tului i industriei. Aceasta inraurire
dezastruoasa a imperiului atat de scurt al Spaniei, s'a perpetuat
pentru ea, si azi ea e si mai ptrtin apta, prin temperament §i
educatie, pentru viata comerciala. Aceasta e pedeapsa, pe care i-a
dat-o zestrea ei de aur si de argint a Lumei-Noui. Vazand ca poate
cumpara totul cu acest aur i argint, ea s'a aruncat pe calea cuceririlor
si a lasat sa-i scape comertul. Produsele manufacturate Ii soseau
din Anglia si din Tarile-de-jos, ári pe can incercase sa le cucereasc
i sa le aserveasca, jar inainte de finele secolului, ambele
aceste ári o intrecusera (Shaw -- Op. cit., p. 82)».
Dar nu numai aurul a scapat din mana Spaniei ci i coloniile de
dincolo de ocean, can au cazut parte in mainele olandezilor, dar cea
mai mare parte in mainele englezilor. Aurul Lumei-Noui e de-acum
indreptat spre nord. Anversul i apoi Londra devin centrele comerciale
ale lumei i Venetia si Florenta sunt inlocuite pentru totdeauna.
Dar soarta, care a rapus Roma si batut apoi joc de Spania,
pandea i rile nordului. Metalele, aduse din Aineiica cu atata
greutate i Cu pretul atator rusinoase salbatacii, luau drumul spre
Asia, intocmai ca aurul roman, ca sà ramana acolo pentru totdeauna.
#Din timpuri imeinoriale, obiceiul oriental era sä stranga,
si dela Mongolul scanteind de diamante de Golconda 'Ana la taranul
muritor de foame, fiecare indian avea odinioara un tezaur
secret, menit sa-i vin a in ajutor in zilele de restriste. An dupa an, de
cand Pizarre gatuise pe bogatul Inca Atahualpa, pentru a-i rapt
aurul, un torent de metale pretioase s'a revarsat din America spre
Europa si din Europa spre Orient. Aici el a disparut ca si cum maruntaele
pamantului 1-ar fi Inghitit din nou fara a lash vreo urind
(Brooks Adams. -- Op. cit., p. 366)». Curand ' de tot Anglia a inceput

ECONOMIA SALARIATULUI 137
sa simta lipsa metalului pretios. Crize din ce in ce mai ingrijitoare
bantuiau atat in insule cat si pe continent. Sistemul bimetalist,
care permitea specula asupra unuia din metale, apoi faptul ca se
putea urea in chip arbitrar cursul monetei, facea ca aurul i argintul
sä emigreze cand intr'o -tara, cand in alta, dupa cum ii se ridica
valoarea. Specula aceasta, in jurul metalelor pre0oase i convulsiunele
financiare, la care ele dadeau nastere, erau insa determinate
mai cu seama de scurgerea i dispariOa lor succesiva in Orient.
Determinata de aceasta scurgere a aurului, i face acum aparitia,
pentru prima oara, scoala zisa a buillonistilor, care propavadueste
oprirea exportului de aur. Dar cu toata aceasta proibitiune de export,
pusa in lucrare atat in Franca cat si in Anglia, numerarul devenea
din ce in cc mai rar in Europa. La urcarea pe tron a lui Wilhelm
III, lipsa de bani ajunsese atat de mare in Anglia incat mai
multi juvaergii din Londra s'au vazut nevo4i sa adreseze Camerii
comunelor o peticie, la 9 Aprilie 1690. Se afirma in ea, ca dupa cercetarile
facute la vama s'au gasit inscrise pentru export, de catre
diversi particulari, 286,102 once de argint in bare si 89,949 dolari
piese de opt, negustorii nu se indoesc ca se va dovedi ca nu numai
compania Indiilor Orientale, dar i negustorii evrei au cumparat
mani. cantita -ti de argint pentru export, ca au dat de fiecare once ate
o pence jumatate peste pretul legal, ceeace a dus, in ultimele as
luni, la topirea multor vase si a multor monete ; nu numai peti/ionarii
au fast paralizati in mestesugul lor, dar nu s'a mai putut bate
nici moneta noua (Shaw. — Op. cit., p. 182))>.
Dar cu toate protestarile negustorilor si ale meseriasilor, cu toate
legile parlamentului i proclamatiile regilor, moneta devenea din
ce in cc mai rara. Oricat ii s'ar fi urcat valoarea in Anglia si in celelalte
State europene, ca sa rarnana inauntrul lor, puterea ei de cumparare
era infinit mai mare in Indii, si de aceea, cu toata proibirea exportului
de metale, ele se indreptau spre Asia in valuri neintrerupte
cu o impetuozitate aproape fatala. Rezultatul definitiv a fast cel
prevazut. In scurta vreme, Europa sa vazut fara numerar ; stocul el
metalic disparuse inghitit de Orient, intocmai ca i cel al Romei antice.
Solutia se impunea ca ceva logic: cucerirea Indiilor orientale
readucerea in Europa a aurului ascuns acolo.
Franta a incercat aceasta cucerire, dar Anglia a lost sortita sa
dea lovitura cea mare. Cu lupta dela Plassey, 1757, Indiile sunt

128
ECONOMIA SALARIATULEI
definitiv cucerite, i ceeace spaniolii facusera in America, englezii repetau
acum in Bengal. Aurul a fost smuls indienilor cu pretul celor
mai atroce crime. Robert Clive si Warren Hastings sunt cei doi
oameni de numele carora se leagá cucerirea i pradarea Indiilor.
Tezaurele secrete, stranse de milioane de fiinte omenesti, in curs
de veacuri — scrie Brooks Adams — au fost acaparate de englezi
transportate la Londra, ash cum romanii transportasera in Italia,
prada Greciei si a Pontului. Care a fost valoarea lor, n'o poate
spune nimeni; dar ea trebuie sã se fi ridicat la mai multe milioane
de lire, —0 suma enorma, in raport Cu stocul metalelor pretioase,
posedate atunci de europeni. Burke o estima la 40 milioane lire
sterline. Povestirea, unui soldat englez, redata. de Macaulay, ne va
da o idee slaba de prada invingatorului.
ce priveste pe Clive — scrie el — nu exista alta limita a cresterii
bogaliilor lui, cleat propria lui moderaIie. Comorile Bengalului
erau deschise inaintea lui. Se vedeau aid, facute fasic dupa
obiceiul principilor orientali, masse imense de moneta, printre can
se puteau gasi adeseh florinii i ducatii cu can venetienii cumparau
stofele i colonialele Orientului, inainte ca un singur vas
curopean sä fi trecut Capul-Bunei-Sperante. Clive mergeh prin gramezi
de aur i de argint, incoronate de rubine s,i diamante, si era
liber sä ia ce voihh.
Ca sá ne dam si mai bine seama de enorma prada, adusá de englezi
din Indii, vom mai spicul Inca cateva scurte pasagii din acelas
autor. Iata, de pilda, cum descrie Adams luarea Calcutei: oS'a
facut ape! la Clive, care a lucrat cu vigoarea lui obicinuita. A pus
pc goana armata nababului, reit& Calcuta, i, ar fi exercitat in
acelas timp represalii, daca n'ar fi intervenit civilii. Au urmat lungi
negocieri, in decursul carora Clive a aratat un viclesug i o duplicitate
mai mult decal orientale, cari s'au ispravit Cu un mars in interior
si Cu batalia dela Plassey. Aici, Cu o mie de englezi i doua
mu i de cipaiezi, a intalnit armata nababului, de 60.000 oameni, pe
care a batut-o. La 23 Iunie 1757, una din cele mai bogate provincii
ale Asiei, zacea fara aparare la picioarele lui, coapta pentru a Ii pradata.
Intr'un singur transport, s'a expediat la Calcuta 800.000 lire sterline
In inoneta batuta. Clive a luat pentru sine doua sau trei site de inii
Dar sumele luate de Clive, fie pentru el fie pentru guvernul dela
Londra, au fost absolut neinsemnate. comparate cu pradaciunea

ECONOMIA SALARIA.TULUI 139
in massa, care a urmat dupa plecarea lui i cand Bengalul a
ajuns o prada Para ap5rare in mainile ofiterilor englezi. Acesti ofiteri
erau absolut iresponsabili i rapaci, i ei au pradat economiile
secrete ale particularilor. Gandul lor unic a fost sa smulg5 cat mai
repede cu putinta cateva sute de mu i de lire sterline indigenilor si
ssa reia cu graba drumul Angliei, pentru etala acolo bog54ia.
#Cruvernul englez din Bengal — scrie Macaulay in biografia lordului
Clive— devenise atat de rAu hick 'Area abia compatibil
cu Insi existenta societatii: Proconsulul roman, care storcea
intr'un an sau doi, unei provincii sume cu can sä cl5deasca palate
bai de marmora pe Varmurile Campaniei, in can sa bea din cupe
de chilimbar, s5 se delecteze in cantecul pasarelelor exotice, sa exhibeze
armate de gladiatori i carduri de girafe; vice-regele spaniol,
care I5sand pe urma lui blestemele Mexicului si ale Limei, infra in
Madrid cu un sir lung de trasuri aurite si de cai imbr5cati in argint
-- au fost acum intrecuti#.
Pe aceasta cale aurul venetian, spaniol i englez, adus din Americi,
a fost reintors din Asia in Europa.
Can au fost efectele acestul aflux de metale pretioase, se va v -edea
imediat.
§ 2. —
Efectele reinPierii economiei monetare
Pentru a rezuma intr'un singur cuvant — poate exagerat in
forma, dar just in fond — efectele renasterii economiei monetare,
vom zice ea' ea a contribuit la reinvierea paganismului.
In adevar, biserica odat5 in posesia numerarului, pe care ea,
asez5mantul cel mai puternic organizat, a putut sa-1 dreneze mai
usor c5tre dansa, leapadA vechea ei modestie. Ascetismul de odinioara
a fost repede pArasit si in locul stravechei modestii, palatul
papal ca i cele ale episcopilor din toat5 Europa, devin niste eradiri
somptuoase, in can sunt ingrarnadite bog4ii frir -a num5r,
can se cheltuesc intr'un lux fara frau.
Coincidenta istorica a voit ca Orientul, care drAduse modesta inv5tatura
a lui Christ, s'o nimiceasea tot el, redand Europei pe dusmanul
cel mai neimpiicat al crestinismului, aurul. Jar Italia,
gra -tie destrabaliirii ctireia metaluf acesta a putut pleca din Europa
ca in locul lui sä vin 4 Evanghelia, a fost sortita readued tot

140
ECONOMIA SALARIATIMU I
ea si sa alunge cuvantul nouei InvaIaturi. Caci odata cu reinvierea
econorniei monetare, o prapastie fara fund se deschide intre practica
cea de toate zilele a crestinilor §i intre cuvantul Evangheliei.
Adevarurile Noului testament devin pur teoretice, jar invajaturile
religiei crestine, tree din domeniul practicei in cel al inaltei morale.
Azi, sub domnia capitalismului, vinta de toate zilele a popoarelor
crestine, nu numai ea difera de preceptele religioase, dar e
In absoluta contrazicere cu ele, atat e de adevarat ca religia crestina
n'a fost in realitate cleat teoria sociala a economiei naturale.
Neaparat la inceput, calcarile Evangheliei nu s'au putut face
fa tis, cum s'au facut mai tarziu. Deaceea crestinii se abtin deocamdata
dela afacerile banesti, de natura sa-i distraga dela dumnezeire,
lasandu-le pe seama evreilor, Can ajung sä se specializeze
In ele:

ECONOMIA SALARIATTJLUI 141
de banca, atragandu-si astfel, cum vom vedea mai jos, fulgerele
regelui Filip-cel-Frumos, care-i confisca uriasele avu%ii, adunate
din uzura: ((Pana in veacul XIV, lombarzii i evreii, acesti oameni
atat de rau vazuti, acesti necredinciosi, au intampinat in calugarii
-eavaleri ai Templului, concureaci indernanatici si incercaii. Inteun
important memoriu asupra Administratiei financiare a Ternplierilor,
pe care 1-a facut sa apara de curand, d. Leopold Delisle a demonstrat
cu o abundenra de dovezi decisive, ca faimosul ordin de
cavaleri, percursor sau emul al societaIilor italiene, avusese mult
timp in mainile sale o mare parte din capitalurile Europei, ca fusese
tezaurierul bisericei romane, al multor regi, al principilor si al
particularilor, dela Filip-August pana la Filip-cel-Frumos. Tezaurul
regelui Fraacei, o parte din acela al regelui Angliei sunt lucredirqate,
in secolul XIII, Templului din Paris si slujeste cateodata
acolo drept gaj la imprumuturi, cum a fost de pilda, acela contractat
de regele Henric III al Angleterei, pentru suacine cauza.
Multe juvaericale, metale pre -cioase, succesiuni in numerar sunt
deasemenea depuse in Templu i participa la inviolabilitatea tradiIionala
a edificiilor pioase, de care se bucura aceasta cassa de
consemnaiiune. Cutare burghez, plecat tn hagialac, remite bunurile
sale Templierilor, insarcinaii sa le pastreze, in caz de moarte,
pan la majoratul copiilor sal. Geniul administrativ al marilor
star4i, a extins in chip formidabil cercul acestor operaii.uni pana
la deschiderea a numeroase conturi curente (d'Avenel — Op. cit.,
I, pp. 108-109)*.
Dar nu e numai a -tat, odata cu introducerea monetei, totul incepe
sa fie speculat de catre inaltul der. Palatul papal devine un
fel de casa de schimb. Alvare Palege, care cunostea palatul papilor
la Avignon, 11 descrie astfel: aIntrand adesea in odaia camerierului
Prea Sfantului parinte, am vazut acolo bancheri si mese pline
de aur, precum i clerici, can numarau si examinau florinii (Brooks
Adams, — Op. cit., p. 255)*. Un alt autor, Thorold Rogers, care
se ocupa de aceste vremuri, descrie astfel diferitele ipostaze ale
papilor: Papii fusesera reformatori, devenisera despap i cazura
repede la treapta de negustori de favoruri eclesiasticel)*.
1) Thorold Rogers. — Histoire du travail, etc., Trad. de Castelot, Paris, 1897,
-Guillaumin, pp. 217-218.

142 ECONOMIA SALARIATULUI
Luxul bisericii si al reprezentancilor ei provoaca pretutindeni
nemul -cumiri, mai cu seama cä destrabalarea crescanda a clerului
necesita sume uriase, extorcate din spinarea poporului, care— cum
vom vedea mai jos — saracea pe masura ce navalea numerarul.
Apoi, pe masura ce negotul progresa, dispareA tipul contemplativ
din Europa, jar in locul lui au venit negustorii calculatori i pozitivi,
cari— ca sal nu dea bani clerului— au inceput sa se indoiasca
de rnulte din dogmele bisericei catolice.
Asa naste erezia.
Erezia i comer -Cul au mers mana n mana, i e foarte caracteristic,
cum arata Brooks Adams, Ca primul eretic, Berenger, s'a
nascut catre anul 1000, adica exact la epoca redeschiderii drumului
Dutiärii. #La 1050 el a fost osandit si a trebuit sa retracteze, dar
desvoltarea ereziei lui a fost in stransa legatura cu desvoltarea balciurilor
din Champagne. Pretutindeni neascultarea catre biserica
crestina a avut un caracter practic pentru orarni, si a lost insacitaL
de rascoale de-ale caranilon.
In Franca, de pilda, imediat ce luxul a inceput sa patrunda in
biserica, papii au avut impotriva lor partea cea mai numeroasa a
clerului: 4ordinul fratilor cersatori (ordres rnendiants), care numark
in sanul lui pe scriitorii cei mai de seama ai Veacului de mijloc.
Ordinul acesta a dat, timp de un secol, soldapi cei mai devotali ai
papei. Dar in secolul XIV, aceasta alianta pare a se deslega; rasboiul
izbucneste intre fracci si papa. Pe ce se ducea aceasta lupta?
Pe chestia proprietatii. Chestia desbatuta era sä se stie daca Isus
Christos i Apostolii renun/asera la once proprietate, sau daca
pastrasera proprietatea temporala. Papa Ion XXII suqinea ca
Isus i Apostolii au ramas proprietari; ordinul cersetorilor pretindea
contrariul, i afirina ca Isus si Apostolii sài dadusera pilda, renun-
/and la once proprietate. Daca Isus Christos n'a posedat nimic
pamantesc, nici boga0i, nici pamant, nici stapanire, atunci nici
papa, reprezentantul lui, nu trebuie sa poseada ceva (P. Janet —
Op. cit., I, pp. 464-465)#.
In Anglia Tucrurile au luat o intorsatura grava, in secolul XIV.
Semnalul ereziei a fost dat acolo de Wyclif.

ECONQMIA SALARIATULUI 143:
papii devenisera creaturile regelui FraWi, dar lacomia lor i jafurile
lor produsesera o revolta universal... Bunul parlament
afirma ca taxele impuse de Papa se ridicau la de cinci on suma impusa
de rege, i ci rezervandu-si dreptul de a dispune de eparhii
Inca in viap ffind titularii lor, Papa dispunea de ate cinci i ase
on de acelas scaun si se lasa platit de tot atatea on (Green — Op.
cit. I, pp. 268-269))).
in Germania traficul cu influentele a dus mai tarziu la reforma
lui Luther, jar cuvantul lui ca i eel al tuturor schismaticilor, a avut
mai intaiu ecou in rile capitaliste.

444 ECONOMIA SALARIATULUI
disprquitor al celor pamantesti, i nelinistea va inceth (Adams,
pp. 258)*.
Dar lucrurile sunt totdeauna mai tan i cleat oamenii, i biserica
trasa cu puterea fatalitatii in vartejul economiei monetare, n'a
putut resista, i descompunerea a venit. In loc sa cedeze ea si sá
asculte de autorul, atunci aparutei Imitation des Jesus-Christ (Vezi
P. Janet. — Op. cit., I, p. 418), ea infiinieaza cu ajutorul
,careia spera sa stinga erezia.
Deocamdata schisma nu face maxi progrese — caci inchiderea
drumului spre Indii, j caderea comertului in tot veacul XV opreste
pentru moment eflorescenta economica ; — spiritul cel nou s'a
oprit la tipul eretic al lollardului; mai tarziu, insa, in veacul XVI,
adica dupa aducerea aurului din America, vartejul de concentra-
Pune economica se intqeste din nou, si atunci erezia e inlocuita
cu schism. Reforma, in adevaratul ir4eles al cuvantului, frange
biserica romana. In àrile germanice apare Luther, jar lollardul rebel
inlocuit in Anglia cu puritanul, care rupe definitiv cu Roma.
Astfel a fost infranta biserica crestina, de dusmanul ei stravechi
aurul.
Dar consecir4ele reinvierii economiei monetare nu se opresc aici.
In adevar, Cruciaii , imbogaIind Europa, au saracit ei. Regalitatea
care pandea de mult pe nobilii feudali, ajutata de biserica,
care a avut si ea de suferit dela ei, a stiut sä-i submineze si sa-si subordoneze
pe nobili si la aceasta opera o ajuta tocmai numerarul. In posesia
capitalurilor, cari acuna abundau, regii au putut organize, o administraiie
centralista, ajutali in aceasta opera si de invent,ia cea mare a prafului
de pusca, care a frant rezisteno locale', a nobililor. Primii bani, regii
i-au procurat dela orase, carora le-au dat in schimb 1iberta0 depline.
Transformarea cea notia, operata in cursul acestor doua veacuri,
a cerut instituirea impozitelor, Can deveneau din ce in ce mai apasatoare,
in masura in care trebuiniele regalit4ii cresteau.
Or, pe vremea aceia tagma bisericeasca era foarte numeroasa 1),
apoi ea pose& o imensa parte din suprafata parnantului cultivabil.
1) In secolul XIII, clerul era foarte numeros, sigur tot atat de numeros ea
veacul XIV, atunci rencensamantul ii atribue 29.161 membrii, fara a cuprinde
xi acest numar pe fratii cersetori, clasa cea mai populara si totdeauna in cres-
tere a clerului regulat. Proportia era asa dar, de un cleric,la 52 locuitori de sex bar-
latesc sau femenin, in varsta de peste 14 ani (Rogers—Histoire du travail, p 144) ».

ECONOMIA SALARIATULUI 145
Or, atat averile manastiresti cat §i clericii erau scutiti de once
dare catre Stat. Atata vreme cat economia naturala dainuia si cat,
prin urmare, societatea n'avea organizaiie capitalista, clerul n'a
lost suparat cu cereri de bani. Imediat insa ce regii incep sä simta
nevoia de bani, ei se adreseaza mai intaiu clerului si incearch sa-1
impuna la dari. Cei dintai regi, can au cerut impozit clerului, au
fost, in Anglia Eduard I (1272) si in Frai4a, regele Filip-cel-Frumos,
care se urea pe tron cam la aceia§ epoca, la 1285.
Pe vremea aceia era papa Bonifaciu VIII, care raspunde cererei
de dari a rec,relui Frantei, prin celebra lui hula Clericis laicos (1296),
prin care declara cä eclesiasticii, can vor plati tributul i principii
cari 11 vor cere, fara consim*Antul scaunului apostolic, vor fi
excomunicaii ipso facto (P. Janet — Op. cit., I, pp. 420--421)*.
A urmat apoi o adevarata polemica, intre papa §i rege, care flumete
pe papa #ce fou de Pape)); polemica aceasta s'a incheiat cu
infrangerea definitiva si cu moartea lui Bonifaciu, cu intronarea
papei Clement, care-si stramuta re§edino. la Avignon. Regele Filipcel-Frumos
a desfiinIat atunciordinul Ternplierilor, pe care 1-a pradat
de toate bunurile lui uria§e, depozitate, dupa cum am vazut, in Templu.
In Anglia, lupta a fost mai lunga. Ea a fost dusa de Wyclif, ((care
afirma sus si tare ca nimeni nu poate fi excomunicat de papa. El
nega ci biserica ar aveh dreptul sa stabileasca sau sa apere privilegii
temporale Cu masuri spirituale. El afirma Ca regele §i seniorii
laici pot confisch bunurile bisericii, dach nu se plateau darile
pentru ele, si declara cä clericii trebue sa fie supu§i tribunalelor
civile. Aceasta sfidare indrazneap, i-a adus sprijinul poporului si
al coroanei (Green — Op. cit., I, p. 272)*.
La mijloc nu era numai o chestie pecuniara, ci si problema suprematiei
monarhice. Lupta s'a ispravit cu triumful
Acesta a lost al doilea efect al renasterii monetare. Dar efectele
acestei renasteri nu se opresc aici.
In adevar, prima urmare a immul/irii numerarului, a fost o vadita
crestere a populaiiei. Green arata ca in mijlocul veacului XIV,
in momentul izbucnirii marei epidemii de ciuma (1348), popul4a
se immul/ise in Anglia. Pe continent, fenomenul s'a repetat, in toate
atinse de valul aurului, venit deocamdata din Orient.
D'Avenel, desi recunoaste ca e foarte greu sá se pronunce cineva
in cuno§tinp de cauza asupra popula/iei medievale, afirma totu§

146
ECONOMIA SALARIATULUI,
ca #intre sfarsitul domniei lui Ludovic-cel-Sfant i inceputul rasboiului
de o suta de ani (1270-1350) au fost optzeci de ani de
prosperitate ce nu se pot nega. Sunt mu i de dovezi de repeziciunea
cu care se reproducea servul, devenit liber i censitar. Fiecare stie
ca optzeci de ani sunt indestulatori pentru a dubla cifra unei p0pula0uni
; avem dovada in secolul nostru, i descoperirile moderne
neinovand nimic in aceasta privinta, procedeurile ramanand
aceleasi, nimic nu impiedeca, ca ceeace s'a putut produce la
1800, sa se fi produs la 1270 (Op. cit., I, p. 180)*.
Or, surplusul acesta, Inca redus de popula0e, cerea un surplus
de productie. Schimbarea conditiunilor de munca se impunea si se
cerea mai cu seama pamantul necesar pentru cultura, care acum
trebuia sa se extind'a,. Or, o mare parte din pamanturile Europei,
erau in stapanirea bisericilor si a manastirilor, can le capatasera
In dar, dela piosi, in vremea cand predomina economia naturala 1).
Pamanturile acestea, pe maim clerului, erau prost cultivate si produceau
foarte pu%in. Cat timp populatia a fost rara, biserica a putut
stapani in tihna imensele ei moii, ele ne fiind Inca necesare socie-
imediat insa ce ele au devenit necesare pentru hrana populartiei,
a inceput pretutindeni presiunea in sensul ca moii1e sa fie
sustrase bisericii. Taranii s'au rasculat in Anglia, in Franta si in
Germania, jar rezultatul acestor rascoale a fost prima secularizare
in Europa: sub Filip-cel-Frumos in Franta, sub Henric VIII in
Anglia si in vremea lui Luther in Germania. Si e caracteristic faptul
cá atat in Aglia cat si in Germania, rascoala taranilor a fost in legatura
cu luptele religioase. In Anglia, rascoala yomen-ilor e atribuita
lui Wyclif, jar in Germania revolta taranilor, lui Luther. Blanqui
a inteles de minune spiritul primelor confiscari, caci el scrie:

EC ONOMIA SALARIATULUI 147
Vom vedea mai jos ca la a doua repriza a navalirii metalelor pre-
Iioase, din America si apoi din Indii, populacia creste intr'o masura
si mai mare, eecace determina o alta confiscare, de data aceasta nu
numai a bunurilor bisericesti, dar si a celor nobilitare, ceeace aduce
dupa sine abrogarea, in intregime, a sistemului feudal. Deocamdata,
tusk sa ne marginim la efectele numerarului introdus in intaiul
ciclu, din Asia in Europa, prin mijlocirea republicilor italiene.
In adevar, immu4irea numerarului, a adus i o scumpire enorma
a vie-cii; puterea de eumparare a banului a scazut in proportia im-
lui. Thorold Rogers, care a urmarit in deaproape varia-
-ciunele preIurilor in aceasta perioada, arata câ in veacul XIV,
via %a s'a scumpit cam de trei on (Histoire, p. 209). Dar ca sä ne dam
si mai bine seama de influenta nvlirii metalelor prepoase in
Europa, vom reproduce din Avenel, urmatorul pasagiu care-si rascumpara
lungimea prin aceea cà rezuma istoricul intregei chestiuni:
dpentru a ma line la cele vase secole, can fac obiectul acestei lucrari,
puterea banului n'a urmat constant drumul scoborlsului,
pe care i-o atribue Leber si dupa el cei mai multi economisti. Ea
scade treptat dealungul secolului XIII, si in deosebi in cursul celui
de al XIV-lea. Viala era scumpa in Franta sub Carol V, si contimporanii
erau ingrijaci de aceasta. Un memoriu din 1367 se ocupa
de micsorarea valorii banului si de urcarea precului marfurilor..
Aceasta urcare se opreste brusc inainte de secolul XV si scoborirea
prepirilor incepe catre 1390, mai mult sau mai pukin repede, dupa
provincii i dupa natura marfurilor, pentru a merge mereu accentuandu-se
pana catre 1460. Ea atinge maximul ei sub Ludovie XI,
dela 1450-1480.
Aceasta a fost epoca celei mai mari puteri comerciale a metalelor
pre -cioase. Cu un franc se obIinea, la 1470, de doua on mai
multe marfuri deck si-ar fi putut cineva procure cu o suta de ani
fnainte cu aceas moneta. Puterea banului crescuse, sau cu alte
cuvinte, intre anii 1375 si 1400, viaia se scoborise, dela o treime,
la sfert, din ce costa azi. lntre 1401 si 1450 ea devenise de patru
on mai ieftina ca azi, si intre 1451-1500 de vase on. Niciodata,
dela 1200, aurul i argintul n'au fost atat de cautate, niciodata
marfurile n'au fost mai ieftine. Erai atunci aproape tot atat de bogat
cu 50 bani ca azi cu 3 lei. Lucratorul cu ziva era chiar mai bogat,
deoarece, intre anii 1375 si 1475, salariul lui zilnic nu se scoborise,

1.48 ECONOMIA SALARIATIILUI
decat dela 90 la 60 bath, in timp ce hectolitrul de grail cazuse dela
9 lei, la 3 si 25. Starea aceasta de lucruri a durat puin. Urcarea
preturilor a inceput odata cu domnia lui Ludovic XII (1498-1515).
Apoi, pornind dela 1525, lumea s'a resimIit de descoperirea Americii.
oSpania i posesiile ei au fost cele dintai atinse: funqionarii Tarilor-de-
Jos primese, cu incepere dela 1527, suplimente de leafa
odin pricina scumpetei alimentelor care este acuno. Locuitorii din
Franche-Comte se plang, la 1546, de aceasta scumpete, ocare domneste
pretutindeni i in deosebi in comitatul de Burgundia*.
Cetind scrisorile lui Pizzare i cele ale tovarasilor lui din Peru (1533),
vezi ca Europa traia un vis dintr'o mie i una de nomi; acesti exploratori
de dincolo de Oceanul Atlantic, zic cá oli se ofera atata
aur, a se imbata de el*, innebunesc. Aceasta a fost marea revolu -cie
economica a timpurilor moclerne, precum dispariiia servagiului
fusese cu trei veacuri inainte, cea a timpurilor feudale, cum aplicarea
vaporului si a electricitaIii sunt revoluIia epocei contimporane.
oPuterea banului, care se scoborise Cu o treime dela 1530 la 1560,
mai scoboara Cu jumatate sau aproape Cu jumatate, 'Ana la inceputul
secolului XVII. Ac easta urcare a marfurilor, care se intreisera
in mai Win de 70 ani, forma, entre sfarsitul veacului XVII,
obiectul celei mai vii preocupari a celora, pe can numim azi economisti.
Fiecare dadea atl o explicalie, mai mult sau mai puIin
plauzibila. Bodin e singuru care a atribuit criza, belsugului nemai
pomenit al metalelor prelioase (Op. cit., I, pp. 14-17)*.
Urrnarind cu bagare de searna expunerea lui d'Avenel, vedern
a in secolii XIII si XIV, adica atunci and numerarul venea din
Orient, prin intermediul VeneVei si al FlorenIei, pre -Nrile se urca ;
pe and in veacul XV, and drumul Indiilor e din nou inchis, pre-
-wile se scoboara, pentru a se urea apoi, in veacul XVI si urmatoarele,
in chip vertiginos. D'Avenel atribue scumpirea banului,
In secolul XV, imprejurarii cã metalele prelioase incepusera sa fie
intrebuinote in juvaericale si vase. Mai plauzibila e insa explicaVa
cealalta, a inchiderii drumului catre Orient.
Dealtfel i erezia, merge mana in mana cu ieftenirea banului;
dimpotriva, veacul XV, al numerarului rar i scump, e i secolul
Care a fost efectul acestei enorme i subite scumpiri a
traiului?

ECONOMIA SALARIATULUI 149
Taranii, can munceau ca servi, prestau munca Ion scumpita, tot
gratuit ; in schimb obiectele de can aveau nevoie, trebuiau sa le
cumpere pe preturi indoite—ceeace le-a facut viata cu neputinta.
Parte din acesti desmosteniti von lua drumurile umede ale oceanelor
i von funda imperiile coloniale ; a1ii iau drumul cersitului si al
vagabondagiului. Masuri represive, salbatice se deslaiquesc asupra
capetelor acestor nenorociti. Numai sub Enric VII, au lost spanzura0,
in Anglia, 70.000 cersetori si vagabonzi, fara ca raul sa se
curme. 4Printr'un statut nedrept din intaiul an al domniei lui
Eduard, regei4ii incearca sá reprime pauperismul si vagabondagiul,
— scrie Rogers, in Histoire du travail — osandind pe nenorocitii
lipsiti de pamant si de mijloace de trail, la o adevarata robie, insemnandu-i
cu fierul rosu i punandu-i in lanturi*.
In Anglia lucrurile s'au complicat, caci odata cu ivirea numerarului,
seniorii convenisera sä transforme munea iobagilor intr'o redevenra
in bani. Mai tarziu, Ins, cand banul se iefteneste i cand
stapanii vad ca trebuie sä plateasca enorm o munca care li s'a rascumparat
lor pe nimic, ei incercara sá schimbe o situatie castigata de
tarani i cauta sä-i oblige din nou la prestarea in natura a muncii,
in locul redevewi fixe in bani. Atunei a izbucnit revolta taranilor
sub Wat Tyler (1381).
Pe continent, si in deosebi in Franta, lucrurile au evoluat in acela§
sens, dar cu o mare abatere.
In adevar, cand eeonomia monetarA invie, nobilii, dupa modelul
regilor, cer taranilor de pe domeniile lor, in loc de dijma in
natura, un cens proportional in bani, in Anglia redeventa
aceasta era fixa.
De aici deosebirile enorme in mersul evenimentelor si in desvolt
area economic& a celor doua tari. In Franta censol dä nastere #drepturilor
feudale)), de can ne vcm ocupa mai jos. Principalul pentru
noi era sá aratiim acum ea odatA cu renasterea economiei monetare,
servagiul dispare itaranul, desi Inca nu complet liber, in be sä piatease&
pe senior in natura, 11 plateste in bani cucereste parte din
pe can cu patru veacuri mai tarziu ii le va consacra pe
deplin revolutia franeeza. Neaparat, drepturile acestea, taranimea
francez5, ca eea de pretutindeni, nu le-a putut smulge cleat tot
cu ajutorul unei revolutiuni, jacquerie, care a lost in legatura Cu revoIuia
comunelor*, izbucnita din aceiasi pricina.

150
ECONOMIA SALARIATULUI
In Germania, revolutia taranilor, pe vremea lui Luter, are exact
acelas tel.
Dupa cum se vede dar, reinvierea econorniei monetare a avut darul
sa revolutioneze intreaga Europa si sä surpe i edificiul laic feodal
ca i cel bisericesc, ambele bizuite pe economia naturala.
§ 3. — Renalterea dreptului roman
Secolii XII—XIV insemneaza, prin urmare, revolucionarea intregului
asezarnant european, atat in tesatura lui economica, cat si in
tesatura lui vazuta, in cea politica.
Tesutul economic odata schimbat, in chip necesar trebuia sa se
modifice i sistemul juridic, care-1 sanqiona. Aceasta, bine ii4eles,
In cazul daca e adevarata teoria sustinuta aici, ca sistemul juridic
nu e deck un reflex al organizatiei economice.
verificam acum aceasta sustinere: am vazut ca primele cantitati
de aur, au fost aduse din Orient de catre republicele italiene.
Prin urmare acolo a reinviat mai intai economia monetara si tot acolo
trebuia sa 'lased sistenaul juridic adecvat ei.
In adevar, in mijlocul secolului XII, adica in epoca de cea mai
inalta inflorire a Veneciei si a Florentei, renaste deodata in Italia,
si färà nici o Iegatura cu trecutuI, dreptul roman, faurit in intregime
pe baza economiei monetare antice. Savigny, care s'a ocupat cel
dintaiu de chestia renasterii dreptului roman si pe care toti istoricii
posteriori n'au facut decat sa-1 confirme, se exprima astfel cu privire la
acest eveniment :< In secolul XII, dreptul roman straluceste deodata cu
o noua splendoare. In Bolonia se ridica o scoaIa infloritoare, a carei
reputacie se intinde repede dincolo de Alp.; profesorii ei Ii nemuresc
numile, prin opere, car i chiar in zilele noastre, nu si-au pierdut valoarea.
0 multime de discipoli, veniti din toate arile Europei, due
apoi in patria lor stiinta reintinerita, o fac sa treaca injurisprudenta,
o propaga prin scrierile lor, i curand o profeseaza de pe catedrele
infiintate dupa modelul celora din Bolonia» i).
Glosatorii n'au avut percursori, nimeni inaintea lor nu s'a ocupat
tie dreptul roman, decat doar calugarii, can recitau textele pentru
1) Savigny. — Histoire du droit rontain au Moyen-Age, trad. de Guenoux,
4 vol., Paris, 1830, Hingray, III, p. 65.

ECONOMIA SALARIATULUI 151
exercitii de retorica. De unde dar aceasta resuscitare atat de subita ?
Savigny, care, am vazut ce pareri profeseaza despre originea dreptului,
nu s'a putut totusi abtine sä nu atribue aceasta rena§tere, imprejurarilor
economice prea vadite, can au actionat asupra Italiei.
Tata in adevar, cum continua Savigny: #Acest mare eveniment nu se
datoreaza vreunei determinatiuni a guvernului, ci e rezultatul cursului
firesc al lucrurilor. In adevar, orasele lombarde, in mijlocul carora
s'a ridicat noua scoala, parvenisera la un malt grad de bogatie, de
populatie si de putere. Viata cea noua, care anima negotul si afacerile
lor, cereau un drept civil foarte desvoltat. Dreptul diverselor
triburi germanice nu raspundea la aceasta trebuinta si slabele notiuni
de drept roman, cu care se mul -tumisera pana atunci, nu mai erau
indestulatoare. Dar izvoarele, atat de imbelsugate ale dreptului
roman, erau ad, nu trebuiau cleat studiate; ele satisfaceau din plin
toate nevoile timpului ; stiinta n'avea cleat sa le ia in posesim
Neaparat, explicatia vecinatatii, data de Savigny, n'are nevoie
sa fie combatuta, de vreme ce insusi el recunoaste ca bogatia oraselor
lombarde i complexitatea vietei lor comerciale, cereau un drept mai
desavarsit si mai cu seama cand singur spune ea la scoala din Bolonia
veneau elevi din cele mai departate col -turi ale Europei. Stobbe arata
ca Universitatea din Bolonia era cercetata de studenti apartinand
la 35 natiuni, jar cea din Padua de elevi a 22 natiuni 1 ).
lath dar, cä nu aproprierea mai mare a dreptului roman de Italia,
a determinat resuscitarea lui mai In -Mi acolo, ci din pricina cà in peninsula
italica a reinviat mai intai economia monetara. i ca dovada
ea, in adevar, a§a este, e insu§ faptul cà imecliat ce . valul de aur se
retrage din Italia, prin inchiderea drumurilor spre mdii i prinstramutarea
centrului comercial la nord, studiul dreptului roman decade aici.
In aceasta privinta, marturia lui Savigny e tot atat de elocventa
si de convingatoare: ((In mijlocul secolului XIII, viata care animase
scoala glosatorilor, se retrage §i, lucrari sterile de-o rutina neputincioasa
succedara atunci operilor intelepte §i fecunde din veacul al
doisprezecelea (Id., IV, p. 198)*.
Dar nu e nurnai ant. Din insu§ felul de propagare al dreptului
roman in celelalte tari ale Europei, se poate vedea ca renasterea lui
1) 0. Stobbe. — Geschichte der deutschen Rechtsquellen, 2 vol., Leipzig, 1860
1864, Duncker, I, pp. 625-626.

152
ECONOMIA SALARIATULU I
a fost determinata exclusiv de renasterea monetara. Dar pentru a cla
o dovada si mai stralucita de adevaratele nevoi, can au cerut, nu
redesteptarea, dar introducerea dreptului roman, vom cita pilda
Germaniei, care nici nu cunostea legile romane i nici in aproprierea
lor nu se afIa. Iatà ce scrie Stobbe, despre 4receptiao dreptului roman:
In Evul mediu mai inaintat s'a desfasurat, in Germania, minunatul
si unicul proces al receptiei dreptului roman. Un popor, ale carui
bogate principii i izvoare de drept le admiram Inca i azi, renuata
la o buna parte din acest bogat patrimoniu, in favoarea unui drept
strain, care nu exist a nicaeri in forma vie si practica, si care nu putea
fi recunoscut deck numai dintr'un cod, confeccionat cu mu i de ani
inainte, inteun Stat cu asezare absolut deosebita# (Op. cit., I, p. 611).
Ba ceva mai mult, dupa aratarile lui Achil Loria (Les Bases, p.
91), dreptul roman a fost acceptat in Germania, desi Statele germanice
aveau o antipatie veche impotriva sistemului juridic latin:
4tReinvierea dreptului roman, in Italia — scrie Loria — a fost deci
consecinta fireasca a nouei forme economice, care reinvie raporturile
de redistribu%ie, analoage acelora ale societatii Cu robi; i iradiatiunea
succesiva a dreptului roman, din tam noastra in Germania, n'a fost
cleat corolarul fatal al revolutiei economice, care propaga aceste
raporturi in Europa septentrionala. Nu fara opunere inclarjita, a
reusit acest drept sa se introduca in Germania, i , sigur, el a contribuit
cu mult sa amareasca raporturile economice al caror produs era ; —
avem dovezi despre aceasta, in ura aprinsa a taranului german contra
noului drept, ura implacabila i feroce, care amintea, in stralucitoarea
civilizatie a Renasterei, turbarea cu care razboinicul german strapungea,
dupa infrangerea lui Varus, gatul jurisconsultului roman,
strigandu-i: #Acurn viper, mai fluera daca poti)).
Iata dar ca si in Germania, intocmai Ca in Italia, dreptul roman
se substitue aproape subit dreptului national. Pricina acestei substitutiuni,
sau #receptii*, cum numesc jurisconsultii germani acceptarea
dreptului roman in arile germanice, e absolut aceiasi, care a determinat
i in Italia resuscitarea lui Corpus juris cipilis, i Stobbe, dupa
ce incearca o sum a de explicatiuni laturalnice, se vede nevoit, in cele
din urma, sa recunoasca legatura &litre acceptarea dreptului si renasterea
economica a Germaniei: #Dar toate aceste motive si pricini
externe — scrie Stobbe (Op. cit., I, p. 636) — n'ar fi putut contribui
cu mult sau chiar de loc, la acceptarea dreptului strain, daca acesta

ECONOMIA SALARIATULUI 153
n'ar fi raspuns unei nevoi, adanc sim%ith. Daca poporul n deobste
si in deosebi comunitaIile, ar fi fost muliumite cu dreptul existent,
reforma nu s'ar fi putut face*. 1 cu o pagina mai jos, Stobbe arata
pricina nemullumirilor: In special, s'a sinrcit nevoia unui drept
nou la orase. Principiile simple de 'Ana acum, can se potriveau cu
un popor de agricultori, nu mai erau indestulatoare pentru orasele,
in cari comeri,u1 i mestesugurile inflorisera. Nego -cul si viala contractuala,
cereau principii de drept noui, mai subtile, i dreptul de pttna
atunci a trebuit sa fie inlocuit i primenit in masura schimbarii re-
latiilor
viep*. Ian dar C i in Germania, cu totul straina lumei
latine, dreptul roman navaleste Cu aceeas impetuozitate ca in
Italia, imediat ce conditiunile economice se schimba, sub influema
numerarului. Neaparat, in Germania banul a patruns mult mai tarziu
mult mai greu ca in Italia, deaceea si dreptul roman stralucesteaici
mult mai tarziu, «abia in a doua jumatate a veacului XV importama
dreptului roman creste, in Germania*— scrie Stobbe. Abia acum
incep sa se fundeze pe pamantul german universitaTi, al caror scop
special, era instituirea de catedre de jurisprudenra latina. Prima
Universitate, in Germania, a fost fondata la Praga (1348), dupa care
au urmat UniversitaIile din Viena (1365), Heidelberg (1386), Rostock
(1419), Greifswald (1456), Tiibingen (1477), Wittenberg (1502),
Frankfurt, jar celelalte dupa 1506 1).
Primirea oficiala a dreptului roman in Germania nu s'a facut cleat
la sfarsitul veacului XV, cand «dieta dela Worms (1495) il consacra
pe cale legislativa, obligand pe judecatori sa judece dupa prescrip-
lui* (Schulte, — Loco cit.).
In FranIa si in Anglia, can s'au imparta'§it mai de timpuriu din
numerarul adus din Orient si apoi din America, dreptul roman patrunde
foarte curand.
In Anglia, prima scoala de drept roman, e infiinota la Oxford,
de catre Vaccarius, adus acolo de Theobald, archiepiscop de Cantorbery
si Cu toata ordonanca potrivnica a regelui tefan de Blois,
la-tirea dreptului roman n'a putut fi impiedecata in Anglia 2). Curand
Vaccarius face elevi ; printre cei mai ilustri sunt: Johanes Sarisbe-
1) Fr. de Schulte. — Histoire du droit et des institutions de l'Allemagne, Tract.
de Marcel Fournier, Paris, 1882, Durand, p. 147.
2) Vezi §i Ashley. — Op. cit., I, p. 163.

454
ECONOMIA SALARIATULUi
riensis, episcop de Chartres, si elevul acestuia Petrus Blencensis.
Catre mijlocul veacului XII, dreptul roman se introduce deasemenea
si in Irlanda, in dauna dreptului nacional (Savigny— Histoire, IV,
pp. 91, 92, 94 si 95).
In Franca, glosatorii au avut curand elevi, ha unii din 6, ca Rogenius,
elevul lui Bulgarus, unul din cei patru doctori, i Albertinus
s au dus sa profeseze dreptul roman la Universitatea din Montpellier
(Id., IV, p. 56). Mai tarziu, in secolul XIV, gasim in Franca romanisti
nacionali, printre can cei mai celebri stint Petrus Bellapertica
Johannes Faber.
Curand se infiinceaza UniversitaCi in mai toate carile din Europa,
la can sunt chemaci sa profeseze cei mai ilustri jurisconsulci ai scoalelor
italiene, pana la formarea corpurilor profesorale nacionale.
Cum insa renasterea monetara n a avut loc cu o egala intensitate,
deoarece comer cul a fost stirbit prin inchiderea drumurilor catre
Indii, toate efectele renasterii economiei monetare s'au resimcit de
aceasta stirbire: mersul schismei s'a intunecat ; lupta regalitacii
contra bisericii a avut pauze lungi — jar renasterea dreptului roman,
care a secundat in chip intim intreaga aceasta evolu0e, a avut si ea
eclipsele ei. Am vazut ca la un moment dat scoala glosatorilor decade
in Italia ; acelas fenomen se repeta si in celelalte cari ale Europei.
Asa, de pilda, in Franca studiul dreptului roman sufera o lunga
eclipsa, pana ce descoperire,a Americilor arunca din nou asupra Europei
valuri de aur. Atunci dreptul roman ca intreaga arta antica,
renasc intr'o splendoare unica. 0 pleiada ' de jurisconsulci iIutri dau
o stralucire noud juridice. In Franca, care va da deacum
impuls intregei Europe, citam pe Cujas, Doneau i Godefroy, precum
pe urmasii lor Domat i Pothier, parincii Codului Napoleon. Cum
insa vom avea de revenit pe larg asupra acestor influence ale dreptului
civil roman, ne mulcumim deocamdata numai cu citarea numilor
acestor jurisconsulti.
Ar fi o greseala de neiertat sá se creada ca dreptul roman a renascut
numai ca drept privat, adica pentru a regula nouile raporturi
dintre indivizi, create prin reintroducerea monetei. Dreptul roman
a renascut si sub forma lui de drept public si a exercitat o inraurire
covarsitoare i asupra societacii politice.
In adevar, am vazut ca ()data cu renasterea monetard, societatea
medievala devine centralista, jar regalitatea tinde spre absolutism.

ECONOMIA SALARIATULUI 155
Regii, in alianta cu biserica, au redus mai ntai pe feudali i apoi si:au
tntors armele impotriva vechei lor aliate.
Statul capitalist cerea un drept public adecvat. Or, dreptul roman,
era eel mai minunat instrument pentru aceasta. 8i, in adevar, monarchii
Europei si-au bizuit prima lor pretentie de absolutism, pe
legile romane.
Influenta aceasta speciala a dreptului public roman, s'a resimtit
mai intaiu in Germania, pentru c suveranii germani fiind, in acelas
timp i regi ai Italiei, au venit mai curand in contact cu dreptul roman,
renascut acolo ; apoi imparatii germani se socoteau continuatorii
imperiului roman si deci si in drept sä uzeze de dreptul imperial:
In scrierea lui Petrus Crassus, pentru Henric IV, contra acuzarilor
lui Grigore VII, din anul 1080, nu se gasesc numai citate din Biblie
si din scriitorii bisericesti, ci si foarte multe din dreptul roman, in
deosebi din Cod, din Institutiuni ca si din Digesto (Stobbe— Op.
cit., I. p. 614). Dar intrebuintarea dreptului roman intru apararea
monarchiei absolute incepe abia mai tarziu, in secolii XIV si XV.
Esmein se exprima, nu se poate mai limpede, Iii aceasta privinta:
(Dar dreptul roman a avut o actiune politica directa si imediata.
Legistii n'au considerat legiIe romane ca o stiinta i ca un drept al
trecutului ; ei s'au aplicat cu o ravna profunda sa le redea viata, sa
le faca sa treaca in practica, fie in ce priveste dreptul privat, fie pentru
dreptul public. Unii, de pilda capii scoalelor, le aplicau asa cum se
gaseau ; altii, romanistii primei jumatati ai veacului XIV, ca de pilda
Bartole iscoala lui, le adaptau mediului, le infusau ca un sange nou,
in trupul vechilor asezaminte. In compilatia lui Justinian, ei gasira
imaginea unei monarchii absolute si administrative, de unde libertatea
era gonita, dar de unde de asemenea erau gonite violentele
grosolaniile societatii feudale ; unde domnea ordinea i dreptatea,
si unde notiunea de Stat era pe deplin desvoltata cu toate
consecintele ei. Se gasea in ele deplina suveranitate a persoanei
imparatului, care facea singur legile, poruncind prin
ele tuturor, ridicand singur impozitele, si be ridica dela top
supusii imperiului, exercitand singur dreptul de a judeca, el
In persoana sau prin magistratii sai, dominand, in fine, pana
biserica, cu toate marile privilegii pe can ea le obtinuse. Legitn
s'au suit sa faca ca acest ideal sa treaca in
viata si sá reconstitue puterea imparatului roman, in profitul

156
ECONOMIA SALARIATULUI
regeluil))). Acelas lucru se petrece i in Germania: 4Din clipa in care
Carol Magnul a conceput ideia de a ridiea imperiul roman, imparatii
can pretindeau prerogativele imparatilor romani, acceptara codul
Justinian ca al lor i legile lui Justinian ca niste legi pe can insusi
ei le-ar fi faurit. In fine, in veacul XII, dreptul roman, care n'a disparut
niciodata cu totul in Italia, ia acolo un mare avant cu Irnerius.
Noua situatie, facuta imparatului in Italia, s'a resfrant
fireste si asupra Germaniei. Aceste idei impinsera din ce in
ce mai mult la conceptia unui drept imperial, in care figurau Corpus
juris i legile imperiale propriu zise, can concineau numeroase citate
din legile roman& (Schulte— Op. cit., p. 146). Astf el se explica
de ce regii i imparatii medievali incurajau pe juristi. Frederic
I se inconjurase de cei patru doctori ai scoalei din Bolonia:
Bulgarus, Martinus, Iacobus si Hugo numeste consilieri ai sal
(Stobbe, I, p. 616).
Jar suveranii ceilaiçi ridica pe romanisti la ranguri nobilitare si le
incredinteaza cele mai inalte demnitaIi in Stat. Ei devenisera instrumentele
cele mai potrivite pentru faurirea monarchiei absolute, si
au servit regilor, nu numai in lupta lor contra bisericii, ci si in aceea
contra oraselor. Asa, de pilda, tn dicta adunata la Roncaglia, s'a
formulat principiul cà toate drepturile regaliene apartin imparatului,
afara de cele concinute in actele de renuntare, pe
can orasele le-ar putea produce in favoarea lor (Savigny —
Hist., IV, p. 41). Hotararea aceasta s'a luat, sub Frederic I,
cu autoritatea celor quator doctores dela Bolonia, hotarare
pentru care ei au fost foarte mult criticati. In conflictele lor
cu reprezentanIii bisericii, suveranii se serveau totdeauna de
romanisti. Asa, de pilda, la 1283, doctorii din Padua sunt
numiti arbitrii intre ducele de Bavaria si archiepiscopul de
Salzburg.
Pretutindeni, unde era de aparat un drept laic impotriva bisericii,
apar doctorii pentru a lua partea suveranilor, cu ajutorul dreptului
roman. Tendinia vremii era de a infatisa dreptul roman in pariile
lui de jus gentium, ca drept public al tuturor popoarelor, fapt ' impotriva
canna Grotius se vede nevoit sa protesteze: «Nu voi admite
1) A. Esmein. — Histoire du droit francais, Ed. III Paris 1895, Larose, pp.
348-349.

ECONOMIA SALARIATULUI 157
de loc — scrie el 1) — ceeace e parerea unora, ca contractele dintre
regi si popoare trebuesc interpretate, pe cat Cu putinca dupa dreptul
roman, in afara doar de cazurile in can e absolut sigur Ca
anume popoare au primit acest drept civil si in partile lui can tin
de dreptul gintilor: fapt care nu trebueste prezumat in chip
t emerar>>.
La inceputurile lui, dreptul roman a fost incurajat de biserica ;
cei mai multi din romanistii primilor timpuri au fost clerici. Imediat,
insa, ce reprezentantii bisericii si-au dat seama de urmarile reinvierii
dreptului roman, persecutiunile impotriva lui au inceput: ((conservarea
i propagarea dreptului roman au fost in mare parte opera
clerului; dar n veacul XII, s'a produs de-odata o schimbare in idei#
Savigny — Histoire, II, p. 261). Sub cuvant ca studiul dreptului
roman sustrage clerul i pe laici dela teologie, el a inceput sa fie interzis.
Universitatea din Bolonia e excomunicata in repetate rAnduri
la: 1232, 1306, 1338, etc. La alte Universitati, cum e de pilda cea
dela Paris, studiul dreptului roman e interzis cu desavarsire, jar la
crearea Universitatii din Toulouse, nu se admite, de catre papa, infiintarea
catedrei de drept roman. Marcel Fournier s'a ocupat intr'un
studiu special, l'Eglise et le droit roman 2), de aceasta lupta. El arata
ca prima interzicere s'a hotarat la conciliul din Reims, 0.nut in anul
1131, in care sunt opriti dela studiul dreptului roman, numai calugarii.
A venit hotarArea conciliului din Latran, tinut la 1139, care
rep eta interzicerea precedenta ; a treia interzicere s'a hotarat in conciliul
din Tours (1163). Dar actele cele mai celebre pentru interzicerea
dreptului roman de catre biserica, sunt cele doua bule papale: hula
Semper speculam a lui Honoriu III, care dateaza din 1219 si hula
Dolentes, din 1254, a lui Inocentiu IV. Prin aceste bule se interzice
cu desavArsire studiul dreptului roman la Universitatea din Paris
si la alte cateva Universitati din Franta.
Dece aceasta lupta impotriva studiului legilor imperiale?
Scriitorii catolici, can tin sa apere biserica impotriva invinuirilor
ca s'a opus la progresul stiintelor, explica ca ea n'a avut nimic ostil
impotriva dreptului roman, dar pentru ca el sustragea pe cicrici dela
studiul teologiei si al dreptului cAltionic, biserica s'a vazut nevoita
1) Grotius. — Le droit de la guerre et de la paix, Trad. de Pradier, 3 vol., Paris,
1867, Guillaumin I, p. 308.
2) In Nouvele revue historique de droll, anul 1890, pp. 80 qi urm.

158 ECONOMIA SALARIATULUI
sa-1 interzica. AparenIele dau, Para indoiala, dreptate acestor sustinatori.
Adevarul insa e cà biserica s'a vazut nevoita sa opreasca studiul
dreptului laic, pentru cà el ti rasturna toata autoritatea temporaid.
Marcel Fournier, aplicat sà creadà explica -cia partizanilor bisericii,
se vede totus nevoit sa recunoascä adevarul adevarat: #Atata
vreme — scrie acest autor — cat biserica, in formaIie, n'a intrat in
luptà cu societaIile civile ale Europei pentru a le domina, dreptul
roman a fost un izvor prelios pentru cler. Ecclesia vivit sub lege romana.
Situaiia s'a schimbat pentru dreptul roman cu decretul lui
GraIian, pentru codificarea dreptului canonic, cu condiOunile politice
noui bisericei in veacul XIII si cu tendir4ele can au urmat)) (p. 85).
Si apoi, in alta parte a aceluias studiu, Fournier adauga :

ECONOMIA EALARIATULUI 15g
Papalitatea i-a combatut progresul cu dreptate, dar Tara destula
vigoare, caci dreptul roman a invino.
In Germania, chestia s'a pus in timpul Reformei. Si Luter se rosteste
in chip solemn, la colocviul din Leipzig (1519), impotriva dreptului
roman si cere inlocuirea lui cu dreptul ebraic. Dar si de data
aceasta imprejurarile au fest mai tan i deck oamenii. Reforma s'a
vazut nevoita, in cele din urma, sä accepte dreptul roman, in urma
celebrei dispute a jurisconsultilor la Wittenburg.
Acela§ lucru s'a intamplat i cu biserica romana. Cu toata opunerea
dreptal roman se infige tot mai mult.

160
§ 4. — Monarchia absoluta
ECONOMIA SALARIATULU/
Herbert Spencer e de parere c una din pricinile de capetenie ale
progresului sta in faptul ca o singura cauza produce totdeauna mai
multe efecte.
Principiul acesta e adevarat si in ordinea sociala a lucrurilor. Aici,
Ins, complexiunea e si mai mare, datorita imprejurarii ca nu toate
efectele germinate de o cauza se desfasoara in chip egal i armonic.
Unul din efecte gaseste teren mai prielnic, o conjonctura mai prietenoasa
i capata o desvoltare mai exuberanta ; altul, dimpotriva, avand
imprejurari mai dusmanoase, nu se va putea desfasura de loc, sau
foarte pu/in.
Aplicand cercetarilor noastre acest principiu, vom putea explica
multe din fenomenele sociale, can au decurs din reinvierea economiei
monetare.
Revolu/ia franceza, de pilda, este produsul exclusiv al unei astfel
de desvoltari nearmonice ale diferitelor efecte ale renasterii monetare.
In adevar, in paragrafele ce preced am vazut ca cu reintroducerea
economiei monetare in Europa, feodalismul slabeste, grosul
rurale cade in mizerie, din pricina enormei urcari a precurilor,
jar biserica pierde cu desavarsire mice ascendent. Singura, regalitatea
castiga in autoritate; regele, din primul intre feodali, devine pretutindeni
un monarch absolut, gra/ie puterii centralizatoare a banului.
In Franca, mai mult decat in once alta parte, hipertrofia re-
s'a facut in dauna restului de asezaminte si de populacie.
La cea mai mare stralucire a curtii franceze, corespunde cea mai cumplita
decadere a popula/iei de jos. Cu cat metalele precioase se inmul/esc,
cu atat prapastia aceasta intre curte i popor se sapa mai
adanc, pana ce revolucia cea mare dela 1789, vine sä niveleze i s6
mature totul.
In Anglia, regalitatea a fost gasita de economia monetara cu totul
In alta faza. Acolo ea concedase poporului drepturi Inca din veacul
XIII, adica inainte de calatoria fericita a lui Columb. Efectele inmuiçirii
precioase au fost mai dulci ac del si in Anglia
a fost dus la esafod un rege; apoi nu trebuie uitat ca aici nobilimea
lua parte la conducerea efectiva a treburilor publice i era prin urmare
interesata la bunul lor mers, pe cand in Fran/a, politica constanta
a lui Ludovic XIV, cum arata Saint-Simon, a fost sä

EC,ONOMIA SALARIATULUI 161
departe pe nobili de afacerile Statului, instrainandu-i cu totul de
interesele poporului. Aceasta a fost poate una din cauzele ode mai
hotaritoare, pentru care miscarea revolutionara n'a luat in Anglia
proportiile sangeroase pe care ea le-a avut in Franta, i atAt Taine
cat i Tocqueville insista asupra ei. In adevar, Taine vorbind de
nobili, scrie: #Netrebuinciosi in cantoane, ei ar fi putut fi utili la
eentru, si Para a lua parte la guvernamantul local, ar fi putut partieipa
la cel general. Asa face un lord, un baronet, chiar cand nu e judecator
in comitatul stu, sau membru in comitetul parochiei lui.
Deputat, ales in Camera comunelor, membru ereditar in Camera
lorzilor, el tine baerile pungii publice i impiedeca pe rege ca sa-si
tnfigt prea adAnc mainele in ea. Acesta e regimul fn unde seniorii
feodali, in loc sa lase pe rege sä se alieze Cu comunele contra lor,
s'au aliat ei cu comunele contra regelui. Pentru apara mai bine
interesele lor, ei au aparat interesele altora, i dupa ce au fost representantii
egalilor lor, au devenit apoi representantii natiunei. Nimie
asemanator in "Franca. Statele generale cazusera in disuetudine, si
regele ii poate zice cu dreptate cä e unicul reprezentant al riii)*.
Tocqueville face exact aceleasi observatiuni: #Nicairi nobilii nu
administreaza Impreun §i nici individual ; aceasta era ceva particular
Frantei. Pretutindeni aiurea s'a pastrat in parte trasatura
earacteristich a vechei societati feodale: stapanirea pamAntului si
cArmuirea locuitorilor erau Inca amestecate. Anglia era administrata
si guvernata de principalii proprietari ai solului. In partile Germaniei,
chiar unde principii reusiserA s'a se sustraga tutelei nobililor,
ca in Prusia si Austria, le-au pastrat in mare parte administratia
satelor, i mergeau, in unele pàri, pana acolo meat sa controleze pe
senior. Nicairi, nu le-au luat insa locul. La dreptul vorbind, nobilii
francezi nu mai veneau de mult in atingere cu administratia, decat
intr'un singur punct — justitia 2)#.
Iraprejurarea aceasta a contribuit, cum vom vedea mai jos, ca in
Franta miscarea revolutionara sa fie mult mai sAngeroasa i mult
mai profunda. Caracteristic insa e ca a -tat in Anglia cat si in Franta,
revolutia contra monarchiei absolute a inceput din pricina luxului
1) H. Taine. — Les origines de la France conlemporaine (L'ancien regime),
4 vol., Ed. 3, Paris, 1882, Hachette, pp. 77-78.
a) Alexis de Tocqueville — L'ancien regime el la Revolution, Paris, 1887,
Levy, pp. 40-41.

162
ECONOMIA SALARIATULIII
si a cheltuelilor exagerate dela curiile regale. Carol I Stuart ca
Ludovic XVI au fost acuzaci ci fac cheltueli prea exagerate, cu singura
deosebire doar ci pe cand in Frania invinuirea venea dela popor,
in Anglia ea pornea deopotrivh si dela popor si dela nobilime. Lupta
intre rege, parlament si popor s'a isprhvit, in Anglia ca i in Frai4a,
cu decapitarea regelui i cu proclaraarea republicii.
In Anglia ea a inceput pe chestia risipirei farh rost a creditelor
votate de Parlament: aendintele religioase ale regelui n'au fost
singurele pricini ale neintelegerilor lui cu dePutaIii naiiunii. Subsidiile
votate de urtimul Parlament— scrie Green (Op. cit., II, p.
40) ---- au fost
Jar atunci cand Buckingham a lost cheraat in judecata Comunelor,
John Eliot l-a putut apostrofa cu o violent Inca neusitath in Camera
englezh— cum observh Green:
sleit nervii i muschii àrii , economiile si tezaurul coroanei ; el
n'are nevoie sh fie anchetat. Aceasta se vede prea lhmurit. Risipa
lui, serbarile lui somptuoase, c1idiriJe lui magnifice, duelurile lui,
excesele lui de toate felurile, nu sunt oare dovezi indestulatoare, ale
acestei delapidari a bunurilor Statului? (II, p. 42))). Raspunsul regelui,
la aceste invinuiri ale Comunelor, a lost dizolvarea lor i impunerea
ttdarurilor gratuito i arbitrare in locul subsidiilor refuzate
de Camera'. Poporul a ref uzat, insh, once dare nevotath de Parlament.
Situa-via devenind gravk regele se vede nevoit, la 1628, sh convoace
din nou Camera, care, lush, in loc dea bugetul, i-a trimis «Petilia
drepturilom. Regele, furios, suspendh Parlamentul timp de unsprezece
ani (1629-1640). 4.3n Richelieu ar Ii profitat de prilej pentru
a organiza un guvernamant despotic ; Carol s'a muliumit sh-si umple
tezaurul (Green— Op. cit., II, p. 62))).
Cele petrecute in Anglia s'au repetat aidoma in Frant,a, cu singura
deosebire ci aici lucrurile iau o intorsaturh mult mai gravk In
adevar, imediat duph instituirea monarchiei absolute, incepe un lux
desfranat la curtea regard a Frantei. La cea mai mare splendoare a
corespunde cea mai neagrh mizerie a poporolui, i starea
aceasta nenorocith, pe care Ludovic XVI a plAtit-o cu capulsau , data
Cu secole inainte. Chiar sub Ludovic XIV ruina era aproape com-
pleta. Tocqueville e cat se poate de categoric in aceasth priviap:

ECONOMIA SALARIATELIII 163
Se recunosc primele indice, in anii cei mai gloriosi ai domniei lui ;
Franta era ruinata cu mult inainte de a fi incetat sa invinga. Cine
n'a cetit acea ingrozitoare statistica pe care ne-a lasat-o Vauban?
(Op. cit., p. 249))).
Maresalul Vauban, despre care vorbeste Tocqueville, descrie astfel,
in al sau Pro/et d'une dime royale, Franta de sub Regele soare: ((Din
toate cercetarile, pe can le-am putut face de mai multi ani, de and
mi ocup cu ele, am observat foarte bine in ultimele vremuri ca aproape
a zecea parte din popor e redus la cersit, i cerseste cu adevarat ; ci
din cele noua pàr%i, cinci nu sunt in stare sa dea obolul lor acestor
cersetori, pentru ca i ele sunt reduse la foarte putin lucru; ea' din
celelalte patru piri, can mai raman, trei o due foarte greu i stint
coplesite de datorii si de procese; ca partea a zecea, in care inglobez
pe toti oamenii de arme, de roba, eclesiastici i laici, teeth' inalta noble,
nobleta distinsa i oamenii in functiuni militare i civile, bunii
ncgustori, burgbezii Cu renta i mai bine situati, nu se pot numara
o suta de mu i de familii; si nu cred sa mint afirmand ca nu exista zece
mu i man i mici, despre care a se poata spune ca stau bine de tot ;
daca s ar excepta oamenii de afaceri, tovarasii i aderentii lor,
descoperiti sau acoperiti, i pe aceea pe can regele ii sus -tine cu binefacerile
mi , cativa negustori, etc., sunt sigur ca restul ar ramane in
foarte mic numar 1))). La Bruyere, care scria exact un secol inainte
de Marea revolutie, face un tablou aproape sinistru, al taranindi
franceze. Pentru a nu-i stirbi cumva taria prin traducere, dam aceasta
descriere, Wit de des citata, in original:
#L'on volt certains animaux farouches, des ma' les et des females, repandus
par la canzpagne, noirs, livides et tout brule du sole ii, attaches
it la Jerre qu'ils fouillent et remuent avec une opinicitrete invincible. Rs
ont cornme une voix articulee, et, qztand us se levent sur leurs pieds, us
montrent une face humaine; et en effet Us sont des homnzes. us se retirent
la nuit dans des tanieres oft us vivent de pain noir, d'eau et de
racines. us epargnent aux mares hommes la peine semer, de labourer
et de recue(lir pour vivre, et meritent ainsi de ne pas manquer de ce pain
qu'ils ont seme)).
La aceasta stare deplorabila a taranimii corespunde, in Franta,
cladirea celui mai somptuos oras, pe care I-a vazut vreodata pamantul
1) Econornistes-financiers du XV III-e siècle, Paris, 1843, Guillaumin, p. 43.

164 ECONO2dIA SALARIATULUI
dela Roma imperiala pana atunci — Versailles. Si in timp ce raranul
francez murea de foame pe brazda lui, Curtea regala i nobilimea
cheltuiau nebuneste banul adunat, in chip barbar, dela acesti sateni.
tUn stat-major in vacania, timp de un secol si mai bine, in jurul
unui general comandant, care primeste sine salon*— iata cum
caracterizeaz i rezuma TaMe vechiul regim al Fral .lei.
Sumele cheltuite sau aruncate de-a dreptul pe fereastra de rege,
sunt cu adevarat fabuloase:
tPalatul regal a costat 153 milioane, adica aproape 570 milioane
azi*. tLa ducele d'Orleans erau 274 funqiuni, 210 la doamnele palatului,
68 la d-na Elisabeta, 239 la contesa d'Artois, 256 la contesa de
Provence, 496 la regina. Casa civila a Seniorului cuprinde 420 funciar
casa lui militara 179; cea a contelui d'Artois 267, jar casa
lui civila 156. Garda regelui avea 9.050 oameni si costa pe fiecare an
cate 7.681.000 livre. Grajdurile regelui conIineau 1857 cai, 217 trasuri,
can necesitau 1458 oameni, ale caror livrele costau 540 mil lei
pe an. In total, grajdurile regale, au costat, in 1775, suma 4.600.000
livre, jar, in 1787 cifra se urea la 6.200.000. Vanatorile regale costau
1.200.000 lei pe am>. In afara de aceste sume, TaMe citeaza alte cheltueli
de milioane facute anual de curtea regala. Dar toate aceste cheltu-
eli, apar ea absolut ' neinsemnate fa ta de importantele sume pe can
regele le daruia nobilimei sub forma de renta pensiuni: tb-na de
Tallard facut o renta de 115.000 lei anual, din locul ei de guvernanta
a copiilor Franpi, pentruca cu fiecare copil, leafa ei crestea
cu 35.000 lei pe an. Ducele de Penthievre ineaseaza, in calitate de
mare-amiral, cate o taxa pe fiecare vas, care intra in porturile Fran%ei,
si a calla venit anual e de 91.484 lei. D-na de Lamballe, intendenta,
inscrisa cu 6.000 lei, primeste in realitate 150.000. Cu un singur foc
de artificii, ducele de Gevres castiga 150.000 livreh. Neaparat, ar Ii
prea Iunga lista tuturor pensiilor i lefurilor platite regimentelor de
sinecuristi dela curte, de aceea renuinam la o insirare inutila i credem
câ e destul sá amintim aici ca murind, Ludovic XIV a lasat o datorie,
In cea mai mare parte flotanta, de peste doua miliarde de franci,
suma uriasa pentru acele vremuri.
Principalul era sa aratam contras -tul intre descriere,a lui La Bruyere
si -traiul dela Curtea regala. Contrastul acesta, credem ea a reiesit,
si el seamana ca don picaturi cu contras-tul dintre viaia somptuoasa
ce se ducea la Roma si in Bizan% in elipele caderii imperiului roman,

ECONOMIA SALARIATULUI 165
viata mizera din provinciile stoarse de publicani si camatari. Apusurile
seaniana ; sunt toate sangeroase.
De uncle acest contrast? De uncle luxul acela orbitor la curtea re -
gala franceza i dece mizeria aceia Ingrozitoare in tot restul tarii?
Explicatia acestui fenomen n'a dat-o nici Taine, nici Tocqueville
niei Kovalewsky.
Totusi un scriitor al vremii, Boisguillebert, pare a-si Ii dat pe deplin
seama de pricina adevarata a mizeriei In care zacea Franta: #Desi
veniturile MaiestaIii Sale, serie Boisguillebert, in Le detail de la
France— sunt la cel mairidic at punct, in ce priveste suma, totusi sunt
de remarcat doua imprejurari de netagaduit: prima ca, dupa cum
se afirma, mai trebuie mult ca aceasta crestere sä fie proportionata
cu cresterea cantitatii de aur si de argint precum i cu pretul mereu
in urcare al tuturor obiectelor, in Europa si In celelalte cari ale lumii.
A doua imprejurare e ca, la 1582, cand Emma nu aducea regelui
deckt 32 milioane, el era mult mai bogat ca azi, in primul loc cum
domeniul Frantei a cres cut cu o zecime, venitul era pe un picior de
35 milioane, can, in raport cu prqul lucrurilor deatunci, fata de
pretul lor de acum, raspund la 175 milioane de azi. Caci se stie cä
aurul i argintul nu sunt i n'au fost niciodata bogatie prin ele
Ele nu valoreaza cleat in proporpa in care pot procura lucrurile necesare
vieii, carora ele servesc de gaj si de apretuire. Deaceea e indiferent
sa ai mai multa sau mai putina cantitate, numai ca ea sa
poata produce aceleasi efecte. Asa, la 1250, un lucrator, care castiga
au i la Paris 4-5 lei, nu eAstigh atunci deck patru centime, adica a o
suta parte. Cu toate acestea, el traia tot atat de bine, pentruca toate
obiectele erau proportionate dupa acest salar. El 1i intampina nevoile
cu cele patru centime, cum fac azi aceea de aceiasi meserie cucei
cinci lei. Urmeaza de aici ea un om, care avea in acel veac, o renta de
o mie de livre, era mai hogat cleat acela care are azi o suta de mui
(Economistes-financiers, p. 178))).
Acesta-i adevarul adevarat. Numerarul immultindu-se enorm, el
a permis centralizarea monarchica si a Inlesnit luxul desfranat al
regilor ; puterea lui de cumparare scazand In proportia frecventii,
sumele necesare pentru satisfacerea acestui lux cresteau in chip
chaotic. In Anglia, uncle aranul reusise sa-si rascumpere eorvezile
datorate seniorului, pe o alma' fixa, proportiile s'au putut mentine,
ha chiar dimpotriva, ieftenirea banului era tn favoarea sateanului,

166
ECONOMIA SALARIATULUI
càci pe cand precul recoltei lui crestea fara incetare prin micsorarea
puterii de cumparare a banului, renta platita lordului ramanea tot
atat de scoborita ca in momentul rascumpararii ei.
In Franca, dimpotriva, pe langa ca censul era proporcional i deci
variabil, apoi -Caranul era obligat la numeroase prestaCiuni in natura.
Sateanul datora seniorului un anume numar de zile lucratoare pe
an, can cresteau in chip abuziv i fara currnare. El presta, prin urmare,
stapanului sau o munca din cc in cc mai scumpa, care nu-i
aducea nirnic ; jar la deficitul acesta produs lui de indatoririle feudale,
se mai a dauga in fiecare an, deficitul mereu n crestere, al impozitelor
tot mai grele si al traiului in necurmata crestere, din pricina micsorarii
neincetate a puterii de cumparare a banului.
Ian', in adevar, care era situatia monetara a Europei, in ajunul
Marei revoluciuni: cu incepere dela 1750, ieftenirea banului reincepe
si continua pAna la finele vechiului regim, cu o putere, care aproape
aminteste ceeace se vazuse cu doua secole inainte. Mina Guamaxuato,
din Mexic, repeta rninunile de odinioara ale Perului. Produccia de
argint a Mexicului a luat un avant repede, ha ceva mai mult, aceste
mine noui contineau i o proporiie de aur foarte apreciabila, ceiace
le marea in chip unic veniturile, i Mexicul cara zambitoare i imbelsugata,
permiteh intrecinerea minerilor cu cheltuiala mult mai mica
decat in singurata -Cile sterpe ale minei Potosi. Dela 1750 pana la
1789, precul pamantului, a trecut de indoit, cea mai mare parte din
marfuri s'au urcat cu 40-50 la suta ; salariile singure au rarnas in
urma, fara indoiala, din pricina sporului nou de populacie (d'Avenel—
Op. cit., I. p. 31)#.
Aceasta a Lost pricina pentru care situatia caranului francez a fost
mai rea deck, aiurea i deaceea revolucia in Franca a lost mai violenta
decat ori
§ 5. —
Mercantilismul
Principalul era, asa dar, sa se gaseasch bani din cc in cc mai mulci
pentru principe. Mijloacele de a-i capata au fost doua: impozitele
si crearea unui regim artificial de atragere si de mencinere in Iara a
metalelor precioase. Sistemele acestea doua, in loc sa-si atinga insa
scopul, l-au.contravenit, dupa cum vom vedea imediat, si au contribuit
la ruina Francei ca si a celorlalte regate.

ECONOMIA SALARIATULUI 167
In Frano., in deosebi, fiscalitatea ajunge in aceste vremuri la o
perfecIiune si la un rafinament ruinator pentru toata lumea. Taine
(p. 455) arata ca in Champagne contribuabilul plat* la o suta de
livre venit, o dare de 54 livre 75 bani i hi unele parochii chiar de 71
livre 65 bani. Dar in afara de aceasta proporcie uriasa a impozitului,
aceia cc contribuia si mai mult la ruina sateanului era incorectitudinea
taxarii i nedreptatea impunerii. Vauban si Boisguillebert dau
amanunte interesante i inspaimantatoare, in acelas timp, asupra
felului in care se percepeau birurile sub Ludovic XIV. Ash, de pilda,
Vauban, dupa ce constata micsorarea constanta a consumaiiei in
Frano, o atribue urmatoarelor imprejurari: Oricat de pircina cunostinra
ar aveh cineva despre cele ce se petrec in cara, va pricepe
usor cä darile funciare (les tailles) sunt una din cauzele acestui ran,
nu pentru ca ar fi totdeauna si din toate vremurile prea mari ; dar
pentru ca ele sunt asezate far proporcie, nu numai dela parochie la
parochie, dar Inca dela particular la particular. Intr'un cuvant, ele
au devenit arbitrare, neexistand nici o proporIie intre averea particularului
i darea la care e impus. Apoi, ele sunt incasate cu o rigoare
extrema i cu cheltueli atat de man, incat reprezinta cel pu -cin un
sfert din fonciera. E foarte obicinuit sä se impinga pana acolo
incat se scot usile caselor din tocuri, dupa cc s'a vandut totul
din ele, i s'au vazut case daramate, pentru a se vinde din ele barnele,
stalpii i blanile, cu preIuri de cinci si de sease on mai mici cleat in
realitate. Trecerea unor persoane puternice i acreditate face adeseh
sa se modereze impunerea uneia sau mai multor parochii, la taxe cu
mult mai prejos de cc ar puteh sa plateasca, si a caror usuraretrebuie
sä cada asupra altora, vecine, can sunt supra-Incarcate, i aceasta e
nn eau vechi, cu greu de indreptat* (Economistes-financiers, p. 51).
Cele ce se petrec dela parochie la parochie, se intampla si dela
individ la individ: #Acelas Iucru— continua Vauban — se intampla
dela plugar la plugar, dela Iaran la 'a.'ran: cel mai tare copleseste
totdeauna pe cel mai slab ; i lucrurile au ajuns in ash stare, ca acela
care s'ar puteh sluji de chemarea fireasca, pe care o are, ca sä se indeletniceasca
cu vreun mestesug sau sa duca vreun negoI, care sa-i
permita lui i familiei lui sä traiasca ceva mai bine, prefera sa nu faca
nimic ; jar acela, care ar puteh sä aiba o vaca. doua si cateva oi sau
capre cu can ar putea sa-si amelioreze ferma sau pamantul, e
obligat sa se priveze de ele, de frica de-a nu se vedea, in anul urinator,

168
ECONOMIA SALAIIIATULUI
coplesit de dare, cum nu va lipsi sã fie, deed ar castiga eeva sau daca
s'ar vedea ca recolta lui e mai imbelsugata ca de obicei. Din aecasta
pricina, nu numai c traeste foarte saracaeios, el si familia lui, si ca .
umbra aproape gol, adiea face foarte pitting consurnatie, dar Inca
ti lasa in paraginire pntinul pamant pe care-I are, nelucrandu-I
deck pe jumatate, de frica c daca ar produce ceeace ar puteh da,
fiind ingrasat si bine lucrat, ar fi impus la dare indoita. E dar manifest
ea prima cauza a diminuarii bunurilor dela tall este lipsa de
cultura i ca aceasta lipsa provine dela felul de-a impune darile funciare
si dela felul de-a le percepe. Cealalta pricina a acestei diminuari
este lipsa de consumatie, care proyine in deosebi din doua altele, din
can una este excesivitatea i multiplicitatea acsizelor (aides) §i a
yamilor provineiale, can intrec adesea pretul i valoarea marfurilor,
fie ea e vorba de Yin, de here sau de cidru. Aceasta a fost pricina ea
s'au desfiintat atatea vii si va face sa se desfiinteze i livezile din
Normandia, unde sunt prea multe, in raport cu actuala consumatie,
In zilnica descrestere. Cealalta pricina consta n vexatiunele continue
ale agentilor aesizelor, can au devenit i ei, de catya timp, negustori
de yin si de cidru: caci trebuie sa recurgi la atatea biurouri pentru a
transporth marfa, nu numai dintr'o provincie in alta, ca de pilda din
Bretania in Normandia ; dar chiar dinteun loc in altul, in aceeas
provineie, i s'au inventat atatea mijloace pentru a surprinde pe negustori
si de-a indritui confiscarea marfurilor ion, flick proprietarii
taranii prefer sa le lase sa Oat% la ei deck sa le transporte cu atata
rise si cu ash de putin profit)) (Id., pp. 52,-53).
Constatarile aeestea ale maresalului Vauban dateaza dela 1707;
Boisguillebert scrie cu cativa ani inaintea lui (1697) Le detail de la
France, descriptiile sunt poate si mai negre, in once eaz pornite dintr'un
spirit critic mult mai stiintific: #Pentru a gag pricinile ruinei Fran-
- scrie el (Economistes-financiers, pp. 180-181)— nu trebuie
deck sa descoperim cauzele ruinii consumatiei: sunt dol.& esentiale,
can, departe de-a fi rezultatul vreunui interes public, nu sunt, dimpotriva,
produse deck de uncle interese particulare, foarte usor de
ffieut s inceteze, sau de schimbat, fart aproape nici o pierdere din
partea Ion. Consumatia a incetat pentru ca a devenit absolut oprith
si absolut cu neputinta. Ea e oprita prin nesiguranta funcierei
care fiind in intregime arbitrara, n'are alt tarif mai sigur deck acela
de a fi platita mai scump cu cat esti mai sarac i cu cat pui tn valoare

EcoNomtA SALARIATuLui 169
pamanturi apaqinand unor per soane mai lipsite de protec/ie In
fine, consummia a devenit imposibila din pricina acsizelor i vamilor,
can au adus toate marfurile in halul, nu numai ca nu se mai transporta
In afara pe sfert decat se exportau altadata, dar ca ele pier in chiar
locul unde cresc, in tiny ce in alte locuri, foarte apropiate, ele valoreaza
un pre exorbitant ; ceeace ruineaza deopotriva ambele lo ,
calitatit).
Asupra efectelor incertitudinii impozitului, Boisguillebert se exprima
tot atat de eloc -vent ca si Vauban: #In fine, al treilea si ultimul
efect al acestei incertitudini a impozitului e ea ; cum trebuie evitata
once artatare de boga/ie, pentru cuvintele mai sus aratate
sufletul agriculturii sunt ingrasamintele pamantului, Ce
nu se pot olAine fara vite, nimeni aproape, nu va indrazni sa aiba
numarul necesar, chiar cand l'ar putea avek de frica de-a nu plati
dari indoite din gelozia vecinilor. De aceea e lucru foarte obicinuit
de a vedea parochii, can aveau inainte 1000-1200 oi, ca n'au acum
Mei pe sfert ; ceeace obliga sa se lase in paraginire pamanturi, cari nu
sunt tocmai bune, cad i avand nevoie de ameliorari, aceste ameliorari
nu pot fi facute, sau nimeni nu indrazneste sa le faca ; ceeace constitue
o pierdere generala pentru Stat, care n'are alte bunuri decat doar
cultura acestor pamanturi» (p. 190). Ian ca incheiere a intregei sale
expuneri asupra felului cum se percepeau impozitele, Boisguillebert
spune: #Cealalta maxima general, care trebuie trasa din aceste memorii,
e ca prima si cea mai de seama cauza a diminuarii bunurilor
Framei, vine de a colo ca prin mijloacele, atat ordinare cat si extraordinare,
ce se pun in lucrare pentru gasirea banilor necesari regelui,
Franca e considerata, fma de print, ca o Iara inamica, ce nu va mai
fi revazirta niciodata* (p. 236).
In celalt memoriu al sau, Facture?, de la France, Boisguillebert face
urrnatoarea constatare: #incertitudinea pune pe supusi in obligat,iunea
de-a se ab -cine dela tot felul de cheltueli i chiar dela un negift,
care ar face sgomot ; nu exista decat o paine ordinara i apa, can sä
faca pe un om sä traiasca in siguranfa i sa nu fie victima vecinuIui,
daca l'ar vedea cumparand o bucata de came sau o haina noua ; clack
din intamplare, are bani, trebuie tina ascunsi, caci numai daca ar
fi banuit ca-i are, ar fi un om pierdut)) (Id., p. 282). Relatarea
aceasta este identica cu cea a lui Rousseau, citata de Taine: #In cele
mai frumoase timpuri ale lui Fleury si in cea mai frumoasa regiune

170
ECONomIA SALARIATULUI
a Franiiei, Iaranul isi ascunde vinul din pricina acsizelor i painea
din pricina funcierei, convins cA e un om pierdut daca ar puteh cineva
sa se indoeascA ca el nu moare de foamo (Op. cit., pp. 430-431).
Jar constatarea aceasta, a ambilor scriitori francezi, prezinta o asemanare
izbitoare cu cele ce se petreceau, cu 14 veacuri inainte, cu
oranul roman, care nu economiseh nimic, care nu muncea de loc,
convins— cum am vAzut ea scrie Pliniu — ca ce-ar muncl i ce-ar
economisi nu e pentru el.
Acesta e halul In care a fost adusa FranTa, ca i toate apusului
din acele vremuri, prin impunerile exorbitante, necesare sa satisfaca
nevoile banesti ale monarchiei absolute.
Cand Europei au Lost ruinate prin aplicarea sistemului de
impozit distructiv, oamenii de finatrke ca si bArbatii politici ai acelor
vremuri s'au gandit sA creieze alte mijloace ; prin a caror punere in
lucrare sA procure bani regelui.
Nevoia de bani era atat de simlita, in acele vremuri de catre regi,
incat intreaga tiin economic A n'aveh alt object — cum observrt
Henry Michel — decat ca 4sA imbogrukeasca pe prinp. Dealtfel, insus
Adam Smith; care e mult mai inaintat, afirmA CA 4economia politic
Ii propune sa imbogaleaseA, in acelas timp poporul i suveranu1# 1 ).
Maresalul Vauban, cand se inenineteaza sä arate relele de can sufera
Frantia si daca indrazneste sA propund un proect nou de impozite,
uniforme, apoi o face in nAdejdea serveste suveranul i ca va
puteh contribul da siguraro regatului, si la mArirea gloriei si a veniturilor
regelui)). FiziocraIii au in vedere acelas scop i intru indeplinirea
lui, ei se adreseaza diferi%ilor suverani ai Europei: Frano
lui Ludovic XVI, in Rusia Caterinei II, care a chemat la ea pe Mercier
de la Riviere, in Germania lui Iosif II, in Suedia lui Gustav III,
In Toscana lui Leopold II, in Polonia lui Stanislas II, fArA a vorbi
de margraful de Baden, Carol Frederic, amicul personal al lui Mirabeau
si al lui Le Trosne* 2). Quesnay, de pilda, inscrie in fruntea tabloului
sau economic cuvintele: Jar dupA el Dupont de Nemours, in
Origine et progres d'une science noupelle, scrie:

ECONOMIA SALARIATULUI 171
paupres paysans. Pauvres paysans; pauvre royaume. Pauvre royaume;
pauvre sou9erain 1 )*.
Dupa cum se vede, dar, toata lumea financiarA si economista avea
atunci grija exclusiva a casetei regale.
Grija aeeasta a economistilor, de-a imbogaIl pe rege, i-a dus la un
sistem economic din cele mai dezastruoase, cunoscut in istoria doctrinelor
sub numele de mercantilism, buionism, sau colbertism, ventru
ea Colbert a facut cea mai larga experienta cu el#. Albert Schatz
explica minunat de unde a pornit acest sistem: d3uionismu1 — scrie
el (Op. cit., p. 16)— se bizue pe ideea, imprumutatA dela economia
familialk ca obstea e cu atat mai bogata cu cat are mai mult aur
mai mult argint, seful ei trebuie sa mareasca cu cat mai mult stocul
ei metalic. Puterea economica aparIine Statelor bogate, Statelor comerciale
ca: Olanda si Anglia ; Statelor posesoare de metale preVoase.
In Europa si in Lumea NouA, ca: Spania, de pildA. Prejudecata populark
care se poate, de altfel, apara in speIa cu argumente excelente:
principele are nevoie de bani ; Ii capata prin impunere la dari. Aceasta
impunere e cu atat mai usoara cu cat supusii sai au mai mull aur si
argint. De alta parte, inIelepciunea popoarelor a recunoscut de multa
vreme ca banul e nervul rasboiului. $i daca Statele moderne admit
nevoia unui tezaur de rasboi, cu atat mai mult aceasta nevoie a putut
izbi spiritele oamenilor din veacul XVI, necunoscatori ale procedeielor
financiare, can le fac azi mai pulin necesare#.
Pentru a atrage si menVne in Iara o cat mai mare cantitate de
metale preVoase, mercantilismul a intrebuintat o serie de mijloace,
pe can Cossa 2) le rezuma la trei. Mijloacele acestea au fost : 1. Proibirea
exportului de moneta ; 2, BalanIa contractelor, practicata iii
deosebi in Anglia, si care consta in supravegherea negustorilor de a
contracta cu negustorii straini in ash fel lack sa rezulte un spor de
moneta pentru Stat, si in fine 3. Ca ha1al-4a comerciala sa fie totdeauna
favorahila àrii. Mijlocul acesta din urma a fost practicat,
in deosebi in FranIa, de Colbert.
De prisos sa insistam asupra urmarilor nenorocite ale acestui sistem,
bizuit pe ideea falsk pe care o aveau oamenii acelor vrernuri despre
monetti, considerand-o ca o bogatie in sine. Adam Smith, in critiea
In voiumul Physiocrates, Paris, 1846, Guillaumin, p. 354.
2 ) Luigi Cossa. Histeire des doctrines é conwniques, Paris, 1899, Giai d,
pp. 209-226.

172
ECONOMIA SALA RIATU LI) I
pe care o face balairtei comerciale, descrie astfel dezastrul cauzat
Frantei de catre Colbert: #Nu numai Ca era inclinat, ca
ministri ai Europei, sa incurajeze industriile oraselor, preferindu-le
acelora ale satelor ; dar Inca, in dorinta de-a sustine industria oraselor,
el voia sa degradeze i sä Ong n suferinta cea a satelor. Pentru a
procura locuitorilor dela orase viata ieftingt si a incurajeze astfel
manufacturile i comertul extern, el a proibit cu totul exportul granelor,
inchizand astfel locuitorilor dela tetra toate pietele strainatatii,
pentru partea cea mai insemnata a produselor lor. Proibitia aceasta,
adaugata la piedicile pe can vechile legi le puneau transportului de
grau dintr'o provincie in alta a Frantei si la impozitele arbitrare
degradatoare, care se iau dela toti cultivatorii, a contribuit sa descurajeze
agricultura acestei tri i s'o tina intr'o stare de degradare
cu totul potrivnica starii la care o destinase natura sä se ridice pe un
sol atat de fertil si sub un climat atat de fericit. Aceasta stare de descurajare
si de suferinta s'a facut mai mult sau mai putin siurtita in
toate partile regatulm i s'a procedat la diferite cercetari pentru a
se descoperi pricinile ei. S'a vazut ca una din cauze era preferinta,
pe can institutiunile lui Colbert o dadusera industriei °rapier in
dauna celor dela -tetra>) (Op. ca., II, P. 310).

ECONOMIA SALARIATULUI 173
In Anglia, a contribuit intr'o masura decisiva la ridicarea burgheziei
si a pregatit, in deosebi in. Franta, reusita ei °data cu cea a
Marei revolqiuni; de aceea, de altf el, vicontele d'Avenel poate afirma
ea perioada lui Colbert (1651-1675) a fost una din cele mai
imbelsugate pentru Franta (Op. cit., I, p. 384); precum in Anglia
epoca lui Cromwell e considerata ca -um din cele mai prospere, prosperi
tate a tribuita actului de navigatiune, care a imbogatit burghezia.
De aceia, revolutia a izbucnit datorita numai starii mizerabile a
Varanului francez, i toata opera Legislativei si a Convenciunei s'a
indreptat pentru usurarea si ridicarea satelor. Faptul acesta a facut
pe Lepellier de Saint-Fargeau sa afirme, in planul sau de educatie
nationala, supus Conventiunei, ca feudalitatea e distrusa dar nu
pentru cei dela orase ; caci ei nu pose& nimic in satele liberate 1 ).
Cu toate acestea, lucru curios, aceia can s'au folosit cel mai mult de
pe urma revolirtiei au fost tocmai aceia in vederea carora ea nu s'a
facut. Burghezia s'a folosit de doua on din apasarea si ruina satelor:
1. ca s'a imbogatit din saracirea ion si 2. pentru ca stoarcerea satelor
a provocat si a fault cu putinta revolutia impotriva regelui si a nobililor,
de pe urma careia s'a proclamat egalitatea de drept, in niste
clip° cand burghezia avea imensa superioritate de fapt asupra
celor rasculati, datorita tocmai acelei man i acumulari de bogalii
mohiliare.
Dar ceeace a folosit la inceput burgheziei, i-a devenit pernicios
mai apoi. Industria s'a resimtit foarte bine de incurajarile mercantilismului
protectionist, la inceputurile ei. Imediat insa cc a crescut,
leaganul in care se nascuse a devenit prea mic i prea neincapator,
si atunci abià a inceput sa se vada neajunsurile si greselile sistemului,
si criticile au inceput sa' curga: Timp de un veac — dela 1650 'Ana
la 1750 — fiecare din aplicatiunile speciale ale mercantilismului
devine obiectul unei critice speciale: ba e criticata interzicerea exportului
de moneta — ba regulamentarea imprumuturilor— ba
sunt atacate, cum am vazut la J. Child, corporatiile si politica lor —
ba pro tectia vamala si in deosebi restrictiile aduse comertului de
grane— ba se protesteaza contra protectiei muncii nationale prin
interzicerea emigratiunilor, etc. # (Schatz —Op. cit., p. 31).
1) Jean Jaures. — Histoire Socialite, T. IV (La Convention) Paris, Jules
Bouff, p. 1484.

174 ECONOMIA SALA 1-11ATULE I
.Adevarul e ca mereantilismul, potrivit i poate prielnic unei industrii
abia nascande, s'a dovedit stricator industriilor mai inaintate.
Si, in deosebi, dupa ce fiecare tar% desvoltat felul ei de industrie
proprie, adecvata climatului i naturii solului, adica dupa ce s'a
stabilit oarecum diviziunea international a muncii i s'a vadit nevoia
unui schimb international de produse, sistemul mercantilist, fiind
o piedica la acest schimb, a trebuit sa cada. Dar factorul hotarator
in caderea lui a fost, fara Indoial , gresala fundamentala pe care se
bizuia, cu privirela moneta, gresala pe care o vom examina mai de
aproape in cele ce urrneaza.
§ 6. — Sporul populatiei europene
Teoriile economice ca i cele sociale mi sunt decat sintetizarea
inteun sistem abstract a nevoilor curente ale societatii, dintr'un
moment istoric dat. Deaici i relativitatea lor. Sistemele acestea nu
dureaza decat atat cat raspund nevoilor din can au purees. Imediat
ce aceste nevoi se schimba, ele sunt inlaturate, jar locul este luat de
alte sisteme adecvate nouilor trebuirrte sociale.
Aceasta a fost i soarta mercantilismului.
Atata timp cat nevoia de numerar era simtita ; atata -Limp cat
metalele pretioase erau cu adevarat necesare monarchiei absolute,
fie pentru satisfacerea luxului ei, fie pentru organizarea poliiei i a
armatei, fie pentru activarea industriei i pentru imbogatirea burgheziei,
colbertismul s'a mentinut.
Din clipa, insa, in care acest sistem a distrus agricultura i ameriinà
sä dauneze i industriei; din clipa in care nurnerarul,
oprit la export, s'a inimultit pana la degradare si a contribuit
la scumpirea enorma a vietei, erorile mercantilismului au devenit
evidente. In adevar, ruina agriculturei, vamile interne si
immulcirea numerarului au eontribuit iii deosebi la scumpirea
graului. Pretutindeni, in Frame., au avut loc raseoale i jafuri.
lath, de pilda, ce citim lute° proclamatie a regelui Ludovic XVI, cu
data de 5 Mai 1775: #Suntem instiintati ca de mai multe zile, talhari
constituiti in banda, se Faspandesc la tara pentru a prada morile
casele plugarilor ; c acesti talhari s'au introdus in zilele de balci,
in orase, chiar la Versailles si In bunul nostru oras Paris; ca‘ ataca
la drumul mare, pe .aceia can transporta grane i blind; Ca' taie sacii,

ECONOMIA SALARIATULI5 175
maltrateaza pe conducatorii vehieulelor, prada corabiile de pe rauri,
in discursuri seditioase ca si rascoale pe locuitorii partilor uncle ii
exereita brigandagiul si-i indeamna sa se unease cu ei (Turgot —
Oeuvres, II , p. 189).
Dupa cum se vede dar, nu era vorba de-o simpla talharie la drumul
mare, ci de un inceput de rascoala, insotita de jafuri. Deaceea, de
altfel, cu sease zile mai tarziu, regele se vede nevoit si dea o ordonanta,
prin care iarta pe toti aeesti brigan7i, cu conditia insa ca ei
sa se Intoarea la vetrele lor. Chestia graului a preocupat pe toti seriitorii
vremii, i fieeare din ei se plange de preturile enorme, la care
a ajuns ca si de raritatea lui.
Situatia aeeasta, cu mult anterioara datei aetului mai sus citat,
a dat nastere unui intreg sistem, cunoseut sub numele de sistem
anorar, si pus in aplicare mai intai in Italia si apoi in Germania si in
Franta (Cossa Op. cit., p. 209).
Curand insa economistii epocei Ii vor schimba parerile si la lumina
faptelor, ei au inceput sä priceapa, in fine, ea nu numerarul j niei
legile proibitive constituese adevarata bogatie auneitari, ci productia
ei— si deaeeea au inceput sa se ingrijeasea, nu de marirea cantitatii
de aur si de argint, ci de sporul real al productiei.
Adevarul acesta ne pare azi evident, totus el n'a fost prieeput la
timp. Prea adevarat, Boisguillebert (Factum, p. 278) si Vauban au
vazut singurii si cei dintai acest lucru. Vauban de pilda, scrie: #Se va
conveni fara greutate, ea nu cantitatile man i de aur sunt acele can
fac marile i adevaratele boga tii ale unui Stat, deoarece sunt in lume
tari foarte man, can au aur i argint din belsug i can nu sunt nici
mai imbelsugate i nici mai fericite.
#Astfel sunt, Peru si mai multe State din America si din Indiile
orientale i oeeidentale, can abunda in aur si in nestemate, i can due
lotus lipsa de paine. Adevarata bogatie a unui regat eonsista in belsugul
articolelor de consumatie, atat de necesare sustinerii vietei oarnenilor
Inca nu se pot lipsi de ele# (Projetd'une dime, p. 45). Dar nevoia de
,numerar intuneease i faeuse uitata aeeasta constatare atat delimpede
a lui Vauban. $i deaceea a fost nevoie ca ea sa fie stabilita cu demonstratiuni
savante, de un sir intreg de economisti, atunci and ignorarea
ei mai departe ameninta cu ruina cele mai bogate aleatuiri politiee.
Bentham expune, cu claritatea i preciziunea lui obicinuita, teoria
bogatici:

476 EGONOMIA SALARIATULUI
averea lui consta azi in o mie de guineie si daca maine are doua mu,
el e de doua on mai bogat ca in ziva precedenta. El poate stapani de
doua on aceea§ cantitate de produse, datorita oricarei munci. Dar
nu e acelas lucru pentru o obste. Daca numerarul ei metalic, azi de
un milion de lire sterline, ar fi maine de doua milioane, bogatia ei nu
va fi dublata ca cea a unui individ ; obstea nu va fi, chiar pentru
interior, mai bogata ca in ajun. In loc sa aiba sub stapanirea ei o
eantitate dubla de produse, ea nu are cleat tot aceeas catime.
((Contradictia aceasta aparenta, intre cele doua cazuri, e usor de
explicat. Gaud individul vazut dublata cantitatea lui de aur,
valoarea aurului nu s'a micsorat din pricina acestui adaus: comuiaitatea
nu posed a mai mult cleat, inainte, presupunand ca suma nu
vine din strainatate. Proportia intre numerar i lucrurile de vanzare
a ramas exact aceeas. Aceasta insemneaza, cu alte vorbe, ea noua
mass a metalica se absoarbe in massa general a numerarului §i Cu
eat se adauga la cantitatea lui cu atat Ii se micsoreaza valoarea.
Adausul capatat de numerarul unei comunitati, produce o sporire
proportionala in preturile lucrurilor venale, in pretul pecuniar al
intregei masse a begatiei nepecuniare, si prin urmare un spor in pretul
fiecarui articol, sau al celui mai mare numar din elo (Oeuvres, I I, p. 226).
Dar cei dintaiu, can au vazut eroarea cc se facea, din confuzia dintre
iaumerar si bogatie, au fost fiziocratii. Asa, de pada', Mercier de la
Riviere, se exprima precum urmeaza, in lucrarea lui Ordre naturel
et essentiel des societe's politiques: dn general, lumea are o ideie foarte
falsa despre bogatie, si prin urmare de starea cea mai buna cu putinta
a unei natiund. Multi nu inteleg, prin termenul de bogie, altceva
deck banul ; ei sunt convinsi ca banul este principiul si masura prosperitatii
unei natiuni. Cu toate acestea e adevarat, si am remarcat-o
de multe ori,c cu mult numerar se poate Li mai sarac. Banul nu se
tonsuma in natura ; o bogie in numerar nu se realizeala decat prin
schimbul ce se face cu ea contra lucrurilor utile: bogatia aceasta nu-i
prin urmare o bogie absolutd, o bogatie prin ea insas ; ea nu e,
dimpotriva, cleat o bogatie reiativa, o bogie a carei valoare depinde,
In chip absolut, de cantitatea de obiecte uzuale ce-si poate cineva
procura in schimbul banului sau# 1). Exact aceleasi idei le expune
Le Trosne (Id., pp. 908 si 910).
1) In volumul Physiocrates, Paris, 1846, Guilla.umin, p. 571.

ECONOMIA SALARIATULUI 177
Adam Smith, Wand critica fisiocracilor, recunoaste marele lor
merit de a fi stiut sa distinga naciunea numerarului de cea a bogaiiei:
tDaca, reprezentand munca aplicata la pamAnt ca singura munca
productiva, ideile pe can le-au despre lucruri sunt poate prea inguste
prea marginite, totus reprezentAnd hogatia nqiunelor ea neconsistand
in acele bogäii neconsumabile de aur si de argint, dar In
bunurile consumabile, reproduse anual prin munca
aratAnd libertatea ea unicul mijloc de a face aceasta reproduciie
anuala cat mai mare cu putinia, doctrina lor pare a fi, In toate privinkele,
tot atAt de justa pe cAt e de mare si de generoasa* (Op. cit., II,
p. 228).
Adam Smith a vazut bine.
Adevarul e ea fiziocraçii, odata convinsi Ca bogaiia unei ãri sta
nu in numerarul pe care-1 poate acumula, ci in cantitatea de articole
necesare, ce poate produce, era firesc lucru ea Intreaga 'or ateniie
— i deci coMinutul teoriilor ce profesau — sä se Ii resimcit de aceasta
convingere ; sa fi fost preocupaii, cu alte vorbe, de gasirea mijloacelor
celor mai potrivite pentru ridicarea la maximul posibil a producIiei
RenunIam deocamdata sa urmarim pe fiziocrO in rnijloacele
preconizate de ei, pentru obiinerea unei produqii cAt mai mari, ea
sã ne dam seama mai intaiu de pricinele profunde i ascunse cari facusera
acum necesara cresterea acestei productiuni.
Cu toata mizeria satelor, nu se poate nega ca afluxul de metale
prelioase a contribuit la immultirea populaciei, atAt in Franta cAt
si in Anglia.
Or, era firesc lucru ea la acest spor de popula/ie sa corespunda si
un spor propoilional de producIie. Din nenorocire, Irma, munca era
Inca inlancuita, in intreaga Europa, de asezarnintele apasatoare ale
Veacului de mijloc. Asa ca s'a intAmplat atunci fenomenul curios
ingrijitor de a se vedea populaiia immuliindu-se in dispropoqie cu
mijloacele de existema. Imprejurarea aceasta hotaritoare a fost
substratul organic al teoriei lui Malthus si a tuturor percursorilor lui:
€Catre finele secolului trecut scrie Nitti 1)-- cu inaugurarea fazei
capitaliste, care a produs un exces de popula/ie, lumea a inceput sa
se indoiasca, in Anglia, in Franca si in Italia, de adevarul vechilor
1) Fr. S. Nitti. — La population et le systeme social, Paris 1897, Giard, p. 17.

178
ECONOMIA SALARIATULUI
doctrine demografice*. In Franca — continua Nati-- nelinistea
succede vechiului optimism. In Anglia, unde noua faza a capitalismului
era mai desvoltata, vedem la autori ca Townsend, Temple si
mai cu seama la Stewart, teorii concinand in germene ipotezele malthusieno.
Pretutindeni se simcea apasarea vechiului regim. Pretutindeni
popula -cia crescuse in disproporcie cu puterea de produccie,
Inca inlaricuita si fasonata dupa trebuincele restranse ale Veacului
de mijloc.
In Anglia lucrurile se agraveaza si mai mult. Cu introducerea cesatoriilor
mecanice, toata suprafaca Insulei britanice se acopere cu
pasunile necesare pentru a nutri numeroasele turme de oi. Micii cultivatori
sunt pe rand deposeda -ci de pamanturile lor, intocmai ca sub
Roma republicand. Bandele de vagabonzi si de cersetori reapar.
In Franca lucrurile se petrec intocmai. (Chiar in timpurile normale,
satele sunt infestate de cersetori; caci, cum zice Letronne, saracii
sunt ajutaci de oras ; dar la cara, in timpul iernii, cersetoria era o
necesitate absoluta. Din vreme in vreme se procedh impotriva acestor
nenorocici in chip foarte violent. La 1765 ducele de Choiseul vroi sa
distruga dintr'o data cersetoria in Fran -Ca. Se poate vedeh, din corespondenca
intendencilor, cu can rigoare s'a procedat. Maresalatul
a primit ordin sá aresteze dintr'o data pe -Loci cersetorii, can se gasesc
In regat. Se asigura ca peste 50.000 au fost prini. Vagabonzii valizi
urmau sa fie trimisi la galere ; in ce-i priveh pe ceilaiçi, s'au deschis
peste patruzeci de depozite de cersetorie: mai bine ar Ii lost daca se
indupleca inima celor bogati# (Tocqueville. —Op. cit., p. 195).
Tata care a lost situacia de rapt, in momentul aparitiei lui Malthus:
cMediul in care a lost crescut tanarul Malthus nu era mai pucin trist.
Ani succesivi de recolta proasta au saracit satele engleze, in timp
ce, de alta parte, gracie desvoltarii repezi a industriei, populacia
crestea repede i fenomenul iperdemiei sistematice incepuse sa se
pro'duca. Impozitele i drepturile de vama, pe can Peel Inca nu le
reformase, impiedecau cresterea alimentelor i stanjeneau transaciiIe
(Nitti — Op. cit., pp. 24-2).
In Germania fenomenul acesta nu s'a produs din pricini politice.
In adevar, in vremea cand capitalurile navalesc in Europa, Germania,
imparcita in zeci de statulece era prada luptelor launtrice i apoi,
mai tarziu, victima razboaielor napoleoniene. Abia dupa 1870, Germania
unita, victorioasa i industrializata cu cele cinci miliarde ale

ECONOMIA SALARIATULUI 179
Frantei, incepe sA simta disproportia intre cresterea populaVei si cea
a mijloacelor de trai, iin adevAr, partizanii lui Malthus, can in Rusia
inca n'au ap Arut, apar la toate universitAtile. Va Ii deajuns sA citAm
aici, dupA Nitti, ca partizani ai lui Malthus, numele unor savanti ca
W. Roscher, R. von Mohl, Cohn, Rtimelin i aIii , pentru a ne da
seama de curentul format in Germania irnediat dupa industrializarea ei.
Aceasta a lost perioada cea mai criticA pentru popoarele Europei,
cAei de unde rand atunci si de atunci incoace toate na -tiunile au vAzut
si vAd cu bucurie cresterea populatiei lor, in acele vremuri sporul
locuitorilor un'ei Ian ajunsese un subject de ingrijorare pentru guvernul
ei. Teoria lui Malthus face pe rAnd ocolul tarilor cuprinse de
vArtejul capitalismului, pentru a fi apoi parAsitA, odatA criza trecutA.
Italia, Belgia, Olanda i toate tArile apusului au avut malthusienii
antimalthusienii ion; numai arile cu o populatie mai restrAns5 si
neindustrializate n'au cunoscut niciodatA teoriile marelui demograf
nici ingrijorarea de care ele sunt de obicei insotite.
lath dar cum in mijlocul bunei stAri generale si a luminei, din ce
Iii ce mai calda la orase, intunericul si mizeria cea mai cumplitA se
intinde la sate. Tocquevillc caracterizeazA, aceastA situatie desperatA,
nu se poate mai bine:

180
ECONoMIA. SALARIATULUI
mai pur economic, ca noile directiuni ale drumurilor comerciale si
transformarea raporturilor comerciale intre Orient si Occident, alteratiunile
continue de moneta si in acelas timp, afluxul metalelor
prmioase in Europa, venite din minele bogate, descoperite in America,
preponderenta mai mare a economiei monetare feta de cea naturala,
care caracterizeazh Veacul de mijloc, si immultirea stabilimentelor
de credit ; confiscarea bunurilor corporatiilor religioase in
t,hrile protestante i sporul saraciei, surplusul de populatie, fundarea
coloniilor, emigrarea i relatiunile economice cu thrile de origine ;
instituirea armatelor permanente, sporirea succesivh a cheltuelilor
publice, si nevoia mereu in crestere a augmenthrii veniturilor fiscale*
(Op. cit., pp. 183-184), iath in rezumat lista efectelor renasterii
economiei monetare, al chrei prim elect ramble Ins -a tot sporul enorm
de populatie, care a cerut i o sporire proportionala a pro ductiei.
§ 7. — Fiziocralii
Nevoia aceasta, de-o productie mai mare, a fost aceea care a facut
pe fiziocrati sa vadac adevarata bogatie a unei ri sth, nu in namerarul
pe care-I acapareazh, ci in capacitatea ei de producere a obiectelor
utile.
Sporirea productiei era, ash dar, problema cea mai de chpetenie
a vremii, — poate singura problem.
Dar cum se puteh spori productia?
Raspunsul fiziocratilor a fost: prin liberarea muncii. Si in adevhr,
acesta e punctul central al teoriei lor.
CUM ins a nevoia cea mare era, in Frame, de productia agricolh,
a carei degradare devenise periculoash, fiziocratii, intocmai ca agronomii
Romei in dospire, au exagerat importanta agriculturii si an
aratat-o drept singura ramurh de producere a boghtiilor: #Suveranul
si natiunea sa nu piardh niciodath din vedere — scrie d-rul Quesnay,
In Maximes generates du gouvernement— cä phmantul este unicul
izvor al boglitillor ; i ch agriculture e aceea care le immulteste». Ba
ceva mai mult, atat Quesnay cat i Turgot, ca i top partizani
ai fiziocratilor, impart societatea in clase productive si in clase sterile
sau stipendiate. Clasa agricola e singura c1asi productiva.

EC ON OMIA SALARIATULIJI 181
steri/a. Clasa productiva este aceea care face sä renasca, prin cultura
pamantului, bogatiile anuale ale natiuneio (Phys., p. 58).
Turgot, care pretindea Ca nu face parte din ssecta economistiloro,
profeseaza totus exact aceleasi teorii: #Plugarul— scrie el, in Reflexions
sur la formation et la distribution des richesses— se poate
lipsl, vorbind in chip absolut, de munca celorlalti lucratori; dar un
alt muncitor nu poate lucra, daca plugarul nu-i dä cu ce sa traiascao.
Jar ceva mai departe:

182
ECONOMIA SALARIATULUI
bertatea politica, prin desrobirea indivizilor i egalizarea lor inaintea
legilor, i , In fine, trebuia realizata libertatea economica.
In Anglia problema se simplifica se foarte mult prin aceea cä englezii
reusisera cu veacuri inainte, sa -si cucereasea libertatea de gandire
pe care francezii Inca n'o aveau. Voltaire, care se facuse campionul
libertatii religioase in Fran luat drept model Anglia, pe
care o studiase In timpul sederii lui silite acolo. Libertatea poiitica a
avut in Franca campioni In enciclopedisti i apoi in Montesquieu si
In Jean-Jacques Rousseau. Libertatea economica a fost poate cea
mai bine reprezentata atat in Anglia cat si in Franta. Ea a avut, in
Franta, ca ante-mergatori pe fiziocrati, in Anglia pe utilitaristi, continuati
pretutindeni de liberali.
Jean-Jacques Rousseau, cand a inceput sa pledeze libertatea
negasind in trecutul omenirii decat sclavie i iobagie i nici
un precedent in favoarea temei lui de libertate si de egalitate, s'a
vazut nevoit sa se ridice pana la o ipotetica stare naturala in care
oamenii se bucurau de o libertate deplind i erau egali intre ei, bazand
societatea pe un pretins contract social si explicand nedreptatile ei
prin calcarea i pervertirea clauzelor aces tui contract.
Fiziocratii Ira ncezi ca i economistii engiezi, avand sa pledeze aceeas
tema in ordinea economica, au imaginat i ei o ordine naturala
a lucrurilor, neviciata de nici un contract, persistenta in veci. Dupd
fisiocrati, societatea e guvernata de legi fixe i imutabile, can stau
deasupra i in afara de vointa omeneasca, i ea legiuitorul , intervenind
in aceasta armonie divina, nu face cleat sä tulbure ordinea naturala
a lucrurilor. Quesnay, capul scoalei fiziocratice, a scris chiar
un tratat despre dreptul natural.
*i cum, totdeauna aceleasi nevoi determina acelas fel de a Wand',
conceptia ordinei naturale a nascut si de partea cealalta a canalului
Manecei. Ba ceva mai caracteristic, atat in Anglia cat si in Franta
formulatorii acestor teorii au fost medici: in Anglia d-rul Wiliam
Petty, in Franta d-rul Quesnay. Ambii au ajuns la idea unei ordine
naturale, conaparand societatea omeneasca Cu organismul animal,
si ambii medici au ajuns la concluzia ea precum corpul omenesc e
guvernat de legi fisiologice firesti si fatale, tot astfel i corpul social
asculta de legi imutabile.
Concluzia practica ,a unei astfel de conceptii a lost imensa. Ea a
insemnat osandirea intregului sistem feudal. Caci de unde pana atunci

ECONOMIA SALARIATULUI 183
Statul feudal era atotputernic §i se amesteca, pe calea legei 9i de ordonarge,
in arnanuntele cele mai de pe urrna ale intregei sociale
§i econornice, fisiocraIii osandesc §i interzic once arnestec intre indivizi,
fie pentru cä socotesc acest arnestec ea tulburator al arrnoniei
naturale, fie ca-1 socotesc absolut de prisos. Iata, de altfel, cum se
exprirna, in aceasta priviap, Quesnay in Le droit naturel:
Adesea dreptul legitim restrange dreptul natural, pentru cã legile
oarnenilor nu sunt atat de perfecte ca legile autorului naturii 9i pentru
cá legile urnane sunt ate odata surprinse de motive, pe can raIiunea
luininata nu le recunoa§te adesea ca drept, fapt care obliga apoi inelepciunea
legiuitorilor de-a abroga legi, pe can le-au facut insu9i ei.
ul;irnea legilor contrazicatoare §i absurde, stabilite succesiv, dovedesc
in chip manifest cä legile pozitive, sunt expuse sã se departeze
adesea dela regulele irnutabile ale justiiiei 9i dela ordinea naturala,
care e cea mai prielnica societaIii# (Phys., p. 43). Pe de alta parte,
Dupont de Nemours, completand 9i comentand pe d-rul Quesnay,
scrie, in De l'origine et des progres une science nouvelle: Autoritatea
suverana nu este instituita pentru a face legile; caci legile sunt gata
/acute (doutes faites») de mana aceluia, care a creat drepturile §i datoriile.
Legile sociale, statornicite de fiinIa suprerna, prescriu nurnai
pastrarea dreptului de proprietate 9i a libertalii, care nu se poate
desparp de ea. OrdonanIele suveranilor, pe can le nurnirn legi pozitive,
nu trebue sa fie deck acte declarative ale acestor legi esentiale ale ordinei
sociale* (Id., p. 347). Jar cu o pagina mai jos, acela§ autor continua:
t(A9adar, ceace se nurne9te puterea legiuitoare, nu poate fi acea de-a
crea ci aceea de-a declare,. Jar in alt opuscul: Maximes du dr.
Quesnay ou résumé de ses principes d'economie sociale, Dupont de
Nemours scrie: oLegile sunt regule de dreptate, de rnorala, de conduita,
utile tuturor 9i fiecaruia. Nici oarnenii 9i nici guvernele nu le
lac 9i nici nu le pot face. Ei le recunosc conforrne raIiunii supreme,
care guverneaza universul ; le declara ; le aduc (tiles portent*) in rnijlocul
societaIii; le prezinta ascultarii oamenilor de bine 9i le aduc
la cuno9tir4a chiar a celor rai. Deaceea se zice aducatori de legi, legislator,
§i culegere de legi aduse (dois porties»), legislatie §i nu s'a
indraznit niciodata sa se zica fa ca tor de legi, legisfactor sau legisfactiune*
(Phys., p. 390).
TendinIa aceasta de neintervenIie a legiuitorului, a fost concretizata
in formula, devenita celebra, a lui Quesnay, laiseez faire, laissez

484
EcoNomiA SALARIATULUI
passer. i, lucru curios, precum Wiliam Petty formulase in Anglia
teoria ordinei naturale a societatii, tot asa se intampIa si cu formula
laissez laire, corolarul si sinteza ei. EconomistuI englez Mun o formuleaza
aproape la fel, cu un veac inainte, la 1664. Albert Schatz (p. 24)
arata ea Mun, #dupa ce a cercetat felul cum se calculeaza balanta
comerciala, termina, lasand s& se presimta formula laissez faire, laissez
passer a fiziocratilor: tLeisali pe regi sa altereze monetele sau sä le
schimbe valoarea.. La sali principii...*. Ba ceva mai mult, mai tarziu,
cand Bentham deschide in Anglia era utilitarismului si a individualismului,
desi se declarase dusmanul eel mai nefmpacat al fiziocratilor,
In fond insa a practicat principiile lor. Herbert Spencer merge pana
acolo luck zice ca ceeace a calauzit opera juridica a lui Bentham n'a
fost atat utilitarismuI cat mai cu seama formula laissez I.:tire. Dicey.
pe de alta partel), observa ca daca formula laissez faire n'a fost partea
principal& a teoriilor utilitare ale lui Bentham, in practica insa, ea a
fost fermentuI intregei opere a marelui filozof. Contrazicerea aceasta,
la un spirit asa de logic ca Bentham, are totus o explicatie: greseala
cea mare a fiziocratilor a fost aceea de-a fi dat o important& exagerata
agriculturii, procIamand-o drept singura si excIusiva artera de producere
a bogatiilor. Dac& o asemenea greseaTa putea fi chiar necesar&
In Franta, Ora aproape exclusiv agricol& in aceit vreme, apoi ea nu
putea prinde in industriala Anglie, fapt, care face si pe Adam Smith
s& critice pe fiziocrati, cum am vazut mai sus.
Faptul, insa, ca desi dusman al fiziocratilor, Bentham Te-a adoptat
totus ideile si le-a pus in practia, se datoreaz& Fara Indoial& imprejurarii
ca teoriile lor, daca nu erau chiar adevaruri absolute, corespundeau
taus nevoilor reale ale societatii moderne nascande si se
impuneau, din aceast& pricina, cu fatalitatea organica a unei necesitati
imperioase. De altfel, insus Jean-Jacques Rousseau, des' dusmanul
constient al §coaTei, a urmarit tusk' in practic& acela§ %el si a
ajuns la aceea§ incheiere la care nazuiau si fiziocratii. In adevar, el
partizanul unui contract social, nu putea admite conceptia fiziocratica
a ordinii naturale la baza societatei. Cu toate acestea, si Jean-
Jacques Rousseau si fiziocratii, afirmandu-si, eel dintai contractul
social cei din urma ordinea naturala, lucrau pentru unul §i acela§
1) A. V. Dicey. — Lecons sur les rapports entre le droit et l'opinion publique
isn Angleterre, Trad. de Jeze, Paris, 1906, Giard, p. 136.

ECONOMIA SALARIATULUI 185
scop, atins de altfel de revolutia franceza libertatea, fie, dupa Jean-
Jacques Rousseau, conforma cu elauzele unui ipotetic contract social;
fie, dupa fiziocra%i , conforma cu ordinea naturala a lucrurilor
-- in once caz, absolut necesara sporuIui de productie.
Sa vedem aeum, mijloacele puse in lucrare de fiziocrati ea sa ajunga
la aeest spor al productiei. Quesnay, in maximele sale, propune urmatoarele:
#Proprietatea pamanturilor ea cea a bogaIiilor mobiliare
sa fie asigurata aeelora can le poseda ; eaci sigurama proprietatii
este fundarnentul esential al ordinei economice a societaIii. Fara
certitudinea proprietaIii, pamantul ar ramane inculo (IV). Apoi,
maxima XIII: 4Fiecare sa fie fiber sa cultive pe pamantul lui aeele
produete, pe can interesul, facult4ile sale si natura terenului i le
dieteaza, pentru a trage eel mai mare profit cu putintaa. Iar in XVI:
4Sã nu se impiedece de loc comer -oil exterior al marfurilor de prisos ;
clici co eat debitul creste cu atat creste produccia*.
Mercier de la Riviere, serie in L'ordre naturel et essentiel des socidte's
politiques: #Sensul in care trebuie luat aiei termenul bogalie fiind
astfel determinat, devine evident ca cea mai mare bogatie posibila
nu poate fi cleat rezultatul eelei mai man i abundence posibile a produselor
nationale, bucurandu-se in chip constant de eel mai mare
pre % posibil ; pre% care nu poate domni Ia o natiune deat prin mijlocirea
eelei mai desavarsite fiber -tali posibile in comertul ei. Bagati
de seama a nu zie cà preItil eel bun al produselor se poate obtine
printr'un comer% mare ; ei printr'o mare libertate a comercului: aceasta
observatie e importanta, eaci comertul n'are foe deat dupa ee prelurile
au fost fixate de coneurema, concurenta care nu poate rezulth
deat din libertate. Ash, acest pre% bun poate foarte bine existh cu o
mare libertate far& un mare comer% exterior, dar nieiodata cu un mare
comer % exterior, insa fara libertate# (Phys., p. 569).
Cum insa productia aceasta nu se poate obtine deat printr'o asigurare
a dreptului de proprietate, cum o afirma i Quesnay in una
din rnaximele mai sus eitate (IV), fiziocratii, desi inea timizi, se rostesc
pentru eonsolidarea proprietaIii. lath, in adevar, felul in care
se exprima aeelas autor in aeeasta privinta: 4Proprietate, siguranta,
libertate, iata ordinea sociala in intregimea ei; de aiei, dela dreptul
tie proprietate mentinut, in toata intinderea lui naturala i primitiva,
vor rezulth in chip neeesar toate a§ezamintele, can constituese
forma esen%iala a societa%ii: putqi privi acest drept de proprietate

186
ECONOMIA SALARIATULII/
ca un arbore, jar toate asezamintele sociale ca niste ramuri pe can
le nutreste si can ar murl imediat ce s'ar deslipi de el* (Phys., P. 615).
Jar mai departe: #1Noi cautarn sa consolidam dreptul de proprietate,
jar nu sa-I tulburhm ; vederile noastre i interesele noastre comune
sunt de a garanth acest drept in toath plenitudinea lui, in toata intinderea,
pe care o aveh inainte de a ne gandi sa ne intrunirn in societate.
Or, inainte de aceasth reunire, era de eser4a dreptului de
proprietate ca eram cu to -0i de-o potrivh liberi sä tragem din el cel
mai mare numar de f oloase ; acest drept, care era in fiecare om in mod
firesc i necesar, independent de voincele arbitrare ale celorlal/i oameni,
nu era limitat, in fiecare din noi, deck de necesitatea de-a nu
jigni, in cei1ali, acelas drept i neatarnarea lui* (Id., pp. 614-615).
Dupa ce autorul arata eh dreptul de proprietate, fiind masura
omului, legile privitoare la el nu pot fi cleat acte declarative
de datorii si de drepturi, arata apoi cä libertatea aceasta contribue
la immulprea producciei: ql...umea merge atunci dela sine ; dorino
de-a se bucura i libertatea de-a se bucura, neincetand sä provoace
immulOrea produselor i sporul industriei, ele imprirna intregei so-
o miscare, care devine o tendinfa perpetuh catre starea cea
mai buna posibila*. Trecand la libertatea convenciunilor, Mercier
afirma ch ea nu e sterila, 4caci dupa aceste contracte, i presupunAnd
ca toata siguranIa este castigata, cum trebuie sä si fie, propriet4ii
personale si mobiliare a cultivatorilor, ei n'au interes mai mare decat
acela de-a immulII investirile, pentru a immulci productele, deoarece
venitul lor creste in proporlia acestei immul/iri. Asa eh si in aceasta
direc/ie libertatea este germenul abundentib (p. 619).
Vazand cele ce se petrec in jurul lor, cu perceperea salbatica a unor
impozite ruinatoare, fiziocratii au cerut ca impozitul sa nu se puna
asupra capitalului ci numai asupra venitului net. Quesnay, in maxima
V zice: #Impozitul sa nu fie distructiv, sau disproporcionat
CU massa venitului nacional», jar Mercier de la Riviere, ca si induplice
pe rege di nu abuzeze de fiscalitate, ii declara coproprietar al produsului
net al parnanturilor din regatul lui, i defineste astfel impozitul:
4(0 por/iune luath din veniturile anuale ale unei naliuni, cu scopul
de-a forma veniturile particulare ale suveranului, pentru a-I pune in situgia
de-a suscine sarcinile anuale ale suveranitacii sale* (Phys., p.473).
Teoriile fiziocratilor au fhcut, neaparat, multa valva in Frana ca
si in toate continentului, dar aplicarea lor a lost aproape nula.

ECONOMIA SALARIATIJIATI 187
Un singur om a ajuns sá conduca treburile publice in Franca, acesta
a fost Turgot, ministru, in doua randuri, al lui Ludovic al XVI-lea.
Desi Turgot pretindea ca nu face parte din tagma fiziocracilor, totus
el profesa idei absolut la fel si multe din ele a cautat, ba unele a reusit
sa le puna in lucrare. Asa, de pilda, dandu-si seama ca lipsa de cultura
aduce raritatea i scumpetea graului, el scurteaza, prin decretul dela
13 August 1766, dela doi ani, la vase luni, termenul de afisare pentru
destelenirea pamantului. In acelas scop, el determina pe rege sa ridice
toate obstacolele, can se opuneau la libera circula0.e a graului si la
comequl lui slobod. In adevar, iata ce cetim in decizia Consiliului de
Stat, dela 13 August 1775:

188
ECONOMIA SALARIATULUI
radicala modificare a legislaIiei. Dar legiuirea franceza n'a putut Ii
modificata in chip brusc, fara o puternica comoIie. A modifica o le-
- zice Jehring — este a smulge un polip, care se cramponeaza
cu mu i de ghiare. Albert Schatz exprima, nu se poate mai bine
(Op. cit., p. 30), aceasta stare de lucruri i indica in acelas timp
remediul, care a si lost aplicat, in cele din urma, de RevoluIie: #S'a
incercat — scrie Schatz — sa se organizeze averea Framei, reglementand,
pentru a o desvolta, and agriculture, cand industria, cand
comercul. Agriculture vegeta sub povara birurilor si a stavilelor de
tot felul. Mizeria e atat de dureroasa la sate, incAt o intreaga literatura
economica — cea pe care o reprezinta de obicei Boisguillebert
si Vauban— e creata pentru a o descrie. Industrie se sufoca sub
stramta reglementare ce-i este impusa si care devine din ce in ce mai
incompatibila cu complexitatea in crestere a vieii economice. Industriasii
doresc sa scape de organiza -cia corporativa. Comercul, in
fine, se plange de o organizare, care are drept consecinca neincetate
rfizboaie. El cere pace si libertate. S'a crezut ca na -ciunea nascanda
qi-ar putea organiza viala intr'un spaIiu ingust i inchis, fiecare din
rotilele ei ascultand de impulsiunea unui conducator atent. Or, na-
Iiunea a crescut ; ini%iativà , autonomie, responsabilitate individuala,
devenisera no -ciuni curente. Edificiul legislativ, in care era inchisa
na -ciunea, crapa. La nevoia de aer, care devenise generala, trebuia
raspuns prin deschiderea ferestrelor. Totus, s'a scurs vreme multa
'Ana ce ferestrele sä fi fost deplin deschise i asezate simetric*, —
revolutia a izbucnit crancena.
8. — Oborirea servagiului
Primul si cel mai important act al Revolutiei franceze a lost cel din
noaptea de 4 August 1789, prin care regimul feudal a fost oborat,
desi numai in principiu, dintio data si in intregimea lui. Graba aceasta
a revolutiei, de-a regulh situaia Iaranimii, se explica prinaceea
ca patura sateneasca a fost, dupa cum am vazut, cea mai impilata
cea mai nenorocita, sub vechiul regim.
Articolul 1 din decretul Adundrii nationale, prin care se declara
desfiimat regimul feudal, suna astfel:
#L' Assemblie nationale cldtruit entierement le regime foodol et decrete
que les dro its et devoirs tant fiaudaux que censuels, ceux qui tiennent a

ECONOMIA SALARIATULUI 189
la mainemorte reelle ou personnelle et ceux qui les representent sont abolis
sans indemnites et tous les autres declares rachetables, et que le prix et
le mode de ces rachats seront fixes par l' Assemblee nationale*.
Au urmat apoi decretele dela 15 Martie 1790 si dela 14 Iunie 1793,
can desfiin4eaza si de fapt feudalismul.
Ar Ii, insa, o greseala enorma sä credem ca o opera atAt de insemnata
si atat de profunda, ca cea a desfiincarei drepturilor feodale, s'a
putut face in timp atat de scurt, pe cale revolutionara i numai din
vojna unei Adunari na0.onale. Adevarul e ca decretele Adunarii
naIionale franceze, n'au facut deck sa consacre, in haina legala, o
stare de fapt cu mult anterioara ; cele trei decrete ale Adunarii au
inlaturat ultimele ramasile si sgura de pe un foetus gata nascut.
In adevar, precum am amintit foarte in treacat in paragrafele ce
preced, imediat ce renaste economia monetara, Varanii francezi ca
si cei de pretutindeni Ii rascumpard o parte din corvezile pe cari le
prestau in natura si se obliga ca in schimbul ion sä dea seniorului o
redeven0 in bani, un cens, fie fix, fie propoilional. Cu chipul acesta
se desfiinIeaza servagiul in Europa.
Vicontele d'Avenel, ocupAndu-se de aceasta chestie, scrie: #Servii
erau, asadar, parte integranta din averea funciara. Cand, cum si de
ce starea aceasta de lucruri a disparut facand loc unei alteia au totul
deosebita, in care seniorul a pierdut, in acela§ timp pamantul si oamenii
sai? Care a lost data oborarii iobagiei si can au lost motivele
can au determinat liberarea servului? Istoria nu pare a le Ii definit
cu toata limpezimea 'Ana' in ziva de azi. Ca aceasta liberare sa fi fost
un mare act de dreptate, savAr§it in chip fiber, ha si spontan, de catre
cei tan i in folosul celor slabi, de catre cei bogai in folosul celor saraci,
e greu de crezut, °rick de pain ai Ii inclinat spre scepticism* (Op.
cit., I, pp. 168-169).
Dar, in definitiv, evenimentele de amanunt, can au insOt liberarea
iobagilor — si can nu pot Ii decat cele trei revolutiuni din veacul
XV — n'au nici o insemnatate pentru noi. Cauza generala, care a
acIionat in direclia desrobirii servului, este exact aceea§, care a determinat,
in pragul Evului Mediu, desfiinIarea robiei. Immulcirea
populaIiei a facut sa nu mai fie nevoie ca lucratorul sa ramttie lipit
de glie.
Vicontele d'Avenel a fost izbit de problema gradului de densitate
aito tntile pl n nimp invprc_ Tata. in adevar, ce scrie el in

190
ECONOMIA SALARIATULUI
aceasta priviuta: uAtingem aici chestia economica, care, dupa noi,
a indulcit mai intai i apoi a facut sá dispara servagiul: nevoia de
bra -co> (Op. cit., I, p. 168). Intelesul acestei fraze e ca avand nevoie
de bra -te, nobilii au dat pe pamanturile lor, ca sä atraga pe
ele satenii din im.prejurimi. Sistemul acesta de atragere a taranimii
generalizandu-se, ar Ii dus la oborarea completa a iobagiei.
Neaparat, sunt fapte, care confirma acest punct de vedere, dar ele
nu constituesc regula generala, i apoi, ca sa poata un nobil atrage
cu usurin -ca satenii straini pe domeniul lui, acesti sateni trebuie sà fi
lost, in prim.ul loc; numerosi si in randul al douilea, liberi. Ceace nu
mai coincide cu lipsa de brute a lui d'Avenel. Adevarul e ca populutia
rurala imm.ul -tindu-se, ea n'a mai trebuit sa fie Iinuta lipita de glie
ca sa lucreze pamantul, ne m.ai avAnd la dispozitia ei pamAnt din
pustiu aiurea.
Disparicia servagiului, in pragul timpurilor moderne, se datoreaza
exact acelorasi cauze si a urm.at absolut aceleasi faze ca i disparicia
robiei, la inceputul Evului Mediu.
Ih adevar, la inceput biserica crestina indeamna pe credinciosi ia
manumisiuni um.anitare, can se fac pentru iertarea phcatelor i odihna
sufletului celor raposaci ; exact acelas lucru se repeta acum cu
liberarea iobagilor. In adevar, vicontele d'Avenel, reproduce un act
din secolul X, prin care un drept-credincios manumite un sclav al
sau, Darem, pentru asigura imparaIia cerurilor, i un alt document,
tot din acelas veac, prin care un alt senior îi manumite
sclavi, In numar de o suta. Si apoi, #sarind sase secolo, acelas autor,
citeaza acte, cu un colqinut aproape identic, prin can stapAnii Ii
libereaza de data aceasta servii.
Aceleasi cauze au produs aceleasi efecte, i oricat de putin importante
i s'ar parea vicontelui d'Avenel aceste manumisiuni umanitare,
ele ti au totus importanca ion. In once caz, ele sunt simptomul unei
profunde clatinari a institu -kiei.
Cand indivizii unei societai,i incep sa-si dea seam.a de nedreptatea
unui asezamant, faurit in favoarea lor, insemneaza cà acel asezamant
nu le mai este indispensabil si nu le mai slujeste la mult i ca el e pe
calea
Manumisiunile umanitare dela inceputul crestinismului au fost
preludiul caderii celei man i a economiei esclavagiste, jar acum, liberarile
um.anitare ale iobagilor prevestesc caderea economiei servile

ECONOMIA SALARIATULUI 191
Ba, ceva mai mult, exista i alta faza comuna in declinul scIaviei
ca si in cel al servagiului.
In adevar, am vazut ca atunci cand societatea romana se descompune
i cand economia esclavagista cade, rnanumisiunile sclavilor
se imrnul -tesc enorrn. Cum insa, bra -tele erau Inca tot rare, manumisiunile
se fac de obiceiu cu clauze imposita libertatis causa, ca fostul
sclav sa lucreze in folosul fostului sàu stapan si de multe on aceste
clauze erau asa de apasatoare incat cel rnanumis ramanea de fapt
Lot sclav. Or, exact acelas lucru se intarnpla i cu liberarea servilor.
Sunt foarte multe docurnente, din cari se vede ca un senior sau o
rnanastire Ii libereaza toti servii de pe movie, cu conditia lush' ca ei
urrnasii lor sa rarnana tot In hotarul lor, sub pedeapsa de a-si vedea
anulata rnanurniterea sau parnantul sechestrat in folosul seniorului:
#Lucru asupra caruia seniorul e neindurat si care revine fara incetare
In cartile de liberare, este obligatia pentru colon de-a nu parasi domeniul.
La 1261, locuitorii din Saint-Aubin (Franche-Comte) recunosc
in chip solemn si fafa de rnartori ca parnanturile br vor apartine
seniorului locului daca ei Ii parasesc dorneniul. Vasalii seniorului din
Torrelles, in Rousillon, sunt dispensaIi de obligatia de a se Furth
garan -ti pentru senior, cu condi -tia sa se angajeze, ei i urmasii lor,
sa locuiasca totdeauna la Torrelles. Servii de rnana-rnoarta,
se obliga in chiar actul de liberare, sa nu se casatoreasca in afara de
satul lor. Clauza aceasta face parte integranta din act ; oare n'a fost
ea si cauza lui determinanta (d'Avenel — Op. cit., I, p. 179).
Ba, ceva rnai mult , situa -tia aceasta i grija aceasta pentru nobili,
de a nu-si pierde popula -tia liberata de pe domeniu, se prelungeste
Oa in veacul XVIII, caci d'Avenel reproduce un act cu continut
identic celor precitate, datand din anul 1773%
lath dar ca cu tot actul de libera -tiune, caracteristica esen -tiala, care
facea din individul medieval serv, rarnane in picioare: adica el continua
sa fie lipit de glie, in chip conventional, del de drept el e om
liber ; intocrnai ca sclavul antic, care suporta atatea clauze imposita
libertatis causa, meat de fapt el ramane tot sclav, del de drept e socotit
om liber.
Manumisiunele urnanitare ca i aceste rnanusirnuni conditionate,
cornune, cum am vazut, i apusului sclaviei, nu sunt in realitate
decat fazele interrnediare, intre disparitia econorniei servile si nagterea
aceleia a salariatului ; precum in pragul tirnpurilor medievale,

192
ECONOMIA SALARIATULIJI
disparitia sclaviei s'a facut aproape cu aceleasi modaliati si in mod
succesiv pan la definitiva intronare a servagiului.
Dar nu e numai atat, disparitia aceasta treptata nu s'a succedat
numai in timp, ci si in spa -tiu i aici teoria noastra se verifica
pe deplin. In provinciile mai populate ale Fran -tei, servagiul
dispare foarte de timpuriu, fapt pe care-1 constata insus d'Avenel:
((nu se cunoaste eliberarea in Bretania, in Evul mediu, decat
in Iara lui Leon; aici numai arendasii sunt numiti servi, ceiace
nu s'a mai vazut in restul peninsulei armoricane Cu inceperea veacului
1X; in Normandia, d. L. Deslile nu gaseste nicio urma de servagiu
cu inceperea veacului al douisprezecelea si in Languedocul de
jos nu mai existau urme de loc, in veacul XIII>> (Op. cit., I, p. 171).
In alte localita -ti dimpotriva, servagiul se pastreaza vreme mult mai
indelungata: 4A.ceasta opera -tiune— scrie d'Avenel (pp. 181-182) —
nu s'efacut, o repet, in chip general si simultan. Regiunile in can
servagiul a Intarziat mai mult, sunt tocmai portiunile de teritoriu
cele mai desmostenite de natura, rile cele mai sterpe si mai
saraco.
La ineeputurile Evului mediu, lucrurile s'au repetat aidoma cu
sclavia. Ea a disparut mai intai in parcile Europei cu pamant fertil
cu populatie mai dens a s'a mentinut intocmai ca servagiul —
in localita -tile sarace si depopulate. i lucrul e foarte explicabil: randul
la cultura, al pamanturilor mai sterile, vine mai tarziu ; ele nu sunt
supuse plugului decat atunci cand pamanturile cele bune nu mai pot
indestula trebuintele popu1a0ei. Or, densitatea unei populatiuni e in
raport direct cu productivitatea solului, pe care-1 ocupa. Asa C iobagii,
aseza -ti pe un pamant mai sterp, au venit mai tarziu la rand
ca sa se libereze, pentru ca s'au immul -tit mai greu, indeplinind astfel
mai tarziu conditia esenciala a muncii salariate — acel grad mai mare
de densitate a popula -tiei necesar muncii libere.
Dar cu cat popula -tia Europei crestea mai mult, cu atat cauzele,
can cereau oborarea iobagiei, se intindeau mai mult ; jar atunci and
pricinile acestea au ac -tionat in chip intens asupra intregei Europe
apusene, revolucia a izbucnit, servagiul a lost desfiintat in Franta
si mai apoi in toate -tarile Europei, can au ajuns pe rand in situatia
economic a si la gradul de densitate al popula -tiei Frantei. Unora din
aceste popoare nu le-a venit randul decat in a doua jumatate a secolului
trecut, cum e de pilda, Austro-Ungaria, Polonia, Rusia, Ro-

ECONOMIA SALARIATULCI 193
mania, etc., atunci are loc oborarea restului de iobagi de pe vechiul
Continent.
Acelas fenomen s'a produs, dupa cum am vazut, si n ce priveste
sclavia coloniala.
Unele State, ajunse mai de timpuriu la un grad mai inaintat de
densitate a populatiei lor, au oborat mai curand sclavia neagra ;
altele, ramase mai in urma, au abrogat-o mai tarziu.
Dupa cum se vede, dar, totul depinde de numarul locuitorilor
unei tari. Or, in ajunul revolutiei celei man, Franta ajunsese la un
asa grad de densitate a populapei ei, inctit nu mai era nevoie ca
muncitorul sa fie lipit de glie, pentru a-1 obligh sa lucreze. Numarul
eel mare de locuitori i faptul ca pamantul era complet ocupat,
ii lipea pe el de fapt de brazda care I-a vazut nascand si in ask
imprejurari, productia se gasea asigurata i fara intervenOuni legale.
Muncitorul a putut fi declarat prin urmare liber, ceeace,
de aide!, a si facut revoluOa franceza.
§ 9. — Desfiintarea corporatidor
Dupa sate a venit randul oraselor. Am vazut ea Turgot desfiinteaza
corporatiile, sub presiunea nevoilor sociale, can se pot rezuma
la una singura: sporul productiei, i ca Maurepas, succesorul
sau, le reinfiinteaza in acelas an. Caracteristic insa e ca reinfiintarea
breslelor se face cu asa modificari incat cindustria i comertul sa nu
fie lipsite de avantajele ce decurg din libertate# — cum glasueste
preambulul edictului de reintronare a corporatiilor.
In cele din urma, revolutia suprima corpora -One, la 15 Fevruarie
1791, in urma propunerei lui Dallarde,

.194
ECONOMIA SALANIATULUI
ora§e, o libertate de fapt, pe care revolucia nu va face decat s'o
consacre *i in drept.
DealtIel, insu§ faptul ca Turgot s'a gandit sa suprime breslele
Inainte de revolucie, dovede§te ea ele devenisera o piedica mare
pentru sporul neincetat al producIiei, necesitat de cre§terea fara
curmare a populnciei.
Adam Smith a relevat acest lueru, nu se poate mai bine: #Statutele
corporqiei scrie el — reguleazA eAte ()data numarul ucenicilor
ce poate avea un maistru §i mai totdeauna numarul anilor
ce trebuie sa dureze ucenicia. Scopul acestor regulamente este de
a restrange concurenla la un numar de indivizi mult mai mic deck,
acela, care ar fi Imbra/i§at acea meserie fafa aceasta restriqie.
Limitarea numarului ucenicilor restrange direct concuren0;
lunga durata a uceniciei o restrange intr'un chip malt mai indirect,
dar nu mai puVin eficace, urcand cheltuelile educaviei industriale*
(Op. cit., I, p. 157). Turgot, pornit dela acela§ punct de vedere,
propane regelui desfiir4area jurandelor, motivand astfel aceasta
propunere: ((Sire, privesc distrugerea jurandelor §i desfiincarea tuturor
piedecilor, pe can acest a§ezarnant le pune industriei §i panii
saraee §i laborioase a supu§ilor Vo§tri, ca una din cele mai mani
binefaceri pe care o puteVi harazi poporului Vostru: dupa libertatea
comerIului de grane, aeesta este cel mai mare pas, pe care il are de
facut administracia pentru ameliorarea sau mai bine, pentru regenerarea
regatului. Aceasta a doua operaIie va Ii pentru industrie,
ceiace Intaia a lost pentru agrieultura, en cat va Ii facuta mai curand,
cu atat progresele industriei von marl curand bogaTiile Statului))
(Oeuvres, II, p. 248).
Bentham, de partea lui studiind mijloacele de tsporire a boga-
0.eih, ziee csa ea se poate
I) Prin combaterea prejudecaiilor defavorahile muncii. El merge
pana acolo luck cere desfiinorea prea multelor sarhatori din
ihrile catolice. i(*i nu trebue§te socotita numai pierderea acestor
dar §i pierderile can rezulta din apucaturile vicioase ale
a cestei lern incurajatao;
2) Se spore§te munca, dandu-se ocupqiuni productive anon clase
de oameni, can nu produc nimic, cum sunt delinuO, cer§etorii, soldatii ;
3) Substituiti motivelor coercitive motive atragatoare,
pedeapsa cu rasplata. OboraIi, Cu precaOunele necesare, serviciile

ECONOMIA SALARIATT_ILIJI 295
in natura, corvezile, robia. 0 Tara de servi va fi totdeauna
saraca. Platiçi munca in bani ; rasplata amestecandu-se pichtura
Cu picatura cu munca, Ii indulceste amarul. Fiecare lucrator liber
va valora doi sclavi. Reflexia aceasta s'a prezentat adesea in
aceasta lucrare, dar e atat de dreapta i atat de prielnica ornenirei, ca
nu trebuie sã-rni fie teama Ca o repet prea mult# (Oeuvres, IT, p. 225).
Dach in privinta agriculturii, interesul cel mare era numai pentru
sporirea productiei; in privinta lucrarilor industriale s'a ridicat
acum i o a doua dificultate: pe langa ca era nevoie de-un spor evident
al productiei, apoi immultirea excesivO a populatiei cerea
sh se dea de lucru sutimilor de mu i de oameni, ajunsi muritori de
foame. Or, Cu sistemul corporatiilor aceasta era imposibil. Si atunci
s'a inceput sä se pledeze libertatea muncii. Cum Anglia era mult
mai inaintata, din punct de vedere industrial, primele nazuinte
pentru liberarea muncii, s'au facut sinitite acolo. Adam Smith
aphra Cu multa caldura libertatea lucratorului: #Cea mai sfanta
cea mai inviolabila din toate propriefatile scrie el — este aceea
a propriei munci, pentru ca ea este izvorul originar al tuturor celorlalte
proprietati. Patrimoniul saracului e puterea si indemanarea
mainilor sale, — a-1 impiedeca sa intrebuinteze aceasta putere
indemanare, In felul cum crede el mai potrivit i , atata vreme cat
nu aduce vre-o vatamare altuia, insenmeaza o violare manifesth
a acestei proprietati primitive. Este o uzurpare strigatoare, atat
a libertatii legitime a lucratorului cat si a libertatii acelora Can ar
fi dispusi sh-r dea de lucru; aceasta insemneaza sa se impiedece,
In acelas timp, pe unul de a putea sa lucreze ceeace vrea, i pe al
douilea de a intrebuinta pe acela care i se pare bun. Se poate cineva
increde Cu toata siguranta in prudenta aceluia care ocupa un lucrator,
pentru a judeca daca acest lucrator merita intrebuiatare, pentru
C h el are destula grija de interesul lui. Aceasta solicitudine, pe care
o ‘afecteaza legiuitorul de-a preveni sa nu se intrebuinteze persoane
incapabile, este, evident, tot atat de absurda pe cat e de opresiva))
(Op. cit., I, p. 160). Si apoi mai departe, Smith arata C impiedecareo
circulatiei muncei e in defavoarea productiei: #Tot ceeace
stanjeneste libera circulatie a muncii, stanjeneste deasemenea cea
a capitalurilor ; cantita tea de fonduri, ce se poate varsa Intio ramura
a comertulni, depinde mult de aceea a cantitalii de munch
ce se pate intrebuinta in ea # (p. 177).

196
ECONOMIA SALARIATULUI
Apoi, in altk parte a lucrarii sale (II, pp. 32-33), Adam Smith
e si mai lamurit. El arata, cum o vor arata mai tarziu economistii
liberali ai Franlei, ca fiecare individ urmkrindu-si interesele lui,
contribue in acelas timp la satisfacerea intereselor generale: ((Fiecare
individ face, fara incetare, sforprile cele mai man i pentru a
(la capitalului de care dispune, intrebuinIarea cea mai avantagioasa ;
prea adevarat, el are in vedere propriile sale interese si nu pe cele
ale societkIii; dar grija pe care o are de-a gasi avantagiul eau personal
il conduce in chip firesc, sau mai bine in chip necesar, sa prefere
acel fel de funcIie, care e i cel mai avantagios pentru societate)).
Bentham, de partea lui, demonstreaza in modul urmator peri-
°oleic amestecului guvernalor in afacerile particularilor: dnteresul,
pe care-1 are un om in afacerile unui altuia, nu e niciodata atat
de mare ca interesul fiecarui in propriile sale afaceri. Luati in consideraIie
tot cc trebuie pentru cea mai bunk alegere a antreprizii
sau a mijloacelor cc trebuesc puse in lucrare i ve -ci vedea in chip
constant, ck omul de Stat, atat de dispus sa se amestece in toate
amknuntele industriei i comercului, nu e superior intru nimic indivizilor,
pe can vrea sk-i guverneze i Ii este in chip necesar inferior
in multe privin-w) (Oeuvres, II, p. 205).
In fine, J.-B. Say, bizuindu-se pe experienIa facuta in Anglia,
argumenteazk precum se va ceti, avantajele mulled industrial°
libere: #Persoanele, can citeaza Anglia pentru a justifica lancurile
cu can ar voi s ncarce industria, ignoreaza c& orasele Marei-Britanii,
unde industria infloreste mai mult i can au ridicat manufacturile
acestei OH la un foarte malt grad de splendoare, sunt tocmai
orasele, can n'au corporaIii ca Manchester, Birmingham, Liverpool,
Glasgow, can acum douk veacuri erau niste orasele,
can yin azi, sub raportul bogkIiei si al populqiei, imediat dupd
Londra, i cu mult inaintea lui York, Cantorbery i chiar Bristol,
orase vechi, favorizate i capitale de provincii man, dar in cari iii-
dustria era supusa unor impiedecari gotice)) 1).
Trecand apoi la situalia din Frairp, Say scrie: ((Se cunoaste activitatea
prodigioask a catorva mahalale din Paris si in deosebi a
foburgului St. Antoine, unde industria se bucura de mai multe
l ) J.-B. Say. — Trate &economic poitique, Paris, 1841, Guillaumin, p. 194.

ECONOMIA SALARIATULIJI 197
libertati. Exista anume produse, ce nu se pot gasi cleat acolo. Cum
se poate dar cà acolo lucratorii sunt mai indemanateci, fara ucenicie
i fara corporatii suite, cleat in restul orasului, unde sunt supusi
acestor regule, pe can voiesc sa ni le infatiseze ca esentiale?
Asta insemneaza ca interesul privat este eel mai indemanatec dintre
maistri)). i apoi ca incheiere: Tot ash precum un foburg prospa:
reaza lAnga un oras cu corporatiuni, precum un oras liberat, prospereaza
in mijlocul unei tari, in care autoritatea se amesteca in
toate, — o natiune, care va fi usurata de toate lanturile, va prospera
in mijlocul celorlalte natiuni reglementato (Id., p. 196).
Turgot, cand a propus regelui proiectul sau de oborare a jurandelor
i corporatiilor, a avut in vedere toate acestea, caci iata ce
scrie:
#Momeala mijloacelor financiare a fost, fara indoiala aceea care
a prelungit iluzih asupra prejudiciului imens pe care existenta
comunitatilor a pricinuit-o industriei i asupra atingerilor, pe can
ea le aduce dreptului natural. Aceasta iluzie a mers, la unele persoane,
pana acolo incat au putut afirma ca dreptul de-a lucrh e un
drept regal, pe care regele ii puteh vinde i pe care supusii erau datori
cumpere. Ne grabim sä respingem astfel de maxima. Dumnezeu,
dand omului trebuinte, i-a daruit in chip necesar izvoarele
muncii, facand din dreptul de-a munci proprietatea fiecarui om
aceasta proprietate e primordial, e cea mai sfanta i cea mai
imprescriptibila din toate. Privim ca una din cele mai dintai datorii
ale dreptatii noastre i ca unul din actele cele mai demne de binefacerea
noastra, de-a libera pe sup usii nostri de toate atingerile
aduse acestui drept inalienabil al umanitatii. Voim, prin urmare,
sa desfiintam aceste a sezaminte arbitrare, can, nu permit saracului
sa traiasca din munca lui; can resping un sex, caruia slabiciunea
lui i-a dat mai multe trebuin4e, si mai putine izvoare, i can par a
incuraja seduqia si stricaciunea, osandindu-1 la o mizerie continua;
can sting emulatia i industria, i fac chiar inutil talentul la aceia,
pe can imprejurarile nu i-au facut sa intre intr'o breasla# (Oeuvres,
II, p. 306).
Cu acest preambul a desfiintat Turgot, sub Ludovic XVI, corporatiile
si tot cu el le desfiinteaza mai tetrziu revolutia.
In ce priveste comertul, el si-a cucerit libertatea cleplina exact
pe aceleasi cai i cu aceleasi mijloace.

198
§ 10. — Contra muncii coalizate
ECONOMIA SALARIATULUI
Cu alte cuvinte, dar, populatia immultindu-se enorm i capitalul
intarindu-se, de-o parte prin abundenta numerarului, n'a mai fost
nevoie, pentru garantarea productiei, nici de inlantuirea capitalului
nici de cea a muncii, can incepusera sa se echilibreze. De aceea
Statul renunta la once interventie, fie in favoarea capitalului fie
In favoarea muncii, lasand intre ele jocul liber al cererii si al ofertei.
Cu toate acestea, nu putem Inca' afirma ci sistemul liberal era
instituit in toata plenitudinea lui. In adevar, capitalul, la inceput
destul de tare ca sa in piept muncii cu totul liberh, nu era Inca
In stare sh lupte impotriva muncii coalizate. Si in adevar, cu tot
liberalismul inch cald i proaspat al sfarsitului veacului XVIII ; cu
toath tendinta de neinterventie intre capital si munch, puterea publica,---dreptul—s'a
vazut nevoith sa intervina i s interzich, panh
la o completh echilibrare, pana la o desavarsita intarire a capitalului,
mice coalitie muncitoreasca.
In adevar, in Anglia asociatiunile muncitoresti sunt interzise,
la 1800, prin legea cunoscuta sub numele Combination Act, din
timpul domniei lui George III. Prin aceasth lege se interzice lucrhtorilor
sh se asocieze cu scopul de-a cere imbunfithtirea soartei lor.

ECONOMIA. SA.LARIA.TULCI 199
Franta a avut si ea parte de o loge indentica. E legea zisa Le
Chapelier, dela 14 Iunie 1791, care interzice, ca si Combination Act
In Anglia, once coalitie muncitoreasca. (iGandul lui Le Chapelier,
and a propus un astfel de decret, e exprimat limpede in expunerea
sa de motive. El vrea sa evite urcarea salariilor, i mice forma de
asociatie Ii pare detestabila, — el merge OM acolo inat se teme,
a, chiar sub forma de societaIi de ajutor, sa nu se ascunda sfortarile
facute de lucratori, pentru ameliorarea soartei lor* 1). E drept,
insa a in Franca sunt oprite i asociatiile profesionale ale patronilor,
i aceasta, cum arata Kovalewsky (La France a la veille de
la Revolution, II, p. 13) — cu mult inainte de revolutie i s'a men-
Iinut i dupa revolutie, pana in anul 1864, and capitalul intarindu-se
pe deplin, Napoleon III poate abrogia dispozitiunile articolului
414 din codul penal.
Germania, industrializata mai tarziu Cu miliardele Frantei, a
avut si ea parte, la timp potrivit, de-o asemenea lege. Este legea
contra socialistilor, a lui Bismarck, votata la 1878 si abrogata, sau
mai bine zis ne mai prelungita. la 1890.
Dicey se intreaba: ce-a putut determina, in Anglia, o lege atat
de reactionara ca Combination Act, jar singurul raspuns pe care-1
poate da e cä parlamentul dela 1800, care a votat-o, era compus
numai din aristocrati, pe cand parlamentul dela 1824, care o desfiinteaza,
avea tfl sanul lui si cativa reprezentanti ai lucratorilor,
can ar fi determinat aceasta abrogare.
Raspunsul lui Dicey este, vadit, neindestulator. In primul loc,
reprezentatqii lucratorilor erau prea putini la numar ca sä poen
provoca un vot in favoarea lor, precum tot atat de putin ar fi putut
impiedica, la 1800, votarea legii, daca ar fi fost prezenti in Camera.
De altfel, prezeto in Adunarea franceza a reprezentanOlor tuturor
claselor sociale, n'a putut impiedeca votarea legii Le Chapelier cu
conIinut absolut indentic i Inca in toiul revolutiei.
Emil Olivier, raportorul legii pentru modificarea artieolelor
414 416 din Codul penal francez, contra coalitiilor muncitoresti,
nu-si cla nici el pe deplin seama de rostul conIinutului acelor articole
curioase, de vreme ce se intreaba: ((Sub regimul nostril,
1) Histoire Socialiste, T. VI, Paul Brousse et Henry Turot. — Comakit et
Empire, p. 562.

200
ECONOMIA SALARIATULUI
fiecare lucrator in parte poate den sau refuza munca lui poate
fixa conditiuni1e in can o ofera ; precum fiecare patron e liber
a ccepte sau nu aceste conditiuni. Or, ceeace e licit pentru un individ,
cum poate deveni acelas fapt ilicit si condamnabil cand e
vorba de mai multi? (Saint-Leon -- Op. cit., pp. 649-650)#.
Ceeace Olivier nu-si putea explica la 1864 si ceeace Dicey explica
gresit acum, e totus foarte lamurit pentru noi. Coalitiile erau
ilicite i pedepsite ca atari, la inceputurile liberalismului, din pricina
sibiciunii deatunci a capitalului si a neputintei in care se gasea
de a tine piept rnuncii coalizate. Imediat insa ce capitalul se lutareste
indeajuns i e in stare sa %Ma piept inuncii 1ibere, toate aceste
legi dispar. Libertatea cea mai desavarsita pune stapanire pe intregul
camp al economiei politice. Lucratorii Ii cuceresc dreptul de
coalitie i apoi si de asociatie,— ceeace insemneaza dreptul la greva.
Aceasta a lost ultirna limita la care putea ajunge liberalismul,
fara a nu se denatura. Libertatea de-a muncl, °data recunoscuta,
trebuia recunoscuta i libertatea de a nu muncl; — libertate pentru
unul ca i pentru toti. Aceiasi libertate a lost recunoscuta si patronilor
— libertatea de-a angaja si de-a concedia lucratorii individual
sau in mass.
Greva si lock-out-1d sunt ultimii termeni logici, la can a ajuns
liberalismul, intronat de revolutia franceza.
§11. — Proprietatea absoluta
Inainte de a trage concluziile juridice, can se impun de pe urma
schimbarilor produse, — in Franta prin revolutie ; in celelalte tari
pe cale pacinica va fi nevoie s exarninam cat inai pe scurt cu
putinta, transformarile incercate de dreptu1 de proprietate, sub presiunea
nouilor nevoi socialc.
Am vazut c cresterea populatiei, in mai toata Europa, a cerut
cresterea productiei ei. Henry George exprima astfel aceasta lege:

ECONOMIA SALARIATT_TLEI 20r
atat el devine un object mai dorit si in consecinta proprietatea tinde -
sá se concentreze tot mai mult in mainile catorva s iin
acelas timp
dreptul de proprietate tinde tot mai mult spre o transformare tn
sens egoist, exclusiv i absolut. Asa, de pilda, in Europa medievala,
populaIia fiind rara, multe parnanturi au ramas necultivate; jar
cele supuse culturii se impageau servilor in schimbul unei redevente
foarte slabe. Din clipa, insa, in care populaIia incepe sa creasca„
concentraIiunea proprietaiii se face simIita. In Germania, de pilda,
— scrie Chamberlain (Op. cit., II, p. 829) -- «in veacul XIII, cand
germanii se consolidasera, caranul era, in intreaga Europa, un om
liber cu existenta mai bine asigurata decal azi. In veacurile XVII
si XVIII acelas Aran devine vegetarian)). In Frania, am vazut ca
se intampla acela§ lucru. Cauzele acestei degradari §i apasari a Iaranimii
se datoreste Inrnu1irii populaciei §i avantului luat de agricultura,
nevoita si hraneasch acum un numar cu mult mai mare
de gun. Valoarea parnantului crescand, el a inceput sa fie sustraa
Vandervelde, in al sau Socialisme et agriculture, descriein
culori vii procesul acesta de concentrare: ((sub vechiul regim, in
cele mai multe sate, existau locuri ob§testi insemnate, sau in oricecaz,
cultivatorul exercita asupra pamanturilor cultivate, dupa culegerea
recoltei, dreptul la pasunat. Secerisul ()data facut, locuitorii
saraci puteau ie§i la camp si strange spicurile cazute. Obiceiul obligh
chiar pe arendasi sa lase o cantitate de spice indestulatoare pentru
a le rasplati osteneala. Dar din clipa in care aaricultura trebuie
hraneasca o populatie unfit mai numeroasa, Leptul saracilor dispare,
pasunea gratuita este interzisa, plivitul suprimat: locurileobstesti
se gasesc din ce in ce mai ameni%ate in existent /a lor. E o
istorie trista cea a mijloacelor puse in lucrare pentru a despuia obstiile
satesti de proprietacile lor si de dreptul lor de folosinfa (p. 37))).
In Anglia fenomenul acesta s'a repetat. Daca consideram — scrie
Ashley (Op. cit., II. p. 336)— o istorie economica ca avand de object,
nu numai producVia bogatiei, dar i evolqia organizaIiei sociale,
trebuie sa recunoastem ca disparitia campurilor comunale este
una din cele mai man i probleme ce ea are de cercetat.
aranzitia catre starea de lucruri moderna adauga acela§ scriitor
— ocupd aproape patru veacuri, dar ea nu s'a efectuat cu o
egala repeziciune In timpul acestui lung spa/iu de vreme, §i niciodata
ea n'a afectat in chip uniform toate tinuturile Angliei. Au fost doua

202
ECONOMIA SALA.RIATITLIJ I
perioade de schimbari repezi, anume, dela 1470-1540 i apoi dela
1760-183N.
Fazele principale, prin care a trecut dreptul Varanului asupra
pamantului, sunt urmatoarele: la inceput Varanul avea drept la
atata pamant de eat avea nevoie, jar in schimbul acestui pamant datora
lordului o redeventa in bani i anumite zile de munca, la care
insa Ii puteh angaja un inlocuitor — copyholder. — Pamanturile
acestea erau transmisibile din tata in fiu. Mai tarziu,candlorziiincep
a sustrage iaranilor pamanturile, obiceiul se schimba. Dreptul /aranului
e limitat la litrei adica /aranul de/ine pamantul numai
in curs de trei genera/iuni. Mai tarziu, sub presiunea aceluias curent,
obiceiul se transforma jar. Taranii devin niste simpli arendasi
ai locurilor, platind o arenda anuala, fine, dar fara a aveh un contract
cu termen. A patra faza este cea a contractelor zise udantelates),
a caror durata obicinuita era de 21 ani. In fine, ultimh faza este
aceea cand Iaranul devine un arendas obicinuit, pe care lordul ii
Iineh dupa voin/a, at will si-1 puteh alungh oricand din hotarul sat.
Exact aceeas evolu/ie o urmeaza proprietatea si in Fran/a. Vicontele
d'Avenel (Op. cit., I, p. 245) scrie: #Contractele ordinare,
acele ale caror clauze i condi/iuni sunt identice cu ale noastre, au
o durata mult mai mare in Veacul de mijloc deck in tirnpurile moderne.
Par& in veacul XVII, se fac contracte pe via/a si chiar ((contracte
pe trei vie%i, consim/ite la trei plugari, can mostenesc contractul
de arendare pe care 1-au semnat, unul dela celalt, pana la
cel din urn& supraviquitor.
Deasemenea, se vad in Fran/a urme de contracte dantelate, caci
acelas autor scrie: #0spiciu1 din Soissons decide, la 1579, ca contractele
nu vor mai fi in viitor deck cel rnult 27 ani sau mai ptr/in*.
Cu cat timpul trece i cu cat provinciile se imbega/esc, cu atat
proprietarul devine mai egoist si durata contractelor de arendare
devine mai sawn ; contele d'Avenel, dandu-si seama de pricinile
can au ac/ionat in sensul restrangerii egoiste a dreptului de proprietate,
scrie: #Acesta a cost rezultatul ridicrii valorii pamanturilor,
sau al deprecierii metalelor pre/ioase, sau poate al ambelor
acestor cauze impreuna. In Varile bogate, arendarile erau mai min
lungi. In Flandra, in veacul al saisprezecelea, ele nu treceau in general,
de doisprezece ani. si in secolul al optsprezeeelea, ele sunt
reduse dela noua la sase ani in tot Nordul Fran/ei#.

ECONOMIA SALARIATULCI 203
Egoismul acesta exclusivist, catre care tindea dreptul de proprietate
in toata Europa, se explica i prin aceea ca proprietarii,
itiind sa cultive pamanturi din cc in cc mai sterpe, aveau
obligatia sa-si imbunata -ceasca solul. Or, pentru ca proprietarul sa
aiba tragerea de inima sa faca' aceste avansuri, el trebuia sa fie asigurat
de societate ca acel pamant e al lui, de aici, trebuinta unei
proprietaIi din cc in cc mai lamurita, mai certa si mai exclusiva.
J.-B. Say se exprima, in aceasta privin%à, cu o limpezime, care nu
asa nici o indoiala:

204 ECONOMIA SALARIATULU1
oborand feodalizmul cu toate serbirile i servitutile lui, a facut din
proprietatea necompleta a Evului mediu, o proprietate absoluta,
libera si certa. t(Merlin, marele initiator si organizator al intregului
sistem, 1-a rezumat in aceste vorbe semnificative: 4Les fiefs ont cesse
d'être, et sont devenus de vdritables alleuxu (Id., p. 17), adica pamanturi
susceptibile de proprietate deplina si transmisibile liber
din tata in flu.
#Notiunea proprietatii libere i independente, care e cea a epocei
noastre, cum fusese notiunea dreptului roman — scrie Gustav
Aron 1) — a intrat atat de adanc in spiritul nostru, ncat ne vine
greu sa ne imaginam starea proprietatii inainte de 1789. Pamantul
liber, aloidal, era o exceptie. Dreptul de proprietate, odinioara
simplu §i unic, s'a desmembrat, s'a impartit in domeniu direct, sau
eminens §i in domeniu util; marea majoritate a pamanturilor erau
subordonate unul celuilalt i aceasta subordonare se traduce pentru
posesor, fie in prestatiuni personale, fie in prestatiuni reale, in bani
sau In natura, fie in obligatiuni de natura variata, justitie, mono
p01, banalitati. Legaturile can inlantuiau pe posesorii solului
erau numeroase, de natura si de intindere deosebita ; dc constituiau,
impreund cu drepturile de mutatiune cu rentele perpetue si
nerescumparabile, impiedecari grele la circulatia libera a bunurifor.
In fine, daca ele s'au putut legitima la origine, si daca la inceputurile
feodalismului, ele reprezentau adesea servicii facute, in veacul
XVIII ele apareau numai ca niste sarcini nejustificate i hidoase.
Dcaceea, Adunarea constituanta raspundea unei dorinte generale
a populatiei, proclamand, In articolul 1 din decretul dat in noaptea
de 4 August ca t(Adunarea distruge in intregime regimul feodah.
lath dar marea opera a revolutiei franceze; ea se poate rezuma
In garantarea fiber -Mill inuncii, a dreptului de proprietate si a aceluia
de a contracta.
Cum s'a putut opera aceasta schimbare radicala, in raporturile
cconomice dintre indivizi?
Din ce1e expuse pana acum, lucrul a rezultat cu oarecare limpezime:
immultirea populatiei, necesitand o productie mult mai mare
ca In trecut, restrictiunele de tot felul ale Evului mediu, impiedicau
1) Gustav Aron. — Les grandes reformes du droit recolutionnaire, Larose,
1910, Paris, pp. 49-50.

ECONOMIA SALARIATULUI 205
marirea productiei, i atunci s'a simtit nevoia de a eliberit
munca i bunurile din lanturile in can zaceau. Marirea populatiei
punea la dispozitia capitalistului oricate brace; popularea cornpieta
a pamantului nu mai ingaduia lueratorului sa se sustraga,
ca in antichitate, capitalistului, i sä se statorniceasca pe pamant
,din pustiu ea sa lucreze in folosul sau propriu, chiar cu riscul de a
produce mai putin; pe de alta parte, odata cu immultirea numerarului,
capitalistul s'a intarit in asa masura, luck a putut tine piept
muncii, chiar libera, si atunci intervine legeh i declara libere atat
munca eat si capitalul, instituind ceeace se chiama in istoria economiei,
liber-schimbismul, liberalismul in politica, sau individualismul
In filozofie. Lueratorul, din serv, devine liber §i salariat.
Dar ca o dovada in plus ea, in adevar, asa stau lucrurile, e insus
faptul ea Revoligia franceza a izbucnit sub Ludovic XVI, si nu
inaintea acestui rege, desi situa0.a nenorocita a Frantei data cu
mult inainte de 1789.
De ce a izbucnit revolutia sub acest rege? Relele, de can suferea
taranimea franceza sunt cu mult anterioare, ba poate c nainte,
pe vremea rasboaielor, ele erau mult mai grave. Ceeace a contribuit
la izbucnirea marei revolutiuni, sub nenorocitul rege Ludovic XVI
§i ceeace 1-a facut pe el sa plateasca greselile predecesorilor sai,
e poate tocmai buna stare relativa, era de pace inaugurata de el.
Datorita acestor imprejurari, viata s'a scumpit enorm in Fran.ta,
jar dupa aratarile vicontelui d'Avenel, valoarea pamantului s'a
urcat in chip urias sub Ludovic XVI, si aceasta in chip brusc
mai cu seama dupa o era de ieftinatate foarte pronuntata. lath, in
adevar, cc scrie vicontele d'Avenel in aceasta privinta: (Totus, se
observa ea pamanturile, can se depreciasera cu mult mai mult si
mult mai repede cleat toate celelalte marfuri, intre anii 1701 si
1725, si can trecusera dela 481 lei la 375 si apoi la 275 lei, se ridica
ineet, dar se ridica la 344 lei, intre 1726 si 1750 in timp ce graul §i
salariile descresc. Sunt pamanturi, cum o dovedeste pilda unui anumit
numar de domenii, can s'au ridicat, intre 1715 sau 1720 si can
au cazut apoi, pentru a se imobiliza catre 1750, la pretu;ile minime
in 1700. Dar, in totalitatea Ion, bunurile funciare incercasera in
doilea sfert al secolului, o plus-valuta de 30 la suta in mijlociu,
care era cu atilt mai simtitoare cu ctit massa marfurilor se ieftenea
sau ramanea stationara, i in timp ce, catre sfar§itul domniei din

206 ECONOMIA SALARIATULUI
urma, scoborarea pamanturilor a lost de 80 la suta, in vremea in
care scoborarea mijlocie a precului vietii nu era cleat de 25 la suta.
#Cu inceperea celei de a doua jumataii a veacului al XVIII-lea
pana catre 1790, urcarea se accelereaza i o porneste cu o repeziciune,
care intrece cu mult ceeace s'a vazut chiar in zilele noastre, cand
e recunoscut ca pamanturile s'au scumpit. Repeziciunea aceasta
aminteste plus-valuta subita a secolului al XVI-lea, dar pe care
n'o atenueaza-, ca in veacul XVI, deprecierea corespunzatoare a
banului. Asa ca, avandu-se in vedere toate imprejurarile, a doua jumatate
a secolului XV III-lea e poate epoca la care s'a produs cea mai
repede mifcare ascensionala, despre ccite ne-au pastrat vre-o urm'a analele
noastre economice. Pamantul cultivabil, care valora 265 lei
hectarul, dela 1701 pan la 1725, care se ridicase la 344 lei, intre
anii 1726 si 1750, trece dela 515 lei la 751 parka la 1776 si la 764 lei
intre anii 1776 si 1800. Valoarea pamantului s'a triplat deci in o
suta de ani, sau mai exact in 90 de ani; caci stirile din epoca revohrtionara,
in care cea mai mare parte din cifre sunt formulate in
asignate, ne lipsesc aproape cu desavarsireo (Op. cit., I, pp. 389-390).
Iar ceva mai departe (p. 396), acela§ autor da i cateva exemple
foarte sugestive de urcarea valorii si arenzii pamanturilor, in epoca
ce ne preocupa: *Dela 1700 la 1770, hectarul cultivabil s'a ridicat
in Ile-de-France, dela 309 lei, la 1092, in Normandia dela 329 la
853, in Champagne dela 323 lei la 784. In Languedoc, hectarul era
669 lei. In Angoumois si Saintonge, el valora 770 lei, in loc de 173,
adica de patru on si jumatate mai mult ; aceasta este cea mai mare
urcare a secolului. Veneau apoi: Flandra, care trece dela 450 lei,
la 1244; Picardia, care atinge 745 lei, dupa ce cazuse la 193; Lorena,
care dela 150 lei, s'a urcat la 460, si Burgundia, care dela 175 lei,
s'a ridicat la 630 lei. Sunt rare provinciile in can pamantul si-a
dublat numai valoarea. Printre acestea sunt: Dauphine, care, dela
240 la urcarea pe tron a lui Ludovic XV, nu ajunsese cleat la 526
lei la caderea lui Ludovic XVI; Orleanul care, dela 275 lei, la prima
data, nu era la a doua deck; de 630 lei hectarul,la Berry, dela 277 lei
la 527 si comitatul Venaissin dela 650 la 1090 lei)).
Or, pamantul acesta, scumpit, trebuia acaparat, si de catre
aceia can stapaneau cu serbiri si mai cu seama de catre
aceia, can nu-1 aveau de loc — de-aceea a izbucnit Revoluicia cea
mare sub Ludovic XVI, adica in clipele celei mai ridicate valori

ECONONITA SALARIATULtil 207
a parnantului. Revolutia a fost singurul mijloc sä se confiste Omanturile
man.astiresti ca i acele ale nobililor. Ele au fost confiscate,
in puterea decretului dela 5 Fevruarie 1791, si chiar daca nobilimea
nu facea greseala sa raga, confiscarile totus ar fi avut loc. Valoarea
prea ridicata a pamanturilor o cerea in chip imperios. Jar
ca dovada ca asa este, e insus faptul ca confiscarea anterioara, de
care ne-am ocupat ILi capitolul precedent, aceea care a avut loc sub
Filip-cel-Frumos, coincide, exact ca acum, cu o urcare subita si
mare a preturilor pamanturilor. Vicontele d'Avenel, ocupandu-se
de aceasta epoca, scrie: #Acest pre% rnijlociu de 232 lei hectarul, in
1026-1250, si mai cu seama pretul de 261 lei, care tine de veacul
XIII (1276-1300), stint cele mai ridicate din tot cursul Evuluimediu.
Asa ca, in aceasta scurta perioada, pamantul pare a Ii mai
scump cleat in cei trei sute de ani, can au urmat-o, exceptand
donania lui Henric III si inceputul domniei lui Henric IV (1579 si
1600). Solul a fost tot atat de scump in primul patrar al secolului
al XVII-lea(1601-1625)ca siinprimul sfert al secolului al XVIII-lea
(1701-1725). Fapt curios, painantul valora exact tot atat la
suirea pe tron al lui Filip-cel-Frumos ca si sub domnia lui Ludovic
XIII, and se vindea cu 277 lei hectarul, si ea si la finele domniei
lui Ludovic XIV si sub regenta ducelui de Orleans, arid recazuse,
dupa o urcare de sapte-zeci de ani, la 265 lei hectarul* (Op. cit., I,
pp. 317-318).
Scumpirea aceasta enorma a pamantului, sub Filip-cel-Frumos,
determinata fara indoiala de un spor al populatiei, a indemnat pe
acest rege, ca i pe Henric VIII al Angliei, la o confiscare a bunurilor
manastiresti. Scumpirea uriasa de sub Ludovic XVI ar fi trebuit
sá indemne si pe acest rege la o confiscare a pamanturilor nobilitare
i bisericesti. Acum hub.", biserica i nobilii erau in Franta,
complicii regelui, deaceea confiscarea s'a facut de Rev o
Astfel se explica, dealtminterlea, contradictia grozava, in care
au cazut burghezii revolutionari ai Frantei. Iii adevar, del ei nu
inceteaza un singur moment sa declare dreptul de proprietate,
sacro-sant, totus, cand e vorba de nobili si de biserica, ei calca in
chip flagrant toate aceste principii i declara confiscate proprietati
a caror proprietari erau in viata. Cu toate protestarile, confiscarea
s'a racut, si ea a avut loc din pricina ca populatia dela sate, acum
numeroasa. , cerea pamant si ameninta cu revolutia. Deputatul

-i208
ECONOMIA SALARIATTILEI
Lamarque, propunatorul aceste masuri, motiveaza astfel nevoia conliscarii,
in sedinIa Legislativei dela 21 Ianuarie 1792: ((Masora ce
và propun, domnilor, este sechestrarea bunurilor tuturor trada.torilor
conjuraIi contra Constittqiei si a Statului.
va rog, sa vestili in departamente ea aceia can, prin comploturile
lor, vor face necesar rasboiul, Ii vor suporta cheltuelile, si ca
can vor suporta ostenelile, trebuesc sa fie IndemnizaIi. . . .
aceasta privin%à, domnilor, trebuie sà va fac cunoscut un fapt
-de natura sa grabeasca hotararea d-v Unii locuitori dela lava
au intocmit, zice-se, o lista de toIi emigranVi din parcile locului,
,n.eascultand deck indignarea lor impotriva acestor tradatori, ei
ameninfa sa-i prade, la primul semnal, sä le pagobeasca moii1e §i
dea foc castelelor 1). Bunurile emigranIilor au fost confiscate cu
toata protestarea lui Seguier, care a aparat cu o pasiune agresiva
articolul 8 din ConstituIie, care garanteaza Inca inviolabilitatea
proprietatii#. Dar confiscarile acestea °data facute, proprietatea
aparata de Revoltqie in asa grad Incat dupa caderea lui Napoleon
I i imediat dupa intoarcerea regelui, acesta s'a vazut nevoit
sa declare ca respecta toate compararile bunurilor emigranplor,
reconoscand astfel ca bona proprietatea cumparatorilor de bunuri
nationale i desamagind asteptarile emigramilor reintorsi in FranIa
odata cu dansul, in speranIa de a-si recapata averile confiscate.
Astfel a ajuns revolulia sa cureIe i sa elibereze proprietatea
stirbita a solului, in clipele cand parnantul — datorita
popolaIiei ajunsese, in FranIa, la cel mai inalt pre. Statorni-
cirea aceasta a proprietatii quiritare n'a fost decat desavarsirea
unui proces, vechi de secole, care se urma, dupd cum am vazut,
ncet i cu sisterna, imediat dupa reintroducerea monetei in
Europa.
§ 12. — Codul Napoleon
Vechea organizqie econornica a Fran4ei, odata rasturnata, era
acum nevoie sä se creieze un sistem juridic nou, corespunzator
noilor trebuinIe.
1) Jean Jaures. — Histoire Socialiste (La Legislative), T. II, Paris, 1889,
Hachette, p. 9 O.

ECONOMIA SALABIATULUI 209
Revolutia dat toate sihiflele sà raspunda acestei nevoi. Cum
era insa firesc lucru, ea n'a putut da Frantei acest sistem. Th. Ferneuil
1) e de parerea lui Sorel ca Revolutia a trebuit sä se margineasca
la formule i idei abstracte, pentru c formulele practice
ale fiziocra tilor dadusera gres cu Turgot i eh oamenii Revolatiei
le aveau, din aceasta cauza in oroare.
Explicatia nu ni se pare exacta. In primul loc, pentruca Revolutia
a uzat, in larga parte de doctrina fiziocratich, ha unii din fisiocrati,
cum e de pilda Du pont, care capata in Adunare numele
de Nemours, au jucat un rol important in prepararea legilor si decretelor
Constituantei si ale Legislativei. Ba ceva mai mult, opera
lui Turgot, nu numai eh n'a fost detestata de revolutionari, dar
Inca, am vazut, ca breslele au fost desfintate de Revolutie cu un
raport al lui Dallarde, care e o reproducere aproape servila a tuturor
argumentelor fiziocratilor.
Apoi, cum vom vedea mai jos, cand se confectioneaza, in Franta,
Codul civil, legile deosebite care il compun, sunt motivate cu argument°,
can searnana aidoma cu cele expuse i sustinute de fiziocrati.
Prin urmare, alta trebuie sä fie cauza, care a impiedicat Revolutia
sa dea Frantei sistemul juridic cel nou, cerut de noua ei organizare
economic.
Adevarul e ca Revolutia, trimitand la esafod pe rege i dand
Statului organizarea cea noua republican, s'a vazut nevoith
creieze mai intai organele de drept public, care sä-1 punk in masura
sä functioneze, sub noua lui forma.
Si in adevar, asta a preocupat mai intai Revolutia. Ea a dat
Frantei cele dou4 Declaratiuni ale drepturilor omului si ale cethteanului,
dela 21-25 August si 5 Octomvrie 1789 si a doua, din
1793, precum i Constitutia dela 1791.
In aceste acte legislative, sunt sintetizate toate principiilecelenoui.
Asa, de pilda, prin articolul 1 din Declaratia drepturilor omului,
dela 1789, se proclarna egalitatea juridic h a indivizilor. Jar art. 2
declara ea drepturile naturale i imprescriptibile sunt: libertatea,
proprietatea, siguranta i rezistenta la opresiune.
1) Th. Fen-iota — Les principes de 1789 et la science sociale, Paris, 1889,
Hachette, p. 177.

210
ECONOMIA SALARIATULU I
DeclaraVia dela 1793 e ceva mai desvoltata si ea defineste mai
bine drepturile omului si ale cetaVeanului. Art. 3 zice ca (toli oamenii
sunt egali prin natura i inaintea Iar art. 16, ocupandu-se
de proprietate zice: #Dreptul de proprietate este acela
care apar Vine fiecarui cetaVean de a se bucurh dupa voia lui de bunurile
lui si de veniturile sale, de rodul muncii i mestesugului saw;
jar art. 17 adauga: ((Niel un fel de munca, de cultura, de comer -V,
nu pot fi interzise indeletnicirilor cetaVenilor>>. Iar, pentru asigurarea
celor slabi i saraci, art. 18 a avut grija sá declare ca persoana
omeneasca nu-i o proprietate aliertabili, i ca nimeni nu se poate
instraina pe sine.
Dupa cum se vede, dar, Revoluvia, n'a neglijat cu totul organizarea
juridic a ceruta de oranduirea economica cea noua a Fran-
Iei. Dar, Inca °data, dreptul revoluVionar -tine mai muIt de dreptul
public si are un caracter pronunVat negativ. Tot ce statorniceste
RevoluVia franceza este facut in vederea ruperii cu trecutul si are
in vedere ate un asezamant al vechiului regim, pe care-1 neaga.
Dar Franiei ti trebuia un sistem juridic pozitiv, simplu i unitar,
de natura sa inlesneasca libera circuIa Vie a proprietavii, a muncii
si a capitalurilor, libertate absolut necesara pentru a puteh realizh
surplusul de producVie, de care am vazut ca lumea moderna
aveh atata trebuinva, din pricina immulvirei enorme a popuIaViei.
Revoluia dat seama de acest lucru, caci in sedinta dela
5 Julie 1790, Adunarea decreteaza #ca legile civile vor fi revazute
reformate de catre legislatori i ea se va face un cod general de
legi simple, limpezi i potrivite Constitutiei. Dispozilia aceasta a
fost repetata in ConstituVia din 1791 in acesti termeni: 4Se va face
un cod de legi civile, comun intregului regat>>. Adunarea legislativa
dela 1 Octonwrie 1791, invita, la 16 Octomvrie, pe -Loci cetaIenii
chiar pe straini sä-i comunice vederile lor -pentru facerea codului.
Conventia naVionala dela 21 Se-ptemvrie 1792, cuprinde, in actul
ei constitutiv dela 24 Iunie 1793, un articol prin care zice: ca pravila
de legi civile i criminale, va fi uniforma pentru toata republica.
Discuvia acestui cod a inceput la 22 Afigust* 1), dar ea e suspendata,
pentru a nu fi reluata decat sub Napoleon 1. Codul acesta
1) P. A. Fenet. — Recueil complet des travaux preparatoires du Code civil,
15 vol. Paris, 1829, I, p. XXXVI.

ECONOMIA SALARIATULUI 211
este evanghelia liberalismului, el consacr i sancIioneaza noua
stare de lucruri, creata de Revoluie. Cartea lui despre proprietate
obligqiuni e aproape in intregirne luata dela rornani. Dar pentru
a ne da mai bine searna de spiritul in care a fost facut Codul Napoleon,
e destul s reproducern cateva din expunerile de motive,
franturi de rapoarte si de discursuri. Asa de pilda, iata ce cetirn in
expunerea de motive a lui Portalis, cu privire la proprietate:
nascand, nu aduce cu sine cleat trebuirge: e impovarat de grija
conservaIiunii sale, el n'ar putea sa existe i sa traiasca fara sa
consume: el are prin urrnare un drept natural asupra lucrurilor necesare
subsistemii i intrqinerii sale*. Si ceva mai departe: #Daca
descoperim leaganul naiuni1or, rarnanern convinsi ca exista proprietari
de cand exista oarnenih. Asa au vorbit inainte de Revo
dar ei n'au fost ascultai. Portalis continua:

212
ECoNOMIA SALARIATULUI
Am reprodus intenlionat acest lung pasagiu din expunerea de
motive a lui Portalis, pentruc6 motivarea lui seamana intocmai
cu suqinerile i ideile fiziocraiilor atat e de adevarat cà dreptul
nu-i deck o resfrangere a organismului economic.
Dar tribunul Grenier, in discursul rostit in Corpul legislativ,
apasa asupra faptului ca dreptul roman si eel al Revolutiei, sunt
absolut identice. Eland defingia dreptului de proprietate individuala
i absoluta, el zice: ((Se simte la prima vedere dreptatea acestei
definiiiuni: ea aminteste aceea, pe care o gasim in dreptul roman
care pare a fi fost si ea intocmita cu grija: jus utendi et abutendi res
sua, quatums juris ratio patitur* (Id., p. 158).
Libertatea de-a contracta, ca o consecin0 a liberaiii muncii,
a fost deasemenea imprumutata dela romani pentru, codul Napoleon.
lath un fragment din expunerea de motive a lui Bigot—Preameneu:
ObligaiuniIe convencionale se repeta in fiecare zi, la fiecare
minut. Dar ordinea providenIii e atat de admirabild, cä nu e
nevoie, pentru a regulh toate aceste raporturi, deck ca sa ne conformam
principiilor, can sunt in raiiunea si in inima tuturor oamenilor.
Aici, in echitate, in constiinca omeneasca, romanii au osit
a cest corp de doctrina, care va face nemuritoare legislaia lor. Lucrarile
pastrate in acest imens i prelios depozit, care e dreptul roman,
nu vor inceta sa merite respectul oamenilor, depozitul acesta
va contribui la civilizarea globului intreg ; in depozitul acesta toate
naiiunele civilizate se felicita sa recunoasca ra -ciunea scrisb (Fenet
— Op. cit., XIII. pp. 215---216).
FacAnd expunerea de motive a contractului de arendare, foarte
rau vazut in acele vremuri, Galli il apara in ash fel cuml-ar fi aparat
un fiziocrat, dornic sa vada producIia mereu sporita:

ECONOMIA SALARIATULEI 213
sh invedereze, pe deoparte imprumutul larg, pe care I-au facut
jurisconsultii vremei dela economistii epocei, in motivarea legilor
ce propuneau; jar pe de aka parte, s'a putut vedea tn ce larga masura
a fost pus la contributie dreptul roman, reinviat cu veacuri
inainte.
Imprumutul acesta nu poate aveh deck o explicatie: introducerea,
in Statele europene, a sistemului capitalist, pe care se bizuia
si societatea romana. In capitolul al doilea al acestei lucrari, am
vazut ca pOnatatea bratelor, care era o piedica mare la produqie,
a facut pe de o parte necesara proprietatea individuala, jar pe de
alta parte, a necesitat inlantuirea braielor de munca, can altfel
n'ar Ii fost cu putinVa de obtinut. In Europa moderna necesitatea
unei productii din ce in ce mai imbelsugata, a dus si ea la proprietatea
absoluta, copiata dela romani. Dar aici se opresc asemanarile
intre Roma antica si Europa moderna, pentru a incepe deosebirea
cea mare. Si deosebirea aceasta enorma e ea pe cand Roma
veche aveh o populatie foarte rara, din care pricina a trebuit sa
recurga la sclavie; Europa moderna aveh o populatie atat de deasa,
incat desimea ei ajunsese sa sperie pe Malthus. Frecvel4a aceasta
a bratelor muncitoare a permis Revolutiei i Codului Napoleon sa
declare munca absolut libera, i pe lucrator liber i salariat ; jar
dreptul epocei s'a resimit profund de aceasta stare de lucruri. In
adevar, pe cand cartea privitoare la obligatiuni si la bunuri e aproape
o copie fidela a dreptului roman; cartea despre 'persoane,
din Codul civil, nu numai ca nu seamana cu dreptul roman, dar
Inca se bizueste pe principii absolut opuse. Diferenta de densitate
a populatiei, a adus aceasta enorma deosebire intre cele doua corpuri
de legislaiie, atat de strans legate totus in alte
In deosebi, s'a resimit de ea organizarea familiei. In adevar, pe
&and la romani bratele copiilor Hind necesare productiei, acestia
au fost declarati sclavi, proprietatea lui paterfamilias; in epoca
moderna, bratele ffind abundente, familia s'a putut organiza pe
haze mult mai blande. Copilul nu depinde de tatà deck pana la
majorat, jar intreaga autoritate parinteasch are mai mult caracterul
unei tutele, instituita nu pentru stapanirea minorului, ci
pentru apararea lui.
Evolutia familiei, dealungul celor trei sisteme economice studiate
aici, e poate masura cea mai buna pentru a judech legatura

214
ECONOMIA SALARIATULIJI
dintre organizarea economica a unei àri i gradul de densitate a
popula -ciei ei.
In adevar, in antichitate popula -cia fiind rara i nevoia de braIe
permanenta, copiii sunt sub tutela vecinica a parintelui, jar dependenca
lor de pater/ amilias e de natura exdusiv economica. In E vulmediu,
familia incetand de-a mai fi o celub& producatoare, din prieina
Immu1%irii popula%iei, copiii raman sub autoritatea parinteasca
pana la parasirea casei tatalui, de obicei 'Jana la casatorie.
In timpurile moderne, populaIia immul -cindu-se si mai mult, jar
bra -01e copiilor ne mai fiind de loc necesare producIiei, ei raman
sub puterea parinteasca numai pana la majorat.
Iatà dar ca fiecarui sistem economic ii corespunde cate o alta
durata a puterii parintesti, invers proporcionala cu gradul de densitate
al popula -ciei: in antichitate, patria potestate are o durata
perpetua, in Evul-mediu ea dureaza 'Ana la casatoria copiilor,
jar in timpurile moderne, 'Jana la majoratul lor.
Durata aceasta mai lunga sau mai scurta, raspunde nevoiei mai
maxi sau mai mici de bra -ce muncitoare.
acum, dupa cc am aratat care au fost efectele cele mai de pe
urma ale marei revoluciuni pacinice care e baterea primului florin
de aur, sa ne intrebam: can au fost urmarile intronarii libertàçii
economice, urmarile liberalismului?
Urmarile acestea sunt vadite: comparaIi atelierul saracacios al
breslasului din Veacul de mijloc cu uzinele dela Essen. Tot ce umple
aceasta distanp e produsul direct al liberta -cilor afirmate de Revolircia
franceza.
Dealtfel, urmarile acestea s'au vazut imediat, caci la 1818 Chaptal
a putut face urmatoarea constatare imbucuratoare:

ECONOMIA SALARIATULUI 215
celibatar. Azi, elevul e grhbit s lucreze pe socoteala lui, i n'o poate
face decht intovarhsindu-se cu o femeie, ash luck chsatoriile meseriasilor
au devenit mult mai frecvente. Dupa recenshmantul meseriasilor
stabiliii la orase, numarul lor e peste Indoit de ceiace fusese
In trecut, sub regimul corporqiilor ; nu e deci de mirare ca popula%ia
sa fi sporit. Dach la aceasth cauza puternica a cresterii poporapei,
mai adaugam descresterea mortalita%ii, datorita vaccinului,
Impartirea marei proprieta%i rurale i numeroasele casatorii contractate
pentru a se puteh sustrage recrutarii, avem in§irate toate
elementele necesare pentru a rezolvi aceasth problema0).
Exact acelas fenomen s'a produs i chtre apusul timpurilor antice,
and gra%ie introducerii colonatului, populaIia imperiului roman
a crescut en.orm. Constatarea pe care o face acum Chaptal, cu
atAta aparat stilinific, a lost fAcuta cu cincisprezece veacuri inainte,
de parintele Tertullian, care, intocmai ca Chaptal, arath ch phmantul
se populeazh, ca oamenii se immul%esc, ca mlastinile Impàr%itoare
de miasme au fost secate, c turmele de vite au alungat
multimea fiarelor, ca insulele, altadata sterpe, au inceput sa fie
cultivate. i Chaptal i phrintele Tertullian au avut fericirea sh
traeasc6 la ate un. Inceput de epoca, care a triumfat asupra trecutului,
care a reusit sh se debaraseze de sgura epocii anterioare,
care a devenit staphnh pe legile cele mai prielnice ei, care si-a gasit,
intr'un cuvant, asezarea ei cea adevarata i prielnich.
Ash este, toate inceputurile de erh, ca i toate apusurile, se aseamhnh.
Constatarea aceasta, am avut prilejul s'o facem adesea In
cursul acestei lucrAri, — ea dovedeste ca aceleasi legi actioneaza
asupra omenirii, indiferent de loc, de rasa §i de timp.
Histoire Soeialiste, T. VI (Consulat et Empire) pp. 520-521.

TABLA DE MATERII
PREFATA 7
CAP. I. — FUNCTIA DREPTULUI
§ 1. Scoala istorica 11
§ 2. Critica scoalei istorice 13
§ 3. Raporturile sanctionate de drept 20
CAP. II. — ECONOMIA ESCLAVAGISTA
§ 1. Baza sclaviei 26
§ 2. Societatea romana 30
§ 3. Proprietatea 36
§ 4. Sclavia 46
§ 5. Familia patriarchala 50
§ 6. Organizarea creditului 58
CAP. III. — ECONOMIA SERVILA
§ I. Caderea Rornei 71
§ 2. Evenimentele istorice 74
§ 3. Curentele de idei 82
§ 4. Crestinismul 87
§ 5. Proprieta.tea medievala 97
§ 6. Familia _ 108
§ 7. Desvoltarca orasclor 113
§ 8. Ascetismul 119
CAP. IV. — ECONOMIA SALARIATULUI
§ 1. Relnvierea monetei '127
§ 2. Efectele reinvierei economiei monetare 139
§ 3. Renasterea dreptului roman '150
§ 4. Monarchia absolute. 160
§ 5. Mercantilismul 166
§ 6. Sporul populatiei apusene 174
§ 7. Fisiocratii 180
§ 8. Oborarea scrvagiului 188
§ 9. Desfiintarea corporatiilor 193
§ 10. Contra munch coalizate 198
§ 11. Proprietatea modern& 200
§ 12. Codul Napoleon 208
Pag.