DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova
DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova
DREPTULUI - Biblioteca Universitatii din Craiova
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
BIBLIOTECA ECONOMICA<br />
CONCEPTIA ECONOMICA<br />
A<br />
<strong>DREPTULUI</strong><br />
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> - DREPTUL ROMAN<br />
ECONOMIA SERVILA - CODUL NAPOLEON<br />
DE<br />
ST. ANT IM<br />
CVL Ft A<br />
NATIONALA
CONCEPTIA ECONOMICA<br />
A<br />
<strong>DREPTULUI</strong>
PREFATA LA EDIT IA I-a<br />
Ideia de capetenie, ccu e a calauzit acest studiu, e ca funclia esentiala<br />
a dreptului — care aici se confunda cu insa funclia Statului —<br />
este sá garanteze productia.<br />
Dreptul, sub forma lui pozitiva de lege, if i indeplinefte aceasta esengala<br />
functie intervenind intre cei do i factori indispensabili producciei<br />
— intre capital .,si munca — pentru ca protejcind pe cel mai slab<br />
impotriva celui mai tare, sá mentina intre ei o stare cat mat vecina' echilibrului,<br />
indispensabila, cum porn vedea in cursul acestei lucrari, unei<br />
cooperari fructuoase.<br />
Rolul dreptului fund considerat <strong>din</strong> acest punct de vedere, schimba<br />
rile juridice, conexe Cu cele economice, ne apar o lumina noua.<br />
In adevar, cari au lost situatiile reciproce ale capitalului i ale<br />
munch, dealungul veacurilor?<br />
In antichitate capitalul era excesiv de slab, i atunci dreptul, Statul,<br />
pornind dela aceasta situatie economica , intervine in favoarea capitalului,<br />
inlantuind munca pcina la sclavie. In veacul de mijloc, and capitalul<br />
se mai inteireste, el poate tine piept muncii ceva mai libera, de<br />
aceea soarta lucratorului a putut fi indulcita , i <strong>din</strong> sclav el devine<br />
serv, iobag. In timpurile moderne, capitalul poate cine piept muncii<br />
cu totul libera, i in adevar, lucratorul, <strong>din</strong> serv devine liber, salariat.<br />
Acum, sub ochii nostri, f i datorita libertacii de care s'a bucurat, capitalul<br />
s'a intarit at& de mult ncât a devenit mai puternic deceit munca,<br />
chiar libera i de aceea Statul a inceput sic intervina, pe calea ref ormelor<br />
sociale, in favoarea muncii f t impotriva atotputerniciei capitalului.<br />
Iata dar ca diverselor organizcgiuni economice le cores punde ate<br />
un sistem juridic, cerut in chip logic de ele.<br />
Faptul acesta ne-a fa cut sic afirmam Ca dreptul nu e decat un reflex<br />
al organizarii economice i cum scopul final al oricarei alcatuiri omenefti<br />
este productia, rolul dreptului nu poate sic fie deecit ca sit asigure<br />
aceasta produccie prin mijloace de coerciciune. Cu alte cuvinte, dreptul<br />
nu este deceit executorul, portarelul economiei politice.<br />
Paginile ce urmeaza au menirea sic lamureasca i sit aduca dovezile<br />
necesare in sprijinul acestei idei fundamentale.<br />
Bucurefti, lunie 1915 ST. ANTIM
PREFAT A LA EDIT IA II-a<br />
Dela tipa.rirea primei editii a lucrarii de fata s'a desfasurat<br />
boiul mondial, important mai cu searmi in urm'dri neprev'dzute i<br />
neasteptate in momentele deslantuirei lui. Urmarile acestea, ale uriasului<br />
conflict, au tarit Europa la marginea nemijlocita a prapastiei<br />
si nu cred a exagera afirnuind ca vechiul Continent a cedat pasul<br />
Americei, ca Europa si-a perdut fá rá intoarcere, eghemonia mondiala<br />
ci ca centrul de gravitate universal s'a deplasat pentru totdeauna<br />
In afara de continentul nostru.<br />
Asista m, fara th ne dam seama, la caderea catastrofala a unei lumi<br />
intregi; la apusul unei vechi ci stralucite civilizatiuni; la o daramare<br />
formidabila , care arunca <strong>din</strong> vechi albii intreaga istorie a omenirei<br />
i schimb a in mod hotaritor cursul ei milenar.<br />
Evenimente, can fara violentele catastrofe ale rasboiului, ar fi avut<br />
nevoie poate de secole ca sá se desvolte, sá se coaca ci s'a dea toate roadele<br />
ale caror germene le purtau— s'au desfasurat cu o repeziciune<br />
parch artificiala, au prescurtat parca in chip voit fazele evolutiei lor.<br />
Din aceasta pricina cauzele i efectele sunt atat de apropiate i aØ<br />
de stranse, incat legatura lor cauzala e evidenta pâná si pentru observatorul<br />
cel mai superficial — ceeace intr'o evolutie lenta si fireaseei<br />
e totdeauna con fuz complicat; dá loc la eror ci cere discerna meant<br />
stiintific pentru a fi la murit.<br />
Basturnarile decisive, provocate de ra shoiul mondial si can au cuprins<br />
continente, state, state popoare, clase sociale ca indivizi s'au produs<br />
parca sub un geam sticla anume ca fie vazute; ele constituesc<br />
aproape un laborator de socioiog ie experimentala i .au aparenta de-a fi<br />
fost provocate voit, in vederea unei demonstratium teoretice.<br />
Cele expuse in paginele prezentului volum au ca patat o con firmare<br />
stralucita de rasturnarile provocate de marele rashoiu. Tesutul economic<br />
al lumii intregi, si in deosebi cel al Continentului european, a fost profund<br />
i intim revolutionat de evenimentele, can au insotit si au urmat<br />
marele conflict mondial. Dreptul, care nue decatunreflex, o resfrangere
a organizatiei economice, s'a resimP in modul eel mai intim de<br />
toate aceste schimbari. Pretutindeni rasboiul a provocat disposiciuni<br />
legislative exceptionale, can la inceput au fost privite ca an provizorat.<br />
Legile acestea nu tineau de nici an sistem juridicsi nu intrau in nici o<br />
doctrina de drept; dar in be ca ele sot dispara, s'au immultit i, in loc<br />
sei rametnei provizorii, au lost mereu prelungite. Asa inceit azi patent<br />
spune cu drept cunt cel alaturi de dreptul comun, s'a incetatenit pretutindeni<br />
o legislatie exceptionala, special, care intinzandu-se asupra<br />
tuturor manifestatiunilor sociale, tinde sa se organizeze in sistem juridic,<br />
iar curand vet capata o doctrina qi se vet statornici printr'o jurisprude*,<br />
care va intra in uzul judecatoresc qi pa cucert spiritele —<br />
intr'un cuvant, se va norrnaliza.<br />
Adeveirul e ea dreptul trecea printr'o criza grea qi cu mult anterioara<br />
deslanNirei rasboiului mondial. Ultima formula juridica, unanim<br />
admisa, era cea bizuita pe individualismul liberal, era formula<br />
egalitatii de drept, afa cum a iet biruitoare <strong>din</strong> Marea Revolt4ie qi<br />
afa cum ea se gel seqte cristalizata in Codul Napoleon. Ea e inca azi<br />
formula de drept dominantei, oficialei, desi legisle4ia exceNionala <strong>din</strong><br />
timpul ra'sboiului gi <strong>din</strong> epoca post-belica i-a adus gtirbiri hotaritoare.<br />
Dar de multa vrerne inainte de riisboiu— eel pulin dela 1870 incoace<br />
— societatile europene peisisera cu hotarire peste individualismul<br />
liberal qi peste formula lui juridicei, imprumutata in cea mai<br />
mare parte — si in deosebi obligatiunile — dela romani. Individualismul<br />
revolutieiburgheze a lost inlocuit cu solidarismul; iar in<br />
cal egalit4ii de cirept stramba, iluzorie i pur formala s'a tins<br />
la o egalitate de fapt, la o egalizare reala a individului in societate. E<br />
4noul torysm* combatut cu atata superioara Eridarjire de Spencer.<br />
Dreptul de <strong>din</strong>ainte de reisbolu s'a straduit sá se tina la curent Cu<br />
aceste schimbari, pe cat de man i pe ateit de fundamentale qi de grabite.<br />
Cum inset' progresul tehnic al soctet4ii moderne e mult mai repede<br />
deceit progresul ei moral — gi evolu0a materiala a societeicii de azi a<br />
trecut cu malt evoli4ia ei intelectuala. Aceasta e, in ultima analiza,<br />
cauza pentru care dreptul n'a putut line pasul vremei gi nu s'a putut<br />
adapta intocrnai evoluciei generale — aceasta e, intr'un cuvelnt, pricina<br />
crizei pe care a strabottut-o gi -49 strabate inca qtiinta juridica.<br />
Fara indoiala, dreptul sanctioneaza totdeauna raporturi de fapt<br />
preexistente. De obicei insà, distanca de timp, scursa intre nafterea
aportului de fapt nasterea formulei juridice corespunzatoare e atat<br />
de scurta, incat adesea ele par nascute concomitent.<br />
In societatile puternic organizate, cu paturi guvernatoare tan, formula<br />
juridica intarzie, caci interesul de clasa al stratului staptinitor<br />
cere o cat mai indepartata sanctionare de drept a raporturilor sociale<br />
ce nu-i convin. Asa se explica de ce raporturile cele noui de fapt sunt<br />
nascute de malt, sunt de mult sistematizate si de mat sintetizate in<br />
formule filozofice, politice, ti int ilice — numai formula lop juridica<br />
a intarziat. Neaparat, tentlintele cele noui in drept se lac pretutindeni<br />
simtite i nu un singur text positiv le sanctiona chiar inainte de rasboiu,<br />
dar formula juridicii definitiva, t iincif n'a fost inca gasita i Inca<br />
n'a fost sintetizatet intr'un corp armonios de legiuire positiva, intr'un<br />
sistem unitar de doctrina, dupa modelul dreptului individualist, a<br />
carui Biblie e Codul Napoleon. Si in aceasta privinta, e foarte caracteristic<br />
faptul ca pe ccind socialistii au dat /Jana in prezent admirabili<br />
oameni politici, numerosi economisti,excelenti critici, literati, filozofi,<br />
istorici, au dat insa prea tint pu . gi in afara de Fer<strong>din</strong>and<br />
Lassalle cu greu s'ar puteci gasi un al doilea om de drept socialist.<br />
Omenireaera, asadar, in alteptarea formulei juridice, care sa resfranga<br />
lumea cea noua a solidaritatii sociale, ridicata pe ruinele individualizmului,<br />
intronat de burghezia victorioasa a secolului al 19-lea.<br />
Rilsboiul mondial a precipitat lacrurile; pentru moment triiini inchsub<br />
regimul legislatiei exceptionale, a carei functie e deocamdata sá<br />
darame sistemul juridic individualist invechit i necorespunzator rea-<br />
Opera negativa, odata realizata, va naste i se va inchegti un nou<br />
sistem juridic, Cu o noua doctrinet, aØ cum reusita individualismului<br />
liberal a chemat la viata Codul Napoleon.<br />
Cu aceasta, cele continute in volumul de fata,ca adica dreptul nu<br />
e decal un reflex al organizarii economice, capatet o noua i stralucita<br />
confirmare.<br />
Bucuresti, 27 Iulie 1924<br />
ST. ANTIM
CAPITOLUL I<br />
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
Savigny, fondatorul coa1ei istorice. — Volksgeis i realitatea istorica. —<br />
Functia dreptului e garantarea productiei.<br />
§ 1. — Scoala istorica<br />
Savign.y este primul, care a formulat teoria evoluPei, chiar inaintea<br />
lui Spencer si Darwin. Deaceea Pollock, un critic englez, ii<br />
numeste oplarwinist inainte de Darwin) — cum observh Henry Michel<br />
si cum a dovedit-o Merkel 1).<br />
Noua teorie, aplicath dreptului, a fost i aici tot atat de fecundh<br />
in rezultate fericite ca si in celelalte ramuri ale cugethrii omenesti.<br />
In adevhr, de uncle pan la Savigny intreaga stiinp juridic h se reducea<br />
la un comentar ingust si rutinar al textelor, jar filozofia dreptului<br />
nu era cleat un reflex searbad al metafizicei sterile si nepractice<br />
<strong>din</strong> Veacul de mijloc, cu acest cugethtor i cu emulul sàu Puehta<br />
incepe o via ch nouh pentru stii%a juridica. Ei inalp dreptul la<br />
rangul de adevhrath tiin. Duph Savigny, dreptul e un produs<br />
istoric, caci altfel nu s'ar putea explica diversitatea concep -ciilor juridice<br />
duph popor i epoch. Din clipa in care ghsim o istorie bazath<br />
pe documente, recunoastem in ele un drept cu caracter propriu<br />
poporului chruia el se aplich, ca i limba si obiceiurile acelui<br />
popor 2).<br />
Dreptul nu e un produs arbitrar, pe care imprejurarile, intamplarea<br />
sau in.elepciunea omeneasch I-ar fi putut face altfel. El ia<br />
1) Tanon arata ca, chiar in primele sale scrieri, Savigny a Mut aluzie la teoria<br />
evolutiei In tiintele naturale, fara sá se opreasca insa asupra lor, declarAnd<br />
ca intelege sa-§i margineasca cercetarile la istorie §i la drept.<br />
2) Fr. Carl. v. Savigny. — Vom Beruf unserer Zeit fur Gesetzgebung und<br />
Rechtswissenschaft, Freiburg, 1892, Mohr, p. 5.
12 PUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
nastere ca limba si se desvolta ca ea, printr'o serie de transformari<br />
ce se efectueaza in chip continuu, printr'o evolOe lenta 1). Puchta,<br />
continuatorul i elevul eel mai de seama al lui Savigny, profeseaza<br />
pareri aproape identice: oPrecum viala popoarelor se schimba<br />
dealungul veacurilor, tot astfel dreptul, ramura a acestei vieti, se<br />
schimba si el cu vremea, se desvolta odata cu poporul caruia apar-<br />
Tine si se adapteaza diferitelor faze <strong>din</strong> desvoltarea lui. Intr'un cuvant<br />
— incheie Puchta — dreptul are si el o istorie* 2).<br />
Teoria aceasta, atat de simpla in aparenfa, a avut o inraurire covarsitoare<br />
asupra spiritului omenesc in deobste si in doesebi asupra<br />
dreptului.<br />
De acum inainte chestiunile juridice incep sa fie studiate la lumina<br />
istoriei. Dreptul roman, ca i dreptul celorlalte popoare, e cercetat<br />
priceput, nu ca un sir de dispozitiuni arbitrare i Cara legatura<br />
intre ele, ci ca un sistem unic, strans legat in elementele sale, necontenit<br />
schimbat dealungul secolelor, batut fara odihna de aripa vremii.<br />
Istoria, la randul ei, face imprumuturi dela drept. Datorita<br />
metodei lui Savigny s'au putut face, in Germania, cele mai temeinice<br />
cercetari asupra Romei antice. Mai toti istoricii au fost si mani<br />
jurisconsulV: Savigny, Puchta, Niebuhr, Marquardt, Mommsen,<br />
precum i inaintasii lor Heyne, Spittler, Gustav Hugo, Cramer,<br />
Haubold i Moeser. Tot acum apar primele studii de drept comparat.<br />
Michaelis studiaza dreptul mozaic si vine in conflict cu Eichorn,<br />
co-directorul lui Savigny si al lui Goschen, la celebra lor<br />
revista Zeitschrift far Geschichtliche Rechtswissenschaft; olegislqia<br />
grecilor i dreptul antic au lost profund explorate de catre Hullman,<br />
Platner, Bunsen, Meier si Heffter0). oIn acelas an chiar, doui<br />
jurisconsulIi celebrii <strong>din</strong> Heidelberg, Mittermaier i Zachariae, au<br />
fundat un jurnal critic de jurispruden0 i legislatie straina (lb.,<br />
p. 287))), iar Zachariae compune oun excelent manual al dreptului<br />
civil francez)). In aceasta epoca se netezeste campul si se face cu<br />
putiap viitoarea stiinfa socialk—pretutindeni samanIa cea notia,<br />
1) Fr. Ch. de Savigny. — Traite de droit romain, trad. de Guenoux, Paris,<br />
1885, Didot, 8 vol., I, pp. 14 i 25; vezi §i prefata.<br />
2) C. F. Puchta. — Cursus der Institutionen, 2 vol. Leipzig, 1875, Breitkopf,<br />
I, pp. 26-27.<br />
3) F. Lerminier. — Introduction generale a l'histoire du droit, Ed. II, Chamerot,<br />
1835, Paris, pp. 286-287.
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 13<br />
aruncata in ogorul stiintei omenesti, a dat roadele ei binecuvantate<br />
de adevar si de progres.<br />
§ 2. Critica scoalei istorice<br />
Dar cu Loath aceasta izbanda a scoalei istorice i cu toate netagaduitele<br />
servicii ce ea a adus stiintei juridice, unele <strong>din</strong> teoriile ei au<br />
lost contestate.<br />
Daca ideia de evolutie a izbutit sa se faca azi unanim admisa,<br />
chiar in afara de stiina dreptului, apoi teoria constiintei populare,<br />
Bewusstsein des Volkes, teoria spiritului popular, Volksgeist, au avut<br />
de infruntat o critica severa, careia n'au putut -One piept.<br />
In adevar, nici Savigny i nici Puchta n'au precizat ce inteleg<br />
prin constiinta nationala a unui popor. oEi au facut <strong>din</strong> spiritul national<br />
un fel de putere misterioasa i oculta, care creeaza ea singura<br />
dreptul, printr'un fel de genera -Pune spontana, nesupusa nici unei<br />
prevederi i nici unei reguli# 1). Tata, dealtfel, cat de neclar se exprima<br />
Puchta in aceasta privinVa: oExistenta dreptului, — scrie el<br />
(Op. cit., I, p. 14) — care determina i hotaraste raporturile <strong>din</strong>tre<br />
indivizi, purcede dela constiinta omeneasca. Aceasta constiinta,<br />
omul o are dela creator ; dreptul este o oranduire dumnezeiasca, dat<br />
omului de pronia cereasca si priceput de constiinta lui>>. Tot asa de<br />
putin lamurit este si Savigny: oDaca se cerceteaza, care este obiectul<br />
In sanul caruia dreptul positiv îi are realitatea, se gaseste ct acest<br />
object este poporul. Dreptul positiv traeste in constiiwta colectiva<br />
a natiunii, deaceea el poate fi numit drept popular (Traito, I, p. 14)>>.<br />
apoi, mai jos, Savigny, repetand aceeasi ideie, o exprima tot atat<br />
de vag si de generic: obaza dreptului pozitiv are existenta i realitatea<br />
ei in constiiwta generala a poporului)). Cum anume dreptul ti<br />
are baza in constiinta poporului, n'o spune nici Savigny i nici<br />
Puchta. Confuziunea aceasta, dealtfel pur teoretica, n'a avut nici<br />
o consecinta in aplicarile practice, pe care le-a facut Savigny teoriilor<br />
sale. Noutatea lor consta in scoaterea dreptului <strong>din</strong> ratiunea<br />
pura a omului Si atribuirea lui unor cauze evolutive <strong>din</strong> afara, unor<br />
eauze pur istorice. Or, constlinta aceasta colectiva, data de catre<br />
1) L. Tanon. — L'evolution du droit et de la conscience nationale, Ed. 2, Paris,<br />
1905, Alcan, p. 68.
14 FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
Savigny ca bazg a dreptului, e o cauza" interna i deci in flagranta<br />
contrazicere cu intregul lui sistem de cugetare si de aplicare.<br />
Nu trebue Ins a' uitath vremea in care a trait Savigny i influentele<br />
de can a fost inraurit. Sistemul juridic al lui Kant, ca i intreaga filozofie<br />
a acestuia, au avut o mare influenp asupra tuturor jurisconsultilor<br />
epocei, influenta dela care nu s'a putut sustrage nici Savigny,<br />
fapt pe care-1 marturiseste singur el, intr'o scrisoare adresata lui<br />
Fries. Savigny, nu numai ca a consacrat o mare parte <strong>din</strong> activitatea<br />
sa studiului filozofiei lui Kant, dar el declara a fi gasit in sistemul<br />
acestuia, fundamentul propriei lui filozofii, i marturiseste<br />
sistemul kantian a fost pentru dansul ca o revelatiune 1).<br />
Dar ceeace fondatorii scoalei istorice n'au fgcut, s'a incercat In<br />
urma de Catre aiii. Unii au v5.zut in Volksgeist o recAdere in vechea<br />
conceptie a dreptului natural. Si era cu atat mai explicabilb.<br />
aceasth confuzie, cu cat insus Puchta a cazut victim a ei 2). Altii au<br />
crezut intr'o confuziune cu rationalismul kantian, clan' ffind mai<br />
cu seam 6 influenta marturisita pe care a exercitat-o Kant asupra<br />
lui Savigny ; abii , infine, au explicat cà Volksgeist n'ar fi deck expresiunea<br />
vointei colective a natiunii.<br />
AdeVarul insa e ca Savigny a fost in neputinps dea vreun continut<br />
real 4constiintei juridicec In clipa chid el formuleaza uriasa<br />
lui teorie, cunostintele juridice, economice i sociologice erau Inc<br />
restranse. Ajutat de acest capital redus de stiir4e, Savigny n'a putut<br />
merge cu demonstratia positiva a teoriei sale deck Van'a. la un anumit<br />
punct. Jar acolo, unde stiinta contemporana lui 1-a pgrAsit, el n'a<br />
esitat s inventeze, constient sau inconstient, un termen menit<br />
umple golul acesta. Termenul astfel inventat a fost #constiina nationa16)),<br />
entitate metafisica, lesne de confundat cu conceptia rationalistg<br />
a dreptului. Dar deatunci incoace capitalul cunostintilor<br />
omenesti a crescut enorm si in locul termenului vag i gol de<br />
o<strong>din</strong>ioara s'a simtit nevoia unei reabit.çi vii, — de aici critici, imputari,<br />
negatiuni.<br />
1) M. Aguilera. — L'idee du droit en Allemagne, p. 40.<br />
2) MO in adevar ce scrie Puchta n aceasta privinta: ((Constiinta care leaga<br />
pe toti membri unui popor, care-i nascuta cu ei si-i face sufleteste madularele<br />
aceleiasi natiuni, intr'un cuvant constiinta nationala, este izvorul, obarsia dreptului<br />
uman sau natural. Este originea convingerilor juridice, active in sufletul<br />
fiecarui individ, apartinand aceluiasi popor*.
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 15<br />
Dar daca termenul acesta, e o inven0e dictata de necesitatea trecatoare<br />
a unui moment, insemneaza oare ca e fals in intregime?<br />
Nu credem aceasta ; in primul loc pentruca nascocirea unor asemenea<br />
termeni e dictata de anumite imprejurari 1), carora el nu<br />
poate fi cu totul strain; apoi, pentruca termenii ace§tia sunt in genere<br />
formula%i de oameni superiori, can del n'au o ideie cu totul<br />
limpede despre no0unea pe care cata s'o exprime, o simt totusi, o<br />
ghicesc prin acea intu4ie caracteristica capetelor de elita si se apropie<br />
astfel de adevar fara sa stie. Tot asa i cu Volksgeist. Del creat<br />
intr'o clipa de nevoie i menit sa umple o lacuna in stiii0 contemporana<br />
fondatorilor scoalei istorice, el conOne totusi o Mina parte<br />
de adevar caci, fara indoiala ca, in oarecare masura, dreptul este reflexul<br />
constiinIei poporului, care traeste sub imperiul lui. Sa ne<br />
grabim insa a adauga cà aceasta se aplica numai dreptului cu totul<br />
primitiv i ca in stadiile ceva mai inaintate ale societaIii omenesti,<br />
constiina colectiva nu mai poate avea nici uniformitatea si nici<br />
omogenitatea, in stare sa resfranga in chip fidel i unitar ideia co-<br />
despre drept. Dealtfel, lust's Savigny se vede nevoit sa<br />
faca distincOuni dupa epoce.<br />
In adevar, dupa el
16<br />
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
juridice. Sumner-Maine crede ca toate popoarele <strong>din</strong> ramurile familiei<br />
indo-europene au trecut prin aceasta faza: 4Punctul important<br />
pentru jurist — scrie Maine 1) — e ca aceste aristrocaIii au fost pretutindeni<br />
depozitarele dreptului si au facut oficiul de judecatori...<br />
Preten0a oligarchiei juridice e de-a monopoliza cunostina Iegilor<br />
de-a poseda numai ea regulile dupa can trebuesc deslegate diferendelm<br />
Si apoi, mai departe, acelas autor arata i cauza care a chemat la<br />
viafa aceste oligarchii: dnainte de nascocirea scrisului si in copilaria<br />
acestei arte, o aristocra0e investita cu puterea judecatoreasca,<br />
era singurul mijloc Cu ajutorul caruia s'au putut 'Astra Cu oarecare<br />
exactitate cutumele tribului sau ale rasei. Se asigura, in felul acesta,<br />
pe cat cu putinta, pastrarea integrala a acestor cutume, incre<strong>din</strong>-<br />
Tandu-le memoriei unei pâri limitata a obstei#.<br />
Or, se stie ca. aceste oligarchii nu s'au multumit nicairi nicio-<br />
data sa ramana numai depozitarele dreptului. Pretutindeni i lard<br />
nici o excepIie, ele au transformat, prin abuz, acest depozit inteun<br />
adevarat monopol al clasei Ion. In aceasta faza dreptul a incercat modificari<br />
secrete, dictate exclusiv de interesele clasei care-1 acaparase;<br />
jar poporul, care, dupd Savigny, ar avea rolul sá contribue cu constiin4a<br />
lui la zamislirea dreptului, era Iinut in absoluta ignoranp<br />
juridica. Fa VA de el, dreptul era sechestrat ; pentru popor legea era<br />
o taind de nepatruns, pentru pastrarea careia nici un sacrificiu n'a<br />
parut vreodata prea mare aristoeraIiei, nici o violenp prea cruda,<br />
nici o manopera prea condamnabila. La Atena i la Roma — pentru<br />
a nu cita decat exemplele cele mai cunoscute — poporul a trebuit<br />
sa se rascoale de nenumarate on duca lupte de veacuri pentru<br />
a smulge eupatrizilor si patricienilor legi scrise i publice.<br />
Foarte caracteristica, in aceasta privinp, este divulgarea formulelor<br />
aqiunilor, legis actiones, atribuita lui Cneius Flavius. Istoricii<br />
romani relateaza Ca acest Flavius, fiind scribul jurisconsultului patrician<br />
Appius Claudius Caecus, i-ar fi furat formularele de actiuni,<br />
pe can le-a dat pub1icitàii, impreuna cu calendarul, care conIinea<br />
zilele legiuite judecatoresti, i can erau secretul i monopolul pontifilor.<br />
Poporul recunoscator ar fi ales pe Flavius edil curul, pentru<br />
anul 450, desl era fiul unui manumis.<br />
1) Henry Sumner-Maine. — L'ancien droit. Trad. de Courcille Seneuil, Paris,<br />
1875, Guillaumin, p. 11.
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 17<br />
In Egipt preqii au mers mai departe. Acolo ,legile nu numai ca<br />
erau secretul sacerdo -Por, dar pentru pastrarea tainei, ele erau scrise<br />
cu litere secrete, — hieroglifele, — in Limp ce poporul IntrebuinVi<br />
un alfabet vulgar — cel demotic.<br />
Iata dr dreptul, chiar la prima lui obarsie, nu produsul con§tiin-<br />
/ei colective a naIiunii, ci numai al unei paqi <strong>din</strong> popor, al unei<br />
elase.<br />
Cu atat mai evident devine aceasta, atunci cand e vorba de alcatuirile<br />
cu totul inaintate.<br />
In societaiile civilizate poate fi cu atat mai inqin vorba despre<br />
omogenitatea constiii4ei colective. Aici raporturile sociale sunt atat<br />
de complicate ca nu oricine poate avea cunostinVa limped° despre<br />
ele. Pentru invederarea lor trebue o privire ascuIita, aptitu<strong>din</strong>i<br />
deosebite §i cuno§tinIi speciale, cc nu se pot capita deck in<br />
nrma unei practice lungi si a unor studii speeiale si amanumite.<br />
Or, aceste cunostinIi sunt apanagiul unui numar restrans de privilegia<br />
— acesti priviiegiaçi sunt juristii si legislatorii popoarelor mai<br />
inaintate. Ei elaboreaza legile in stadiile mai civilizate ale omenirei.<br />
Deci cu atat mai puIin va fiacum dreptul produsul unui reflex al contiinçci<br />
De altf el, insu§ Savigny isi da seama de greutaIile p e<br />
care le prezinta aplicarea teoriei sale, cand e vorba de popoarele civilizate.<br />
Caci ca sa poata face dovada ca la once stadiu <strong>din</strong> via ca.<br />
naiiunelor, dreptul e un produs al constiiMei colective, Savigny imprumuta<br />
dela fisiocra0 §i exagereaza, la randul lui, teoria legiuitorului-accident.<br />
In primul loc, Savigny nu face nici o greutate in a recunoaste ca<br />
ucu cat deosebirile individuale devin mai neegale §i cu cat cuno§tinIele<br />
si ocupaiiile izoleaza mai mult pe individ, cu atat se desvolta mai<br />
greu dreptul care-§i are obarsia in spiritul general al poporului (Vorn<br />
Beruf, p. 7)*. Aceasta, insa, nu insemneaza pentru Savigny ca dreptuI<br />
inceteaza a fi produsul constiii4ei colective, caci pentru el actele<br />
legiuitorului sunt niste simple accidente in timp, legile ni§te simple<br />
acte declarative ale drcptului natural, jar legiuitorul un instrument,<br />
un rob umil al ideei de drept, pe care el nu face decat s'o traduca in<br />
texte de lege.
18<br />
puNcTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
de acest lucru, ar trebui sä ne inchipuim pe legiuitor in afara de<br />
natiune. Or, dimpotriva, el se afla in mijlocul ei, el ii reflecteaza spiritul,<br />
parerile i nevoile,si trebuie sa fie privit ca adevaratul reprezentant<br />
al spiritului national. Fie ca legea e facuta de suveran, fie<br />
ca e facuta de un senat, de o adunare aleasa sau cu concursul acestor<br />
diverse puteri, nu intervine nimic care sä schimbe In mod esential<br />
raporturile <strong>din</strong>tre legiuitor i natiune*. Si apoi, drept incheere,<br />
Savigny adauga: ((Din expunerea care precede rezulta ca la origine<br />
once drept pozitiv este drept popular si adesea, foarte de timpuriu,<br />
legislatia se interpune ca un compliment si ca o garantie)).<br />
Teoria aceasta e atat de potrivnica realitatii, luck mai ea nu merita<br />
sä fie combatuta. Daca legea ar fi cu adevarat expresiunea dreptului<br />
popular si daca legiuitorul ar fi in realitate reprezentantul spiritului<br />
national, ar fi fost oare cu putinta, de-alungul tuturor yeaeurilor,<br />
atatea monstruoase nedreptati sociale, create tocmai in virtutea<br />
puterii de-a legifera? Ar fi fost cu putinta atatea legi despuitoare<br />
de drepturi pentru majoritatea membrilor tuturor popoarelor,<br />
fara nici o abatere, i ar fi fost cu putinta atatea privilegii, pe can<br />
infima minoritate a omenirei a stiut totdeauna sa si le aroge, prin<br />
legi intocmite de ea, in calitate de patura legiuitoare? Daca legea<br />
ar fi purees cu adevarat <strong>din</strong> spiritul national colectiv, oare istoria<br />
neamului omenesc ar mai fi fost tesuta <strong>din</strong> acea vecinica lupta pentru<br />
drept i libertate? Cum? legea aceea infama a spartanilor, care<br />
dadea magistratului caderea sa ordone in fiecare an, la data fix,<br />
asasinarea in secret, — kriptia — noaptea a ilatilor mai distinsi,<br />
a putut ea porni <strong>din</strong> constiinta poporului, format, in imensa lui<br />
majoritate, tocmai <strong>din</strong> victimile acestei legi scelerate? Cum? legile<br />
Romei antice, in puterea carora o mana de patricicni camatareau<br />
i stapaneau ) cu dreptul de viata si de moarte, marea massa a<br />
plebeilor, erau ele reflexul vointei colective a poporului? Si daca da,<br />
ce atunci acele desperate lupte ale plebei, impotriva atotputerniniciei<br />
patricienilor? De ce revolta impotriva unor legi can dainuiau<br />
c a un produs al constiintei obstesti? Aceeas intrebare am putea-o<br />
formula si cand e vorba de Marea revolutie franceza si chid e<br />
vorba de orce alta miscare populara, pornita pentru schimbarea<br />
unei stari de drept.<br />
Si apoi, cu acelas drept cuvant am putea intoarce intrebarea:<br />
daca, in adevar, legiuitorul nu e decat un accident in timp, un umil
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 19<br />
rob al ideei de drept, de ce toate clasele legiuitoare, fart nici o exceptie,<br />
s'au opus totdeauna §i pretutindeni la schimbarea unor legiuiri,<br />
vadit invechite §i necorespunzatoare con§tiintei §i intereselor<br />
populare, dar favorabile castei lor? Gibbon relateaza o practica curioasa<br />
§i criminal a locrienilor anticei Grecii, dar in acela§ timp<br />
profund caracteristica pentru ideea ce ne preocupa aici: ca sä-§i asigure<br />
nemodificata legiuirea lui Zaleucus, cu totul favorabila ei, oligarchia<br />
locriana a imaginat obiceiul ca acela care se incumenta<br />
propuna o lege noua, trebuia sã se Infati§eze poporului cu §treangul<br />
de gat. Daca legea cadea, novatorul era spanzurat pe loc.<br />
Edmond Picard 1), vorbind despre aceasta vecinica lupta pentru<br />
shimbarea sistemelor juridice, scrie: diceasta <strong>din</strong>amica agitata a insotit<br />
intreaga istorie. Mai exact, aceasta <strong>din</strong> urma pare a fl formata<br />
<strong>din</strong> cea <strong>din</strong>tai. Jehrina a zis: #Pentru a stabili ca omul e o fiinta<br />
bera, ea' are dreptul la''libertate, au trebuit mai man i sfortari ca pentru<br />
a stabili ca pamantul se invarte§te in jurul soarelui. Si a§a s'a<br />
intamplat pentru toate drepturile, can nu ni se mai discuta azi#.<br />
Gaud dar aceasta e realitatea vie, intelege oricine unde ne poate<br />
duce teoria lui Savigny. A o admite ar insemna sá negam intreaga<br />
realitate a istoriei, cu luptele §i framantarile ei vcinice, ale celor<br />
multi dar slabi, impotriva celor puini dar tan. Ar insemna sa negam<br />
a§a numitele #antagonisme juridico, <strong>din</strong> can e tesuta viata<br />
tuturor p op oarelor.<br />
Dar nu e numai atat. Chiar in rarele parti unde dreptul cutumiar,<br />
obiceiul pamantului, s'a mentinut, el e departe de-a resfrange con-<br />
§tiinta poporului. In Rusia, de pada, unde dreptul acesta e foarte<br />
desvoltat, §i unde chiar tribunalele sunt datoare sä-1 aplice dupa<br />
cererea uneia <strong>din</strong> parti, el e foarte departe de-a reprezenta vointa<br />
colectiva a poporului. Maxim Kovalewsky, unul <strong>din</strong> cei mai buni<br />
cunoscatori ai chestiei sociale, a patriei lui, descrie in felul urmator<br />
chipul in care se aplica obiceiul pamantului taranilor ru§i: disistat<br />
de tarani analfabeti, in chip fatal expu§i inrauririi atotputernicului<br />
stanavoi (politaiul locului), sedus de perspective uuui bac§i§ bogat<br />
<strong>din</strong> partea ca§tigatorului, secretarul tribunalului (valostnot pisar),<br />
care adcsea §i-a facut educatia inteun ora§ vecin §i n'are nici o cu.<br />
no§tinta de obiceiul locului, i§i scrie hotarirea intre doua pahare de<br />
1) Edmond Picard. — Le droit pur, Flammarion, 1912, Paris, p. 209.
20<br />
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
vin, pe can pailile in proces se grabesc sa i-le of ere. Trebuie, in ade-<br />
mult optimism pentru a vedea, in as a conditiuni, reflexul ((con-<br />
juridice a poporului* i pentru a cita asemenea hotariri ca<br />
precedente i pentru a aseza pc de intregul sistem de drept cutumiar<br />
rusesc 1))). Iatà dar la cc Sc reduce obiceiul parnantului, atunci<br />
cAnd el izbuteste sa supraviqueasca dreptului scris, cum e cazul Rusiei<br />
cand e mAnuit de o anumita clasa sociala.<br />
§ 3. Raportruile sanctionate de drept<br />
Dupa Montesquieu, legile, in insemnarea ion cea mai larga, sunt<br />
raporturile necesare, cc deriva <strong>din</strong> natura lucrurilor. Tot asa si legile<br />
juridice. Ele nu creeaza raporturi noui, ci deriva <strong>din</strong> raporturile<br />
sociale preexistente, pe can nu fac deck sa le sanqioneze.<br />
Exact aceleasi pareri le desvolta i Savigny, in articolul sail program,<br />
publicat in fruntea primului numar <strong>din</strong> revista lui de drept:<br />
41Epocile nu-si fasoneaza lumea dupa gustul ion; ele o creeaza, inteo<br />
legatura stransa cu trecutul. Ele recunosc i consacra o stare de lucruri<br />
data, care e in acelas timp necesara i libera: necesara, intrucat<br />
stare nu depinde de concepOile arbitrare ale prezentului;<br />
libera, intrucat ele nu se datoreaza unor inrAuriri, unor or<strong>din</strong>e<br />
venite <strong>din</strong> afara, dar pentru ca reiese <strong>din</strong> chiar caracterul poporului,<br />
desvoltandu-se in cursul vremei, inteo stare de perpetua primenire<br />
si de constant a evoluOe (L. Tanon Op. cit. p. 11)#.<br />
Intrebarea e acum: ce anume raporturi sociale sanc%ioneaza dreptul,<br />
care e scopul lui? Caci, cum zice Jehring, drept fara scop nu<br />
exista. Scopul e creatorul dreptului; once regula de drept a corespuns,<br />
la crearea ei, unui scop practic.<br />
In societaAile cu totul inapoiate, atacurile cele mai frecvente sunt<br />
cele impotriva persoanei. De aceea prima ramura a dreptului, care<br />
vede lumina zilei, este dreptul penal. Rolul lui e ca sa asigure rapertunic<br />
de coexistenVa. Odata insa cu nasterea proprietalii private,<br />
ti face apariiia o noua categoric de infractiuni: cele contra bunurilor.<br />
Dreptul se resimte de aceasta stare de lucruri i pe langa pedepse<br />
pur criminale, incep sa se prevada i penalitati impotriva atacurilor<br />
1) 14faxime Kovalewsky. — Le regime economique de la Russie, Paris, 1898,<br />
Giard, pp. 294-295.
FUNEVA <strong>DREPTULUI</strong> 21<br />
contra proprietatii. Cu cat proprietatea individuala se consolideaza<br />
si se concentreaza mai mult — cu cat, prin urmare, creste numarul<br />
celor lipsiti de ea — cu atat atacurile impotriva ei devin mai<br />
frecvente, jar represiunele pur penale, se dovedesc ineficace. Apoi<br />
raporturile <strong>din</strong>tre proprietari nu se pot regula pe cale pur penala,<br />
si se gasesc astfel fara sanctiune. Din aceasta Indoita nevoie naste<br />
dreptul civil. El e dictat <strong>din</strong> trebuinka de-a regula insusi dreptul de<br />
proprietate, — de aici acea stransa legatura, legatura pana la confuzie,<br />
mire drept i proprietate. Fouillee zice ca idea de proprietate<br />
si cea de drept au mers totdeauna alaturi, nelainurite i una cealalta<br />
in cretinism, absolut precise in filozofia veacului XVIII, ca<br />
si cum ele n'ar Ii lost decat doua aspecte ale uneia i aceleias idei 1).<br />
Bentham e si mai categoric, (iproprietatea i legea — scrie el 2), —<br />
s'au nascut impreuna i vor muri impreuna. Inaintea legilor, nici o<br />
proprietate. Desfiintati legile i once proprietate inceteaza#; iar Lewis<br />
Morgan merge chiar mai departe, el considera inceputul i organizarea<br />
proprietatii ca coincidand cu insesi inceputurile i organizarea<br />
societatii politice 3). La inceput, dreptul civil nu formeaza o ramura<br />
de sine statatoare. Dispozitiunile civile iau loc alaturi de cele<br />
morale, religioase si mai cu seama penale. Sumner-Maine (Op. cit.,<br />
p. 348) observa cu foarte mult spirit critic ea, cu cat o legislatie sau<br />
un cod sunt mai vechi, Cu atat ele contin mai multe dispositiuni penale.<br />
Cu timpul Irak cand dispozitiunile civile se immultesc prea mult,<br />
dreptul civil se desparte de cel penal si incepe a traio via -VA neatarnata.<br />
Prima functie a dreptului civil e, asa dar, sa reguleze proprietatea<br />
si in deosebi cea imobiliara, teritoriala, i apoi, in al douilea<br />
rand, e sa sanctioneze celelalte asezaminte ce se ridica pe baza ei,<br />
cum sunt de pilda, familia, creditul, munca, etc.. Pentru a ne da pe<br />
deplin seama de importanta dreptului de proprietate, si in deosebi<br />
a proprietatii solului, vom transcrie aici, cateva consideratiuni hotaritoare<br />
ale lui Herbert Spencer, asupra acestei chestiuni: #Deoarece<br />
toate obiec tele materiale susceptibile de apropriatiune sunt<br />
trase, printr'un pro cedeu oarecare, <strong>din</strong> painant, urmeaza de aici ca<br />
1) Alfred Fouillee. — L'idee moderne du droit, Paris, 1890, Hachette, p. 122.<br />
2) J. Bentham. — Oeuvres, trad. de Dumont, 3 vol., Bruxelles, 1895, Hauman,<br />
I, p. 65.<br />
3) Lewis Morgan. — Die Urgeseltschaft, trad. de Eichhoff, Stuttgart, 1891,<br />
Dietz, p. 289.
22<br />
FUNCTIA DREPTUL UI<br />
prin origina lui, dreptul de proprietate depinde de dreptul de usagiu<br />
al parnantului. Aceasta conexitate inevitabila a ramas necontestata<br />
atat cat n'au existat produse artificiale i cat produsele naturale au<br />
fost singurele can au putut fi apropriate. In forma noastra de societate<br />
desvoltata, exista nenumarate obiecte posedate, precum:<br />
case, mobile, haine, obiecte de arta, bilete de bench', acOuni de cai<br />
ferate, crearrce ipotecare, renta de Stat, etc., a caror origine nu se<br />
leaga direct de usagiul parnantului. Totus, cum ele sunt sau produse<br />
ale munch i sau semne representative ale muncii, cum munca<br />
ar fi cu neputinta in lipsa subsistentelor si cum subsistemele sunt<br />
trase <strong>din</strong> pamant, recunoastem existenia acestei conexitati continue,<br />
oricAt de indepartata si de intunecata ar parea# 1).<br />
Henry George e si mai exagerat, el atribue dreptului de proprietate<br />
asupra solului o asa importan -Va, Incat deriva dela el toate nenorocirile<br />
i toate nedrepta -cile sociale: ((am atribuit — scrie el 2) —<br />
distribtrcia neegala a boga -ciei, care e blestemul i amenimarea<br />
moderne, instit.uirii proprietaIii private a parnantuluic<br />
Pe masura, insa, ce proprietatea i asezamintele derivate <strong>din</strong> ea<br />
se complica, — se immulcesc si se complica i regulele juridice ; jar<br />
atunci cand proprietatea se complica in asa grad luck, sà dea nastere<br />
la sisteme economice, — regulele de drept se compIic i ele i dau<br />
nastere la sisteme juridice: ((Progresul bogaliilor si al comerIului<br />
nasc noui trebuince can au dat nastere la noui reguli de conduita juridica,<br />
tinzand a protegui productia si a asigura posesia bunurilor<br />
publice i private 3)>>.<br />
Asit ca, atunci cand esatura economica a unei societati se schimba,<br />
In chip fatal va trebui sa se schimbe i sistemul ei juridic. Cu<br />
alte vorbe, dreptul nu face decat sa sanctioneze raporturile economice,<br />
al caror fidel reflex este. Dupa Achil Loria, dreptul n'ar fi<br />
decat totalitatea regulelor cu ajutorul carora producatorii si proprietarii<br />
Ii asigura proprietatea i produsele muncii i capitaluluilor.<br />
Dar cei interesaci in sanccionarea juridica a raporturilor economice<br />
sunt numai clasele suprapuse, adica acele can au de aparat<br />
1) Spencer.—Justice, trad. de Castelot. Ed. III Paris, 1903, Alcan, § 54 p. 110.<br />
2) Henry George. — Progres et pauvrete, Trad. de Le Monnier Paris, 1887,<br />
Guillaumin, P. 312.<br />
3) M. A. Vaccaro. — Les bases sociologiques du droit et de l'Etat, Trad. de Gaure,<br />
Paris, 1898, Giard, p. 452.
PUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 23<br />
drepturi si de asigurat interese. Tata dar dreptul, nu produsul contiinii<br />
cum crede Savigny, nici al constiinOi juridice,<br />
cum afirma Puchta ci o resfrangere a organismului economic.<br />
Ca dovadä ea dreptul e un produs al constiiinii de clasa e ca toate<br />
sociale, can au avut de scop schimbarea unei star de<br />
drept, au fost in realitate lupte de clasa ') ; iar pe de alta parte, dovada<br />
ca dreptul este reflexul organismului economic, e ca on de<br />
cate on s'a schimbat alcatuirea economica a unei societ4i, s'a<br />
schirnbat in chip necesar i sistemul ei juridic.<br />
Cu toate acestea, nu ne putem unl cu formula, vadit exagerata,<br />
a lui Achil Loria. Legea, ce-i dreptul, e departe de a fi in realitate<br />
ceiace o arata Declaratia drepturilor omului: i
24<br />
FUNCTIA D REP TULUI<br />
Par& cc omenirea sä ajunga la acel stadiu ideal de moralitate<br />
de constiinta, cand fiecare individ sa-si indeplineasca nesilit indatoririle<br />
lui catre societate, dreptul, — garantand productia in societàtile<br />
ramane Inca instrumentul de coercitiune eel mai<br />
potrivit, pentru ca societatea omeneasca sa-si ajunga scopul ei final<br />
de cooperatiune.<br />
L. Tanon, vorbind despre raporturile regulate de drept, scrie:<br />
oRaporturile acestea sunt de doua feluri, raporturi de coexistenta<br />
raporturi de cooperatiunec Maxima dreptului de coexistenta,<br />
care formeaza fundamentul ideiei de drept la Kant, se refera mai<br />
mult la dreptul penal. Dreptul civil, fug, care constitue Insus baza<br />
ideiei de drept, are In vedere numai raporturile de cooperatiune,<br />
caci, cum scrie Tanon: uCooperatia este, In adevar, conditia esentiala<br />
i caracteristica a oricarei societati, oricat de imperfecta ar fi ;<br />
e absolut necesar ca ea sa se realizeze de voie sau de nevoie (p. 65).<br />
Jar Bentham, enumerand scopurile dreptului, arata ea el trebuie sa<br />
asigure subsistenta societatilor omenesti si chiar belsugul lor: uLegea<br />
Ingrijeste indirect de subsistenta, proteguind pe oameni cand<br />
lucreaza si asigurand roadele mestesugului lor dupa ce au lucrat.<br />
Siguranta pentru lucrator, siguranta pentru produsul muncii, iata<br />
binefacerea legii: ea este de nepretuit (Op. cit. I, p. 59)>.<br />
Dupa Adam Smith, uadevaratul drept nu trebuie sa fie deck garantia<br />
conditiunilor economice, proprii a asigura liberul joc al intereselor).<br />
Definitia aceasta, care se resimte de ten<strong>din</strong>tele liberalismului<br />
clasic, era buna pentru acea epoca, cand, pentru a asigura productia<br />
imbelsugata, se cerea Statului, — dupa cum vom vedea mai<br />
jos — desavarsita lui allinere dela once amestec in raporturile economice,<br />
adica asigurarea diberului joc al intereselon. Daca Adam<br />
Smith ar fi trait azi, sigur ca si-ar fi modificat formula in sensul ca<br />
4adevaratu1 drept nu trebuie sa fie decat garantia conditiunilor economice,<br />
proprii a asigura productia».<br />
Garantarea productiei, prin mijlocirea dreptului, nu e insa atat<br />
de usoara, caci cei doui factori esentiali productiei — munca capitalul<br />
In loc de traiasca fn armonie, sunt intr'o vecinica lupta de<br />
rivalitate. Tanon, poate fara sa-si dea seama de adevaratul caracter<br />
al acestei lupte, simtind-o lush intuitiv, a dat dreptului un dublu<br />
scop, singurul in care lupta e cu putinta. El e de parere ca udreptul<br />
are de determinat, in acelas timp, raporturi de coexistenta E}i
FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong> 25<br />
raporturi de cooperatie. Haporturile de coexistenta proteguesc<br />
garanteaza interesele individuale ; raporturile de cooperatie proteguesc<br />
si garanteaza interesele colective, cooperalia sociala (pag. 66)*.<br />
Greseala fundamentala.<br />
Raporturile de coexistenta garanteazà numai existenta individului,<br />
gasesc sanctiunea in dreptul penal, care are, si el, un<br />
scop, o utilitate sociala ; jar dreptul civil, e chemat sa protegueasca<br />
interesele de cooperatiune. Cum insa unul <strong>din</strong> cei doui factori<br />
ambii egoisti — necesari productiei, sau mai bine zis reprezentantii<br />
lor, cauta sã transforme interesul colectiv, in interes individual, dar<br />
mai adesea de clasa, Statul s'a vazut nevoit <strong>din</strong> totdeauna sa intercand<br />
In favoarea capitalului, cand in favoarea muncii, pentru<br />
ca proteguind pe cel mai slab impotriva celui mai tare, — sau asigurand<br />
neegalit4ile, cum se exprima Spencer — sà statorniceasca<br />
echilibrul intre ele i sa asigure astfel productia. Dreptul este dar<br />
pactul de fiecare clipa <strong>din</strong>tre capital si munca—aceasta e functia lui,<br />
scopul lui, ca sa ne exprimam in felul lui Jehring i totodata fermentul<br />
evolutiei lui neincetate. Caci lupta aceasta intre capital si munca<br />
e permanenta, i deaceea schimbarile de drept, menite sa.-I mentini<br />
totdeauna in situatia de arbitru, vor trebui sa fie neincetate,<br />
vecinice; Picard, fara a arata ce anume sanctioneaza dreptul, exprima<br />
nu se poate mai clar, starea aceasta de permanenta primenire<br />
a lui: d..upta pentru drept este in stare permanenta in omenire.<br />
Ea apare ca o lege a vietii ei colective.... Aceasta munca neintrerupta<br />
de corectare, de reparare, de reintinerire, de readaptare,<br />
aceasta spalare, aceasta plivire, nu sunt numai opera autorita -tilor<br />
publice, cum o crede acela care se ia dupa aparente, dar a fiecarui<br />
individ in parte (Op. cit. pp. 204-205)*.<br />
Interventia aceasta a dreptului, ' intre capital si munch, rolul lui<br />
de arbitru intre ele, este legea fundamentala a tuturor societatilor<br />
omenesti. Ea este canavaua, pe care s'a -tesut istoria intregului<br />
neam omenesc. Interven -tia Statului, pe calea legilor, in raporturile<br />
economice, cu scopul de-a garanta produc%ia ; felul, gradul i direc-<br />
acestei interventiuni, este marele criteriu, care a presidat la im-<br />
partirea istoriei in evuri. In adevar, ceeace caracterizeaza mai bine<br />
deosebeste mai profund timpurile istorice, este felul de-a presta.<br />
munca. In antichitate munca se facea prin sclav; in veacul de mij-<br />
loc prin serv ; in timpurile moderne prin salaridt, §i, judecand dupa
26<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.<br />
cele ce se petrec azi, e far indoiala cä maine, munca se va face prirt<br />
coasociat, ctind probabil se va deschide al patrulea ev in istoria<br />
nirii, in locul artificialei perioade contimporane, datata in chip arbitrar<br />
dela 1815, anul c&derii lui Napoleon I.<br />
Dupa cum se vede, dar, i contrar celor susIinute de economistul<br />
italian Salvioli, diviziunile istoriei politice a omenirii corespund intocmai<br />
diviziunilor istoriei economice. 0 dovada mai mult de inraurirea<br />
hotaritoare a factorului economic asupra manifestatiunilor<br />
politice ale omenirii.<br />
aceasta mare impArtire a istoriei neamului omenesc se datoreaza,<br />
in adevar, diferitelor grade de intervenOune a Statului in raporturile<br />
<strong>din</strong>tre capital si munca, ne vom putea foarte usor convinge<br />
studiind felul de prestare a muncii la diferitele epoce ale istoriei<br />
emenirei i sistemele de drept corespunzatoare.<br />
CAPITOLUL II<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
Baza economiei esclavagiste. — Societatea romana. — Proprietatea absoluta.—<br />
Recrutarea sclavilor. Organizarea tiranica a familiei. — Creditul personal<br />
mantis injectio.<br />
§ 1. — Bozo sclaviei<br />
Asupra originei sclaviei s'au scris multe, incepand cu Aristot<br />
Ora in zilele noastre. Nici una <strong>din</strong> teoriile emise nu ni se pare insa<br />
mai conforma cu adevarul deck cea suqinuta de Achil Loria. El<br />
arata ca in timpurile primitive, popula0a fiind rara i parnant <strong>din</strong><br />
belsug, capitalul, ca s'a oblige pe rnuncitor sa lucreze in profitul lui,<br />
i-a confiscat libertatea personal6 #cum in acele vremuri — scrie<br />
Loria ') au fost totdeauna parnanturi cultivabile in abunden0.,<br />
unde expropriOi se puteau foarte usor transfera s produca' pe propria<br />
lor socoteala, spoliatorii nu puteau sa-i oblige sä lucreze in profitul<br />
lor deck punand sfapanire pe persoana lor, rapindu-le libertatea.<br />
Ian' adevarata origine a robiei, care nu este produsul raut6Iii<br />
omenesti sau al religiei primitive, ci urmarea abundenei pamanturilor<br />
1) Achille Loria. — La morphologic sociale, Paris, 1905, Giard, p. 11.
ECONOMIA ESCLAVA GIST% 27<br />
ocupabile, opunand un obstacol peremptoriu dominatriunii absolute<br />
a capitalului>>.<br />
Turgot profeseaza o teorie absolut identica asupra originei sclaviei<br />
i o expune cu o limpezime tot atat de desavarsita ca i Achil<br />
Loria: > 1).<br />
Teoria aceasta se verifica pe deplin Cu ceeace Loria numeste metoda<br />
coloniala. El demonstreaza ca reaparicia sclaviei in colonii,<br />
saptesprezece veacuri dupa ce ea a lost desfiin -cata de biserica<br />
crestina, se datoreaza faptului ca imprejurarile can cerusera in antichitate<br />
munca esclavagista, s'au repetat intocmai acolo, adica pamantul<br />
era pu -cin locuit.<br />
Realitatea dä cea mai desavarsita confirmare acesteiteorii. Inade-<br />
Ira; saluampilda cea mai cunoscuta, cea a Statelor-Unite americane.<br />
In clipa cand izbucneste rasboiul de secesiune, cele cincisprezece<br />
State esclavagiste dela Sud, nu numarau deck 18.95 locuitori pe<br />
mila patrata engleza, pe cand Statele nordice, Can oborasera sclavia,<br />
aveau o populacie aproape intreit mai deasa.<br />
Aceasta a lost adevarata pricina, care a dat impuls miscarii abolicioniste<br />
si nu sim -cimintele de umanitate sau cre<strong>din</strong>lele religioase,<br />
cum in genere se crede: #Miscarea esclavagista i miscarea aholiçio-<br />
nisth au esit, nu <strong>din</strong>tr'o impulsiune religioasa, ci <strong>din</strong> condiliunile<br />
diverse ale produc/iei, <strong>din</strong> condiiiunile deosebite economice ale Statelor<br />
de Sud si ale celor de Nord. Statele de Nord cu cultura lor de cereale,<br />
cu activitatea lor industriala crescanda, Cu sporul lor necontenit<br />
de capital, cu popula -cia lor mai densa, migra -ciunile lor tot mai<br />
insemnate i un proletariat tot mai considerabil, in fine Cu Omanturile<br />
lor, a Caror valoare crestea mereu, erau exact opusul Statelor<br />
dela Sud, sarace in populacie, in capitaluri, in mijloace de comunicape,<br />
neavand deck o industrie rudimentara, Cu o boga -cie in genere<br />
in descrestero 2).<br />
1) Oeuvres, 2 vol., Paris, 1844, Guillaumin, I, p. 17.<br />
2) E. Ciccotti. — Le dectin de l'esclavage antique, Trad. de G. Platon, Paris,<br />
1910, Riviere, p. 5.
28<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
Lupta pentru desfiintarea sclaviei a durat peste o jumatate de<br />
veac, jar ca o ilustratie mai mult de inraurirea factorului economic<br />
asupra celorlalte manifestari <strong>din</strong> viwta societa/ilor omenesti, vom<br />
aminti aici ea religia crestina, nascuta <strong>din</strong> uriasa catastrofa economica<br />
de cadere a imperiului roman, a inut atunci pasul vremii si a<br />
contribuit in cea mai hotarithare masura la oborirea sclaviei antice.<br />
In America, ca i in toate/arile coloniale, in care agita/ia<br />
incepuse, reprezentantii aceleias religii, adaptandu-se<br />
imprejurarilor in cari traiau acum, s'au dat de partea esclavagistilor,<br />
i uitand cuvantul Evangheliei, si-au amintit pe cel al Vechiului<br />
testament, care vorbeste despre sclavie i o admite, pentru<br />
motivul foarte de in/eles ea el dateaza <strong>din</strong> antichitatea esclavagista.<br />
Dupa doctorii bisericii romane sclavia n'ar Ii Lost potrivnica vointei<br />
Celui de sus, care, blastemand pe Ham ca el si urmasii lui sa<br />
robeasca la celelalte semintii, a inteles, prin chiar continutul<br />
acestui blestem, sa oranduiasca robia printre copiii pamantului.<br />
Iar legile, can tindeau sa desfiinteze sclavia neagra in colonii, au<br />
lost tratate ca legi potrivnice dumnezeirii, ca legi atee 1).<br />
Dar o pilda si mai caracteristica de relativitatea gandirii conenesti,<br />
in aceasta materie, si de inraurirea ei de nevoile societa/ii, ne-o<br />
prezinta cazul economistului francez Melon si al filozofului englez<br />
David Hume. Melon, traitor pe vremea lui Ludovic XIV, a dat la<br />
iveala, in 1736, un Essai politique sur le commerce, despre care Voltaire<br />
scrie ea Ue opera unui om de spirit, a unui cetatean, a unui filozof,<br />
care se resimte de spiritul veacului*. Totus, Melon e partizan<br />
al sclaviei, caci el scrie: 4Intrebuimarea sclavilor, autorizata in coloniile<br />
noastre, ne arata ea sclavia nu e potrivnica nici religiei<br />
nici moralei; asa ca putem eerceta liberi daca n'ar fi de fobs s'o<br />
raspandim pretutindeni# 2). i concluzia lui Melon e ca robia este<br />
spre folosul sclavului. Eugen Dark, care adnoteaza pe Melon, e<br />
indignat de asemenea pareri si inso/este, capitolul despre sclavie,<br />
de urmatoarea nota: On devait reproduire ce chapitre, car ii appartient<br />
a l'histoire de l'esperit humain. Mais on doit encore plus repeter<br />
qu'il est deprorable qu'il ait ite ecrit par une plume Irancaise». Sa se<br />
1) H. Walton. — Histoire de l'esclayage dans l'Antiquite, 3 v., Paris, 1879,<br />
Hachette, I, p. LXXXV.<br />
2) In volumul Economistes-financiers du XVIII siècle, Paris, 1845, Guillaumin<br />
p. 724.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 29<br />
observe insa ca Melon si Voltaire scriau pe vremea cand populacia<br />
era rara i sclavia era Inca' necesara, in deosebi in colonii; pe cand<br />
Dane Ii comenteaza Cu peste un secol mai tarziu, cand trebuintele<br />
noui economice facusera sclavia netrebuincioasa, i prin urmare<br />
detestata. Dealtfel, in chiar clipele cand scria Melon, Anglia era<br />
mai populata si ea juca, fata de Fran -ta, rolul Statelor aboliste dela<br />
Nord, de-aceea gasim acolo contimporani de-ai lui Melon, Cali se<br />
exprima absolut in defavoarea sclaviei. David Hume, de pilda, se<br />
exprima parca anume ca sa combata pe Melon: #Ceeace subsista<br />
Inca <strong>din</strong> sclavia domestica in coloniile noastre si la cateva na -tiuni<br />
europene, nu trebuie, sigur, sa ne faca sa dorim Ca ea sa devina mai<br />
generalb 1).<br />
Sclavia n'a putut Ii desfiin -tata in Statele-Unite decat in anul<br />
1865, cu pre -cul cumplitului rasboiu al secesiunii i numai dupa<br />
transformarea condi -ciunilor economice ale Statelor esclavagiste,<br />
adica dupa ce popula -cia lor a sporit in asa masura incat pamaritul,<br />
eomplet populat, a permis oborirea economiei esclavagiste.<br />
Fenomenul s'a repetat In toate coloniile, cand populapa lor s'a<br />
tmmul -cit si a lost, pun urmare, cu putinfa sä se recruteze muncitori<br />
liberi.<br />
Dar nu e numai ant.<br />
Lipsa de popula -cie, aduce dupa sine si lipsa de brace, fapt care<br />
contribue iarasi la instituirea sclaviei, caci daca, in astfel de imprejurari,<br />
capitalul n'ar Ii redus pe lucrator in stare de rob, ar Ii lost<br />
In neputin -ta sa-si Focure munca libera, i produc -cia ar fi suferit.<br />
Apasarea aceasta a munch i nu s'a facut exclusiv in interesul capitalului,<br />
cum pretinde Loria i intreaga scoala socialista, ci numai<br />
In interesul asigurarii produc -ciei. Ian Ca dovada ca asa este, e insus<br />
faptul Ca, Cu cat capitalul e mai slab, deci mai in neputinca de-a<br />
apasa`munca, cu atat lucratorul e mai strivit; i dimpotriva, Cu cat<br />
capitalul e mai puternic si mai in putinta de-a stapanl, Cu atat munca<br />
e mai libera.<br />
Azi, de pilda, cand capitalul e mai puternic deck oricand, munca<br />
nu nurnai CL e absolut libera, dar e Inca ocrotita cum n'a fost nici<br />
°data. Daca, dar, apasarea muncii ar porni numai dela bunul plac,<br />
1) Melanges d'economie politique, 2 vol., Paris, 1847, Guillaumin, I, p. 108<br />
(D. Hume — Essai sur la population).
30<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.<br />
dela egoismul si dela rapacitatea capitalului, firesc lucru ar fi fost<br />
ca la cea mai mare putere a capitalului sa corespunda cea mai grea<br />
apasare a muncii. In realitate tnsà fenomenul se prezinta invers.<br />
Capitalul e mai apasator faVa de munca si mai tiranic cand e mai<br />
slab ; si dimpotriva, e aproape nesinrcit de ea, in culmea atotputerniciei<br />
lui.<br />
Situalia aceasta reciproca, jocul acesta de balansare, se datoreaza'<br />
faptului ca raporturile <strong>din</strong>tre capital si munca sunt astfel regulate<br />
de drept, i neegalitalile in asa chip sanctionate de lege, "'neat producTia<br />
sa nu sufere. Mecanismul acesta, regulator al productiei.<br />
consta in a protegui factorul cel mai slab impotriva celui mai<br />
puternic i a-i aduce astfel intr'o situaIie cat mai vecina echilibrului,<br />
singura prielnica producIiei. Deaceea, cand capitalul e slab,<br />
munca trebue apasata, pentru a o aduce, pe calea dreptului, la<br />
nivelul acestuia — i dimpotriva, cand capitalul e puternic, munca<br />
va trebui liberata i ocrotita, pentru a o ridica la aceeasi treapta cu<br />
capitalul. lath dar de ce cand capitalul e slab, el tiranizeaza munca,<br />
jar atunci cand e puternic, munca aproape nu-i simte apasarea.<br />
Asa se explica de ce in Intreaga antichitate, cand capitalul era<br />
abia la inceputurile lui, munca a lost atat de apasata tncat lucratorul<br />
a fost redus la starea de sclavie.<br />
Trebuinta economic, de-a ocroti capitalul slab, a cerut in chip<br />
imperios robia in intreaga antichitate.<br />
Dreptul, ascultand de aceasta nevoie pur economica, a sanc -cionat<br />
robia.<br />
§ 2. — Societatea romana<br />
Dintre toate alcatuirile antice, societatea romana e cea mai caracteristica<br />
pentru studiul economiei esclavagiste, pentruca' pricinele<br />
can i-au dat nastere pretutindeni ; au aqionat asupra Romei<br />
cu o intensitate mult mai mare decat aiurea.<br />
Societatea romana poate sluji drept pilda tipica, in aceasta privinVa.<br />
Dreptul roman, dictat <strong>din</strong> toate madularele lui de trebuinca<br />
economica de-a aservl. munca, e a§a de perfect, asa de simetric, de<br />
logic si de unitar 'Mat pare, nu opera timpului si a unei evoluOuni<br />
incete, ci o conceptie de cabinet, zamislita <strong>din</strong>tr'odata, de un singur<br />
creier omenese, de un creier omenesc perfect logic si admirabil
ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 31<br />
organizat. Din acest punct de vedere, dreptul roman are, pentru<br />
stiinta economica, valoarea, aproape, a unui sistem ipotetic, creat<br />
de un teoretician genial— dreptul roman e insas teoria juridica<br />
a economiei esclavagiste.<br />
Tot ce s'a putut imagina vreodata, in materie juridica, pentru<br />
cea mai inalta functionare a unui organism social, s'a imaginat<br />
s'a pus in lucrare de catre juriconsultii latini. Dieptul roman con-<br />
-tine dispozitiunile cele mai dearnanunt privitoare la sistemul esclavagist,<br />
si a celorlalte asezaminte in legatura cu el, si daca cugetatorii<br />
greci au incercat sa legitimeze sclavia <strong>din</strong> punct de vedere<br />
filozofic, jurisconsultii romani, mai practici, au meritul de-a o fi<br />
legiferat in chipul cel mai desavarsit cu putinta. Heinrich Heine<br />
numeste dreptul roman, Biblia egoismului. Adevarul e ca el este<br />
Evanghelia robiei, cartea cea mai desavarsita a sclaviei.<br />
Doua au fost imprejurarile particulare, can au dat economiei<br />
esclavagiste nascuta <strong>din</strong> agricultura o ascii -time atat de<br />
cacteristica la romani.<br />
Intai, pentruca romanii, popor sudic, se nutreau foarte putin cu<br />
came, i aveau prin urmare, nevoie de-o productie agricola mare.<br />
Hrana exclusiva a romanului era graul; mancarea lui nntionala,<br />
fiertura de Mina, puts:
32<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
Grecii, popor sudic i ei, se nutreau deasemenea cu grAne, deaceea<br />
grija de capetenie a ateninilor a fost totdeauna sa-si asigure<br />
pie-tele de unde sa poata trage grAnele, pe can pamantul lor pietros<br />
nu le puteh da. Paul Guiraud are, in aceasta privinta, o pagina<br />
foarte frumoasa, a carei reproducere ne va sluji si la intelegerea subiectului<br />
nostru si la explicarea rasboaielor, intreprinse de romani,<br />
Cu scopul de cuceriri teritoriale: #Problema subsistentei are pretutindeni<br />
o insemnatate de capatenie si nu e deci de mirare ca ea sä<br />
fi preocupat minPle Si la Atena. Atica aducea <strong>din</strong> afara o bunt<br />
parte <strong>din</strong> graul pe care-1 consuma. Ea era deci interesata ca sa-si<br />
asigure drumurile catre locurile unde el era mai abundent, i anume<br />
drumurile regiunii Bosforului Cimerian, care corespunde cu Rusia<br />
meridionala de azi. Din aceasta pricina, Pericle a avut grija sä<br />
instaleze acolo garnizoane ateniene, n diferite puncte intarite.<br />
Dupa rasboiul Peloponesului, aceste posturi indepartate au fost<br />
parasite; dar de atunci politica constanta a Atenei a fost de a intrepne<br />
relapile cele mai prietenesti cu stapanitorii trii. Cunoastem<br />
un sir intreg de decrete, date in onoarea suveranilor Bosforului;<br />
ele sunt tot atatea dovezi de prepil ce se puneh pe alianta lor. Dar<br />
nu era chestia de a ramhne numai in bune relatiuni cu debuseurile;<br />
trebuia ca si drumurile <strong>din</strong>tre Pireu i porturile rtarilor agricole sa<br />
ramana totdeauna libere. Niciodata englezii n'au supraveghiat<br />
Cu atata gelozie drumurile catre Indii ca atenienii pe cele catre<br />
Bosfor. Existau trecatori, cari trebuiau supraveghiate. Cele mai<br />
de seama erau cele douh strAmtori, can leaga marea Egee cu Pontul<br />
Euxin. Pe vremea eghemoniei lor maritime, atenienii s'au grabit<br />
ma alipeasch autoritaPi lor orasul Bizant. Ba ceva mai mult, ei au<br />
trimis in Helespont comandanp militari, insoPP fara indoiala de<br />
trupe si de o escadra, pentru a-i face poliPa. In fine, Chersonesa<br />
Traciei era in intregime o colonie a Atenei, in legaturi permanente<br />
cu metropola. Victoria definitiva a Spartei a pus capat acestei<br />
star de lucruri. Dar de indata ce atenienii s'au ridicat <strong>din</strong> caderea<br />
lor, ei ti indreapta <strong>din</strong> nou privirile asupra stramtorilor,<br />
una <strong>din</strong> primele cetati, pe care au incorporat-o, a fost<br />
Bizantul. Propontida a fost in asa masura punctul vulnerabil al<br />
atenienilor, ncat Filip al Macedoniei a intrebuinIat toata<br />
puterea armatei sale si intreaga lui diploma-tie pentru a-i<br />
desradacina de-acolo, si de-aceea am vazut pe Demostene
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 33<br />
Wand anume calatorii pentru a cucerl prietenia nestatornicilor<br />
bizantinih 1),<br />
Dar pe and grecii n'aveau pamant roditor, in propria lor arà<br />
s'au vazut sili-O a se osteni peste man i pentru a-1 cuceri Cu puterea<br />
armelor i a-I men-One Cu iscusino diplomaOlor — primii<br />
romani, aflati la gurile Tibrului, aveau in jurul Ion bogatele cAmpuri<br />
ale Italiei, pe can s'au grabit sa le cucereasca 2) — i aceasta<br />
este a doua imprejurare care a dat sistemului esclavagist roman<br />
ascuOmea i perfecOunea lui desavarsita. Achil Loria merge 'Ana<br />
acolo incat atribue intreaga desvoltare a dreptului roman fertilita<br />
-Oi solului Italiei. Dupa el, pricina pentru care dreptul a ajuns<br />
la o atat de mare desvoltare la roman', pe cand cel germanic a ramas<br />
ash de inapoiat, e ca In timp ce in Germania pamantul e inzestrat<br />
cu o fertilitate slaba i putea fi sustras lucratorului fara a<br />
recurge la mijloace prea violente, in Europa meridionala, unde<br />
pamantul e de o fertilitate exuberanta, numai un regim de fier<br />
de foc putea impiedica pe Iucrator sä se stabileasca pe el. Or, aceasta<br />
1) Paul Guiraud. — Etudes economiques sur l'Antiquite, Paris, 1905, Hachette,<br />
pp. 9-10.<br />
2) eLumea romana a lost fundata prin sabie, §i sabia sau lancea este cel mai<br />
vechi simbol al dreptului roman. Nu zeii au dat romanilor eel <strong>din</strong>tai pamant,<br />
cum a dat Dumnezeul Israelului, Pamantul Fagaduintei evreilor ; ei<br />
n'au recurs nici la vanzare Si nici la §iretlic, ca Didona cand a fundat Cartagena:<br />
nu, romanii n'au proprietate derivata, in sensul limbagiului juridic ; —<br />
derivata dela zei sau dela oameni; proprietatea lor e originara proprie-<br />
tarul e propriul sau autor ; ei au luat-o dupa cum au gasit-o. Achizitia romanului<br />
consista in eapere. Pentru el proprietatea e ceeace a luat cu Diana, manueapturn,<br />
maneipium, el insusi e acela care a luat: herus; proprietatea nu se transferk<br />
ca mai tarziu, prin traditie (transdatio, traditio), ci parasirea unei proprietati<br />
se incheia, in forma ca si in fond, prin mijlocirea unei apropriatiuni<br />
unilaterale, <strong>din</strong> partea aceluia care achizitiona (mancipatio, manucapere).<br />
Cuvantul «a lua» este singurul care raspunde ideei romane, i limba latink<br />
oricat de saraca ar Ii lost intr'altfel, e bogata in expresiuni, can au avut la<br />
ohârie aceasta insemnare Emere insemneaza, in limbajul vremurilor mai inaintate,<br />
a cumpark dar acolo unde romanii <strong>din</strong> acele timpuri cumparau, stramo0i<br />
lor aveau obiceiul sa ia. Aceasta a lost, in adevar, insemnarea originara a<br />
lui emere. Rapere (in limba germana, rauben; in gotica, raubon, a prada), are<br />
In latinitatea posterioara sensul german, i rapina deseinneaza in aceasta latinitate<br />
un delict. Dar antichitatea nu cuno§tea de loc delictul special al raptului,<br />
i rapere nu insemna altceva decal a smulge, a atrage ceva in chip violent<br />
ca tre sine, fail ca limbagiul sa-i atribue nuanta unui fapt ilicit (Jehring. — Esprit<br />
du droit romain, I, pp. 110-112).
34<br />
ECONOMIA ESCLAVA GISTA.<br />
violenta acaparare a solului, obOnuta prin sclavie, a slujit de baza,<br />
in Europa meridionala, pentru a statornici acolo un sistem capitalist<br />
adrnirabil organizat, pe care necesar trebuia sa se ridice un<br />
sistem juridic corespunzator* 1).<br />
Dealtfel, aceleasi cauze au influernat, pana in ziva de azi, reparti%ia<br />
proprieta%ii in Italia. D-1 Paul Roux, in admirabila sa lucrare,<br />
La question agraire en Italie, arata c latifundiile actuale ale<br />
Italiei nu sunt decat o continuare a latifundiilor antice, del,<br />
observam, azi italienii nu se nutresc numai cu grau i nici popor<br />
exclusiv agricol nu mai sunt.<br />
lath dar cä pe de o parte romanii se nutreau numai <strong>din</strong> produsele<br />
solului, jar pe de alta parte marea fertilitate a pamAntului facea<br />
ravnit solid italian— ambele aceste imprejurari au facut ca la<br />
Roma lupta pentru pamant sa fie pe planul intaiu. Dorin%a aceasta,<br />
de a acapara solul, nu e numai punctul de plecare al intregului<br />
drept roman, dar ea a avut o inrAurire hotarItoare asupra destiuelor<br />
vechei cetaIi romane. Ea i-a determinat, fara exagerare,<br />
intreaga istorie externa i toata desvoltarea intern. Ea a manat<br />
la glorie Fara odihna pe modestul plugar al celor sapte coline i 1- a<br />
facut sa supuna intreaga lume atunci cunoscuta. Cu fiecare cucerire<br />
agerul public crestea. Sporirea lui necontenita a fost inta fa'sboaielor<br />
in afar, pricina certurilor <strong>din</strong> nautru i cauza caderei<br />
definitive a imperiului roman.<br />
Mommsen observa ca ((multe popoare au invins ca romanii, dar<br />
nici unul nu si-a Inuit solul cucerit cu atata truda ca ei, caci ce<br />
castigau °data cu lancea, romanii cucereau pentru a doua oar&<br />
cu plugub 2).<br />
Mommsen e incomplet, el uita a treia cucerire a solului, faptuita<br />
de data aceasta, in sanul insus al poporului roman si realizata de<br />
clasa suprapusa in dauna claselor de jos. Cucerirea aceasta de a<br />
treia nu s'a facut nici cu lancea i nici cu plugul, ci in puterea legiicaci<br />
pe and intreg poporul lupta in afar a pentru cucerirea solului,<br />
inauntrul sau o singur cIas, cea a patricienilor, facea tot posibilul<br />
ca sa-si asigure cat mai multe avantagii <strong>din</strong> aceste cuceriri.<br />
1) Achille Loria. — Les bases economiques des societes, Ed. 2, Trad. de Bouchard,<br />
Paris, 1903, Michalon, pp. 86-87.<br />
2) Th. Mornrasen. — Riimische Geschichte, 4 vol., Berlin, 1865, Weidrnann,<br />
I, p. 182.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.<br />
Daca pentru cucerirea agerului public, poporul roman a ridicat<br />
formidabilele sale legiuni — pentru acapararea lui, patricienii au<br />
faurit cel mai iscusit sistem juridic <strong>din</strong> cke au existat vreodata.<br />
Toate legile au fost facute de patricieni si in folosul lor. Toate<br />
tindeau imbogkeasca, i sa le asigure o portiune cat mai mare<br />
<strong>din</strong> pamantul cucerit, jar adeseori, rand sa vinà legea ca sa le acorde<br />
drepturi, ei procedau pe calea faptelor brutale. Titu-Liviu relateaza<br />
un caz caracteristic, in aceasta privinta. Dupa infrangerea<br />
Volscilor, de catre dictatorul M. Fusius Camillus, urma ca Pomptiunul<br />
sa fie impartit poporului. Dar pkia ce imparteala sa aiba<br />
loc, patricienii au inceput sa-si insuseasca pamantul cucerit. Reclamatia<br />
plebeilor, contra acestui fapt, transcrisa de Titu-Liviu, ne da<br />
masura adevarata a lacomiei patricienilor:
36<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
complexa. Aici, dar, sistemul esclavagist s'a putut desvolta mai corn-<br />
plet i mai tipic. Iata, dealtfel, cum incepe H. Wallon studiul scla-<br />
viei la romani: oConcluziile, pe can le-am tras <strong>din</strong> istoria Orientului<br />
§i a Greciei cu privire la influerga sclaviei, trebuie sá-§i gaseasca<br />
la Roma controlul §i confirmarea lor. In Orient ne lipsesc textele<br />
pentru a studia in amanunt condiçiunile speciale robiei §i inraurirea<br />
pe care a avut-o asupra Intregii societaIi. In Grecia faptele sunt<br />
mai numeroase, dar scena e prea restransa. Roma, dimpotriva,<br />
con -One cele mai multe fapte pe cea mai vasta sceria. Dominqiunea<br />
ei a intrunit, in jurul peninsulei italice, extremele civilizaçiei i ale<br />
barbariei; napunile elenice §i rassele apusene; Cartagena §i Egiptul,<br />
ca §i ärile nordului. Ea a trait, vac de popor, desfa§urand in limite<br />
largi, §i de timp, §i de spaciu, toate cunseciniele principiilor can<br />
intrasera in constitupa ei, Fara ca turbure cu ceva mersul sau<br />
impiedece progresul (Wallon — Op. cit., II, pp. 1-2)*.<br />
§ 3. — Proprietatea<br />
Slabiciunea capitalului a cerut, in intreaga antichitate, proprietatea<br />
absoluta, §i in adevar, la romani proprietatea individuala,<br />
absolut4 a luat na§tere <strong>din</strong> vremurile cele mai vechi. Ea a aparut<br />
atat de timpuriu incAt Fustel de Coulanges crede c romanii n'au<br />
cunoscut niciodata proprietatea colectival). Adevarul insa e ca la<br />
romani ca §i la toate popoarele pamantului a existat, inainte de<br />
proprietatea individuala, o proprietate colectiva 2). Faza aceasta e<br />
genera% in evoluIia societa-plor omene§ti §i ea corespunde— cum<br />
Sc va vedea mai jos, cand vom studia economia cumunista — unei<br />
totale lipse de capital §i de capitali§ti, determinata de o atat de<br />
mare lipsa de populaIie §i de o a§a abundenra de Omani <strong>din</strong> pustiu,<br />
bleat chiar cu regimul juridic cel mai drastic, cu greu s'ar fi putut<br />
gasi mijlocul de a sill pe muncitori sã lucreze in folosul altuia. Economia<br />
esclavagista constitue un progres relativ al societaIilor omene§ti;<br />
ea presupune o densitate de populaIie indestulatoare, care sa<br />
1) Fustel de Coulanges — La Cite antique, Ed. 20, Paris, 1908, Hachette,<br />
pp. 62-63; Questions historiques, pp. 83-85.<br />
2) Vezi : Monamsen. — Droit public romain, T. VI, vol. 1. p. 24; Emile de<br />
Laveleye. — De la propriete et de ses formes primitives, p. 362 i urm.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 37<br />
Lea posibila recrutarea de sclavi i o proprietate potrivit de rark<br />
pentruck acapararea ei de catre indivizi, sä prezinte un avantaj<br />
In mainile expropriatorului. Deaceea vom considera dreptul roman<br />
<strong>din</strong> clipa inchegarii proprietapi individuale, ash cum vrea sa ne-o<br />
prezinte Fustel de Coulanges.<br />
Cum asupra acestei chestiuni vom avea prilejul sa revenim intr'un<br />
capitol special, sã presupunem deocamdata ca perfect adevarat<br />
ca.' <strong>din</strong> cele mai vechi timpuri, definitia proprietaIii romane<br />
era: jus utendi, Iruendi et abutendi §i sà ne intrebam: cui aparTinea<br />
acest drept absolut de proprietate?<br />
Intregul drept roman raspunde ea cetateanului, care se bucura<br />
de plenitu<strong>din</strong>ea drepturilor civice, rezumate in jus conubiurn, jus<br />
commercium, jus actio §i mai tarzi -a i lactio testamenti, M. I.6 a mai<br />
vorbi si de drepturile politice propriu-zise, cum erau jus sullragii<br />
jus honorum. Strainul era exclus dela aceste drepturi, la Roma<br />
ea si in Grecia. El nu putea poseda nimic si in multe cazuri proprietatea<br />
romana a luat fiinta tocmai <strong>din</strong> aceasta incapacitate a s trainului.<br />
Jehring rezuma aceasta situaIie in urmatoarele cateva cuvinte:<br />
#proprietatea romana— scrie el') — naste <strong>din</strong> exerciVul<br />
forIei romane, impotriva strainului, lipsit de drept*.<br />
Numai cetaIeanul putea, asa dar, stapard veva conform dreptului<br />
civil, ?mum ex jure Quiritium. i facusera romanii <strong>din</strong> dreptul de<br />
proprietate un atribut al cetaleanului, pentru ca avusesera mai<br />
intai grija sà faca <strong>din</strong> dreptul de ceta%ean un monopol al unei<br />
singure caste— un monopol al patricienilor. Numai patricienii,<br />
grupaii in girgi, se bucurau de drepturile cetaienesti si, in adevar,<br />
numai lor le aparTinea proprietatea solului. Dovezi in aceasta privinVa<br />
avem multe, vom cita numai doua, lama pe cele mai concludente<br />
in cauza: la stingerea unei familii, adica in lipsa de mostenitori<br />
testamentari si de agnaii— scrie Mommsen 2)— bunurile<br />
membrului unei gene patriciene treceau la gentilii sãi, ca proprietari<br />
originari ai acestor bunuri. Tot ash, cand se marita o fan.' inlaun7<br />
trul gintei ei, era destul consimOmantul tutorelui pentru a opera<br />
transfertul propriet4ii dotei; cand insa femeia se marita in afara<br />
1) It von Jehring. — L'esprit du droit rornain, Trad. do 0. de Meulenaere,<br />
Ed. 3, Paris, 1886, A. Mareseq, I, p. 232.<br />
2) Mommsen. Droit public romain, T. VI, vol. 1, p. 24.
38<br />
ECON01IIIA ESCLAVAGISTA<br />
de gintea ei, era nevoie de un vot al poporului. Iata dar ca gintea<br />
mai 'Astra unele amintiri <strong>din</strong> drepturile ei vechi de proprietate.<br />
Ce erau gini1e la romani e §tiut. Gintea este un grup de persoane,<br />
de familii, cani. se pretindeau scoboratoare <strong>din</strong>tr'un autor comun;<br />
gintea este ((familia politica")) a poporului roman (Puchta — Op. cit.,<br />
I, p. 75). Totalitatea ginpor — dupa Mommsen in numar de o<br />
surd; dupa alçi romani§ti in numar de trei sute— forma, tehnic<br />
vorbind, poporul roman, populus Romanus: ((se zice ca la inceput<br />
poporul roman se compunea <strong>din</strong> o sun" de familii, ai caror parir4i<br />
patr es — stramo§i imaginqi in chip mai mult sau mai pulin concret<br />
de diferitele gini — formau senatul, jar descendeqii lor,<br />
patricii, formau poporul. Tot ce era in afara de gentilitate, tot ce<br />
nu era prin urmare patrician, era considerat ca neroman, §i prin<br />
urmare lipsit de drepturile cetaIene§ti, cad i dreptul de gentilitate<br />
echivala cu dreptul primitiv de cetate>>. Lucrurile s'au petrecut la<br />
fel in toate societaIile omene§ti. In Grecia, de pilda, gasim fratriile<br />
§i inainte de proprietatea individuala o proprietate colectiva familiala:<br />
4Regimu1 proprietaIii familiale, care a avut probabil o<br />
durata destul de lunga in Grecia, disparuse aproape in epoca clasica<br />
a Atenei, i a fost in intregime inlocuit cu regimul proprietatii individuale#<br />
1). Tar dreptul de a poseda pamantul i minele era rezervat<br />
numai cetaIenilor ( Id., p. 96).<br />
Tata dar dreptul de cetate ca i atributul sau, dreptul de proprietate,<br />
un monopol al patricienilor.<br />
Acesta a Lost primul mijloc de care s'a folosit capitalistul roman<br />
ca sa acapareze solul.<br />
Dar mijlocul acesta, bun la epoca lui, a devenit ineficace cu scurgerea<br />
vremii. In adevar, garanIiile de can erau ingradite gin*<br />
patriciene, nu chez4aluiau in deajuns tihnita stapanire a pamantului.<br />
Solul a inceput sa fie expus compet4iunilor acelora Onu0<br />
In afara de ginte. Deaceea patricienii au sin4it foarte de timpuriu<br />
nevoia sä-§i transforme dreptul de proprietate, <strong>din</strong> colectiv in individual.<br />
Legenda atribue lui Romulus imparOrea soluluiintre patricieni.<br />
El ar fi dat fiecarui cap de familie patriciana cate doua juguri de 0-<br />
mant, bina jugere, pentru el §i pentru urma§ii lui, quaeheredum sequntur.<br />
1) L. 'Beauchet. — Histoire du droll priye de la Republique athenienne, 4. vol.,<br />
Paris, '1897, Maresq, III, p. 65.
ECONOMIA ESCEAVAGISTA 39<br />
Modul de imparlire la romani nu ne intereseaza, jar cauza care<br />
i-a determinat sä paraseasca proprietatea colectiva pentru cea individuala<br />
e lard indoiala aceeasi, care a aqionat la toate popoarele:<br />
cata vreme popularcia e restransa i pamantul e nelocuit, nirneni<br />
n'are interes sä-si apropie o parte de pamant, solul standu-i si lard<br />
asta la dispoziOe ; e comunismul pe care Pufendorff 11 caracterizeaza.<br />
atat de bine, cand parnantul e al nitnanui. Din moment insa<br />
ce populaVa se immulteste i oamenii bleep sä-si dispute pamantul,<br />
fiecare are interes sä-si insuseasca o parte <strong>din</strong> pamant i sä-si garanteze<br />
posesia lui cu ajutorul unor reguli de drept mai egoiste,<br />
can reunite la un loc, constituesc tocmai sistemul proprietaiii<br />
individuale. Din clipa aceasta proprietatea se transforma <strong>din</strong> colectiva<br />
tn individuala.<br />
Tot astfel s'au petrecut, fara indoiala, lucrurile si la Roma. Surplusul<br />
de populaiie, care amenir4a proprietatea patriciana, il forma<br />
plebea— care, de altfel a si infrant-o— asezata pe Aventin, alaturi<br />
de urbs quadrata §i afard de Roma, esquiliae, exquiliae, plebea<br />
aceasta, nu facea parte <strong>din</strong> poporul roman. Fustel de Coulanges<br />
arata (La Cite, pp. 277-278) cä intr'o formula de rugaciune, care<br />
se rostea Inca pe vremea rasboaielor punice, se cerea zeilor sä proteguiasca"<br />
poporul si plebea, populo plebeique. Printre alte multe<br />
dovezi, acelas autor arata ca o veche profqie a divinului Marcius,<br />
care traia pe vremea celui de al doilea rasboiu punic si care, dupa<br />
obiceiul prezicatorilor, intrebuirga un limbagiu archaic, desemneaza<br />
un magistrat prin aceste vorbe: ((pretorul, care va judeca<br />
poporul si plebea (Questions, p. 412)*. Plebea aceasta, lipsita de<br />
drepturile cetajenesti si prin urmare si de proprietatel), a triples<br />
sä dea asalt Romei. Luptele ei au durat veacuri lungi, i regele sub<br />
care se pare a se Li petrecut oarecari schimbari in favoarea plebei,<br />
e Ancu-MarOu (Tit. Liviu, I, 33). El incorporeaza Aventinul la<br />
Roma i e aratat de legenda ca aparator al plebei. Deaceea clasa<br />
plebeiana ia denumirea de #poporul lui Ancu*, spre deosebire de<br />
patricieni, can se pretindeau #poporul lui Romulus*. Asa ca, dupd<br />
legenda, romanii se compuneau <strong>din</strong> doua popoare: Rornulique<br />
Ancique gentern.<br />
1) «Intrebuintarea pasunei obstesti si mai cu seama a domeniului public,<br />
era, prin chiar natura ei, un privilegiu al cetqeanului. Dreptul formal excludea<br />
pe plebeu dela intrebuintarea lor (Mommsen Rom. Gesch., I, p. 270)*.
40 ECONOMIA ESCLAVA GISTA<br />
Odata cu patrunderea plebei in cetatea roman, dreptul individual<br />
de proprietate i toate asezamintele derivate <strong>din</strong> el, Ii iau<br />
adevgrata lor desvoltare. Puchta, Cu admirabilul s'au sing istoric,<br />
pare a fi ghicit mai mult cleat a fi stiut, acest lucru: >. Adevarul e c plebeii au fost faVa"<br />
de pamant, ceeace fusesera, inaintea lor, patricienii. Ei au organizat<br />
in as4 fel dreptul de proprietate, bleat 1-au transformat, <strong>din</strong>tr'un<br />
monopol exclusiv al patricienilor, intr'un monopol ceva<br />
mai larg, comun i clasei lor. Iar pentru asigurarea acestui monopol,<br />
ei au desvoltat in chip admirabil regulele de drept — in<br />
realitate intregul sistem juridic roman— de natura a be asigurh<br />
posesia solului:
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 41<br />
atunci, cand capitalul era excesiv de slab si braIele rare, capitalistul<br />
avea nevoie de proprietatea absoluta a solului si am vazut ca<br />
dreptul i-o asigura <strong>din</strong> cele mai vechi timpuri.<br />
Acum, intrebarea fundamentala pentru noi— era acest drept<br />
absolut de proprietate, statornicit in folosul exclusiv al capitalistului<br />
; sau, cum pretindem noi, in interesul superior al produciiei?<br />
Recunoastem ca abuti,— <strong>din</strong> definiiia dreptului de proprietate,<br />
luat in lilelesul de abuz, si nu in acela de a alutissa#, adica de a<br />
vinde, — e impotriva temei noastre. Dar vom vedea imediat ca<br />
Cu toata exclusivitatea noiiunei de proprietate, proprietarul nu<br />
putea abuza de solul sail ; §i ca romanii n'au esitat s restranga<br />
ingradeasca dreptul de proprietate, on de ate on interesul<br />
superior al productiei o cerea.<br />
Asa, <strong>din</strong> timpurile cele mai vechi i pana sub imperil, agricultura<br />
era supraveghiata, la inceput de preoti si mai tarziu de cenzori,<br />
dupa cum ne relateaza Aulu-Gelu i Pliniu: 1 ).<br />
La greci, dreptul de proprietate e deasemenea organizat in vederea<br />
interesului general. Beauchet e in aceasta privinça , foarte documentat:<br />
>. Dar nu e numai atat, caci Beauchet continua (p. 82):<br />
#Statul Ii rezerva dreptul sa reglementeze exploatarea solului,<br />
chiar la parnanturile can nu veneau dela el sau can, cel<br />
pierdusera caracterul lor primitiv de pamanturi concedate>>. Cum<br />
lug in Atica cerealele nu erau nici principala produccie a solului<br />
ei pietros i nici alimentul de capetenie al locuitorilor, reglementarea<br />
se referea la un produs Cu totul altul, la maslini. Asa, de pilda,<br />
1) Veza In aceasta privinta: J. Marquardt — De l'org. fin. chez les Remains,<br />
p. 139; Th. Mommsen — Dr. public romain p. 60; Romische Geschichte,<br />
I., p. 168; Jehring — Op. cit., II, p. 51; Plinin, XVIII, 3, II: Agrum male colere<br />
censiorum pro brum iudicabatur.
42 ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
cretanii s'au obligat, la o imparceala de pamant, sa planteze fiecare<br />
pe lotul lui cate un maslin, sub pedeapsa unei grele amenzi. d2oupa<br />
marturisirea lui Dion Chrisostom, Pisistrate ar fi prescris sa se<br />
planteze maslini in Atica, pe care o vedea goala i fara arbori si a<br />
dat probabil un decret in acest sens. Odata acesti maslini plantaci,<br />
legea Ii lua sub protectia ei speciala, ca sa asiguremenOnerea acestui<br />
izvor de bogaIie publica. Dupa o lege, citata de Demostene, acela<br />
care ar smulge un maslin, e condamnat sa plateasca cate o suta<br />
de drahme de fiecare picior smuls i peste aceasta o zecime in f olosul<br />
zeitei Atena. Vinovatul platea in afara de aceste sume, acuzatorului<br />
cate o sun de drachme, de fiecare picior. Legea, totus,<br />
permitea taierea a Cate doi mäslini pe an, pe acelas domeniu, pentru<br />
cladirea unui templu, pentru uzuri domestice sau pentru facerea<br />
unui mormant (Idern)b).<br />
Tata' dar primul mijloc, i poate cel mai eficace, pentru a impiedeca<br />
pe proprietar sa abuzeze de pamantul lui, in dauna producpei<br />
si in dauna societaIii. Dar nu e numai atat. Legea romand,<br />
care a imeles sa ingradeasca dreptul legitim de proprietate cu garan-tii<br />
de o tarie aproape salbateca, e de o largime si de o ingaduinth—<br />
explicabile numai in ipoteza noastra — atunci cand e<br />
vorba de un proprietar negligent, care #exercita in chip dezordonat<br />
agricultura# sau care nu-si indeplineste deloc funcOa lui sociala<br />
de proprietar.<br />
In adevar, dreptul acela aprig de proprietate, monopolizat de<br />
romani i statornicit cu garan0a omorului, in caz de mutare a hotarelor,<br />
sau de-o there sau pastere a unei recolte (Pliniu, XVIII 3, 4),<br />
cadea fath de pro prietarul negligent, care-silasase doi ani dearandul<br />
proprietatea in parasire, i trecea in mainile posesorului de fapt.<br />
pe care o da Ulpian usucapiunii, e aproape o contrazicere,<br />
nu numai a dreptului de proprietate, dar a intregei rigiditati<br />
romane:
ECONOMIA ESCLAVA GISTA 43<br />
hoc interdict° nihil refert: qualiscumque enim possessor hoc ipso,<br />
quod possessor est, plus juris habet quod ille qui non possidet*.<br />
Romanistii au incercat sà explice inteun fel sau in altul, aceste<br />
drepturi exorbitante ale posesorului de fapt. Adevarul insa e ea societatea<br />
romand, care a acordat proprietarului drepturi absolute<br />
<strong>din</strong> nevoia de a-si asigura productia, nu iwlegea ca el sa se foloseasca<br />
de dansele in mod abuziv si in contradictie cu scopul in vederea<br />
caruia ele fusesera create. Solon, care a introdus in Atica<br />
usucapiunea §i prescriptia extinctiva, Ii motiveaza aceste ariaminte<br />
ale lui, pe baza interesului social, care e productivitatea<br />
solului.<br />
Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate era respectat si sacrosanct<br />
In mainile proprietarului care-si indeplinea sarcinile; — pentru cel<br />
negligent garanciile legii dispareau.<br />
Dar, in dreptul roman, idea de incurajare a productiei constituia<br />
un intreg sistem <strong>din</strong> care face parte si jus Italicum, adica scu-<br />
tirea de dare catre S-tat ' a pamanturilor situate in peninsula. Loria<br />
observa cu mult spirit critic ca cu tot dreptul absolut de proprietate,<br />
romanii n'au ezitat sa-1 restranga, on de cate on interesul<br />
productiei o cerea. Pentru acest sfarsit au statornicit servitutile<br />
rurale; au ingaduit vanatoarea pe proprietatea altuia, ajutand<br />
astfel la distrugerea animalelor daunatoare agriculturii; au permis,<br />
aceluia care-si apropie lucrul altuia, sa restitue pretul acelui lucru,<br />
In scop de a incuraja munca ; pentru acelas scop, acela care detinea<br />
timp de doi ani un pamant, devenia proprietarul acelui pamant ;<br />
au admis usucapiunea ca pedeapsa impotriva proprietarului negligent.<br />
In fine, pentru a incuraja initiativa individuala, romanii<br />
au hotarit ca fructele vor apartine posesorului de build cre<strong>din</strong>p<br />
(Les bases economiques).<br />
Toate aceste masuri, luate de romani pentru a impiedeca #exercitiul<br />
abuziv al agriculturii»— cum se exprima Jehring— constituesc<br />
cea mai buna dovada ca dreptul exclusiv de proprietate n'a<br />
fost statornicit de gustul si in favoarea exclusiva a capitalistului, ei<br />
si in vederea productiei. Tocmai deaceea societatea romana nu s'a<br />
putut lasa numai la bunavointa unui proprietar, inarmat cu drepturi<br />
de suveran absolut i nici in nadejdea unor reguli de drept, a<br />
caror putere era relativa ca dovacla, dealtfel, ca in timpurile mai<br />
inaintate ele cad in Asoluta disuitu<strong>din</strong>e. Deaceea, pe langa
44<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
interesul material, imediat §i personal pe care-1 aveh mice proprietar<br />
ca sa-§i cultive pamantul ; pe laugh' blamul censorului si decaderile<br />
legale, impotriva proprietarului negligent, intervine i opinia publica.<br />
Si eine §tie ce insemna in Roma veche puterea opiniei publice,<br />
Ii va da, Fara indoiala, seama ce imensa putere apash asupra proprietarului,<br />
care ar fi voit sa abuzeze de drepturile pe can i le dadeh<br />
legea si sa se sustrag h la adapostul ei, dela indatoririle lui sociale.<br />
In primul loc agricuItura ' a fost declarata drept singura ocuputie<br />
demna de un om liber. #Solul a fost totdeauna, in aceasta cetate<br />
romana, principalul izvor §i singura masura a bogatiei pana la finele<br />
imperiului, clasa senatoriala a fost in acela§ timp Clasa marilor<br />
proprietari funciari» 1). Din pricina aceasta, industria era privita<br />
ca ocuputie servila si, sub Republica, cetateanul exercitand o meserie<br />
manuala era aproape lipsit de drepturile politice.<br />
Ba Aristot propune chiar in Politica lui (III, ///, 7) ca meseria§ii<br />
sa nu fie facuti cetateni.<br />
ComequI, cum observa Brooks Adams, 'Area asa de nedemn<br />
ca era interzis senatorilor ; jar la Teba — scrie Aristot (Pot., III,<br />
III, 4) — legea indeparta dela once functie, pe acela, care nu incetase<br />
comertul de eel putin zece ani.<br />
Jar la Roma, in timpurile primitive, exercitiul unei meserii constituia<br />
o piedeca absoluta pentru a midi& la o demnitate in magistratura:<br />
(un obiceiu vechiu si statornic exclude dela candidatura<br />
pe acela care exercita in acele clipe o meserie sau care primea un<br />
salariu pentru serviciile sale. Magistratul, care a ocupat vreodata<br />
o astfel de pozitie sau al carui tata o ocupase altadata, era anume<br />
mentionat de redactorii aristocrati ai Analelor» 2).<br />
Marcu-Antoniu, in cearta cu August, ii a minteste in mod insultator<br />
ca are printre inaintasii sai un stramos, Restion <strong>din</strong> Thurium,<br />
manurnis, i un altul bancher. Cassius <strong>din</strong> Parma trateaza,<br />
In una <strong>din</strong> scrisorile lui, pe August ca scoboritor <strong>din</strong> parinti brutari<br />
bancheri, si-I apostrofeaza astfel:
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 45<br />
Cicerone ne-a pastrat, in De officiis, mai complet cleat once alt<br />
scriitor latin, phrerile curente ale romanilor despre meserii i despre<br />
aceia, can se indeletniceau cu ele: #toate meseriile sunt josnice<br />
servile— scrie el (I, 42)—i o pravalie nu e demna de un om liber>> 1).<br />
Dealtfel, la Roma au existat totdeauna doua clase distincte:<br />
patura orasaneasca, tribus urbanae §i clasa rurala, tribus rusticae.<br />
Aceasta <strong>din</strong> urma a lost privita, dealungul intregii istorii romane,<br />
ca singura clasa cu adevarat aristocrata si demna sa de -tind franele<br />
guvernului. Pliniu arata c distinc -tia i rangul in cetate, aveau<br />
aceeasi origine ; jar trecerea cuiva <strong>din</strong> clasa rurala in cea urbana,<br />
era considerata drept o ignominie: t(Chiar distinc -tiunile i rangul<br />
In societate n'aveau alta origine: triburile rustice erau cele mai<br />
pretuite, si se compuneau <strong>din</strong> aceia cart posedau pamanturi; triburile<br />
urbane, in can era o ingominie de a fi transferat, erau taxate<br />
de trandavo (XVIII, 3, 5).<br />
Superioritatea aceasta a clasei rustice se datoreaza faptului ca<br />
ea era de -tinatoarea pamantului, instrumentul care furnish romanilor<br />
alimentul de prima necesitate— graul.<br />
Toate incurajarile legale si de opinie publica, erau pentru agricultor.<br />
Proprietarul, reputat bun cultivator, era obiectul admiraliei<br />
laudelor contemporanilor sai, i Pliniu -tine sa inregistreze acest<br />
fapt sprijinindu-1 pe autoritatea lui Caton:
46<br />
ECONOMIA ESCLAVA GIST%<br />
dar se putea vinde Cu preluri scoborite: 4Cu asa moravuri, nu numai<br />
ea granele ajungeau far .a. ea nici-O provincie sà alimenteze Italia,<br />
dar Inca ele erau de-o ieftinatate de neerezut (XVIII, 4, 1).<br />
On, acesta era, in definitiv, i scopul intregii economii romane.<br />
Legile i moravurile aveau insareinarea s'a asigure producTia,<br />
constatarea lui Pliniu ea scopul acesta a fost atins, contine confirmarea<br />
cea mai deplina a propoziVei noastre-- ea dreptul absolut<br />
de proprietate n'a fost decretat la roniani numai pentru satisfacerea<br />
interesului i egoismului capitalistilor, ci mai Cu seam a in interesul<br />
asigurarii producIiei.<br />
§ 4. — Sclavia<br />
Dar dreptul de proprietate, oricat de deplin si de exclusiv ar fi<br />
fost, nu putea asigura, singur el, produccia. Populaiia era asa de<br />
rara, in intreaga antichitate, ineat capitalistul era in absoluta neputinVa<br />
sa-si procure munca liberà. Pentru asigurarea produqiei<br />
se cerea ea proprietarul roman sä aiba braIele muncitoare la aceeasi<br />
absoluta dispoz4ie a sa, ea si pamantul. Si, in adevar, dreptul ra'spunzand<br />
acestei nevoi a societatii antice, a inlanIuit munca inca<br />
<strong>din</strong> cele mai vechi timpuri. Cetajeanul roman sui iuris, adica' seful<br />
fiecarei familii, paterfamilias, era investit Cu dominica potest ate,<br />
care-i dadea drepturi de via fa si de moarte asupra sclavilor<br />
socotiti ea obiecte, ea res mancipi.<br />
Sclavia, izvorata cum am aratat, <strong>din</strong> lipsa de brae, nu era un<br />
fenomen special socieratii romane. In intreaga antichitate, aceeasi<br />
nevoie daduse nastere aceluias asezamant. La toate popoarele<br />
munca se facea prin sclavi. (Selavia era comuna tuturor societaPor.<br />
Ea a fost independenta de institutiile publice si de formele de guvernamant.<br />
Ea avut aceeasi vigoare in mijlocul despotismului ea<br />
si in mijlocul libertaIii, in sociefaiile aristocratice ea si in cele democratice0).<br />
Din pricina acestei generalitaji, romanii considerau<br />
sclavia ea o institu0e a dreptului<br />
La Roma, insa, datorith celor dou6 imprejurari despre cari am<br />
vorbit mai sus si can au facut <strong>din</strong> ea un Stat agricol, institucia<br />
1) Fustel de Coulanges. — Histoire des institutions de l'ancienne France (L'invasion<br />
germanique), Paris, 1891, Hachette, p. 82.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 47<br />
sclaviei a capatat o organizatie i o ascucime Cu totul particulara,<br />
jar ca dovada Ca numai nevoia de brae pentru munca ogorului a<br />
determinat sclavia e ca wrincipala ocupatie a sclavului era cultura<br />
pamantului ( Id., p. 92)>> ; familia rusticae a fost totdeauna mult<br />
mai numeroasa la romani, decat familia urbanae, adica cleat selavii<br />
intrebuintati in afara de munca agricola.<br />
Cauzele dirt care puteh cineva deveni sclav la Roma, erau:<br />
<strong>din</strong> nastere, sau <strong>din</strong> fapte posterioare nasterei. Printre acestea <strong>din</strong><br />
urma, figurau cauze de drept civil si cauze de drept al gintilor,<br />
adica <strong>din</strong> captivitate: 4fiunt aut jure gentium, id est ex captivitate,<br />
aut jure civilo.<br />
Sa lasam la o parte modurile de a deveni cineva sclav dupa dreptul<br />
civil si sa ne oprim la sclavia izvorita <strong>din</strong> dreptul gintilor: once<br />
prins in rasboiu deveneh, prin chiar acest fapt, sclav al Statului<br />
roman. Ba ceva mai mult, nu era nevoie nici de rasboiu. Once strain<br />
apartinand unui Stat care n'avea tratat de alianta cu Roma, puteh<br />
if prins, chiar in timp de pace, si facut rob de oricare cetatean.<br />
Ludwig Lange rezuma, nu se poate mai bine, felul de a deveni cineva<br />
sclav dupa dreptul de rasboiu: > 1).<br />
Aceasta a fost principala obarsie a robiei la romani i romanii,<br />
facand rasboaiele lor nenumarate, au inteles s cucereasca dela<br />
popoarele, declarate ca dusmane, odata cu pamantul lor, si bra tele cu<br />
care sa lucreze acest pamant. fipretutindeni, armateleretragandu-se,<br />
1) Ludwig Lange. — ROmische Alterthilmer, Berlin, 1876, Weidmann, I,<br />
pagina 189,
48<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
duceau cu ele elita populatiunilor invinse; pretutindem cucerirea,<br />
inainte de a reduce o Iara, barbati i femei la conditiuni<br />
uniforrne de dependenca, preleva un tribut de sclavi printre cei<br />
mai devotaIi aparatori ai ei (Wallon= Op. cit., II, p. 35))). Cu<br />
chipul acesta, Iinuturi intregi au fost pustiite, äri Intregi au fost<br />
transformate in ruine, jar locuitorii lor, pusi in lancuri i tariti ca<br />
animalele dealungul continentelor, au fost vanduci in robie<br />
sa lucreze viaIa intreaga, in folosul unui stapan roman: #nici<br />
o tara, in care se gasea acest vanat, — scrie Mommsen, vorbind<br />
despre sclavi (ROm. Gesch., II, p. 76)— n'a fost crutata ; chiar<br />
In Italia nu era lucru surprinzator Ca un sarae fiber sa fie numarat,<br />
de stapanul lui printre sclavi. Dar Iinutul, care dadea In acele vremuri<br />
sclavi, era Asia apuseana unde piraii sirieni i cilieni erau negustorii<br />
vanatorii lor normali i recunoscuti. Ei pustiau coastele Siriei<br />
insulele grecesti. Publicanii romani, de partea for, se intreceau Cu<br />
ei in vanatoarea de oameni, organizata in Statele supuse, pentru<br />
a vinde Ca sclavi pe cei prini. Vanatoarea aceasta se faCea pe o<br />
scara atat de intinsa incat la 650, regele Bitiniei s'a declarat in<br />
neputin0 sa dea contingentul la care era obligat, de oarece toli<br />
oamenii in stare de a munci fusesera prinsi si vanduIi de publicani)).<br />
Rasboiul a fost, asa dar, calea cea mare, pe care romanii ti recrutau<br />
sclavii i deaceea Cicerone, In discursul sau Pro Fonteio, a<br />
putut afirma cu dreptate: #stramosii nostri au intreprins adesea<br />
rasboaie pentru a rasbuna injuriile aduse unor negustori sau unor<br />
stapani de corabii (Brooks Adams —Op. cit., p. 32))).<br />
Ba ceva mai mult, (isclavii nu erau numai urmarea rasboaielor,<br />
ba de multe on rasboaiele se faceau in vederea capturarii sclavilor,<br />
pe vremea lui Omer ca si in epocile posterioare, se navalea in 'ari<br />
straine si se luau orasele, pentru a face robi (Wallon—Op. cit.,<br />
I, p. 66))).<br />
Nevoia de brae a fost totdeauna sinitita in societatea romana,<br />
deaceea sclavia a dAinuit dealungul intregii antichitat,i, jar atunci<br />
eand sclavii ieftenindu-se, stapami au inceput sä-i libereze, manumisiunile<br />
acestea se faceau totdeauna cu clauza ca manumisul<br />
lucreze in folosul fostului sau stapan; condiOunile acestea, imposita<br />
libertatis causa, erau ate odata asa de grebe incat cel manumis<br />
aproape nu se putea numi om fiber si ramanea de fapt sclav — societatea<br />
Inca nu se putea lipsi de munca lui.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 49<br />
Gustav Schmoller, poate unul <strong>din</strong> cei mai man i economisti, emite<br />
pareri cu totul deosebite asupra naturii sclaviei. Dupa el, gsclavia<br />
are radacinile ei in constitutia familiei, avand ca temelie dreptul<br />
stapanului#. Sclavul ar fi, dupa Schmoller, membrul inferior al<br />
economiei domestice. Lucrarile atribuite pana la el femeii, sunt<br />
acum impuse lui 1).<br />
Schmoller, evident, se insala. Obarsia sclaviei nu-i<br />
si ea a aparut intio vreme cand putinatatea bra telor era asa de<br />
mare luck membrii familiei erau obligati sa lucreze cu totii inauntrul<br />
familiei, care, dupa cum voin vedea n paragraful ce vine,<br />
a capatat o organizatie rigid, patriarchal a — familia era atelierul<br />
antichitakii, jar sclavul, ca lucrator, luat locul in mijlocul fain<br />
atelier. Atilt. Deaici ins, i 'Ana la obarsia familial a a<br />
sclaviei e drum mare.<br />
Aceeas parere o profesau, la inceputul veacului trecut, si antiservagiului<br />
negru <strong>din</strong> colonii. Ei sustineau ca sclavia<br />
e o institutie familial in care robul se gaseste foarte bine. In deosebi<br />
Cassagnac a sustinut cu indarjire aceasta opinie.<br />
Dar nu e numai atat. Dupa cum vom vedea mai jos, Roma ajunsese<br />
dupa daramarea Cartagenei centrul comercial al lumii antice.<br />
Asa fiind, era firesc lucru ca tot ce era in legatura cu productia,<br />
sä aflueze, sa se congestioneze la Roma. Deaceea i turmele nenumarate<br />
de sclavi erau vana -ti i apoi vanduti acolo, precum,<br />
mai tarziu, cand Roma— dupa cum vom vedea— se degradeaza,<br />
prin decadere economica, dela rangul ei de centru de gravitate<br />
al lumii, i cand orientul i-a pompat §i ascuns bogatiile, targul<br />
de sclavi se face invers: Roma Ii vinde, i centrul cel nou de productie,<br />
adica Orientul, ii cumpara. Foarte caracteristic, in aceasta<br />
privinfa, e urmatorul pasagiu <strong>din</strong> Brooks Adams (Op. cit. p. 202-203),<br />
pe care-1 reproducem intregime: 4A vinde sarasinilorlemn ' pentru<br />
cladirea de vase si fier pentru fabricarea sabiilor, era un pacat de<br />
moarte pentru copiii bisericii ; dar acest pacat nu insemna nimic<br />
pe Tanga infamia de a da necre<strong>din</strong>ciosilor crestini ca sclavi, can<br />
faceau <strong>din</strong> ei soldati, siliti sä se bath impotriva Dumnezeului lor.<br />
Carol Magnul, i dupa el papii, Incercaser s suprime acest trafic<br />
1) Gustav Sehrnoller. — Principes d'economie politique, Trad. de G, Platon.<br />
5 vol., Paris, 1905, V. Giard, II, pp. 286-287.
50<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
infam, dar n'au izbutit. Sclavia era ash de lucrativa, incat era exercitata<br />
pe strazile Romei chiar, si in veacul XIII, dona mu i de europeni<br />
erau de vanzare, antral, la Damieta si la Alexandria. Dintre<br />
ei se recrutau mamelucii, eel mai frumos corp militar <strong>din</strong> Orient.<br />
§ 5. — Familia patriarchalei<br />
Dar la inceput romanii, popor slab si cantonaii la gurile Tibrului,<br />
erau redusi sa faca rasboiul numai cetaTilor invecinate. Or, in ash<br />
imprejurari luarea de sclavi i exploatarea lor neomenoasa nu era<br />
Cu putinIa. Cu un vecin, Cu un cunoscut poate, stapanul nu se puteh<br />
purta in felul in care se purta cu un barbar asiatic, adus de nu se<br />
stia de uncle. i lucrul era explicabil, rornanul putea ajunge si el in<br />
robie la vecin si cum dorinIa lui era ca sa fie bine tratat, trata<br />
el la randul lui bine pe prinii in rasboiu, caci cum zicea Macrobiu:<br />
((Tam tu ilium liberum t ,idere potes, quarn ille te servuno. Tot asa<br />
s'au intamplat, de altfel, lucrurile si la greci: ((Condit fia sclavilor<br />
— scrie Beauchet (Op. cit., II, p. 397)— se resimte in epoca omerica<br />
de originea si de ocupa0a lor. Esi0 <strong>din</strong> familii, avand o situatie<br />
asemanatoare aceleia a stapanilor lor, cateodata <strong>din</strong>tr'o familie<br />
rega15., impartasind cu stapanii lor sarcinele vieii interioare<br />
viaIa de camp, sclavii aveau atunci o situqie destul de buna<br />
nu se gaseste, in poeziile omerice, nici o urma de purtare cruda<br />
dispre -viitoare, ale caror pilde se immulysc mai tarziu». Din<br />
aceasta pricina, primii romani ca i grecii primitivi, s'au vazut<br />
nevoiti sa recurga la alte mijloace ea sa-si asigure brayle necesare<br />
agriculturii. Unul <strong>din</strong> aceste mijloace a fost organizarea tiranica<br />
a familiei, in care femeia i copiii erau sub absoluta dependenca<br />
a lui paterfamilias i tineau locul sclavilor, cand acestia erau Inca<br />
scumpi si ran. Datorita acestei asemanari intre situncia copiilor<br />
cea a sclavilor, am vazut cä unii invaiatii au putut afirma cà scIavia<br />
ii are obarsia in institu%ia familiei patriarchale, i aceasta<br />
confuzie era cu atat mai usoara, cu cat in sistemul primitiv de credit<br />
al romanilor, debitorul neplatnic putea fi facut rob, nu nurnai el,<br />
dar i copiii i copiii copiilor lui, ((liberos neposvo, cum se exprima<br />
Titu Liviu (II, 24). Aristot, de partea lui, avand M vedere ce se<br />
petrecea la A.tena, scrie ea ((familia, ca sa fie completa, trebuie sä con-<br />
pelanga indivizi, si selavi (Beauchet—Op.cit.,II, pp. 393-394)
ECONOMIA ESCLAVA GisTA 51<br />
Trebuinca aceasta de braIe muncitoare a facut ea familia romana<br />
sa fie viguros #constituita, Inca <strong>din</strong> primele timpuri ale axistencei<br />
cetacii, jar paterfamilias sa fie stapanul absolut al alor sai.<br />
Pe copii ii avea in patria potestas §i pe femeie in manu. El avea dreptul<br />
de viata si de moarte— jus vitae necique asupra copiilor<br />
asupra femeii in manic §i asupra sclavilor ; Ii putea vinde, expune<br />
sau abandona noxal aceluia &Aire care ar fi comis un delict.<br />
Paterfamilias era, inteun euvant, tatal, stapanul, judecatorul<br />
calaul alor sai.<br />
Dependeno aceasta a copiilor de paterfamilias era exclusiv economica,<br />
eaci in chestiile politica, in ce priveste jus suffragii §i jus<br />
honorum, fiul era egalul tatalui sau: filius familias in publicis causis<br />
patrisfamilias habetur. Idea principala, pe care se bizueste intreaga<br />
organizare a familiei romane e ea fiul, intocmai ea i sclavul, nu<br />
poate agonisi i poseda de drept, nimic: #igitur quod liberi nostri...<br />
adquirund... id nobis adquiritur; ipse enim qui in nostra potestate<br />
est, nihil suunz habere potest...# i principiul acesta de drept mergea<br />
atat de departe la romani, ?neat copilul de familia, nu putea poseda<br />
de drept un patrimoniu chiar cu vointa lui paterfamilias% aceasta<br />
era o imposibilitate juridica. Ceeace copilul stapaneste de fapt<br />
nu constitue un patrimoniu, ci un peculiu, intocmai ca i sclavul.<br />
Proprietatea copilului se confunda cu proprietatea tatalui de familie,<br />
fara insa ca el sa se poata num' coproprietar sau ea bunurile<br />
familiei sa fie comune, (communio pro indiviso) ; atat numai, la<br />
moartea lui paterfamilias fiul e considerat a fi posedat averea <strong>din</strong>nainte,<br />
el nu e mostenitorul tatalui, ci propriul sau mostenitor,<br />
heres suus.<br />
Sub regalitate si in timpul republicei, nici legea i nici moravurile<br />
nu stirbese aceste drepturi absolute ale lui paterfamilias. Ba Inca,<br />
dupa zisele lui Denis <strong>din</strong> Halicarnas, ar fi existat o lex regia; care<br />
da tatalui dreptul de a-si ucide copilul, jar legea calor XII table<br />
intareste aceasta lege printr'o dispozicie formala. Jehring, inregistrand<br />
faptul ed n dreptul roman, fiul vandut de trei on de tatal<br />
sau, devenea liber, se mill ca legea ((asigura pe flu contra unui<br />
rau relativ rnie lash fara nici o proteccie contra unor pericole<br />
j Gustav Mandiy. — Das gemeine Familiengiiterrecht, 2 vol., Tubingen,<br />
1871, Laupp, I, p. S.
52<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
rnult mai grave, de pilda contra aplicarii nedrepte a lui jus necis ac<br />
vitae (Op. cit., II, p. 181)#.<br />
Si tot Jehring explica aceasta prin aceea ca legea se putea bizul<br />
pe simpatia tatalui catre copil.<br />
Explicq,ia e pur sentimentala.<br />
Adevarul adevarat e cä tatal vedea in acele vremuri, in fiul sau,<br />
puterea lui de munca i ea abuzul adevarat se facea, nu cu nimicirea<br />
zadarnica a acestei bog4ii, prin aplicarea nedreapta a pedepsei<br />
cu moarte, ci prin vanzarea ei. Si prin urmare acest abuz trebuia<br />
ingradit de lege. Si creditorii romani aveau dreptut sa omoare<br />
sa-si taie in bucaIi debitorul, sau sã-1 vanda ca sclav. Or, istoria<br />
romana nu cunoaste nici un caz de secant°, pe cand, dimpotriva,<br />
abuzurile cu aservirea i vinderea debitorilor, au fost atat de numeroase<br />
incat s'au facut, <strong>din</strong> pricina lor, fascoale sciziuni can<br />
au sgudui t <strong>din</strong> temelii Roma antica.<br />
De altfel aceasta organizatie tiranica a familiei, nu e particulara<br />
Romei. Henry Sumner-Maine dovedeste ca familia patriarchal e<br />
un asezamant aproape universal, descopera la romani ca si la<br />
greci, la germani ca si la indieni, la musulmani ca si la slavi i asa<br />
mai departe. Pretutindeni familia are in fruntea ei un potentat,<br />
care exercita absoluta lui patria potestas: Aceia, care pretind ca<br />
regasesc patria potestas la originea societatii— scrie Maine— sau,<br />
daca vo4i, la un moment excesiv de indepartat, asigura ca, cu oath<br />
micsorarea puterilor excesive ale tatalui, — fie ca tribunalele au<br />
absorbit-o, fie <strong>din</strong> once alta cauza — se pot totdeauna constata<br />
urmele exister4ii lor anterioare in obiceiul de a nu socoti pentru<br />
genealogii cleat liniile barbatesti, sau acordand un avantaj foarte<br />
mare descendentilor barbatilor asupra acelora at femeii, in materie<br />
de mostenire# 1). Patriarchatul e, dupa Maine,
ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 53<br />
masculini, grup care e nevoit sä-si subvie singur tuturor trebuin-<br />
-telor, adica <strong>din</strong> munca proprie a membrilor sai. Familia patriarchal<br />
se poate mentine ca atare, numai atata timp cat ea ramane singura<br />
celula producatoare in societate. Lipsa de brate, obliga la munch<br />
pe copii i pe toti acei, can stau sub autcritatea capului de familie.<br />
Primii sclavi se confunda i ei in patria potestate §i infra in familia<br />
lui. Jar ca dovada ea, in adevar, familia patriarchala e conditionata<br />
exclusiv de raritatea bratelor, e insus faptul ca pretutindeni ea<br />
coeista cu sclavia, i ca pretutindeni immultirea sclavilor, Wand<br />
oarecum de prisos munca copiilor, familia patriarchal incepe<br />
slabeasca i sa se relaxeze. In Grecia, de pilda, unde se ducea mai<br />
pu -tina lipsa de brae muncitoare i unde sclavii erau mai numerosi,<br />
grecii nefiind un popor agricol, patria potestas slabeste mai de timpuriu:<br />
In Atena— scrie Beauchet (Op. cit., II, p. 77)— puterea<br />
parinteasca a incetat destul de curhnd sä fie perpetua)). *i mai departe,<br />
Beauchet explic i pricina acestei schimbari premature in<br />
organizarea familiei ateniene: In ce priveste imprejurarile can au<br />
condus, la Atena, la aceasta noua conceptie a puterii parintesti,<br />
ele sunt in acelas timp de or<strong>din</strong> economic, de or<strong>din</strong> politic si de<br />
or<strong>din</strong> intelectual. Daca la Roma aceasta putere a pastrat mai multa<br />
vreme fizionomia ei primitiva, cauza principala sta in aceea ca la<br />
la un popor agricol, cum era poporul roman, familia era in chip<br />
firesc mult mai concentrata i agnatiunea, totdeauna phstrata cu<br />
aceeas tarie, amintea oarecum organizatia patriarchala. La Atena,<br />
dimpotriva, unde populatia era mai comerciala decat agricola,<br />
necesitatile vieii sileau pe membrii aceleiasi familii sä-si desfasoare<br />
rnai totdeauna activitatea in localitati departate, jar pentru<br />
reusita lor comerciala, ei trebuiau sa se bucure de o independenth<br />
incompatibila cu vechea conceptie a puterii parintesti#.<br />
Faptele sunt neaparat asa, dar explicntia for e alta: grecul traia<br />
cu don masline i o scrumbie pe zi, i ca sä-si scoata aceasta hrana<br />
n'avea nevoie de mare Incordare, deci munca era acolo mult mai<br />
usoara Si nu era nevoie sã se mobilizeze in Grecia toate bratele<br />
Gopiilor— deaici slabirea mai timpurie a familiei patriarchale;<br />
pe când, dimpotriva, la romani Iucrul campului era greu i necesita<br />
totdeauna o munca superioarh numarului bratelor disponibile.<br />
Deaceea romanul era mai greoi, mai muncitor, mai aprig, mai creclincios<br />
si mai respectuos fa ta de traditie. Nevoia aceasta persistenta
54<br />
ECONOMIA ESCLAVAGIST1<br />
de braIe la romani, a dat acel sistem esclavagist atat de bine organizat<br />
si a contribuit in acelas timp la prelungirea existel4ei familiei<br />
patriarchale.<br />
Dar cu toate acestea, si la Roma, pe masura ce sclavii se immul -cesc,<br />
multumita cuceririlor ; pe masura ce braIele se ieftenesc, datorita<br />
sporului firesc al popula0.ei — nevoia de brae nu se mai simte in<br />
asa grad, i, in adevar, legaturile de familie si strasnicia puterilor<br />
tatalui, incep a slabl. Paterfamilias pierde treptat <strong>din</strong> drepturile lui,<br />
pada ce, sub Justinian, Ntirania primitiva dispare cu totul. La inceput,<br />
sub republica, nuintervine nici o legiuire positiva, care sä<br />
ingradeasca drepturile capului de familie ; moravurile anticipeaza<br />
insa asupra legilor i imblanzesc intr'o masura asprimea legiuirei<br />
primitive, blamand pe acela <strong>din</strong>tre capii de familie care abuza de<br />
drepturile lui despotice asupra acelora can erau sub puterea lui,<br />
Cu abatere dela scopul pentru cariacestedrepturiii fusesera acordate.<br />
Institigia censorului, a nascut <strong>din</strong> aceeas trebuin i precum<br />
acest magristrat era in drept sä censureze Si sa aplice blamul, proprietarului<br />
care nu-si cultiva via sau ogorul, tot asa el putea cita<br />
inaintea sa pe tatal care abuza de drepturile lui parintesti. Primele<br />
masuri legislative n'au fost Ins a luate, impotriva acestor abuzuri,<br />
deck sub imperiu. ImparaIii Sever, Traian, Caracalla, Valentinian,<br />
Theodosiu, etc., tempereaza treptat puterile capului de familie,<br />
pana cc Constantin opreste cu desavarsire vanzarea copiilor, afara<br />
de noii-nascuti, sanguinolentes. Mantra aceasta a fost menIinuta<br />
Si de Justinian.<br />
In ce priveste averea lui filius impara0i aduc dease-<br />
menea insemnate imblanziri principiului primitiv. Prima reforma,<br />
in acest sens, a fost facuta de August — poate de Cezar — care<br />
hotaraste ca bunurile agonisite de fiu in rasboiu, peculium castrense,<br />
Ii vor apailine in plink' proprietate, i va avea asupra lor puteri<br />
depline, vice patrisfamilias. Sub Constantin principiul acesta este<br />
extins i asupra bunurilor castigate in serviciul curt,ii, al Statului<br />
sau al bisericii, avere declarata quasi cast rense. In fine, tot Constantin<br />
hotaraste ea bunurile mostenite de fiu dela mama, bona<br />
advinticia, raman in proprietatea acestuia ; jar sub ceilal0 imparai<br />
principiul acesta se extinde asupra tuturor bunurilor mostenite<br />
de fiu dela toate rudele <strong>din</strong>spre mama. Justinian dä uttima si cea<br />
mai grea lovitura lui paterfamilias. De unde pana la el principiul
ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 55<br />
era &á tot ce ca§tiga fiul aparcine tatalui, exceptand castigurile<br />
anume scutite de lege; acest imparat rastoarna principiul, declarand<br />
cä in viitor, tot ce va castiga fiul Ii aparIine lui, Cu exceMia cazurilor<br />
anume prevazute de lege. El transforma, Cu alte vorbe, peculiul<br />
fiului intr'un adevarat patrimoniu.<br />
Evolutia aceasta, in organizarea familiei romane, se explica,<br />
de altfel, foarte usor. Ea oglindeste evolOa intregei societaji romane.<br />
In timpurile primitive singurul centru de producere era<br />
familia, si fenomenul acesta general, s'a produs i la romani: #Grupurile<br />
domestice n'aveau nevoie de ajutor exterior si nu recurgeau<br />
la el decat in caz de mare necesitate, i vointa de a se satisface singure,<br />
alaturata la o mare sobrietate i parcimonie, caracterizau<br />
mai Cu seama familiile can traiau la cara. Atunci idealul unui domus<br />
era satisfaca singur toate nevoile. Femeile i fetele torceau,<br />
ceseau, gateau, macinau graul i pregateau azima tradicionala ;<br />
barbatii se dedeau la alte ocupaciuni, ajutali de sclavi si de clien -p.<br />
Un mic numar de sclavi, faceau deasemenea parte <strong>din</strong> familie,<br />
puterile lor erau intrebuint,ate, ca i cele ale celorlalti membri ai<br />
familiei, in lucrari de utilitate comuna# 1).<br />
Jar mai departe, acelas autor scrie: #totul aflua spre casa (domus),<br />
once miscare econoinica depindea de ea. Deaceea, in vechea limba<br />
latina, domus avea o insemnare mult mai larga si mai complexa<br />
cum aceasta s'a putut observa in vechea limba a altor popoareitalice,<br />
In cari domus insemna tribul, templul, familia, atelierul,proprietatea#.<br />
Mai tarziu insa, cu afluxul bogaciilor, si cand economia familiala<br />
cade faVa de cea capitalista, braIele fiului de familie nu mai jucau<br />
iiici un rob. Bogatiile se produceau acum in afara de casa i cu mijloace<br />
cu totul altele decat cele primitive. Deaceea i vechile drepturi<br />
ale lui paterfamilias au putut sa dispara fara nici un pericol pentru<br />
societate i fara nici o paguba pentru productie. Odata cu caderea<br />
puterii parintesti a cazut si familia patriarchala, care s'a farimitit in<br />
numeroase gospodarii mai mici, in deosebi in familii de coloni,<br />
can neputand sa produca toate cele de trebuinca lor, au dat nastere,<br />
dupa cum vom vedea mai jos, comertului i oraselor, schimband<br />
cu desavar§ire fata societaiii medievale.<br />
1) G. Salvioli. — Le capitalistne dans le monde antique, Trad. de Bonnet,<br />
Paris, 1906, Giard, p. 23.
56 E CONOMIA ESCLAVAGISTA.<br />
Stim, majoritatea romanistilor interpreteaza cu totul altfel baza<br />
organizarii familiei romane; in deosebi Fustel de Coulanges<br />
religia drept principiu de organizare a familien). El a gasit chiar<br />
o explicatie foarte ingenioasa a tiraniei lui paterfamilias. Prin faptul<br />
scrie el — ca in vechime nu se cunosteau tainele germinatiunii,<br />
0.01 era considerat ca un zeu, era privit ca un creator, — deaici<br />
puterile lui exorbitante. Tinern sä relevam, in primul loc, ca daca'<br />
lucrul ar Ii lost in adevar asa, apoi nu tatal ci mama ar Ii trebuit<br />
zeificata ca una in maruntaiele careia se savarseste marea taind<br />
a zamislirei. In realitate tnsä femeia avea o situatie tot atat de rea<br />
ca cea a Copnlorei.Apoi,inabdoilea loc, daca argumentul lui Fustel<br />
de Coulanges e adevarat, atunci fiul ar fi trebuit sä depinda i sa-si<br />
zeifice tatal in toate imprejurarile vieii , pe cand noi am vazut ca<br />
el nu depinde de paterfamilias decat economiceste, iar in ce priveste<br />
viata cetateneasca, fiul este egal Cu fatal. Jar cand fiul ocupa<br />
demnitate in Stat, vreo Malta magistratura, tatal Ii datoreaza<br />
toate onorurile cuvenite acelei magistraturi, la rand cu<br />
cetateni, ceeace, far indoiala, n'ar hi compatibil Cu teoria religioasa<br />
a familiei.<br />
Neaparat, nu se pote nega ca familia romana era carmuita.<br />
de puternice principii religioase; dar aceasta nu insemneaza ca era<br />
un asezamant exclusiv religios, precum nici Statul roman nu era<br />
o alcatuire teocratica, pentru faptul ca avea la baza unele principii<br />
religioase. Familia avea, la romani, aceeas constitutie ca i Statul:<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA. 57<br />
dupa cum am aratat mai sus ; Cassagnac, care e de aceeas<br />
parere, scrie:
58 ECONOMIA E§CLAVAGISTA<br />
o vom trage <strong>din</strong> faptul ca' in timpurile moderne, cand reinvie<br />
dreptul roman, cartea obligatiunilor a trecut direct si aproape fara<br />
nici o modificare in codurile contimporane, pe cand dispozi -ciunile<br />
privitoare la familie si la persoane in genere, sum, nu numai lasate<br />
in parasire, dar Inca in loch l lor se introneaza dispozitiuni si principii<br />
cu totul opuse celor antice. Caci, cum vom vedea mai jos, cand<br />
ne vom ocupa de economia salariatului, abundenta de brate face<br />
acum nefolositoare si oranduirea servila a inuncii i organizarea<br />
tiranica a familiei.<br />
§. 6. — Organizarea creditului<br />
Dar nici familia singura, oricat de tiranic ar Ii fost ea organizata,<br />
nu putea da toate hiatele de care societatea romana avea o nevoie<br />
aproape organica ; deaceea, pana a se face uz de sclavi ieftini,— fie<br />
cumparati, fie prinsi in rasboaie— vechii romani, de altfel ca<br />
mai toate popoarele antichitaIii, au recurs la alte mijloace ca sa<br />
inlesneasca recrutarea sclavilor, <strong>din</strong>randurileinsasi ale poporului for.<br />
Unul <strong>din</strong> aceste mijloace a fost combinarea foarte veche a sistemului<br />
de credit, bizuit pe personalitatea obligatiunilor i pe constrangerea<br />
corporala ca singurul mijloc de executare a datoriilor<br />
banesti, del el nu s'a aplicat cu aceeas intensitate in toate epocile;<br />
dupa cum recrutarea sclavilor straini era mai grea sau mai lesnicioasa.<br />
Legea celor XII table se vede nevoita sa se ocupe de uzura,<br />
pe care 9 fixeaza la 1 la suta pe an, unicario foenerol).<br />
Ce anume urmareau romanii cu acest sistem rudimentar de credit<br />
cu felul lor barbar de executie a obliga -ciunilor, va reesi cu mai<br />
multa limpezime, dupa ce vom schita pe scurt ambele asezaminte.<br />
4La inceput — scrie Mommsen (ROm. Gesch., L p. 150)— romanii<br />
nu cunosteau nici un fel de drepturi reale. Singura garantie reala,<br />
pe care o putea oferi datornitul creditorului sail, era ca sa-i treaca<br />
proprietatea lucrului amanetat, jar creditorul ii da cuvantul, pe<br />
baza unui contract accesoriu, pactum fiduciae, cà va restitui acel<br />
1) Punctul acesta nu-i lamurit. Unii au emis parerea ca &Mitch fixata de<br />
legea celor XII table era de suta la suta ; altii, de 10 la suta pe an. Interesul<br />
insa e ca fixarea dobanzii arata
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 59<br />
lucru, indata ce creantia va fi achitata#. Mai tarziu, debitorul nu<br />
mai oferea creditorului sau proprietatea ci numai posesia lucrului<br />
garantator al datoriei, i atunci se institue gajul, pignus. Multa<br />
vreme romanii n'au cunoscut ipoteca ; ea a fost imprumutata dela<br />
atenieni i nu-si gaseste aplicarea decat foarte rar i foarte tarziu,<br />
abia sub Adrian.<br />
Dar atat imprumutul garantat cu pactul fiduciar, cat si cel constituit<br />
Cu pignus, erau pentru patricieni arme pentru acapararea<br />
braIelor si a pamanturilor.<br />
In adevar, in caz de neplata a creanvei,—i cazul nu era rar,<br />
date fiind dobanzile enorme i faptul ca imprumuturile erau toate<br />
de consumatie— creditorul devenea proprietarul pamantului gajat.<br />
Debitorul totus nu era expropriat i gonit <strong>din</strong> petecul lui de pamant.<br />
El continua sa-si eultive ogorul ca precarist. In aceasta calitate,<br />
pura de fapt, el datora creditorului sau o redeventa in natura sau<br />
un anume numar de zile lucratoare pe an. Asa ca de fapt, chiar creditul<br />
acesta, prin pactum fiduciae i pignus, nu poate fi considerat<br />
ca un credit real; el era in chip deghizat un credit personal. Fustel<br />
de Coulanges e de parere Ca originea precariului se confunda Cu<br />
insas originea Romei ca lui i se datoreaza asezamantul<br />
In capitolul ce urmeaza, cetitorul va *gasi lamurit in amanunt mecanismul<br />
intreg si toata intinderea asa zisului precarium. Deocamdath<br />
sä urmarim creditul cel mai frecvent, care a fost totdeauna la<br />
romani, creditul personal.<br />
Modul de execirtie al obligatiunilor banesti a lost mai totdeauna,<br />
constrangerea corporala.<br />
Legea celor XII table a - inut sä reglementeze, pana in cele mai<br />
mici amanunte, execirvia pentru datorii, tocmai <strong>din</strong> pricina abuzurilor<br />
ce se comiteau, cum vom vedea indata: dupa implinirea<br />
seadencei, debitorul avea un termen de treizeci de zile pentru plata<br />
datoriei: aeris contessi rebusque jure judicatis triginta dies justi<br />
sunto; dupa implinirea acestui termen, debitorul neplatnic era<br />
prins de catre creditor si arestat in casa acestuia, i aceasta fara<br />
ca sä fie nevoie de vreo autorizaIie a censorului sau al oricarui alt<br />
magistrat 2). Debitorul ramanea astfel inchis timp de 60 de zile si<br />
1) F. de Coulanges. — Les origine. dii systeme Modal, Paris, 1890, Hachette,<br />
pagina 92.<br />
2) Vezi asupra acestei chestiuni Jehring. — Op. cit., I, pp. 154-155.
60 ECONOMIA ESCLAVAGIS TA.<br />
clacà in acest interval el nu-si achita datoria sau daca nu se gasia<br />
vreun tertiu, care sa-1 fascumpere, platind creanta, creditorul Ii<br />
putea omori sau vinde in robie, trans Tiberim. Daca erau mai multi<br />
creditori, ei aveau dreptul sa-I taie in bucati sau sa-1 rascumpere<br />
unul <strong>din</strong> ei, platind celorlalti creantele lor in bani: Si plures forent<br />
quibus reus esset judicatus, secare si vellent atque partir corpus addicti<br />
sibi hominis permiserunt)). i pentruca se temeau ca sa nu se intoarca<br />
impotriva lor aceasta sangeroasa justitie i sa nu li se aplice<br />
acea lege a talionului, in numele careia s'ar fi voit poate sa se reia<br />
<strong>din</strong> carnea lor ceeace ei ar fi putut taia peste partea lor, s'a hotarit<br />
ca ceva mai mult, ceva mai putin, nu se va considera ca fraud:<br />
#tertiis nun<strong>din</strong>is partis secanto st plus minusve se fraude esto (Wal-<br />
Ion. —Op. cit., II, pp. 21-22))).<br />
Toti romanistii ; cand ajung la aceasta dispozitie d procedura,<br />
au grija sa ne incre<strong>din</strong>teze ca dreptul de a ucide pe datornic n'a<br />
fost niciodata pus in lucrare de creditori. Lucrul e foarte de priceput.<br />
Patricienii romani au iateles sa comita numai cruzimi utile<br />
lor. Scopul lor era ca sa-si procure sclavi. Or, daca ar fi uzat de<br />
dreptul exorbitant de in partes secanto, ei ar fi contravenit acestui<br />
scop.<br />
Au introdus totus in lege dreptul de a ucide, pentru ca luarea in<br />
robie sa par a datornicului ca o adevarata binefacere.<br />
Mecanismul acesta al creditului la romani, a fost sesisat in chip<br />
minunat de Mommsen:
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 61<br />
asupra dreptului vechilor latini. Bachofen crede cà oin nexuna<br />
sta embrionul <strong>din</strong> care s'au desvoltat paqile cele mai de seama ale<br />
edificiului juridic roman privitor la proprietate<br />
nu mai puoin tot ele formeaza cheia priceperii intregei istorii<br />
mai vechi romane; caci unde au avut inraurire mai mare datoriile<br />
asupra desvoltarii interne, deck la romani?* 1)<br />
Nenumaratele revoluOuni i repetatele acte legislative n'au avut<br />
de scop s desfiineze executarea asupra persoanei debitorului, ci<br />
numai s impiedice abuzul ce creditorii faceau <strong>din</strong> exercitarea<br />
a cestui drept.<br />
Legea Licinia-Sixtinia, legea Poetilia-Papiria ca i celelalte<br />
legi pentru infranarea uzurei i iertarea datoriilor, au fost neputincioase<br />
caci, chiar in legis1a0a lui Justinian, arestarea debitorului<br />
era cu putin0 in urma judecatii 2), desi Titu-Liviu ne incredir4eaza<br />
ca in urma atentatului nerusinat al camatarului L. Papirius asupra<br />
datornicului sau Publilius, consulii primisera or<strong>din</strong> dela senat sa<br />
propuna poporului o lege, in virtutea careia bunurile si nu persoana<br />
debitorului trebuiau sa raspunda de datorii (VIII, 28).<br />
Ba ceva mai malt, vazandu-se ca cu toate garanOile legale, plebea<br />
era mereu aservita pentru datorii, tribunul Genucius interzice,<br />
printr'un plebiscit <strong>din</strong> anul 413, once imprumut cu dobanda (Tit.<br />
Liv. VII, 42; X, 23; Tacit Ann., VI, 16).<br />
Acum, cand cunoastem atat sistemul de credit la romani cat si<br />
procedura in execuIie pentru datorii, drept e sa ne intrebam: care<br />
a fost inta lor, care a fost nevoia sociala, care a dictat aceasta<br />
barbara. ?<br />
Scopul legiuirii e vadit: recrutarea, pe cale de execu0e, a sclavilor,<br />
intr'un timp cand robii straini erau inca ran i scumpi i and romanii<br />
Inca nu incepusera cuceririle lor in afara de Italia. Deaceea,<br />
de altfel, legea contra debitorilor e malt mai riguroasà in timpurile<br />
primitive ale Romei, adica atunci and raritatea sclavilor indemna<br />
pe patricienisa-si recruteze lucratorii in chip suit <strong>din</strong> randurile debitorilor<br />
lor plebei. Titu-Liviu (II, 24) arata ea pe vremea consulatului<br />
lui Ap. Claudiu si C. Servilius, adica in chiar momentele infiinrii<br />
Republicii, cand are loc prima rascoala a plebei contra creditorilor,<br />
i) J. J. Bachofen. — Das Nexum, die Nexi mid die Lex petillia, Basel, 1843,<br />
Neukirch, p. 2.<br />
2) James Muirhead. — Introduction historique au droll prive de Rome, p. 207.
62<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
Servilius (land un edict de neurmarire a soldatilor sub arme, toti<br />
detinutii, can erau prezenti s'au inrolat contra Volscilor si au format<br />
un corp de armata considerabil, Inagua ea manus fuit, atat erau de<br />
nurnerosi. Ba ceva mai mult, imediat ce recrutarea sclavilor, datorita<br />
cuceririlor, incepe pe cale de rasboiu, ea face de prisos aservirea debitorilor<br />
i deaceea imprumutul cu dobanda poate fi suspendat, i in<br />
adevar, timp de trei veacuri, adica atat cat dureaza marile cuceriri<br />
ale Republicii, legea nu permite imprumutul de bani cu dobanzi.<br />
Imediat insa dupa cel de-al doilea rasboiu punic, Roma transformandu-se<br />
in alcatuire capitalista i avand nevoie de brae muucitoare<br />
mai multe, imprumutul e iaras ingaduit, de data aceasta cu dobanzi<br />
mult mai urcate, jar urmarile lui se fac <strong>din</strong> nou simtite. Jar atunci<br />
cand sclavii lipseau cu totul, adica inainte de inceperea razboaielor<br />
de cucerire, ca i inainte de desvoltarea capitalista a Romei, aceea<br />
cari erau constransi la lucrari de interes public, erau insusi cetatenii<br />
romani, dupa ctun arata Ciccotti (p. 207) si suntem aplicati a crede<br />
ca corvezile acestea sunt comune tuturor societatilor omenesti, constituind<br />
la ele o faza premergatoare i inferioara sclaviei.<br />
Dureau de la Malle rezuma astfel istoricul imprumuturilor la Roma:<br />
#Trebuie dar privit ca dovedit ca dela Romulus pana la decemviri,<br />
uzura era permisa ; ca dobanda a fost redusa la 1 la stita pe an, de<br />
legea celor XII table, apoi la jumatate la suta in anul 405 U. C., si<br />
ea', in fine, imprumutul cu dobanda a fost cu totul oprit. Starea<br />
aceasta a durat trei sute de ani, pana la luarea Cartagenei. Cand oligarchia<br />
a pus mana pe franele puterii, a fost permis sa se imprumute<br />
cu pand la 12 la suta pe an, dar cota obicinuita a dobanzii anuale era<br />
de 6 la suta0).<br />
Loria vede In personalitatea obligartiunilor si in sistemul constrangerii<br />
corporale o institutie juridica, dictata de anumite imprejurari<br />
economice, care se va repeta la once popor, care se va gasi in imprejurari<br />
identice : personalitatea obligatiunilor — scrie Loria (Les<br />
bases, p. 106) — nu este deck, un produs necesar al pamantului<br />
liber, care excluzand posibilitatea salariatului, impinge pe capitalist<br />
sä se foloseasca de insolvabilitatea debitorului pentru a-I aservi si<br />
trage foloase de pe urma<br />
Dureau de la Mahe. — Econontie politique des Romains, 2 vol., Paris, 1840,<br />
Hachette, II, p. 261.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 63<br />
Ciccotti exprima aproape aceiasi parere i dä, in acelas timp, indicatiuni<br />
scopului personalita -tii creditului ca i asupra generalitatii<br />
lui in antiehitate: ((Dar acolo unde aceasta intrebuintare<br />
comerciala a capitalului, nu se putea inca realiza, el gasea in imediata<br />
lui apropiere un camp, care se &este in toate árile ajunse la acelas<br />
grad de desvoltare economica: intrebuintarea sub forma de uzura<br />
ajungand la exproprierea proprietalii pamantului si la aservirea debitorului,<br />
ea mijloc de-a face sa fructifice pamantul, fara de care el<br />
n'ar putea fi object de comer. Acest stadiu al evolutiei economice,<br />
pe care-1 vedem reaparand la Roma, pastrat de traditie sub forme' e<br />
cele mai dramatice, se manifesta in desvoltarea latifundiului, in<br />
dreptul de gaj asupra persoanei debitorului si in adjudecarea lui catre<br />
creditor. Sistemul se vede raspandit sub o forma mai mult sau mai<br />
puin eompleta: la Gortina, sub aspectul unui modest gaj timporar,<br />
la Megara in peripe -tiile diverse, can insotesc criza i decaderea expansiunii<br />
ei comerciale, in Atica, ca un fapt antemergator reformei<br />
lui Solon (Op. cit., p. 65-66))>. Jar mai departe (p. 212-213), vorbind<br />
despre romani, acelas autor scrie: #in rigorile juridice, can insoteau<br />
executia ((se poate vedea nu numai o urmare a economiei restranse,<br />
care nu permitea o alta intrebuintare a monetei, dar i un mijloc de<br />
apropia munca altuia, fie indirect sub forma de dobanda, fie<br />
direct prin addictio datornicului neplatnic, devenit astfel pentru un<br />
anumit timp sau pentru totdeauna, sclavul creditorului sau, care,<br />
in cazul <strong>din</strong>tai, ii intrebuinta la munca ogoarelor sale, si in al doilea<br />
caz, II vindea sau II &idea , in schimbul unui sclav strain)).<br />
Or, aceia can s'au folosit de insolvabilitatea datornicului pentru<br />
a-1 duce in stare de robie, au fost, in primul loc patricienii, detinatorii<br />
primitivi ai solului. ((Niebuhr a demonstrat, in unul <strong>din</strong> capitolele sale<br />
cele mai frumoase, cä uzura era un privilegiu al patricienilor i Macaulay<br />
a schitat, in prefata poemului sau ((Virginia)), un tablou viu<br />
al castei stapanitoare. Clasa suprapusa, scrie el, era la romani o clasa<br />
capitalista. Ea facea si aplica legile numai in vederea intereselor ei.<br />
Astfel, raporturile <strong>din</strong>tre creditor si debitor se complicasera in asa<br />
fel incat devenisera aproape raporturi dela suveran la supus (Adams—<br />
Op. cit., p. 11))).<br />
Uzura era, asadar, la vechii romani, o arma de clasa, un instrument<br />
de aservire si de recrutare a bra -telor de munca, can nu s'ar Ii<br />
putut capata intr'altfel. Salvioli dä cea mai deplina confirmare
64<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA.<br />
acestuifapt ; el arata ca la romani existau doua feluri de imprumuturi.<br />
Unul era constituit prin teribilul nexum, proteguit cu energie de catre<br />
Stat i prin care debitorii insolvabili erau redusi in sclavie, accentueaza<br />
«pentru plati datoriile prin zile de munca, asa ca<br />
economiile familiale Ii mareau astfel puterile lor de producere (Op.<br />
cit., p. 26)*, i in al doilea imprumut gratuit, incheiat intre persoane<br />
solvabile i apartinand claselor superioare, la cariincrederea, respectul<br />
cuvantului dat si boni mores erau in mare cinste (Id., p. 27). Lucru<br />
foarte cu inteles, plebeianul era imprumutat cu dobanzi eamataresti<br />
executat in chip salbatic pentru ea' el era aceia care presta zilele<br />
de munca, pe cand patricianul, in nici un caz nu prezenta aceasta<br />
perspectiva — i apoi cum am zis si mai sus. uzura servea patricienilor<br />
drept arma in luptele lor de clasa 1), si era prin urmare firesc<br />
lucru ca ei sä uzeze de ea in lupta contra clasei potrivnice. Jehring<br />
a subliniat in chip nu se poate mai evident, caracterul acesta de lupta<br />
de clasa pe care-1 prezenta uzura la romani; « Ni mai exista azi clasa<br />
a societatii— scrie el (Op. cit., II, p. 254) — care sa rite sa ramana<br />
in intregimea ei, indatorata. Nu mai exista azi clash' careia sã-i profite<br />
datoriile altei clase. La Roma, dimpotriva, datoria era ca o molima<br />
biciuind paturile de jos, can, <strong>din</strong> pricina situatiei lor economice precare,<br />
Ii erau aproape exclusiv expuse. Ea infesta, nu pe particular,<br />
dar clasa intreaga, i aceasta cu o regularitate feroce i periodica*.<br />
Ca sa ne dam exact seama de ce insemna aceasta organizare a<br />
creditului la romani, e destul sa aratam ca in timpurile primitive ale<br />
Romei, abia douazeci de ani dela constituirea Republicii, izbucneste<br />
prima rascoala a plebeilor, rascoala determinata de uzura: «Ce vrea<br />
plebea ? Impotriva cui protesteaza ea ? Impotriva rigorei creditorilor<br />
fafa de datornicii lor. Istoricii antici arata cà debitorii erau numerosi,<br />
20.000 cel putin; ea apartineau toti plebei, i ce e mai curios, creditorii<br />
erau toti pa tricieni 2)#. Adevarul e ca in timpurile primitive ale<br />
Romei, adica atunci cand selavii erau rani, patricienii uzau de dreptul<br />
lor de creditori, cu o cruzime adevarat feroce. Toate rasboaiele civile,<br />
dela inceputurile Republicii, au avut ca pricina camataria, M. Manlius<br />
Capitolinus a putut porni si duce o seditiune primejdioasa, bazat<br />
pe nemultunairea plebei contra creditorilor ei: «Nu exista o tortura<br />
1) Titu-Liviu arata cl poporul, apasat de datorii, nu mai indraznea sà eeara<br />
ale,gerea magistratilor plebeiani, la can avea dreptul.<br />
2) Paul Lacombe. — L'appropriation du sol, Paris, 1912, Colin, p. 168.
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 65<br />
mai crud& decat cea a datoriilor, zicea Manlius ; pentru c ele nu ame-<br />
ninca numai Cu mizeria si Cu oprobiul, dar ele fac sa apese asupra<br />
oamenilor liberi, teroarea biciului si a lanturilor (Titu-Liviu, VI, 11)0.<br />
R5scoala lui Manlius n'a putut fi potolith decat cu osandirea si<br />
executia lui, jar patricienii, ca sa faca plebea sä uite ceeace o durea,<br />
ridicau neincetat legiunile i faceau easboaie, adesea netrebuincioase,<br />
popoarelor invecinate. Massa datoriilor devenise atat de mare, in cat<br />
la un moment dat, senatul s'a vazut nevoit s5 caseze alegerea censorilor<br />
si s amane facerea recensamantului ; ca s ascunda — cum<br />
se exprim5 Titu-Liviu— multimea datoriilor, care ar fi dovedit<br />
o parte <strong>din</strong> cetateni sfasie cealalta parte: — zice<br />
Titu-Liviu, comentand legile propuse de tribunii plebei, C. Licinius<br />
si L. Sextius.<br />
AdevArul e Ca acesti doui magistrati, pornind dela situatia de nesuferit,<br />
ce s'a facut plebei <strong>din</strong> pricina uzurei, s'au folosit de prilejul<br />
ca, propunand un proiect contra c5Matariei, sä depun5 in acela§<br />
timp si o lege de ref orM5. agrarA.<br />
Dupa aratarile lui Titu-Liviu, proiectul contra uzurei, depus de<br />
L. Licinius si L. Sextius, continea dispoz4ia ca dobanzile platite par&<br />
atunci, sa fie scazute <strong>din</strong> capital, jar restul datoriei s'a fie pratit in<br />
trei rate anuale, egale, adica intocmai cum procedase Solon la Atena:<br />
((de aere alieno, ut, deduct() eo de capite, quod usuris pernumeraturn<br />
esset, id, quod superesset, triennio aequis portion ibus persolveretur<br />
(VT, 35)>>.<br />
Legea n'a trecut usor. Dezbaterile ei au durat peste opt ani §i lupta<br />
a fost groaznica. Pasagiul <strong>din</strong> discursul tribunilor, relatat de Titu-<br />
Liviu (VI, 36), prin care ei i§i sustin legea, e poate cea mai aspr5<br />
apostrof5 ce s'a aruncat vreodata la Roma cam5tarilor patricieni:<br />
Au oare placere de a vedea poporul strivit de uzurA, cand plata<br />
capitalului ar trebui sä-1 achite, §i sa-1 oblige expurte trupul<br />
vergelelor si supliciului ? §i pe debitori adjudecaIi si in
66<br />
ECONOMIA ESCLAVA Gis TA<br />
carduri <strong>din</strong> forum? si casele nobililor pline de aresta0? i pretutindeni<br />
unde locueste un patrician, o inchisoare pentru ceta-t,eni<br />
(VI, 36))).?<br />
Dar cu toa te intervenOile magistraIilor cu bate repetatele rascoale<br />
ale plebei, sistemul acesta de credit si abuzurile la can el da loc,<br />
n'au incetat atata vreme cat patricienii nu gaseau aiurea bra.tele de<br />
can aveau nevoie pentru munca. Caracteristic, in aceasta privinta,<br />
este un pasagiu <strong>din</strong> Tacit. Inregistrand faptul Ca germanii nu cunosc<br />
uzura, el accentueaza ca e mai bine sa fie cu totul ignorata decat<br />
interzisa (Germ., 26), atata putina incredere avea istoricul roman in<br />
legile de proibi%iiine in asemenea materie cum aceasta de altfel, rezulta<br />
si <strong>din</strong> alt pasagiu al lui (Ann., VI, 16).<br />
In Grecia antica, raid a izbucnit cu aceias furie, cand imprejurarile<br />
erau klentice ca la Roma. «Dupa cum afirma Plutarch, in epoca<br />
lui Solon poporul era in intregimea lui indatorat la bogati i numerosi<br />
debitori, neavand altaboga0e decat persoana lor, puteau fi redusi<br />
in servitute de catre creditori, care-i faceau sä lucreze ca sclavi la<br />
Atena sau ii vindeau in strainatate. Una <strong>din</strong> ref ormele cele mai insemnate<br />
a lui Solon a fost .sa suprime sclavia pentru datorii. El s'a<br />
inspirat, se afirma, asupra acestui punct, <strong>din</strong>tr'o lege a lui Bochoris<br />
(Beauchet. —Op. cit., IV, p. 451). Dar Solon nu s'a marginit numai<br />
la interzicerea constrangerei corporale, ci a trebuit sa dispuna i iertarea<br />
datoriilor vechi, seisachtia §i sa modifice sistemul de credit in<br />
Atena. La romani, ca i iii celelalte cetaji grecesti agricole, unde economia<br />
esclavagista era mult mai riguroasa, asemenea masuri nu s'au<br />
putut lua deck foarte tarziu. In Grecia, de pada, exceptand Atena,<br />
sclavia pentru datorii, ne incre<strong>din</strong>teaza Beauchet, a subsistat pana<br />
la dominaliunea romana. Asa, de pilda, «la Efes s'a decretat oborlrea<br />
datoriilor prin doua decrete, datand <strong>din</strong> anii 87 si 84 inainte de<br />
Christos, in scopul, fie de a interesa pe toti cetalenii in apararea<br />
comuna contra lui Mitridate, fie de-a lichida o situatie economica<br />
deplorabila (Beauchet. —Op. cit., IV, p. 532))).<br />
La Roma, abia in vremurile <strong>din</strong> urrna ale republicii si sub imperiu,<br />
cand sclavii se inmultesc i valoarea lor scade, abuzurile creditorilor<br />
se imputineaza i executia asupra persoanei datornicului se rareste,<br />
jar alaturi de ea se desvolta execirtia in averea debitorului, pendia°<br />
sau emtio bonorum. Cu toate acestea manus injectio a ramas totdeauna<br />
calea principala pentru urmarirea debitorilor, jar penditio bono rum
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 67<br />
a ramas dealungul intregei istorii omane ca o cale secundara de<br />
executie.<br />
Ar fi Ins a o gresala sa credem ea executia prin manus injectio a<br />
disparut vreodata i ca ea a incetat sä dea romanilor, un singur moment,<br />
sclavii de can aveau nevoie, pentru motivul ca ea a devenit<br />
mai putin frecventa in Italia.<br />
Cu toate acestea, catre sfarsitul Republicii, Cesar a lost nevoit<br />
sa ia aceiasi masura, in privinta datoriilor, pe care o luasera la inceputurile<br />
Republicii, cei doi tribuni C. Licinius si L. Sextius, decretand<br />
deducerea <strong>din</strong> capital a dobanzilor platite (Suetoniu. Caes., 52).<br />
Cu chipul acesta, arata istoricul celor Doisprez-ece Cesari, ca s'a putut<br />
stinge un sfert <strong>din</strong> totalul datoriilor ; iar faptul dovedeste ca raul<br />
subsista pana pe vremea lui Cesar.<br />
Cand limitele imperiului roman an fost duse la limitele lurnii, atunci<br />
cunoscuta, i and rasboaiele an trebuit sä inceteze pentru ca<br />
romanii nu mai aveau cui le face, si cand prin urmare, recrutarea<br />
sclavilor ex captii;itate, nu mai era cu putinta, — publicanii i cavalerii<br />
romani, can acum luasera locul patricienilor, s'au aruncat — mai<br />
cu seama dela al doilea rasboiu punic — cu o furie fara precedent<br />
in istorie, asupra provinciilor cucerite. Camataria, care exasperase<br />
M trecut plebea romana, nu se mai practica in Italia si se facea acum,<br />
pe-o scar a foarte intinsa, in Orile subjugate. Municipalita -tile si particularii<br />
erau imprumuta -ti cu dobanzi enorme, jar atunci cand nu-si<br />
puteau plati datoriile, locuitorii erau ridicati in massa, pusi in lanturi<br />
si tariti ca vitele pe pie -tele de desfacere, unde erau vanduli ca sclavi.<br />
Mommsen, Wand descriptia Romei, in timpul lui Cesar, scrie:
68 ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
calea uzurei: #aventurierii economiei s'au abatut asupra universului,<br />
precedand armatele romane... Nici o opresiune, poate, n'a lost mai<br />
feroce. Provinciile erau pradate pana ce plata impozitului devenea<br />
Cu neputinfa ; apoi ele trebuiau sa se imprumute cu 40 si 50 la suta<br />
pe an, iar atunci cand aceste imprumuturi ajungeau la scadenta, locuitorii<br />
erau prinsi i vanduti Ca sclavi; cad i vanatoarea de sclavi<br />
era partea cea mai avantagioasa a afacerii. Cand s'a cerut lui Nicodem,<br />
regele Bitiniei, sa dea contingentul sau de auxiliari, el a raspuns<br />
Ca tati supusii ski, In stare sa poarte armele, au fost luati de publicani ;<br />
pe de alta parte, Cicerone ne-a lasat informatiuni asupra Siciliei, can<br />
dovedesc c aceasta alegatie era probabil justificata... Procedeuri de<br />
acest fel atatau ura, i in fiecaretara negotiatores erau masacrati. Mitridati,<br />
planuind rasboiul, a inceput prin a scrie vice-region sal serisori<br />
secrete poruncind uciderea, in anumita zi, a tuturor italienilor<br />
residand tn Statele sale, promivand iertarea datoriilor debitorului,<br />
care si-ar omori creditorul (Op. cit., pp. 33-35)#.<br />
Dar nici cetatenii romani, si Inca printre cei mai.ilustri, nu s'au<br />
putut sustrage i apara impotriva camatarilor. Suetoniu relateaza<br />
ea dupa esirea sa <strong>din</strong> pretura, Juliu Cesar a capatat prin tragere la<br />
sorti guvernul Spaniei; dar retinut de creditori, el n'a putut pleca<br />
decat dupa ce dase garantii (Caes., 18).<br />
Faimoasa pax romana, care exclusese posibilitatea rasboiului<br />
armat, a dat nastere unui si mai cumplit rasboiu pacific, in care arma<br />
de aservire a romanilor era uzura.<br />
Sclavii pe can, la inceputurile Romei, patricienii procurau cu<br />
ajutorul camatariei, in randurile char ale poporuluhroman ; publicanii<br />
ti aduceau mai tarziu cu acelas mijloc, <strong>din</strong> toate unghiurile<br />
lumii, atunci cunoscuta. Jar mai tarziu, cand barbarii dela fruntariile<br />
imperiului, impinsi de semintii straine, sunt nevoiti sa-i treaca hotarele,<br />
fie ea dusmani fie ca refugiati, sunt facuti sclavi, Cu sutele de<br />
mu i si obligati sa lucreze campiile Italiei. Probus, trimis contra germanilor,<br />
a putut scrie Cu mandrie senatului: acum barbarii ara<br />
pentru voi, samana pentru voi (Fustel de Coulanges. L'<br />
germ., p. 374)>>.<br />
Barbarii, cari se ofereauca aliaçi ai imperiului, aveau aceeasi soarta.<br />
In adevar, cronicarul Eumen scrie: (dim vazut vedem inca pe strazile<br />
oraselor si sub porticele noastre, lungi siruri de barbari captivi,<br />
sari, conform or<strong>din</strong>ului imparatului, sunt distribuiti intre locuitorii
ECONOMIA ESCLAVAGISTA 69<br />
provinciei, asteptand sa fie condusi pe cAmpiile lipsite de brae,<br />
pe can urmeaza sä le cultive (F. de Coulanges. — Piny. germ.,<br />
p. 374))>.<br />
Iata dar ca chiar in cele mai inaintate vremuri ale imperiului, cand<br />
Roma supusese intreaga lume, lipsa de brae era Inca simtita i Statul<br />
era Inca nevoit sa recruteze sclavi.<br />
Caracteristic in aceasta privinta e un sfat al agronomului Collumelus,<br />
care scrie pe vremea imperiului: (iNu imitaçi pe aceea can au<br />
domenii atat de vaste ncat nu le pot face inconjurul ; ei sunt nevoii<br />
sä lase jumatate <strong>din</strong> ele nelucrate, jar pe cealalta jumatate nu pot<br />
pune decAt un personal foarte prost 1)*.<br />
Felul in care erau adusi barbarii in interiorul imperiului, i exclusivitatea<br />
cu care ei erau intrebuinta -ti la muncile cAmpului e Inca o<br />
confirmare a celor aratate de noi, ca societatea romana fiind exclusiv<br />
agricola, toate rigorile dreptului roman, erau dictate de nevoia<br />
de-a recruta bra -tele necesare campului. Foarte caracteristice, in<br />
aceasta privinta, sunt dispozi-tiunile un,ei legi <strong>din</strong> 409, dupa Christos,<br />
care hotaraste de soarta unui popor barbar, Scirii, batuti odata cii<br />
aliaii lor, Hunii. Legea aceasta prevede ea proprietarii pot lua oameni<br />
<strong>din</strong> aceasta na tie, pentru a marl numarul lucratorilor campului<br />
lor ; dar, adauga legea, ea nici unul <strong>din</strong> acesti barbari nu va putea<br />
fi intrebuintat la munci domestice ; nici unul nu va putea Ii sustras<br />
campului (Id., p. 395), atat era Inca de simtita nevoia de brae lucratoare.<br />
Si sä nu se creada ca lipsa aceasta i aducerea barbarilor<br />
se datorau, cum se presupune, unei depopulari a imperiului roman.<br />
Fustel de Coulanges, vorbind de inrolarea barbarilor in armata, zice<br />
ca (ielepopularea imperiului, afara de unele provincii marginase, este<br />
o simpla presupunere, in sprijinul careia nu s'a adus nici o dovadb.<br />
Dar ca sä ne dam mai bine seama de necesitatea absoluta de brae,<br />
in care s'a zbatut totdeauna Roma, credem ca nu putem incheia mai<br />
bine aceste consideratiuni cleat relevAnd un pasagiu foarte caracteristic<br />
<strong>din</strong> Suet oniu. Vorbind de bandele de talhari, can nelinisteau<br />
Roma pe vremea lui August, acest istoric scrie: #TAlharii purtau<br />
chip public arme, sub cuvant ca sa se apere: calatorii erau<br />
dui la -tara fara osebire daca erau oameni liberi sau sclavi,<br />
1) Fustel de Cotilanges. — L'alleu et le domain rural, Paris, 1389, Hachette,<br />
pag. 23.
fo<br />
ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
erau inchisi la proprietarii de mosii i siliti sa le lucreze pamantul<br />
(Aug., 32)*.<br />
Era de pace inaugurata de August, a facut ca vanatul on -renesc sa<br />
lipseaseti aproape cu totul, ceeace a contribuit la immultirea acestor<br />
rapiri, in asa grad Inca a fost nevoie sa se creeze un delict deosebit,<br />
cunoscut in dreptul penal roman sub numele deplagium:Impulinarea<br />
numarului sclavilor — scrie Ciccotti (Op. cit., p. 401) — reiese si <strong>din</strong><br />
mentiunea mai frecventa a crimei de plagium§i <strong>din</strong> cresterea mai higienica<br />
a sclavilor. Chiar August s'a vazut nevoit sa ordone perchizitiuni<br />
In estragula, pentru a pune in libertate oameni liberi, rapiti si redusi<br />
In sc1avie. Frecventa i rigoarea legilor contra delicventului numit<br />
plagiator, adica acela care se face vinovat de crima de plagium, in tot<br />
timpul epocei imperiale, probeaza persistenta raului i ineficacitatea<br />
amenintarilor cu pedepsele cele mai grele)).<br />
In Grecia, rapitorii de oameni liberi, luasera aici un flume special,<br />
andrapodistes, dar, — cel putin la Atena — nu numai ca nu erau pedepsiti<br />
pentru crimele lor, dar Inca se bucurau de anume privilegii. Asa, de<br />
pilda, era oprit de a-i bate sub pedeapsa de desmostenire. Pana<br />
femeile se dedeau la aceasta meserie infama. Ele rapeau copii in invalmaseala<br />
jocurilor, cand mizeria nu Ii dadea pe maim lor, expusi<br />
la drumul mare (Wallon— Op. cit., I, pp. 168 si 174).<br />
Faptele acestea dovedesc cä pana in cele mai inaintate tirnpuri,<br />
Roma ca i celelalte tari antice s'au resimtit mereu de lipsa de brae,<br />
si de aceea dreptul roman— fie ca e vorba de organizarea familiei,<br />
a proprietatii, a muncii sau a creditului — nu constitue in realitate<br />
deceit o sechestrare legala a bratelor muncitoare, sechestrare, dupa<br />
cum am vazut, necesara pentru ajutorarea capitalului i garantarea<br />
productiei, amenintata de lipsa de brate, determinata la randul ei de<br />
raritatea excesiva a populatiei.<br />
Asa ca, in realitate, patricianul roman nu era decat un plagiator,<br />
avand in man puterea de a legifera ; precum eupatridul atenian nu<br />
era decat un andrapotistes legal. Jar atunci cand sechestrarea legala<br />
a persoanelor nu mai dadea rezultatele dorite de societate, a venit<br />
ca un compliment sechestrarea abuziva, plagium.<br />
Aceasta a fost baza, pe care s'a ridicat intregul drept antic. Precum<br />
In colonii, unde conditiunile economice i demografice ale antichitatii<br />
se repeta, sclavia reinvie cu aceeas tenacitate i dä nastere unui<br />
drept exceptional, asemanator intru toate sistemului juridic al
EcoNontu sEtiviLit 71<br />
antichita Cll. tar robia coloniala, nascuta peste oceane <strong>din</strong> nevoia de<br />
brace, se menCine acolo, cu tot liberalismul Europei, atata vreme<br />
cat persista i pricina care i-a dat nastere, adica atata timp cat se<br />
menIine i raritatea populaciei in coloñii. Imediat, insa, ce populalia<br />
Europei sporeste i pe masura ce proletariatul vechiului continent<br />
ia drunrul coloniilor, asa ea popula Cia lor creste, robia neagra poate<br />
Ii oberita In Iarile coloniale. Si e caracteristic faptul cã sclavia e<br />
oborita mai intai in coloniile Angliei, Cara cu cea mai deasa populacie<br />
<strong>din</strong> Europa, apoi In coloniile Olandei, Francei, Belgiei, Portugaliei<br />
si Spaniel.<br />
Or<strong>din</strong>ea in timp a desfiinIarii sclaviei negre <strong>din</strong> colonii, reprezinta in<br />
chip riguros or<strong>din</strong>ea descrescanda a densitacii populaciei <strong>din</strong> me tropolele<br />
respective, adica, cu cat metropola aveit o populacie mai pucin<br />
deasa,cuatat i-a venit mai tarziu randul sa desfiinceze robia neagra<br />
— ata t e de exact ea economia esclavagista are la baza eilipsa de bra %e<br />
muncitoare, pricinuita de un anurne grad de raritate a populaciei.°<br />
CAPITOLUL III<br />
ECONOMIA SERVILA<br />
Caderea imperiului roman. — Caraeterul ei. — Curentul de idei — Crestinismul.<br />
— Proprietatea. — Familia. — Formarea oraselor. — Aseetismul.<br />
§ 1. — Caderea Romei<br />
Evul mediu estc pentru noi istoria Europei, cuprinsa intre caderea<br />
imperiului roman — disparicia sclaviei reintroducerea<br />
monetei in transac Ciunile de toate zilele.<br />
Caracteristica de capetenie a acestei perioade e ca de-acum munca,<br />
In loc sä se faca prin sclavi, se va face prin servi, prin iobagi.<br />
Punctul de plecare al acestei perioade e caderea imperiului roman.<br />
Zicem cadere, pentru ca istoria ne-a deprins cu acest cuvant. In realitate,<br />
insa, nu se poate vorbi despre o cadere a imperiului roman.<br />
Popoarele nu pier deaf, in imaginaCia acelor istorici, can, comparand<br />
napunile cu vii, Imping aceasta comparacie Wand la extrem<br />
atribue popoarelor toate fazele unei vie %i animale. Caderea imperiului<br />
roman nu e un fapt de arme ; ea nu e decat desagregarea unei<br />
organizaciuni economice si inlocuirea ei cu un alt sistem, care va
72 ECONOMIA SERVILA<br />
domina intreg Evul-Mediu, pentru a fi apoi inlocuit, in pragul timpurilor<br />
moderne, Cu sistemul muncii salariate, avand fiecare <strong>din</strong><br />
aceste sisteme economice Ate un sistem juridic corespunzator.<br />
Din cele studiate in capitolul ce precede, reiese ca sistemul juridic<br />
roman a fost cerut de-o stare economica rudimentara, in care capital<br />
desi exista, e prea slab <strong>din</strong> pricina raritäçii populaiiei ; in care braiele<br />
de munca sunt rare si in care capitalistul nu dispune deck de<br />
pamAnt, un pamAnt, ce-i dreptul excesiv de fertil, fapt care a contribuit<br />
la acea desavArsita perfecIionare a sistemulm juridic latin.<br />
In asa imprejurari sarcina i functia dreptului erau evidente. El<br />
avea indatorirea sa puna la dispozitia capitalistului atAt pamAntul<br />
cAt §i braiele necesare pentru cultura lui. Am vazut CA dreptul roman<br />
indeplinit aceasta sarcina pe toate caile i cu ajutorul tuturor<br />
asezAmintelor, cari au nascut i pe cari le-a sanc/ionat. Deaceea, atAta<br />
vreme cat Roma si-a mentinut situaIiunea ei economica primitiva,<br />
de cetate agricola, sistemul ei juridic, cladit pe aceasta stare de fapt<br />
si in vederea ei, s'a putut mentine in toatA rigoarea lui si a corespuns<br />
in chip real si intocmai organismului economic.<br />
Dar legionarul roman a dat nastere publicanului roman. Locul<br />
rigidului paterfamilias, care se mulIumia cu ogorul lui restrAns,<br />
muncit de el, inconjurat de copii i ajutat de cei caIiva sclavi rustici,<br />
I-a luat capitalistul roman, care stapania intinderi uriase de pAmAnt,<br />
lucrat de mu i de sclavi, de toate neamurile, adusi <strong>din</strong> toate unghiurile<br />
lumii, cucerita de romani.<br />
Roma <strong>din</strong> clipele acestea nu mai semana intru nimic cu Roma trecutului,<br />
care daduse pe Manius Curius Dentatus. Prezentul nu numai<br />
ca nu semana intru nimic cu trecutul, dar Inca ti era cu totul potrivnic.<br />
Tirania familiei nu mai avea pentru ce se aplica, fiul de familie<br />
nu mai era indispensabil ogorului, lucrat acum de sclavi numerosi,<br />
si el a putut Ii emancipat. Din clipa in care domus nu mai era singurul<br />
be de producere, femeia a putut paraseasca casa si a stiut sa<br />
lepede banuri1e vieei conjugale. Ea a irupt libera in ce tate, conrupAnd<br />
totul, strican <strong>din</strong> asa masura asprele moravuriromane, incat poporul,<br />
adunat in circuri, cerea in gura mare lui August sA revie asupra ma-<br />
surilor luate de el, masuri in materie de casAtorie si de adulter, can<br />
au ramas de altfel i f&r aceasta zadarnice.<br />
Afluxul ne mai pomenit de metale prepoase, aduse <strong>din</strong> toate coluniversului<br />
ca prada de rasbeiu sau ca produs al uzurei, au
ECONOMIA SERVILA 73<br />
desvoltat gustul luxului si au impins Roma in abisul celui mai criminal<br />
desfrau.<br />
Lucrurile au mers pana acolo incat Neron s'a putut casatori in<br />
public, cu toate formele civile i cu tot ceremonialul religios, cu un<br />
oarecare Pitagoras dela curtea sa (Tacit — Ann., XV, 37).<br />
Toate legile somptuare, votate una dupa alta, au ramas neputincioase<br />
i n'au Lost in stare sa curme raul. Ba ceva mai mult, ele erau<br />
calcate chiar de propunatorii lor. Cesar, care interzicea altora luxul,<br />
era unul <strong>din</strong> cei mai luosi oameni ai timpului sau.<br />
Suetoniu relateala c ar Li cumparat amantei sale, Servilia, mama<br />
,lui Brutus, un margaritar, pe suma de ease milioane de sesterce,<br />
adica un milion jumatate moneta noastra (Caes., 60).<br />
Bogajia imensa, invadata intr'o societate saraca, n'a intarziat<br />
sa-i schimbe i aspectul exterior, si Iesutul intern, ca i Insà baza<br />
ei de organizare.<br />
Virtncile romane n'au putut rezista aurului ; ele au fost sdrobite<br />
sub greutatea lui.<br />
Inceputul descompunerei dateaza dela cel de al doilea rasboiu<br />
punic, care a dat Romei bogàii fabuloase. Cartagena, sdrobita de<br />
Roma, s'a razbunat in chip cumplit, desl postum, impotriva invingatorului<br />
ei. Valeriu-Maxim dat seama, Inca pe vremea lui, de<br />
acciunea aceasta nefasta a aurului strain asupra vechei ceta ci romane :<br />
oUrbi autem nostrae — scrie el — secundum Punici belli finis et Philippus<br />
Macedonucus rex devictus licentiores vitae fiduciam dedib.<br />
Dar Roma n'a cazut numai pentru Ca' bogaciile imense aduse <strong>din</strong><br />
Cartagena i-au conrupt viaça, ci mai cu seam a <strong>din</strong> pricina ca odata<br />
cu desfifircarea acestei cetài, centrul comercial al lumii antice a<br />
fost transportat de pe coasta septentrionala a Africei, la gurile Tibrului.<br />
Aceasta mutare a facut <strong>din</strong> modesta cetate a celor sapte coline<br />
centrul de gravitate al intregei lumi Poate ca Valeriu-Maxim nici<br />
nu-si dadea pe deplin seama de pricinile profunde, can fac azi <strong>din</strong><br />
constatarea lui un adevar istoric cu baze stiirrcifice.<br />
Dar factorul precumpanitor in descompunerea societaIii romane,<br />
a fost, fara indoiala, abatere a proprietatii italice dela scopul si menirea<br />
ei primitiva ; dela indatorirea de-a furniza poporului roman<br />
alimentul lui esencial: graul. Concurema granelor straine, care a<br />
adus dupa sine caderea micei proprietaii, dupa cum vom vedea imediat<br />
<strong>din</strong> expunerea evenimentelor istorice, can inso -cesc pravalirea
74 ECONOMIA SERVILA<br />
Romei, a degradat solul si a luat populaliei italiene insasi pargbia<br />
desvoltarii ei is torice.<br />
Or, dreptul roman era croit pe talia unei societaIi agricole sarace.<br />
Evenimentele istorice au rasturnat aceasta or<strong>din</strong>e stabilita a lucrurilor.<br />
In locul vechilor i modestelor romane, au sosit<br />
altele noui i in cantitaIi necunoccute n timpurile primitive ale<br />
Romeii), hogàii pe can dreptul nu le avusese in vedere In clipele<br />
inchegarii lui, jar bogaIia cea veche, — solul — singura pc baza<br />
careia s'a ridicat sistemul juridic roman, a fost degradata pant( la<br />
anihilare.<br />
Dreptul, prea adevarat, a facut sforari uriase ca sa se in la curent<br />
cu evenimentele i sã corespunda nouilor asezaminte, in continua<br />
repede primenire.<br />
GeneraIn intregi de jurisconsulti, intregul aparat de magistraIi<br />
— i in deosebi pretorul peregrin — ca un sir lung de imparwci<br />
au muncit <strong>din</strong> rasputeri sa pun a de acord dreptul cu organismul economic<br />
cel nou. Dar dreptul roman era dela origine prea rigid si in<br />
intreaga lui factura prea sinietric, Ca sa se poata modela cu usurinta<br />
dupa noile nevoi, — si in multe privin -ce el n'a putut<br />
pasul grabit al vremei si a trebuit sa ramana indarat, fiind astfel<br />
silit sa cedeze locul altor asezatninte juridice, abatute dela izvoarele<br />
lui limpezi i cari nu-i intra nici in sistem i nici in spirit. Asezamintele<br />
acestea au fost aduse la viard de nevoia de-a sanctiona noua asezare<br />
a economiei servile, in multe puncte inferioara economiei esclavagiste.<br />
§ 2. — Evenintentele istorice<br />
Evenimentele istorice vizibile si de natura politica, Cali caracterizeaza<br />
aceasta noua stare de lucruri, sunt in deajuns de cunoscute<br />
ca sa insistam prea mult asupra lor : Roma si Italia n'au fost nici-<br />
°data industriale. Am vazut, in capitolul precedent ea meseriile manuale<br />
ca i industriile erau privite ca ocupa -tiuni servile si nedemne<br />
de cetayan si Ca agrieultura a fost totdeauna singura indeletnicire<br />
si piimantul exelusiva bogra ie. Cand gustul luxului s'a desvoltat la<br />
ti Singur August a avut In eursul yietjj lui mosteniri de peste einei<br />
arde de sesterte.
EcoNoisuA sEnvu,A. 75<br />
Roma, toate obiectele de natura a-I satisface, erau aduse <strong>din</strong> afara,<br />
<strong>din</strong> Orient in deosebi, care a absorbit incetul cu incetul si far intoarcere,<br />
tot numerarul Romei, cum vom vedea ca aceasta se intampla,<br />
in pragul timpurilor rnoderne, cu aural spaniol i italian<br />
adus <strong>din</strong> America si inghiIit de Indii. Salvioli consacra un capitol<br />
intreg si face o lista amanunlita a obiectelor importate de Roma si<br />
al caror cost se ridica anual la 100 milioane de sestege, dupa socotelile<br />
lui Pliniu.<br />
Pentru grabnica ruina a cetaIii, luxul privat mergea alaturi, ba<br />
de multe on chiar intrecea fastul public. E. de Pressense, in lucrarea<br />
lui monumental& : L' ancien monde et le Christianisme, ne cla un tablou<br />
sugestiv al Romei in dospire ; reproducerea lui vä fi indestulatoare<br />
pentru a incheia aceste cateva consideraliuni de pura istorie: (Era<br />
o existen%a mare aceea care se ducea la Roma, dare finele Republicii<br />
si la inceputul imperiului. Casele erau, cum zicea Seneca, toate stralucitoare<br />
de aur ; se vedeau in ele armate de sclavi, imbracaIi in<br />
haine somptuoase ; erau ingramadite in fiece Luxul<br />
edificiilor publice intrecea pe cel al caselor particulare. Imparlita<br />
in patrusprezece sectoare, Roma avea o mul -cime nenumarata de<br />
temple si de apeducte. Statuele se numarau Cu milk, in jurulpie .telor<br />
publice. Forul principal era inchis de doua portice de colonade bogat<br />
impodobite, i templele se grupau in jurul lui; poporul Ii primbla<br />
majestos plictisul sub aceste vaste portice. Bàile cariii erau des tinate,<br />
erau impodobite cu tablouri ; pavate cu marmora de Alexandria,<br />
pline de mozaicuri pre -cioase, ele aruncau apa de baie prin robinete<br />
de argint. Circurile nu erau mai Min magnifice. Caligula a mers<br />
pana acolo, incat a dat or<strong>din</strong> sa se imprastie in ele praf de aur. Roma<br />
era, in adevar, rese<strong>din</strong>va regeasca a poporului stapanitor al lurnii.<br />
Orasul imperial avea o asa stralucire ca, dupa Plinitt, el parea Ca<br />
Meuse sá rasara un alt soare. Se ducea in el o via -ca de sarbatoare si<br />
de petrecere, dela campul lui Martie pana la circ si in Forum.<br />
Cu toate acestea, nimic nu era mai desert deck aceasta<br />
viala somptuoasa. Poporul roman traia, nu <strong>din</strong> munca lui,<br />
ci <strong>din</strong> cersetorie)) 1) — si <strong>din</strong> pradaciune, ar Ii fost locul sa<br />
adauge Pressense.<br />
1 ) E. de Pressense. — Histoire des premiers trois sieeles de l'Eglise Mamie:me,<br />
Ed. II, Paris, 1889, Fischbacher, p. 593.
76 ECONOMIA SERVILA<br />
Atata vreme cat Roma intreprinde cuceriri i atata vreme cat provinciile<br />
ei nu erau Inca cu totul secatuite si cat timp, prin urmare,<br />
bogatiile afluau pe malurile Tibrului, sistemul acesta economic, detestabil<br />
i ruinator, nu si-a putut arata efectele lui dezastruoase.<br />
Deficitele erau mereu acoperite de aurul rapit provinciilor i municipalitatilor.<br />
Din clipa, frisk in care cuceriri noui nu se mai intreprind,<br />
jar provinciile, cu totul saracite i stoarse de lacomia fara margini<br />
a publicanilor, nu mai puteau da nimic, afara doar de sclavi, pravalirea<br />
cea mare n'a putut intarzia.<br />
In adevar, aurul nu mai aflua la Roma ca in zilele de<br />
glorie ale republicii. Acum Impäraii erau nevoi -ti sä cumpere<br />
ei, Cu banii poporului roman, pacea dela barbari, dupa ce mai<br />
intaiu erau sä-si cumpere pe sume fabuloase tronul dela<br />
pretorienii).<br />
Scurgerea aceasta necontenita a aurului, a facut ca banul sä ajunga<br />
atat de scump i asa de rar, incat impàraii s'au vazut nevoiIi, mai<br />
intaiu sZt falsifice moneta, intocmai ca regii medievali apoi sa<br />
topeasca toate obiectele de valoare ca: statui, vase, juvaericale, podoabele<br />
templelor ca i odoarele bisericilor, pentru a bate mereu<br />
moneta noua, care in scurta vreme disparea ca inghipta de maruntaele<br />
pamantului. Se cunosc cazuri de imparaIi, can s'au vazut nevoici<br />
sa-si vanda averea lor personal pentru a face faia trebuirgelor<br />
financiare ale Statului. Asa, imparatul Tacit — unul <strong>din</strong> cei mai<br />
bogaIi oarneni ai antichitäii-- a fost silit sa dea fiscului uriasa lui<br />
avere mobila ca sa plateasca solda soldaOlor i sa-si vanda intinsele<br />
lui mosii pentru a plati veteranilor. Antonin, dupa ce incercase toate<br />
expedientele, ne mai stiind ce impozite sa nascoceasca si avand totus<br />
neyoie de bani ca sa faca fa la cheltuelilor, dupa ce vandut averea<br />
lui privata, a scos la licitaIie public mobila palatului sau, cupele de<br />
aur, vasele scumpe i pana §i vesmintele imparatesti, Iesute in fir si<br />
matase (Salvioli — Op. cit., p. 281). Aceias incurcatura financiara<br />
a suit la aceleasi masuri i pe Marcu-Aureliu : ca sä poata plati cheltuelile<br />
rasboiului contra Marcomanilor, izbucnit in 178 d. Chr., a vandut<br />
la licitaIie in forul lui Traian, timp de doua luni, odajdiile imperiale,<br />
cupele de aur si de cristal, vasele regale, vestmintele femeiesti, Iesute<br />
1) Salvioli arata cä Septimiu-Sever eumparat tronul dela soldati pe suma<br />
de 400 milioane sesterte, adica 100 milioane in moneta noastrg.
ECONOMIA SERVILX 77<br />
In aur, infine toate pietrele pre%ioase, pe can le gasise in tezaurul<br />
privat al lui Adrian (Brooks Adams — Op. cit., p. 52).<br />
Roma macina totul ; ea a ruinat o lume intreaga, lucrand la propria<br />
ei mina. Ea ajunsese tin opantece enorm, care nu se umple niciodata,<br />
care consuma totul i caruia Ii e totdeauna foame ; care saraceste toate<br />
orasele nelasandu-le nimic, si care totus ramane totdeauna in mizerie,<br />
impins mereu de stimulentul unei foame, vecinic noua (Salvioli —Id.,<br />
p. 283)».<br />
Situa aceasta detestabila a mers mereu agravandu-se cu vremea,<br />
pana ce, in cele <strong>din</strong> urma, numerarul, <strong>din</strong> ce in ce mai rar, a disparut<br />
cu desavarsire, iar in locul vechiului sistem de economie monetara,<br />
s'a ridicat economia. naturala.<br />
PlaIile au inceput sa se faca in natura ; impozitele se varsau in<br />
grail, in uleiu si in alte producte alimentare. Salvioli arata ca prefacerea<br />
aceasta a economiei monetare in economie naturala, s'a facut<br />
vizibila mai cu seama in organizarea impozitelor. Ele au inceput sa fie<br />
platite in natura in loc so. fie platite in bani. In natura erau platite<br />
tributurile, in natura se plateau lefurile funqionarilor, ale guvernatorilor,<br />
ale soldacilor, ale demnitarilor Curtii, etc.: oDupa criza<br />
monetara, Statul a trebuit sa se mulIumeasca cu ceeace proprietarii<br />
puteau da, i puPn ate pwcin s'a admis conversiunea in natura a<br />
impozitelor, jar intreaga administratie a Statului s'a transformat<br />
intiun imens magazin. Casa Statului a fost desfiinIata i inlocuita cu<br />
magazine: aera frumentaria, horrea chartaria, olearia, piperatoria, candelaria,<br />
cellae, mausiones, stationes. Buget nu mai exista, ci numai conturile<br />
magazinelor. Toate serviciile publice au fost organizate pe baza<br />
prestaiiunilor in natura si a serviciilor personale (Ibid., pp. 291-292)>>.<br />
Degradarea aceasta economica i reintoarcerea dela un sistem economic<br />
superior la unul inferior, constitue o oprire, o eclipsa in normala<br />
desvoltare a neamului omenesc. Ea caracterizeaza intunecimile<br />
Evului-Mediu pana la ivirea asa-numitelor timpuri moderne, care<br />
n'au in realitate alta insemnare cleat reinvierea antichita 0i, reinviere<br />
afirmata cu toata puterea in domeniul artelor i numita acolo<br />
Renafterea. In realitate insa, Renasterea nu este decat unul <strong>din</strong> multele<br />
dornenii pe can a reinviat antichitatea, reinviere determinata,<br />
dupa cum vom vedea, de renasterea monetei, a economiei mone tare.<br />
Deocamdata insa s urmarim decaderea acestei <strong>din</strong> urma economii<br />
la romani: cu toata disparitia monetei, Roma inca respire., caci daca
78<br />
ECONOMIA SEnVILA<br />
departatele provincii orientale, secartuite i ruinate, nu mai furnizau<br />
Romei aurul necesar luxului ei, spre cea mai mare dezolare a °rasenilor<br />
; provinciile apropriate, si in deosebi Macedonia, Sicilia siEgiptul<br />
furnizau celor doua milioane locuitori ai Romei, graul necesar,<br />
aceasta spre cea mai mare dezolare a populaIiunii rurale. Caci sa se<br />
observe, marirea Romei a fost de "cloua on fatala micului proprietar<br />
roman, legionarului: el s'a ruinat °data cand a purees pe a lui FOCOtealii,<br />
la cucerirea lurnii i s'a ruinat pentru a doua oara, dupa ce<br />
aceste cuceriri au fost facute.<br />
Provinciile subjugate de el, au revarsat asupra Italiei atata grau<br />
asa de ieftin, meat ogorul lui a fost cu totul depreciat i cultura<br />
mica facuta cu neputin0 in intrega Italie. Adevarul e ca Sicilia era<br />
mult mai fertila decat Italia si costul de productie era pe insula mult<br />
mai scoborit decat pe continent si faptul acesta a contribuit la ruina<br />
agriculturii italiene si la ridicarea Siciliei la rangul de granar al republicii<br />
si de doled a poporului roman, cum o numea Cato censorul<br />
penaria republice, nutrix pleb is Romanae».<br />
In epoca lui Cicerone — scrie Marquardt (De l'organisation fin.,<br />
p. 142) se tragea <strong>din</strong> Sicilia, pe socoteala Statului, 6. 800.000 modii<br />
de grail ; trei milioane ca dijm a. decumae; trei milioane ca a doua<br />
dijma, decumae alterae; 800.000 ' sub numele de frumentum imperatum;<br />
poate ca se aducea tot pe atat <strong>din</strong> Sar<strong>din</strong>ia. Din pricina<br />
acestor importaiiuni considerabile, cultura cerealelor, pe solul Italian,<br />
n'a mai fost rentabila, i atunci a inceput sa se creased vite, sa se<br />
cultive maslini si vita de vie. Acest fapt, impreuna cu alte cauze de<br />
,ortlin general, au adus in Italia desavarsita disparit cie a culturei<br />
cerealelom<br />
Trimiterile de grau <strong>din</strong> Sicilia aveau o insemnatate asa de mare<br />
si devenisera atat de indispensabile Romei, incat fasboiul civil <strong>din</strong>tre<br />
August si Sextus Pompei, prelungindu-se ceva mai mult, capitala<br />
a inceput sa fie bantuita de foamete, jar poporul a ajuns sä ceara lui<br />
August in mod sgomotos pacea cu Sextus Pompei (SuetOniu — Aug.,<br />
15). Cicerone, un bun cunoscator al Siciliei, unde fusese chestor catre<br />
670, se exprima astfel despre importanIa insulei pentru Roma, in<br />
iegatura cu rasboiul acesta : oNe-am dat seama — zice el — in acest<br />
rasboiu civil, atat de important si at de periculos, ca. Sicilia a lost<br />
pentru noi, nu numai un granar, dar ea ne-a inut locul tezaurului<br />
stramosilor nostri, caci, Para a fi eheltuit ceva, ea ne-a dat grau, curele,
ECONOMIA SERVILA 7 9-<br />
vesminte, i prin urmare ea ne-a hranit, ne-a imbracat i ne-a echipat<br />
foarte numeroase armate (Dureau de la Malle — Op. cit., II, p. 377)*..<br />
Lucru foarte explicabil, fertilitatea naturala a Siciliei cum a<br />
vazut-o i Strabon — era mult mai mare cleat a Italiei ; munca probabil<br />
se remunera mult mai ief tin, fiind o Ora sudica unde nutrimentul<br />
sclavului costa foarte pu/in. Concurer4a aceasta indoita facea ca<br />
agricultura sa nu mai fie rentabila in Italia si graul sicilian adus pe<br />
apa, sa fie mult mai ieftin la Roma, cleat eel italian.<br />
Un interval de 180 de ani, Sicilia a continuat s ruineze, cu chipul<br />
acesta, meet dar sigur, pe micii proprietari italieni, dar randul celor<br />
man i n'a intarziat : la 30 inainte de Chris Los, August declara Egiptul<br />
provincie romana. Granele revarsate <strong>din</strong> valea Nilului la gurile Tibrului,<br />
au desavarsit opera — pamantul italian nu mai avea nici un<br />
rol ; el nu mai producea nimic pentru ca nu mai era nevoie de producOa<br />
lui.<br />
Iata dar c pe langa cauza pur financiara a desagregarii societ4ii<br />
romane, se mai adaug i o alt cauza de natura economic.<br />
Neaparat, ca pretutideni, primele victime ale acestei star anormale,<br />
au fost micii proprietari. Excesiva dcpreciere a cerealelor si<br />
solului le micsoreaza in chip simIitor veniturile i ispraveste prin a-i<br />
ruina Cu desavarsire. Mul0 <strong>din</strong> ei parasesc ogorul i iau drumul Romei<br />
si al marilor orase, unde graul, adus <strong>din</strong> provincii, se impailea gratuit<br />
sau pe pre -curi a -tat de mici meat nu reprezentau cleat jumatatea<br />
cheltuelilor de transport <strong>din</strong> Sicilia si Egipt la Roma. A1i , mai pircini<br />
la numar, i piirasesc proprietatea formala a pamantului in mainile<br />
unui vecin bogat i puternic, continuand sä-si munceasca ogorul<br />
ea precaristi. majoritatea cea mare, ingadui -ci de n4te proprietari<br />
mai umani, Ii schimba contractele, i urmand curentul Intregei<br />
economii romane, se invoiesc sa dea, in locul arenzii in bani, parte<br />
<strong>din</strong> produsele pamantului arendat. Ian mai tarziu, cand insolvabilitatea<br />
se generalizeaza, arendasii, in disperare de-a se putea vreodata<br />
achita, nu mai platesc nimic, i incepusera risipi sau ascunde<br />
put;inul avut, ca niste oameni convinsi — cum observa Pliniu — ca<br />
ce ar economisi n'ar fi pentru ei. Exact la fel ca t iaranul francez, in<br />
ajunul Marei revoluOuni.<br />
Obiceiul acesta, de-a arenda in dijrna, devine <strong>din</strong> ce in Ce mai freevent,<br />
pana ce ajunge la o generalizare universala. Acesta a fost primul<br />
pas spre noua stare de lucruri. Dar intinderea acestui obieei a lost
ECONOMIA SE RVILA<br />
ajutatti de un eveniment istoric, neinsemnat in aparenIk dar care<br />
a ucat un rol decisiv tn istoria acestei pravaliri economice, numitA<br />
azi, in istoria politick ckle,rea irnperiului roman: la 395, Cu moartea<br />
lui Theodosiu, imperiul se divide definitiv. Egiptul cade in lotul imperiului<br />
de Rasarit. GrAnele lui, tn loc sA' fie indreptate spre Roma,<br />
sunt acum trimise la Constantinopole. Piala Romei s'a resinrcit de<br />
aceasta schimbare politica. Pre cerealelor se ridica in toata Italia.<br />
Agricultura Ii reia, <strong>din</strong> aceastA pricinA, vechea ei importarrp si devine<br />
<strong>din</strong> nou o puternica artera de produce. Parnanturile paraginite<br />
sunt <strong>din</strong> nou destelenite. Un sange nou i intinerit curge in vinele<br />
batranului imperiu. Pretutindeni se simte nevoia de forte proaspete.<br />
Barbarii Ii . ofera Cu zecile de mu i braIele i sunt primip Cu bucurie<br />
SA lucreze uitatele campii romane. Iar Impàraçii romani, ca sa atraga<br />
pe cat mai mu1i , fac acestor barbari condiOuni de munca ecepOonale<br />
si le garanteaza un stat civil ca cel al colonilor romani. A§a, de pildA,<br />
Impâraii Claudiu II, Probus, DeocleIian i alii au adus puternice<br />
colonii de goIi §i de germani, carora le confera anume drepturi prin<br />
legi speciale. Paul Lacombe (Op. cit., pp. 286-290) si Fustel de Coulanges<br />
reproduc dispoziIiunile a numeroase legi de acest fel.<br />
Principala dispoziIie <strong>din</strong> legile acestea, care se repeta aproape<br />
tipic, e ca proprietarii cArora erau daruiti acesti barbari, n'au dreptul<br />
sA-i intrebuinIeze la alte munci cleat la cele agricole. Am reprodus<br />
i noi, in capitolul precedent, dupA Fustel de Coulanges,<br />
dispoziliunile de capetenie ale unei astfel de legi.<br />
ImpAratul, sub care imigraIiunile de barbari devin mai numeroase<br />
e Marcu-Aureliu. La 162 ciuma bantuia in Asia, legionarii<br />
romani, cari duceau acolo asboitil contra Pariilor, au adus la reintoarcere,<br />
molima Cu ei i timp de douazeci de ani flagelul a decimat<br />
imperiul si Roma. Otto Seeck ') crede C (4imperiu1 a perdut peste<br />
jurnatate <strong>din</strong> popula .cia lui, jar <strong>din</strong> armatele romane n'ar fi ramas<br />
decat resturi fax% insemnatate».<br />
Germanii crezand CA a sosit momentul sà cucereascA imperiul,<br />
i-au dat un asalt formidabil. Wasboiul a durat unsprezece am si la<br />
el au participat douazeci de neamuri germanice. Imparatul Marcu-<br />
Aureliu a iesit invingator. Dar in loc sa goneasca i sä distruga pe<br />
1) Otto Seeck. — Geschichte des Untergangs der antiken Welt, 5 vol., Berlin,<br />
1897-1913, Fr. Siemenroth, I, p. 398.
ECONOMIA SERVILA 81<br />
invinsi, el sa gandit s5.-i utilizeze spre folosul imperiului i sa<br />
umple cu ei golurile lasate in populaIie de pustiirile ciumei: (iAceste<br />
masse de oameni — scrie Otto Seeck — ii procurau tocmai ceia de<br />
ce imperiul avea acum nevoie mai urgenta, — de oameni, De mult<br />
timp ogorul roman, ramas nelucrat, simOse nevoia de brace muncitoare,<br />
de multa vreme armata abia putea gasi numarul necesar<br />
de recruti, Ii poate dar oricine inchipui cat de mare nevoie de oameni<br />
era acum, <strong>din</strong> pricina deceselor <strong>din</strong> ultimii ani».<br />
Adevarul e ca imense de luptatori straini, can cautau<br />
patrie Ilona, au intrat in imperiu, Cu neveste si copii, si s'au declarat<br />
supusi imparatului; dupa dreptul de rasboiu, ei trebuiau<br />
devina sclavi si ar fi putut fi intrebuirrcaIi ca atari la munca campului.<br />
Dar ei ar fi disparut curand ca i predecesorii Ion. Dar ceeace<br />
atarna poate mai greu in cumpana, pentru moment, era ca ei si<br />
urmasii lor n'ar fi putut fi intrebuirga -ci pentru serviciul militar.<br />
Deaceea Marcu-Aureliu i-a declarat liberi, dandu-le Insa o libertate<br />
dupa formele manumisiunii germane, nu romana» 1).<br />
Iata dar ca <strong>din</strong> indoita nevoie de a avea, pe de o parte lucratori obligai<br />
lucreze ogorul, i pe de alta parte, oameni in stare sa poarte<br />
armele, a nascut o nou'd categoric de persoane, cari, desi libere,<br />
n'aveau insa stapanire .deplina asupra lor. Categoria aceasta noua<br />
se numià la romani<br />
Or, situalia aceasta de homo liber in mancipio, cc se creeaza barbarilor<br />
adusi in imperiul roman, era absolut identica cu cea a<br />
sclavilor germani, descrisi de Tacit; robi n'au ca la noi<br />
insarcinari distincte in casa. Fiecare conduce el singur casa sa,<br />
pena -cii sai. Stapanul impune sclavului, ca unui arendas, o anume<br />
dijmain grau, in vite, in vesminte, jar sclavul nu asculta decat<br />
pana aici (Germ., 25)>>.<br />
Or, exact acestea sunt i caracteristicele servagiului, cel pircin<br />
in primele veacuri ale Evului-Mediu. Asemanarea aceasta a facut<br />
sa se cread'a. Intr'o infrangere a imperiului roman de entre germani<br />
In realitate, ins5., nu poate fi vorba decat de caderea unui sistem<br />
cconomic i inlocuirea lui cu un altul, care a adusdupasineparasirea<br />
i) Manumisii germani, laeti, erau considerati oanaeni liberi, dar erau lipiti<br />
de lotul de pamant pe care-1 lucrau, neputandu-1 parasi cleat nunaai pentru ser-<br />
-viciul miljtar. Cana ne vom ocuph de coloni, vont cerceth mai amanuntit si-<br />
Walla acestei categorii de manumisi.
82<br />
ECONOMIA SERVILA<br />
unui sistem juridic si adoptarea unui alt sistem, potrivit nouilor<br />
imprejurari economice. Victoriile cc se atribue germanilor sunt<br />
o simpla coincidenVa. Barbarii acestia au venit in interiorul imperiului,<br />
tocmai <strong>din</strong> pricina prabusirii economice, ale carei pricini,<br />
am vazut, ca sunt cu totul altele deck fapte de arme. Germanii au<br />
venit in imperiu fie ca soldaii fie in calitate de coloni pentru ca a<br />
lost nevoie de ei, <strong>din</strong> pricina dec aderii economice — in nici una <strong>din</strong><br />
aceste caIitài , ei nu s au crezut insa invingatori ai Romei. Ba chiar<br />
Odoacru, regele Herulilor, incoronandu-se rege al Italiei, n'a erezut<br />
un singur moment ca el cucereste sail darama ceva. Nevoind<br />
sá aiba in prea mare apropiere un suveran mai puternic deck el,<br />
s'a gandit sa transporte demnitatea imperiala principelui care domnia<br />
la Constantinopol — cum observa Fustel de Coulanges. Principele<br />
acesta era imparatul Zenon, caruia Odoacru Ii trimite insignele<br />
imperiale si cere dela el obicinuita investitura ca rege.<br />
ikeeasta numesc istoricii caderea imperiului roman. Contemporanii<br />
evenimentului, nu i-au acordat Ina cea mai mica important.<br />
Symacus, de pilda, care scrie pe acea vreme, nu face nici cea<br />
mai mica aluzie la vre-o prabusire, si in scrisorile lui, el afirma ca<br />
niciodata lucrurile n'au mers mai bine la Roma.<br />
Otto Seeck, un foarte bun cunoscator al pravalirii lumii antice,<br />
subliniaza in chip cc nu Sc poate mai evident, acest fapt: #Nu germanii<br />
— scrie el (Op. cit., I, p. 191) -- all provocat caderea imperiului<br />
roman, ci boala intern a ra consumat ; ea a aruncat colosul<br />
roman, fbra aparare, la picioarele unui dusman, care nu i-a fost<br />
niciodata superior si care a fost batut de el de mu i de orb).<br />
' Boala despre care vorbeste Seeck e cea economica, descrisa mai<br />
sus de noi — scurgerea <strong>din</strong> vinele imperiului si fara intoarcere, a<br />
intregului numerar stors provinciilor supuse, cu pre%ul strivirei lor,<br />
a curmat viaia Romei.<br />
§ 3. — Curentele de idei<br />
Mult mai periculos pentru imperiu si mult mai sdruncinator<br />
pentru lumea antica a fost insa curentul de idei, care s'a format pe<br />
baza acestei anormale stari sociale.<br />
Lipsurile de tot felul incepura sa sdruncine cre<strong>din</strong>Ia in vechile<br />
asezaminte, can nu mai eorespundeau menirii lor.
ECONOMIA SERVILA 83<br />
Asezarea sociala nedreapta, bizuita pe principiul pradarii intregei<br />
lumi in favoarea unui singur oras si a unei singure clase, desvoltase<br />
gustul luxului si al bunului train, la exces. Imperiul procura publicanilor<br />
romani, in frunte cu conducatorul lor firesc — imparatul —<br />
nu <strong>din</strong> ce sa traiasca larg, dar le ingaduia sa-si transforme existenIa<br />
intr'un sir neintrerupt de petreceri, in care orgia luase un ca<br />
racter aproape oficial. Felul acesta de trai, dus si la Atena, in epoca<br />
de inalta inflorire a acestei cetali, a dat nastere in ambele State<br />
unui sistem filozofic, cunoscut sub numele de epicurianism. El a<br />
cautat s legitemeze si sã exulte si in teorie felul acesta de via -ca.<br />
Veacuri lungi, el a fost filozofia unica, filozofia oficiala a Romei.<br />
Din clipa, insa, in care decaderea economica incepe, epicurianismul<br />
— cea mai costisitoare filozofie de pus in practica — nu s'a mai<br />
putut meinine. Optimismul dispare, pentru a ceda locul unui<br />
sistem filozofic cu totul opus -- <strong>din</strong> sdruncinul economic al<br />
Romei a nascut, ca si <strong>din</strong> cel al Atenei, stoicismul. El e filozoful<br />
aMinerii, a suferinIii, a sar4ciei, a iubirii aproapelui si a unitaIii<br />
principiului dumnezeirei. Stoicismul este anticiparea crestinismului,<br />
cre<strong>din</strong>Ia simp1icitaii i a saraciei — a cre<strong>din</strong>Iei celei<br />
mai ieftine.<br />
Reprezentantul eel mai stralucit al scoalei stoice, la romani, 16-<br />
sand la o parte pe Epictet si pe Marcu-Aureliu, e far% indoialti Seneca.<br />
S 4<br />
ECONOMIA SERVILA.<br />
unui om: legea naturii se opune la aceasta (Havet— Op. cit., II, p.<br />
283)#. Dar nu e numai att.<br />
In materie de cre<strong>din</strong>Ia religioasa, Seneca e monoteist, si el Ii<br />
exprima cre<strong>din</strong>cele lui cu o verva, care, sigur, ar lipsi multora <strong>din</strong><br />
contirnporanii nostri. Vorbind despre Jupiter, Seneca scrie: «Filozofii<br />
nostri cred ca el este si tatal Liber, si Hercule, si Mercur : tatal<br />
Liber, pentruca e tatal tuturor lucrurilor, adevaratul creator al<br />
semincelor fecunde, can ne reproduc prin voluptate; Hercule,<br />
pentruca puterea lui e neinfranta i pentruca, dupa ce-si face mullcue,<br />
merge sä se odihneasca in sanul flacarilor ; Mercur, pentruca<br />
e principiul raOunii, al armoniei, al or<strong>din</strong>ei si al stiinIei. In once<br />
parte te vei intoarce, II vei gasi n faIa. ta ; nimic nu-i lipsit de el,<br />
el Ii umple singur intreaga lui opera. Deaceea nu castigi nimic, cea<br />
mai ingrata <strong>din</strong>tre fiifle, zicand ca nu datorezi nimic lui Dumnezeu<br />
ci naturii; pentruca nu exist a naturaMr Dumnezeu precum nici<br />
Durrinezeu fara. natural; ambele nu sunt decat unul i acelas lucru;<br />
atribuciunele ion sunt identice. Daca tu ai lua ceva dela Seneca si<br />
vei zice c5. datorezi lui Annaeus sau lui Lucius, tu nu vei schimba<br />
decat numele, dar nu si creditorul, caci va fi acelas, fie ca-1 numesti<br />
pe nume, pe pronume sau pe porecla. Tot aa natura, destinul, norocul<br />
sunt toate num ele aceluias Dumnezeu, in deosebitele ipostaze<br />
ale puterii lui (De benef., IV, 8)».<br />
Faptul ca. Seneca si intreaga scoala stoic a anticipea.75. asupra<br />
crestinismului e o dovada mai mult ca noua credirrp era o necesitate<br />
aproape organica. pentru imperiul muribund i ca 0 a corespuns<br />
intocmai noilor imprejurari sociale i economice, can nasteau<br />
pe nesinicite pe ruina economiei esclavagiste.<br />
Crestinismul, cu alte cuvinte, a lost teoria — in vesmant religios<br />
— a economiei naturale.<br />
Inainte ins5 dea intra in aceasta cercetare, sa. ne oprim o clipa<br />
asupra unei alte manifestari intelectuale a acestor timpuri, si care<br />
pan in prezent, n'a fost poate relevata asa cum ar Ii meritat-o.<br />
In paragraful ce precede am aratat ca <strong>din</strong> pricina concurewi<br />
granelor straine, cultura a decrizut cu totul in Italia, aducand cu<br />
ea ruina micului cultivator. Reinvierea agriculturii devenise o necesitate<br />
sociala de viac4 si de moarte, mai cu seama dupa ce granele<br />
Egiptului au inceput sa. fie trimise la Bizarr; si ea n'a intarziat<br />
gaseasca reprezentanOi ei intelectuali, cari sä creeze curentul
ECONOMIA SERvI1A 85<br />
de idei in favoarea realizarii ei. Si precum mai tarziu vom g6s1 pe<br />
pArintele Tertullian, descriind cu satisfaqie inflorirea ogorului roman,<br />
sub Juana vAnjoas4 a lucratorului barbar, tot asa la inceput<br />
gasim o pleiaclA intreaga de scriitori, can cer in chip anticipat des-<br />
/elenirea ogorului parhsit. Scriitorii acestia sunt cunosci4i, in istoria<br />
literaturii latine, sub denumirea de agronomi. In fruntea lor<br />
e Varron, yin apoi Collurnelus, Paladius, Tremilius, Hyginius,pentru<br />
a nu cita cleat pe cei mai de searna.<br />
acesti scriitori se ocuph<br />
de agricultura arafa, ba chiar Ii exagereaza Insemnatatea, ce-<br />
rilnd s'a ii se redea vechea ei stralucire.<br />
In pragul revoluIiei franceze and, parnAntul oberat de impozite<br />
si de numeroase servit4 feudale, nu mai putea sà heaneasca populacia<br />
Europei, apare In Frama scoala fisiocra/ilor, care, ca i agronomii<br />
latini, exagereaza importama agriculturii, aratand-o ca singura<br />
ocupaIie omeneasca cu adevarat productivA. Agronomii ro-<br />
mani sunt antichita -pi. Varron, in deosebi, vorbeste des-<br />
pre agricu1tur i despre frumuse -We vietii dela iara, cu acelas<br />
entuziasm, cu care vom regasi vorbind, peste optsprezece veacuri,<br />
pe d-rul Quesnay: Cre<strong>din</strong>cios marilor tradiIiuni romane, Varron<br />
detesth orasele si le considera ca scoli ale conrumiei, ale lenei si ale<br />
luxului; el laudA curaIenia austera a vieçii campenesti, care pAstreaza<br />
trupului sanatatea, Para artiliciale de eimnastica 1).<br />
Marii nostri inaintasi aveau foarte multa dreptate— scrie Varron<br />
cu admiratie (//. De re pecuaria) — de a pune pe omul de camp<br />
deasupra ornului de oras».<br />
Varron, insa, nu exalth via -0 dela 1:ara, pentru a face poezie rustic,<br />
ci pentru ca reintoarcerea la munca real a ogorului devenise<br />
o problema de existen0 pentru Roma <strong>din</strong> acele vremuri. Dealtfel,<br />
nici poezia n'a putut ramane neinraurith de enorma presiune a<br />
vietii economice. Virgiliu canta in #Georgicelen sale frumuse -cile naturii<br />
i propAvadueste reintoarcerea la Iara. Si nu e o simpl intamplare<br />
faptul c Virgiliu a cantat in 4Georgice* natura, ((poetul a<br />
ales — cum observa Ferrero (Op. cit., IV, p. 86) — subiectul care<br />
preocupa spiritele cel mai mult in acele clipe, adica agricultura*.<br />
Virgiliu — zice acelas autor — (4a. gasit accente poetice ca sä cante<br />
1) G. Ferrero. — Grandeur et decadence de Rome, 5 vol., Plon, 1906, Paris,<br />
1V, pag. 81.
86<br />
ECONOMIA SERVILA<br />
acea mare opera, ale carei greuta/i. i contradic/iuni, Varron se<br />
straduia sa le arate ca agronom i ca economist ; el a compus in<br />
poemul salt un imn nemuritor plugului, cu care, ca i cu sabia, romanii<br />
cucerisera Italia*. Virgiliu a resfrant in poezia lui, toate framantarile<br />
contimporanilor shi istov4i i enerva/i de-o situa/ie cu<br />
totul anormala: oAsezat pe hotarul a doua epoce, nimeni n'a suferit<br />
mai mult decat el de sfasierile patriei sale. Aruncat departe de<br />
Mantua lui scumpa, cum e aruncata de furtuna o ramura de pe<br />
trtmchi, suferinca lui personal& a devenit ecoul suferin/ei tuturor.<br />
Deaici acea aspira/ie catre singuratate, in sanul acestei man i naturi,<br />
pe care o iubeste cu sim/imintele unui poet modern (Pressense<br />
—Op. cit., I, p. 639) ■>. Ca, sim/imintele acestea, ale lui Virgiliu,<br />
erau cele ale tuturor contimporanilor sai sbuciurna/i, nu incape<br />
nici o indoiala. Patru veacuri mai tarziu, ten<strong>din</strong>/a aceasta spre singuratate<br />
va deveni atat de obsteasca in lumea cretin, incat imparatul<br />
Valens se va vedea nevoit, in anul 365, sá dea un edict,<br />
prin care opreste retragerile la manastire, de frica de-a nu mai gasi<br />
de unde recruta demmtarii Statului 1). Dar nu e numai atat, Vir-<br />
e singurul scriitor antic, care a prevazut venirea unui mantuitor,<br />
care va regenera lumea. Desolarea Romei, _careia Ii se scurgea<br />
prin atatea vine tot aurul, incepuse sa faca sa se presimta sfarsitul<br />
care o pandea. Respira/ia ii devenea <strong>din</strong> ce in ce mai grea,<br />
neputandu-se decide sa moarh, incepuse sá creada intr'un salvator.<br />
In autorul oGeorgicelor*, reprezentantul intelectual al Romei iii<br />
prapastie, a vibrat pentru intaia oar a aceasta nadeide, atat sim/ise<br />
de bine si de profund Virgiliu durerea Romei, care era atunci durerea<br />
intregului univers. In Egloga IV, atat de celebrh si de discutata,<br />
el prezice nasterea unui copil minunat, scoboritor <strong>din</strong> cer, care<br />
va mantui i va stapani lumea ; dealtfel, tot aceasta psihologie<br />
explica i nastera imperiului.<br />
Virgiliu nu s'a inselat. Cel prezis a venit.<br />
Via/a Ii mita pe toate chile persistent A §i ea 10 nascoce§te organele<br />
proprii a o men/ine i perpetua. Crestinismul a fost un astfel<br />
de organ — Isus a putut sá fie prevazut de Virgiliu, pentru c logica<br />
lucrurilor 11 cereau. Egloga lui a patra, e poezia simptomatich a unei<br />
1) H. von Eicken. — Geschichte and System der M ittelcaterlichen Wet fanschaung,<br />
1 vol., Stuttgart, 1887, Cotta, p. 122.
ECONOMIA SERVILA 87<br />
epoci intregi; ea e profund profetica, pentru ca pruncul prezis de<br />
poet s'a nascut, indiferent daca Virgiliu a cantat pe viitorul fiu al<br />
lui August, care nu s'a nascut niciodata sau, cum se pretinde, pe<br />
Asinus Gallus, fiul lui Polion 1).<br />
§ 4. —<br />
Creftinistrtul<br />
Starea aceasta de spirit, aceasta depresiune sufleteasca, nu s'au<br />
resirOt numai la Roma. Ele au fost comune intregului imperiu,<br />
pentru ca intregul imperiu alunecase, fait' intoarcere, in prapastia<br />
deschisA de Roma. Deaceea nu-i mirare ca frica §i nadejdiile cantate<br />
de Virgiliu sã fi fost imparta§ite de intreaga lume.<br />
In deosebi in Palestina, ara clasica a mesianismului, spiritele<br />
erau foarte infierbantate.<br />
Stapauirea apasatoare §i spoliatoare a Romei de§teptase in poporul<br />
lui Israel noui nAdejdi in venirea Mesiei. Un fapt istoric, Ill<br />
aparenVa neinsemnat, a jucat rolul decisiv in aceste clipe tulbure,<br />
In can once miraj i once sugestie erau cu putinra: (De multa<br />
vreme scrie Havet (Op. cit., IV, p. 2) — tot ce era evreu wept&<br />
un Uns de sus (Meschia in limba ebraica ; Christos In cea greceasca)<br />
care avea sá inceap -a, ceiace evreii numeau domnia lui Dumnezeu,<br />
adica domnia lor proprie. Mereu a§teptandu-1, ei au ajuns sã creada<br />
ea §i venise.<br />
4Se §tie ca revolulia prin care idumeianul hod s'a substituit neamului<br />
prec4esc §i regesc al Asmoneilor, a impresionat profund spiritele<br />
in aceasfa<br />
aplicat acestei revoluOuni, ceeace se credea ca se cete§te M<br />
versetul Genesei, ca sceptrul nu trebuie sá iasa <strong>din</strong> Iuda pan la<br />
venirea lui Mesia: sceptrul ie§ind <strong>din</strong> Iuda, vremea Unsului deci<br />
sosise. La moartea lui Irod s'au ridicat, <strong>din</strong> toate Iudeiei, §efi<br />
de bande, can Mara titlul de rege §i posibil §i numele de Uns sau de<br />
Christos*. Ion Botezatorul, aparut in aceste imprejurari, a fost<br />
luat §i el drept Mesia, cum ne Incre<strong>din</strong>%eazA Evanghelia dupa Luca:<br />
((kr a§teptand norodul §i cugetand toOL intru inimele sale de loan,<br />
ca nu cumva el A. fie Christos (Luca, III, 15)*; jar pe de alta parte,<br />
1) Gaston Boissier. — La -religion romaine d'Auguste aux Antonins, 2 vol.,<br />
Hachette, 1907, Paris, I, p. 257; vezi nota.
88<br />
ECONOMIA SERVILA<br />
Ion Botezatorul, auzind in inchisoare de faptele lui Isus, trirnite<br />
la el ucenicii si ca sa-1 intrebe dac'a el e acela care trebuie st vinh<br />
pe care I-a prevestit norodului (Luca, III, 16-17), sau daca trebuie<br />
asteptat in altul: Iar Joan auzind <strong>din</strong> inchisoare de lucrurile<br />
lui Isus trimiOnd pe doi <strong>din</strong> ucenicii si i-au zis lui: au iesti<br />
cela ce vine, sau pe altul st asteptam? (Mateiu, XI, 2, 3) ■■ .<br />
Isus le da in ra'spuns indirect dar afirmativ (Mateiu, XI, 4, 5), si<br />
dandu-si seama in ce vremuri traeste, ii previne apostolii ca se vor<br />
ivi mul -p christosi, carora, Ins, sa, nu le dea crezare, caci adevaratul<br />
Mesia e numai el: «Si raspunzand Isus au zis lor: cautaIi sa nu<br />
va' amageasca cineva pe voi; ca vor veni intru numele meu,<br />
zicand : eu sunt Christos, i pe mulP vor insela (Mateiu, XXIV, 4, 5) ;<br />
a se vor scula christosi mincinosi i prooroci mincinosi i vor da<br />
semne man i minuni, cat st amageasca de va Ii cu putinIa i pe<br />
cei a1ei. Iata, mai inainte am spus vou'a (Mateiu, XXIV, 24, 25).<br />
Ca prevederile acestea ale Evangheliei erau interneiate, o dovedese<br />
nenumarate fapte. Seeck arata ca in vremurile acele frenezia mesianica<br />
cuprinsese Roma si intregul imperiu. 0 sum a de profeli<br />
de oameni zii ai lui Dumnezeu, predicau pretutindeni invaTaturi<br />
noui. Numele unora <strong>din</strong> ei au patruns pang. la noi, cum e de pilda<br />
cel al lui Philon <strong>din</strong> Alexandria, al lui Peregrinus <strong>din</strong> Parion, al lui<br />
Alexandru <strong>din</strong> Abunoteichos. Interesant, in deosebi, e cazul unui<br />
astfel de profet cu numele de Apollonios <strong>din</strong> Tyana, caruia Ii s'a<br />
faurit o biografie absolut identia cu cea a lui Isus, atribuindu-i-se<br />
o nastere tot atat de tainica ca i cea a lui Christ, o vreme de ucenicie,<br />
o perioada de predica publica, patimi ca i cele ale lui Isus,<br />
inviere <strong>din</strong> morli i inalIare la ceruri (Seeck — Op, cit., III,<br />
pp. 180-182).<br />
Aceasta a fost starea de spirit In intregul imperiu roman, cancl<br />
apare inva/atura lui Isus — starea aceasta i-a permis lui Virgiliu<br />
prezica copilul divin <strong>din</strong> Egloga IV si tot ea explica' reusita str-<br />
1ucit i atat de repede a crestinismului.<br />
Ce a insemnat crestinismul pentru lumea antic si care a fost<br />
inraurirea lui asupra omenirei — asta nu intereseaza subiectul<br />
nostru. Ceiace ne importa aici, este atitu<strong>din</strong>ea primitiva, a crestimsmului<br />
fala de principalele asezaminte sociale precum i felul in<br />
care aceasta, atitu<strong>din</strong>e a servit apoi crestinilor <strong>din</strong> secolii II, III s<br />
IV ca sä transforme, sub presiunea nevoilor sociale si la adapostul
ECONOMIA SERVIIA 89*<br />
cuvantului Evangheliei, societatea rornana, <strong>din</strong> alcatuire esclavagista<br />
in una servila.<br />
Christos n'a predicat cleat pentru evrei ; Evangheliile li se adreseaza<br />
numai lor ; el se crede trimis numai pentru indreptarea oilor<br />
celor pierdute de casa lui Israel:
EcoNOmiii SERVILA<br />
adus lui un <strong>din</strong>ar. Si au zis lor: al cui este chipul acesta i scriptura<br />
cea de pe el ? Zis-au lui: ale Cesarului. Atunci au zis lor: da/i dar<br />
inapoi pe cele ce sunt ale Cesarului, Cesaridui, i pe cele ce stint<br />
ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu (Mateiu, XXII, 15-21)*.<br />
A doua perioada a crestinismului, secolul zis apostolic, e tot atat<br />
de pucin revoltrtionar. Apostolii lui Christos se adreseaza lumii<br />
intregi, i paganilor, i grecilor, i barbarilor (Born. I, 5, 14, 15;<br />
III, 28). Dar ei se arata tot atat de respectuosi si de tematori fata<br />
de or<strong>din</strong>ea stabilita in Stat, ca i inva -catorul lor. Apostolul Pavel,<br />
epistolia lui catre romani, are un capitol intreg — al treisprezecelea<br />
— in care recomanda ca dot sufletul sa se sttpuie stapanirilor<br />
,celor mai inalte. Ca nu este stapanire far numai dela Dumnezeu,<br />
stapanirile can sunt, dela Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceia<br />
eel ce se impotriveste stapanirii, randuirilor lui Dunmezeu se<br />
impotrivester.<br />
Exact de aceeas pare-re e i apostolul Petre, in epistolile lui catre<br />
crestini (I, Petru, II, 13, 14). lath dar ea si in aceasta epoca, crestinismul<br />
e departe de-a o rupe cu imperiul roman, si de-a propavadui<br />
rebeliunea fa ta de autorita/i. Paul Janet observa cu multa dreptate<br />
ca se comite o mare greseala atribuindu-se lui Isus o revolucie<br />
sociala: 4Nimic nu e mai potrivnic bunului simt decat ca Isus<br />
Christos sá fie transformat intr'un fel de reformator-filantrop<br />
socialist. Isus n'a voit niciodata decat o singura reforma: imblauzirea<br />
sufletelor 1 )».<br />
Asa este.<br />
Deck nu e destul ca Isus sa nu fi voit o reforma social mare ;<br />
ea s'a facut poate contra voinIii lui i sigur, fara tiina lui, dar<br />
care a pornit totus <strong>din</strong> invatatura lui.<br />
Cum s'a putut aceasta, vom vedea imediat.<br />
Succesul lui Isus depindea, fara /ndoiala, de numarul<br />
lui. Dar rolul acestor prozeli0 nu era numai sA-1 asculte<br />
sä-i primeasca inva -catura, ci mai cu seama ca sa-1 apere impotriva<br />
fariseilor i carturarilor, fa ta de care el s'a pus in stare de rebeliune<br />
faIisa i can, am vazut, umblau sä-1 piarda. Mai toIi christosii,<br />
cari aparusera in Palestina inaintea lui, au cutreierat-o, luso -00 de<br />
1) Paul Janet-7 Histo ire de la science politique dans ses rap ports avec la motale,<br />
2 vol. Paris, 1887, Alcan, I, p. 287.
ECONOMIA SEE -VILA 91<br />
gloate armate, can le aparau persoana si mai toii au ispravit-o in<br />
chip crunt, imediat ce au lost parAsiti de aceste gloate.<br />
In Evanghelii sunt foarte numeroase pasagiile <strong>din</strong> can se vede<br />
fariseii ar fi dorit sã punA mkna pe Isus, cum aceasta s'a i intamplat<br />
in cele <strong>din</strong> urrna, dar ea s'au ternut totdeauna de inso0-<br />
torii lui:
92 ECONOMIA SERVILA:<br />
grele, refuza s elibereze multimea: #Iar Isus le-au zis lor, nu trebuie<br />
mearga; voi sa manance (Mateiu, XIV, 16)>>. Apostolii<br />
neavand ce sa le dea sa manance, Isus face cunoscuta minune<br />
hraneste cele cinci mu i de barbati, #afara de muieri si de copii#, cu<br />
cinci paini si doi pesti. In alta parte (loan, VI, 7) se vorbeste de<br />
della sute de <strong>din</strong>ari, de can ar fi dispus apostolii, dar pe can declare*<br />
neindestulatori ca se cumpere merindele necesare. Faptul ne<br />
indritueste sa credem ea Isus nu se ingrijia numai se strange norodul<br />
in jurul lui, ci se &Idle si la mijloacele cu ajutorul carera sa-I<br />
poata mencine cat mai mult in jurul sau, caci doua sute de <strong>din</strong>ari<br />
erau pe vremea aceea o suma importanta, care poate fi privita<br />
aproape ca un tezaur de rasbeiu.<br />
Dar ca sä determine aceasta armata de ucenici sa-1 urmeze<br />
sa-si lase familia si avutul, Isus a avut nevoie de argumente de con-<br />
vingere. Or, tocmai aceste argumente, determinate de trebuinta<br />
de a-si mergine norodul in jurul sau, constituesc invatatura lui.<br />
Asa, un tanar intrebandu-1 ce trebuie sa faca ca sa fie desavarsit,<br />
Isus gan<strong>din</strong>d la trebuinta lui de oameni, ti raspunde: de voesti sa<br />
fii desavarsit, rnergi, vinde-ti averile tale si le de saracilor, si vei<br />
avea corneal% in cer, si vino, urmeaza mie (Matei, XIX, 21).<br />
Altii can probabil au inceput sa murmure ea trebue se se intoarca<br />
Ia caminurile lor si sa-si caute de treburi, cum lucrul s'a<br />
intamplat fare* indoiala i alter christosi si chiar multor generali<br />
cu ostiri Iinute prea multa vreme sub arme, sunt retinuti de Isus<br />
cu aceste vorbe:
ECONOMIA SERVILA 93<br />
pe Isus, i nici n'a voit s& irnparta§easca viata plin& de primejdii, a<br />
acestui revolutionar, care se ridicase tocmai impotriva paturii<br />
avute, a fariseilor si carturarilor.<br />
Aceeas trebuinta mentine i asigura gloatele, can sá-1<br />
urmeze pretutindeni si sä-1 apere la nevoie, l'a facut pe Isus sä interzica<br />
afectiunile de familie, can atrageau pe cei <strong>din</strong> jurul lui spre<br />
casele Ion: #Cela ce iubeste pe tata sau pre mama mai mult decat<br />
pe mine, nu este mie vrednic. Si cela care iubeste pe fiu sau pe<br />
fiica mai mult decat pe mine, nu este mie vrednic (Mateiu, X, 37)>><br />
imediat aici urmeaza versetul, ce se repeta atat de des, si care<br />
lamureste cu ce anume scop interzicea Isus afectiunile familiei:<br />
4Si cela ce nu va lua crucea sa si sä vie dupa mine, nu este mie<br />
vrednich. Si Isus e cel <strong>din</strong>taiu, care sá dea pilda, caci venind<br />
vada mama lui si fratii lui, pe cand inca vorbea gloatelor, el refula<br />
sa-i primeasca, intinzand mana catre gloate si aratandu-le, zice:<br />
data mama mea si fratii mei». Gloatele Ii erau, far indoiala, mai<br />
de fobs, caci in mijlocul lor se gasea mult mai in siguranca de cum<br />
s'ar fi gasit in casa parintilor sai.<br />
Nevoia, dar, de-a-si mentine prozelitii in jurul sau, l'a facut pe<br />
Isus sâ nege rand pe rand toate asezarnintele sociale, incepand<br />
.cu familia, proprietatea, etc..<br />
Adevarul e ca Isus a predicat intr'un lagar, inconjurat nu numai<br />
de prozeliti setosi sã-i soarba. noua Invatatura, ci de o adevarata<br />
garnizoana, gata sa-1 apere contra oricarui atac <strong>din</strong> partea fariseilor.<br />
Caracterulacesta de lagar mai reiese si <strong>din</strong> aceea ca in seara<br />
oand a fost prins, Isus randuindu-si apostolii ca sentinele, ii surprinde<br />
de doua sau de trei on dormind, fapt care ne face sä credem<br />
La aceea nu era prima noapte de veghe (Mateiu, XXVI, 40, 41, 45).<br />
Ba ceva mai mult, in momentul prinderii, Isus a fost aparat<br />
de Sf. Petru cu sabia, fapt care ne indritueste sã credem<br />
dupa modelul celorlalti christosi, Isus avea tn jurul lui oameni<br />
armaki.<br />
Palestina mai vazuse asemenea lagare i cu prilejul ridicarii altor<br />
profeti, can ei adoptasera tactica lui Isus de a. se inconjura de<br />
gloate carora le predicau noua lor cre<strong>din</strong>ta, dar can in realitate<br />
in acelas timp be serveau drept corp de garda si de armata cu care<br />
se aparau impotriva stapanirii oficiale si mai cu seams contra clasei<br />
preot.e§ti. (Vezi Havet — Op. cit., IV, p. 29).
94 ECONOMIA SERVILk<br />
Ca $i Isus a lost un astfel de mesia i ea' si el a uzat de asemenea<br />
strategie, o dovede$te insu$ felul in care el a lost prins. Arhiereii<br />
carturarii au intrebuin/at pentru aceasta o adevarata strategema:<br />
au cumparat pe Iuda, care sä-1 tradeze, $i au organizat capturarea<br />
noaptea, in clipe de sarbatoare, and norodul nu-si putea urma<br />
invatatorul. Faptul acesta reiese <strong>din</strong> toate Evangheliile. Luca, in<br />
adevar, scrie:
_ECONOMIA SERVILA<br />
44-45; IV, 34))). Adica intocmai asa cum invatase Isus pe tanarul<br />
care I-a intrebat cc trebuie sa faca ca sa devina desavarsit — sa<br />
vanda tot, sa imparta la saraci i sa-1 urmeze.<br />
Cu chipul acesta a ajuns Isus Christos la negarea, iii vorba<br />
In fapt, a celor mai de seama asezaminte sociale.<br />
Acum Ii poate oricine inchipui, pe ce teren propice au cazut la<br />
Roma Evangheliile, and ele au strabatut n metropola. Imperiul<br />
roman era minat; proprietatea <strong>din</strong> quiritara, absoluta i strasnic<br />
pazita de cel mai egosit sistem juridic, era in Oda descompunere,<br />
iar pamantul se impailea acum barbarilor ca sa-1 lucreze ei; familia<br />
pierduse deasemenea <strong>din</strong> rigorile si <strong>din</strong> vigoarea ei primitiva<br />
si era acum in plina descompunere. Asemanarea intre starea de<br />
fapt a Romei i cuprinsul Evangheliei era atat de izbitoare, ncat<br />
un scriitor modern, pastorul A. Kalthoff, a putut emite parerea<br />
ca Evangheliile sunt o alcatuire apocaliptica, intocinite la Roma<br />
proectate in Palestina 1), Tara clasica a mesianismului; deasemenea<br />
acelas autor pretinde cà sfantul #Petre a trait totdeauna<br />
la Roma si ca numai particularitatea literal% a scrierei apocaliptice<br />
1-a proectat in Palestina (p. 53)*.<br />
Ba ceva mai mult, argumentul de temeiu, pe care-si reazima<br />
Kalthoff ipoteza ca Evangheliile sunt de origine roman, e tocmai<br />
faptul ca starea economic a descrisa in ele, nu este cea a Palestinei,<br />
ci a Italiei, <strong>din</strong> timpul imparatilor (p. 55)— atat era de izbitoare<br />
asemanarea intre negatiunea cretin a starea reala a Romei in<br />
decadere.<br />
Asemanarile acestea, aproape de identitate, n'au putut ramane<br />
fax% urmare, si in adevar, ele au lost una <strong>din</strong> principalele cauze<br />
ale reusitei crestinismului.<br />
Atka timp cat crestinismul a ramas o revolutie pur national&<br />
evreeasca, i atata timp cat el nu declarase rasboiu oficial Statului<br />
roman, propaganda evanghelica n'a luat un caracter atat de<br />
agresiv. Dar in veacurile acestea declinul Romei se accelerase mai<br />
cu seam a <strong>din</strong> pricina declararii Egiptului ca provincie romana,<br />
de catre August. Faptul acesta a contribuit la o si mai repede descompunere<br />
a Romei si la o mai activa propagare a crestinismului.<br />
1) A. Kalthoff. — Das Christus-Problem (Grundlinien zu einer Sozialthettlogic),<br />
1 vol., Ed. II, Leipzig, 1903, Dietriehs, p. 50.
96 ECONOMIA SERVITA<br />
Din clipa ce el ia proporiii, persectqiile impotriva lui incep. Ele<br />
culmineaza cu cea a imparatului Traian, care, in celebra sa serisoare<br />
catre Pliniu eel tan'ar, proconsulul Bitiniei 1), dä or<strong>din</strong> ca<br />
noua religie sä fie persecutata nu pentru presupusele crime ce se<br />
puneau pe socoteala primilor crestini, ci ca religie nerecunoscuta de<br />
senat. Persecu/ia aceasta a avut atata rasunet n lumea crestina,<br />
hick Kalthoff crede ea legenda rastignirii sub Pon/iu Pilat ar fi<br />
falsa si c6 ea n'ar fi deck un simbol, reprezentand rastig,fnirea insas<br />
a bisericii crestine, sub Traian. Pilat n'ar fi in realitate deck Pliniu<br />
eel tanar, proiectat pentru trebuir4a cauzei, in chip apoealiptic,<br />
ca proconsul al Palestinei (p. 54).<br />
Crestinismul, care se pusese la inceput numai In rebeliune faca<br />
de farisei si de clasa conduckoare a Palestinei, se afla acum in conflict<br />
cu Statul roman, adica cu oficialitatea intregului univers.<br />
Activitatea comunitnlilor crestine a luat o infa/isare pur revolu-<br />
/ionara, jar propaganda evanghelica a atins o inalta func/ionare.<br />
Kalthoff explicA diversitatea celor patru Evanghelii si nepotrivirile<br />
-<strong>din</strong>tre ele, prin aceea c, ele ar fi fost faurite in diversele faze ale<br />
,conflictului Cu Statul roman. #Precum in luptele sociale de azi,<br />
programele partidelor se modifica dupa intensitatea i caracterul<br />
rniscarii, tot astfel se modifica n vechea miscare cuvintele lui Christ,<br />
icoanele i povestirile, can serveau scopurile i tema ei (p. 76).<br />
Intr'un cuvant, cand declinul societalii romane ajunsese la treapta<br />
-cea mai de jos ; cand economia monetara romand disparuse cu<br />
desavarsire, invnikurile lui Christ — bizuite tocmai pe negarea<br />
propriet4ii, a familiei si a bog -a -Pei, negare necesitata, dupa cum am<br />
vazut, de nevoia de a avea gloate in jurul sat' — au capatat un<br />
caracter de desavarsita actualitate si au corespuns intocmai starii<br />
sociale a Romei, in care proprietate, familie, viaVa sociala, se destramau.<br />
Fie a starea aceasta s'a apropiat ea de Evanghelii, printr'o<br />
decAdere lenta a sociera/ii romane ; fie, cum pretinde Kalthoff, cä<br />
Evangheliile au incercat schimbari succesive de adaptare la via/a<br />
reala si in necontenita decadere a Romei; adev6rul e insa ca<br />
singurul sistem de gandire, care a sintetizat si care a lost in stare<br />
sa sanc/ioneze, in acele vremuri, economia naturalA nAscanda,<br />
1) Vezi in aceasta privinta Pressense. — Op. cit., II, p. 442 si Havet. — Op.<br />
IV, p. 422.
ECONOMIA SERVILA 97<br />
era crestinismul, era insas viala pe care a fost nevoit s'o duca<br />
Isus in mijlocul aparatorilor sai, a fost yiaIa quasi de cazarma,<br />
dusa de Christ, si care n'a cunoscut nici luxul Romei, nici afecIiunile<br />
de familie si nici desfatarile bogaIiei— cum nu le-a cun.oscut<br />
intreg Evul-Mediu.<br />
Astfel se explica de ce crestinismul s'a putut ridica triumfator<br />
pe ruinele Romei antice.<br />
§. 5. — Proprietatea medievala<br />
Acurn, dupa ce am studiat curentele de idei, can s'au ridicat pe<br />
baza economice anormale a Romei, sa ne intoarcem <strong>din</strong><br />
nou privirea asupra ei i sa urmarim procesul de premenire, care<br />
ne-a dat in locul lumei antice, lumea medievala.<br />
Am aratat mai sus cà odata cu imparTirea imperiului roman<br />
intre cei doi fii ai lui Teodosiu, Egiptul cade in lotul rasaritean,<br />
jar cerealele pe care el le revarsb. asupra Romei sunt acum indreptate<br />
la Constantinopole, i c lipsa aceasta subita de grane, a necesitat<br />
aducerea in si mai mare numar, a barbarilor in imperiu,<br />
can lucreze pamanturile Italiei si ale provinciilor. Sa vedem<br />
acum can au fost rezultatele acestui aflux de braTe. Seeck, unul<br />
<strong>din</strong> cei mai buni cunoscatori ai acestor vremuri, scrie in aceasta<br />
#Cel <strong>din</strong>taiu simptom al spiritului celui non, este reinceperea<br />
unei immulIiri sanatoase a populaIiei. Inainte am gash<br />
In scriitorii contimporani numai plansete.<br />
oSe plangeau impotriva lipsei de copii, de pustiirea oraselor<br />
a ogoarelor; la inceputul secolului al treilea, cu vreo patruzeci de<br />
ani dupa imigrarea barbarilor, rasuna, pentru intaia oara, in timpul<br />
imparaplor, un glas cu totul opus: 4Globu1— scrie Tertulliandevine<br />
in fiecare zi mai cultivat. Totul e schimbat, totul e cercetat,<br />
totul e activ; pustietaIi cu rau renume inainte, s'au schimbat in<br />
campuri roclitoare; padurile au fost infrante de lanuri; fiarele au<br />
fost alungate de cardurile de vite ' pustiurile nisipoase sunt semanate<br />
; stancile arate; mlastinile au fost secate i sunt acum atatea<br />
orase, ate nu erau inainte colibe. Insulele nu mai sunt pustii si<br />
prapastiile nu mai sunt inspaimantatoare; pretutindeni case, pretutindeni<br />
popor, pretutindeni un oras, pretutindeni viaia. Mai<br />
hotaritor vorbeste muliimea oamenilor. Ingreuiam pamantul; abia.
98<br />
ECONOMIA SERVIIA:<br />
ne ajung cele de nevoie; trebuintele ne apash, si toti se p1Ang cA ,<br />
natura nu ne mai poate intretine. Foametea i rasboiul i cutremurul<br />
trebuesc privite ca mijloacele necesare, pentru a starpt <strong>din</strong><br />
and in and bAlAria omeneasa (Seeck — Op. cit., I , p. 41.1.)#.<br />
Dar oricat ar exagera fugacele apologet, sunt i alte fapte, can<br />
area cà dupa imigrarea barbarilor lucrurile au inceput sA ia o alta<br />
fa tA In imperiul roman, asa dna' sub Marcu-Aureliu erau indestulAtori<br />
trei copii, pentru a apAra pe fatal lor de indatorirea de-a<br />
primi tutele; dar sub Sever numarul de limitA al copiilor se ridia<br />
la patru pentru Italia, jar pentru provincii chiar la cinci. MAsura<br />
aceasta capAta inceles numai pentru cazul ca privilegiul acela a<br />
folosit atAtora, sub domnia lui, inat incepusea sä lipseasca tutori.<br />
In Sicilia, amash atAta timp in pAraginire, agricultura e <strong>din</strong> non<br />
In floare; in secolul IV ea a devenit pentru a doua oath grAnarul<br />
Romei, cum fusese in zilele lui Cicerone. In Italia chiar s'au gash,<br />
In vrernea lui Comodiu, calculatori destul de cuminti, cari incepura<br />
sä speculeze iaras asupra pamantului. Lipsa de brace, care se simtise<br />
atAt de mult inainte, pare a Ii disphrut imediat dupa moartea<br />
lui Marcu-Aureliu. Mai caracteristic e Ina faptul cã plangerile de<br />
lipsa de recruti, can n'au incetat o singura clipi, incepAnd dela<br />
August si pana la marele rasboiu contra marcomanilor, au dispArut<br />
cu totul <strong>din</strong> literatura de mai tArziu (Id., pp. 412-413)*.<br />
bath dar c atat prin infusiunea barbarilor in imperiu cAtsi printeo<br />
noua repartitie a solului— se stie cbi imperiul a avut darul si inchida<br />
odata pentru totdeauna chestia agrara la Roma — populacia<br />
s'a putut buna stare s'a putut extinde pretutindeni.<br />
PAmAntul <strong>din</strong> pustiu s'a mai imputinat si lucatorul, chiar ceva<br />
mai putin inlantuit, nu se puteh sustrage proprietarului, si in adev-ar,<br />
lanturile can aphsau munca in antichitate se mai usureaa<br />
putin i lucratorul <strong>din</strong> sclav, devine iobag, colonus, servus (adscriptusj<br />
glebae.<br />
PAmAntul avAnd aGum nevoie sä produa mai mult, lucatorul<br />
devine sclavul solului nu al stapAnului. Ba ceva rnai mult, trebuinta<br />
unei productiuni mai man i nastere unei pletore de muncitori<br />
liberi. Ciccotti arata eh imp-aratul (4Caligula a putut statorthci<br />
un impozit asupra hamalilor. Alexandru Sever, stabileste, in chiar<br />
actul care organizeaa corporatille, an impozit asupra meseriasilor,<br />
impozit al chrui produs er afectat la construirea de bait ,. i mai
ECONOMIA SERviLA 99<br />
departe, aeela§ autor serie: #Breslele de me§te§ugari, pierzand ea-<br />
raeterul vag §i pulin definit, pe care-1 avusesera in epoea repub-<br />
intra intr'o perioada de desvoltare noua cu earacterul lor<br />
nou, strict eorporativ, care tinde sa faea <strong>din</strong> ele o rotiVa <strong>din</strong> ee In<br />
cc mai importanta §i mai neeesara n meeanismul eeonomiei politiee<br />
§i al Statului; eorporaiiile arath, In aeeasth noug faza a<br />
lor, ee rol mare joaea munea mereenara §i cum s'a substituit ea<br />
muneei servile (Op. cit., p. 415)v. Pe child In Roma antic h exereiVul<br />
unei meserii era eonsiderat aproape ea o infamie, #aeum el nu mai<br />
pare de naturh a atinge eonsideratia persona] §i prestigiul moral,<br />
deoareee pe un foarte mare numhr de pietre sepulerale se indica<br />
Cu grijh prof esiunea raposatului n termenii eei mai elogio§i (Id.,<br />
pp. 423-424)#.<br />
Neaparat, fenomenul populaIiei §i al oeuparii com-<br />
plete a solului n'a Lost general in Intreg Evul-Mediu, ci deaeeea,<br />
de§i biseriea cretin h s'a strhduit s desfiirgeze selavia, totu§ gasim<br />
multe phrIi robi. Ei erau Ins, in eea mai mare parte, Intrebuin-<br />
Iaii, nu la munea ogorului, ei in luerari domestiee, faspunzand la<br />
ceeaee am vazut eh romanii numeau familia urbanae.<br />
100<br />
ECoNomiA SERVIIA<br />
antice, sclavia s'a merqinut ca ceva fatal. Imprejurarea ca ea s'a<br />
mencinut, cu consimIimantul crqtinismului, atatea veacuri dupa<br />
ce el o osandise Cu atata impetuoasa vehemenca, constitue Inca<br />
o dovada ca factorul economic are o putere, care primeaza inaintea<br />
oricarui curent, pornit <strong>din</strong> celelalte resorturi ale vie%ii. Partea interesanta<br />
e ca religia crestina nu numai ca consimte la dainuirea<br />
robiei, dar mita s'o §i legitimeze CU textele sfinte; intocmai ca<br />
ci in veacul XIX, cand s'a pus in discuiie sclavia coloniala. Foarte<br />
elocvent, in aceasta privinca, este un document medieval, Miroir<br />
de justice, un cutumiar anglo-normand, <strong>din</strong> veacul XIII. lath ce<br />
gasim in acest document: cEt si comme autres creatures asservies<br />
sont gardables, aussi sont serfs a regard de leur possession, et de ce<br />
sont dits gens serfs par divine toy, et par droit d'hommes accepte,<br />
et par droit canon confirm6.<br />
4.1)e Sem et de Japhet sont issus les gentils chretiens, et de ceux<br />
de Cham les serfs que les chretiens peuvent dormer et vendre comme<br />
leur autre chattel 1))).<br />
Ian cum legitima biserica cre§tina sclavia, sub presiunea nevoilor<br />
economice, dupa ce sub imboldul acelorasi nevoi, o osandise la inceputurile<br />
ei. Inca odata, Ins, sclavia forma in Evul-Mediu excepia<br />
— regula o facea servagiul, colonatul.<br />
Originea colonatului se pierde in negura veacurilor. Ea constitpe<br />
§i azi o problema, Inca nedeslegata de istorie. Nu incape indoiala<br />
ca institucia aceasta a existat Inca pe vremea imparaiilor (vezi<br />
Lacombe — Op. cit., pp. 188-189 §i F. de Coulanges L'inv.<br />
germ., p. 94), nicairi, insa, legea nu face menciune de ea. Intaiul<br />
text juridic, care face vorbire despre colonat, apartine primei jumata<br />
-ci a veacului IV (Lacombe, p. 190). riovada ca inainte de<br />
aceasta epoca colonatul Inca nu se generalizase n gradul in care<br />
el s'a intins in urma caderii economiei monetare. Cum insa noi<br />
n'avem sä ne ocupam aici de originea a§ezamintelor sociale, ne<br />
muliumim sa aratam cä iobagul, colonul era lipit pamantului pe care-1<br />
luera, cà patronul lui nu-1 putea deslipi de pamant, nu-1 putea<br />
vinde sau darn' fara pamant, precum nu-1 putea nici izgoni <strong>din</strong><br />
lotul pe care-1 lucra. Indatorirea patronului de-a da pamant precum<br />
1) Citat dupa Ed. Laboulaye. — Recherches sur la condition civile et politique<br />
des femmes, Paris, 1843, A. Durand, p. 313.
ECONOMIA SERVILA 101<br />
obligatia colonului de a-1 lucra, erau ereditare. In schimbul<br />
pamantului, colonul datora lui possessor o cota <strong>din</strong> recolta, de obiceiu<br />
una <strong>din</strong> zece, agraticum, pars agraria, tributum §i un anumit numar<br />
de zile lucratoare pe an.<br />
Dupa legea bavareza, colonul bisericii datoreaza mai intaiu clijma,<br />
adica daca recolteaza treizeci de banite, dä trei, precum si a zecea<br />
parte <strong>din</strong> mierea stupilor sal. In afara de aceasta, el trebuie sã are,<br />
sa samene i sa secere <strong>din</strong> pamantul proprietaresc, dominicum, o<br />
gereabie de patruzeci de picioare largime pe patru sute lungime.<br />
Mai trebuie sä planteze vii, sa le sape, sa le tale i sa culeaga rodul.<br />
Mai trebuie, infine, sa faca carele necesare, sa furnizeze la nevoie<br />
un cal si sä ajute la repararea ecaretelor i grajdurilor stapanului<br />
(F. de Coulanges — L'Alleu, pp. 407-408). Aici se opreau toate<br />
obligatiunile colonului, care pentru restul actiunilor si averii lui<br />
ramanea om absolut liber.<br />
Dupa cum se vede, dar, colonatul este primul i cel mai raspandit<br />
contract de munca, bizuit pe schimbul tn natura: posesorul da<br />
parnant, jar eolonul da munca i dijma. Deaceea colonatul apare<br />
la Roma exact in vremurile de scurgere economica, cand moneta<br />
nu mai exista. Disparitia monetei a avut o inraurire hotaritoare<br />
asupra caderii lumn antice. In adevar, economia esclavagista cere<br />
un sistem capitalist desvoltat. Caderea sistemului capitalist a adus<br />
servagiul, #pricina pricinilor servagiului— scrie Ciccotti (Op. cit.,<br />
p. 453) — care se rezolva in atatea cauze secundare si se manifesta<br />
In atatea feluri particulare si locale, este saracirea lumii romane,<br />
pe care am subliniat-o in cele ce au precedat. Un capital considerabilcum<br />
observa un autor deatatea on citat— e conditia indispensabila<br />
pentru prosperitatea intreprinderilor in çàrile cu economie<br />
de sclavi. Un capitalist, care intrebuinteaza munca libera, are nevoie,<br />
pentru puterile de munca pe can le intrebuinteaza, de-o sum`a<br />
necesara sa acopere valoarea muncii lor in intervalul care merge<br />
dela inceputul muncii pana la vanzarea produselor capatate. Dimpotriva<br />
Ins, capitalistul, care intrebuinteaza munca sclavilor, n'are<br />
nevoie numai de aceasta sum a care reprezinta hrana, 1141 ..60-<br />
mintea i locuinta robilor, in timpul acestei treceri de timp. El<br />
mai are nevoie pe deasupra de-o suma indestulatoare pentru cumpararea<br />
acestor forte de munca. Pentru a duce la bun sfarsit o<br />
Intreprindere, e dar lucru evident ca acela care intrebuinteaz5
102<br />
ECONOMIA SERVILX<br />
sclavi va avea nevoie de-un capital mult mai mare decat acela<br />
care intrebuinceaza munca libera».<br />
Deaceea atata vreme cat dainueste capitalismul roman, dainueste<br />
sclavia. Imediat, Ins, cc numerarul se scurge si Roma antica<br />
e redusa la economic naturala, sclavia dispare dela sine, i e caracteristic<br />
— cum observa Ciccotti— ea gsclavia n'a fost oborita de<br />
nici o lege». Acum munca esclavagista trebuia inlocuita cu o alta<br />
munca, potrivita noilor imprejurari economice, adica cu o munca<br />
remunerata hi natura. Felul acesta de munch' a fost cea a iobagului,<br />
ea nu cerea nici un fel de capital: qServagiu1,— scrie Ciccotti (p. 435)—<br />
spre deosebire de munca libera, care cere un capital mai mic, dar<br />
care totus cere un capital, servagiul nu cere nici un capital. Faptul<br />
acesta explica in chip larg de cc si cum servagiul se constitue mai<br />
intaiu de toate pe latifundiile cele mai intinse».<br />
In paragrafele cari au precedat, noi am aratat pe larg cum scurgerea<br />
aurului Romei a transformat incetul cu incetul <strong>din</strong>tre<br />
proprietari i arendasi i <strong>din</strong>tre latifundiar i -taranul mic-proprietar.<br />
Cu cat numerarul devenia mai rar, cu atat starea aceasta de lucruri<br />
s'a extins mai mult.<br />
Caile pe can s'a propagat colonatul au Lost doua:<br />
1. Prin aducerea barbarilor, in majoritate germani, carora a trebuit<br />
sã li se faca o situacie analoaga Cu aceea, pe care o aveau acasa<br />
la ei adica aceea de laett, identica cu a colonului. Cum dela Marcu-<br />
Aureliu nu s'a mai facut rasboiu fara a nu se aduce sute de mui<br />
de barbari, inIelege oricine extinderea pe care a luat-o in imperiu<br />
acest fel de cultura<br />
2. Calea cealalta, pe care s'a la/it colonatul, a lost precariul.<br />
Precarium nu era un contract juridic, era posesia de fapt a unui<br />
so!, stapanit in virtutea unei rugaciuni, preces, §i concedat de proprietar.<br />
In timpurile Romei republicane, familiile patriciene si senatoriale,<br />
stapaneau In virtutea acestui precariu, mai tot agerul<br />
public. Precaristul datora Statului o dijma de una <strong>din</strong> zece. ((Patricienii<br />
acestia, can de -cineau pamanturile Statului, concedau<br />
ei, la randul lor, parci <strong>din</strong> aceste pamanturi la oameni, can le de-<br />
Iineau in aceleasi condiiiuni (F. de Coulanges— Les origines du<br />
systeme Modal, p. 90»).<br />
Nu o singura data s'a intamplat cä acesti precaristi ai agerului<br />
public, ararlinAncl elaselor de sus, sä acapareze pamanturile Statului
ECONOMIA sEavn.A. 103<br />
sa devina ei proprietari, cum vom vedea ca aceasta se intampla<br />
peste veacuri Cu mansa coloniala.<br />
Child clima economica se inhspreste in Italia si cand agricultura<br />
midi nu mai renteaza <strong>din</strong> pricina concurencei cerealelor straine,<br />
micul proprietar , Indatorat 'Ana peste cap, cedeaza proprietarului<br />
mare lotul s'au de pamant, ramanand ca el sä continue sä-1 lucreze<br />
ea precarist, pla tind proprietarului o dijma n natura.
104'<br />
ECONOMIA SERVIIi<br />
iobag; jar, pe de alta parte, producIia fiind asigurata prin chiar<br />
aceasta lipire a lucratorului de pamant, proprieta tea absoluta a<br />
solului a putut scapa <strong>din</strong> mainile stapanului, in favoarea muncitorului.<br />
Si ca dovada ea a§a este, e in primul loc faptul ca iobagul are<br />
un drept ereditar asupra bucaIii de pamant cultivata de el. Patronul<br />
nu-I poate goni <strong>din</strong> hotarul lui, sub nici un motiv, restric/ie<br />
care §tirbe9te pana la anihilare dreptul absolut de proprietate.<br />
Dar ni se va zice ca seniorul are dreptul sä vanda pamantul impreuna<br />
cu colonii de pe el, §i prin urmare iata cea mai bung dovada<br />
ca patronul este stapanul pamantului ca §i al iobagilor de pe<br />
a cest pamant.<br />
Paul Lacombe, in combaterea lui F. de Coulanges §i a lui See,<br />
aduce o serie de argumente, menite s dovedeasca pang la evideMa<br />
fa19itatea acestei teorii. In adevar, patronul nu avea nici un drept<br />
altul, asupra pamantului lucrat de coloni, in afara de drepturile<br />
anume consacrate lui de obiceiuri. Incercarile repetate ale patronilor<br />
de a-§i obera colonii, s'au izbit pretutindeni §i totdeauna de<br />
ceeace cansacrase vremea.<br />
Patronul vanzand pe coloni, §i deci implicit pamantul lucrat<br />
de ei, nu cedeaza cumparatorului, separat, nici un drept asupra<br />
solului, precum nici un drept deosebit asupra servului, ci numai<br />
dreptul de-a incasa redevei4e1e, parte agrariae, datorite lui de catre<br />
coloni. Fustel de Coulanges citeaza acte <strong>din</strong> can reiese ca se vinde,<br />
se doneaza sau se lasa prin testament, #cutare vila cu colonii de<br />
pe ea)) sau chiar #cu veniturile colonilor (L'Alleu, p. 357)*, §i incearca<br />
sa dovedeasca ca de vreme ce se specific a anume ca se cedeaza<br />
#cu colonii de pe ea*, vila s'ar fi putut ceda §i far caloni. Dar teoria<br />
aceasta a lui Fustel de Coulanges e imediat contrazisa de alte fapte<br />
(Id., p. 376) citate tot de el: #vedem adesea— scrie acest autor —<br />
cà un donator, in lac sa zica cä darue§te mansa, -scrie ca da pe cutare<br />
gerv. Vadit, mansa §i servul sunt atat de lipite una de celalalt,<br />
ca e indifefent de-a se da mansa sau servul; una atragea pe cela-<br />
Apoi, a§a fiind, nici mansa nici vila nu puteau Ii vandute<br />
fara servi. Or, asta este esenIa servagiului, care face pe lucratorul<br />
agricol sa depinda nu de stapan, ci de pamant.<br />
Iar ca dovada ca a§a este, se citeaza acte prin can patronul vinde<br />
jumataIi de colon (Lacombe, p. 299). Or, nimeni nu-§i poate in-
ECONOMIA S E NIT icX 105<br />
chipui ca ar fi fost vorba sa se taie in doua un colon. Intelesul actului<br />
e ca patronul cedeaza cumparatorului jumatate <strong>din</strong> redeyenta<br />
datorita lui de catre iobag. Tot asa se intalnesc acte prin<br />
care patronul vinde sotia sau copiii unui colon. Or, religia catolica<br />
i chiar un edict al lui Constantin, opresc desparteniile; jar<br />
In ce priveste chiar pe sclavi, legile i obiceiurile medievale opresc<br />
pe stapani sa desparta pe membrii unei aceleias familii, prin vanzare.<br />
Cum ar fi fost dar posibil asa ceva, cand e vorba de coloni,<br />
can aveau o situatie incomparabil mai buna cleat cea a sclavilor?<br />
Adevarul e cà in aceste cazuri patronul nu vinde nici solul cultivat<br />
de iobag i nici persoana lui, ci redeveW ce acesta Ii datoreaza.<br />
Ba ceva mai mult, nici patronul nu dqinea pamantul dat colonilor,<br />
cu titlul de proprietar absolut. El nu era decat un beneficiar<br />
al solului, dat lui de catre rege, in schimbul functiilor pe can le<br />
indeplinea in Stat— asa ca proprietarul adevarat al solului, daca<br />
se poate vorbi in aceste vremuri de un proprietar quiritar, era regele,<br />
care dePnea in teorie intregul sol al regatului sau, in virtutea<br />
lui dominium eminens. Tata, dealtfel, felul limpede in care sintetizeaza<br />
Miroir de justice obarsia oricarei proprietati medievale:<br />
cEn ces formes les contrats avant dits se firent par nos premiers conqudrants<br />
; quand les comtes furent enfieffes des comas, barons de baronies,<br />
chevaliers de fiefs de chevalerie, sergents de sergenterie, vilains<br />
de villenage, bourgeois et marchands de bourgages, dont aucuns recurent<br />
fiefs, chacun avec une obligation particuliere, si comme pour<br />
service faire, ou, en pure aumone, aucuns a tenir par hommage, et<br />
server a la defense du royaume, et aucuns par vilaines coutumes,<br />
d'arer, d'ouvrer, charrier, sarcler, /catcher, scier, tasser, battre, ou<br />
telles autre maniere de service, et aucunes lois sans reprise de manger)).<br />
Iata dar de unde i cu ce drept dqin diferitele ranguri sociale,<br />
dreptul lor asupra solului. Precum seniorul are dreptul lui la pamant<br />
cu anume obligatiuni catre superiorul sau ierarhic, tot asa<br />
iobagul detine portiunea lui de pamant, Cu anume indatoriri<br />
catre patron.<br />
Infine, ultimul argument in favoarea temei ca patronul nu era<br />
proprietar pe pamantul cultivat de colon, ci numai .asupra dijmei<br />
datorata de el si asupra zilelor lucratoare, e i urmatorul: in pragul<br />
timpurilor moderne, and, datorita imprejurarilor pe can le vom<br />
studia in capitolul ce vine, proprietatea niedievala tinde sa
106<br />
ECONOMIA SERVILA:<br />
devina individuala, absoluta, vedem ca mansele coloniale tree definitiv<br />
tn proprietatea colonilor si se transforma in mica proprietate<br />
taraneasca, pe cand fieful, indominicata, §i locurile comunale<br />
sunt in intregime inghitite de marea proprietate. Daca mansele,<br />
lucrate de coloni, ar Ii fost cu adevarat proprietatea patronului,<br />
cum sustine Fustel de Coulanges, ele ar fi ramas lui dupa consolidarea<br />
dreptului de proprietate. Faptul cä fenomenul acesta al<br />
crearii micei proprietati, e atat de general, ne indritueste a conchide<br />
ca iobagii lucrau un pamant al lor si nu al stapanului I), dovada<br />
ea la rascumpararea serbiei, iobagii Ii rascumpara dela stapan<br />
numai persoana nu si pamantul.<br />
Dar argumentul cel mai hotaritor, in discutia Co ne preocupa,<br />
e tot acela ca nici patronul nu era proprietar absolut al pamantului<br />
sau, i prin urmare el nu puteh exercith fata de colon niste puteri<br />
pe can nu le aveh. N'am insistat prea mult asupra acestur fapt<br />
pentruca el nu poate constitui un simplu argument de discutie.<br />
Beneficiul, creator al fiefului, e un asezamant de cea mai mare<br />
insemnatate pentru veacul de mijloc — el e lush's baza feudalismului—<br />
i deaceea ne-am rezervat sä vorbim separat si mai pe<br />
larg despre el.<br />
Ad usum beneficii era un pamant pe care 11 da regele in simpla<br />
binefacere, adica n uzufruct. Singura diferenta apreciabila intre<br />
precarium §i beneficium merovingian este ea acesta <strong>din</strong> urma devine<br />
de or<strong>din</strong>ar viager (Fustel de Coulanges—Origine du syst.<br />
Modal, P. 179).<br />
Intrebarea e: pentruce dadeau regii aceste beneficii? Din studiul<br />
numeroaselor acte, ramase <strong>din</strong> timpul merovingienilor, rezulta ca<br />
tregii uzau mai Cu seama de beneficium pentru remunera functionarii.<br />
Onorarii in bani inca nu existau, uzul a unuia sau mai<br />
multor domenii tineh loc de leafa. Regii uzau de donatiune numai<br />
cand voiau sä-si imbogateasca prietenii sau sa rasplateasca servicii<br />
trecute, i uzau de concesiuni in beneficiu pentru a plati servicii<br />
prezente. Se poate chiar admite ca acest uz de anume pamanturi<br />
era begat mai mult de functie decat de om. El se transmiteh tuturor<br />
1) In Franta, mica proprietate e foarte intinsa, chiar inainte de izbucnirea<br />
Marei revolutiuni, cum foarte bine o aratA Tocqueville (L'ancien regim,e, p. 35),<br />
In Anglia erau asa zisii socojeri, In Germania gasim deasemenea o 1ntinsa proprietate<br />
taraneasca
ECONOMIA SENVILA 107<br />
acelora, can se succedau in aceea§ funcIie. AO de pilda, domeniul<br />
Lagny a fost posedat succesiv de catre Ebroin §i Waraton can,<br />
au lost succesiv primari ai palatului, §i el revine pentru a doua oard<br />
lui Waraton cand personagiul acesta reia posesia primariei (F. de<br />
Coulanges—Or ig. du syst. Mod., p. 185; v. Eicken—Op. cit., p. 516).<br />
'eta dar, unul <strong>din</strong> cele mai insemnate asezaminte ale Evului-<br />
Mediu, consacrand §i el plata in natura pentru servicii facute In<br />
locul plaIilor in bani, cum se uzita in antichitate §i cum vom vedea '<br />
ca incepe sä se plateasca cu trei veacuri mai tarziu.<br />
Dar nu e numai atat, beneficiul a servit §i la organizarea particulara<br />
a proprietaIii in veacul de mijloc.<br />
Am vazut ca servul, lipit de glie, delinea mansa lui dela patron;<br />
acum vedem ea nobilul, pus in servicul Statului, capata §i el o por-<br />
-Pune de parnant dela rege. Nobilul acesta, la randul sau, va conceda<br />
§i el o parte <strong>din</strong> aceste parnanturi unor subalterni ai sai, vasalii,<br />
can la randul Ion, von avea alIi vasali pe partea lor de pamant,<br />
pana la cel <strong>din</strong> urma, care e colonul. Legaturile acestea de<br />
vasalitate, prin impaqirea §i subimparIirea beneficiilor, a inceput<br />
sa se activeze mai cu seama dela Carol Magnul.<br />
lath' cum s'a constituit intreaga scar% ierarhica, atat de complicata,<br />
a Veacului de mijloe. Totul s'a bazat pe pamant, care p ornind<br />
<strong>din</strong> mana regelui, s'a distribuit tuturor treptelor sociale, fieearuia<br />
in raport cu insemnatatea funcIiei pe care o indeplinea in Stat.<br />
Cum, dealtfel, era §i lucru firesc, delinatorii ace§tia de domenii,<br />
reprezentand remunera/ia lor pentru funcIii, au tins sa faca slujbele<br />
lor, mai intaiu viagere §i apoi ereelitare pentru asigura<br />
pe vecie posesia domeniilor concedate lor in beneficiu. '<br />
Ca au reu§it pe deplin, o dovede§te insu§ faptul Ca ei au izbutit<br />
sa faca <strong>din</strong> toate funciibe, demnitaii ereditare, jar la consolidarea<br />
dreptului de proprietate, odata cu reu§ita revoluVei franceze, to0<br />
ace§ti nobili, can de -cineau domeniile lor cu titlul primitiv de beneficiari,<br />
au ramas buni proprietari pe ele, dealtfel ca §i colonii tarani<br />
pe lotul lor de ramant.<br />
Ten<strong>din</strong>%a aceasta de-a transforma slujbele publice In demnitaIi<br />
ereditare §i de-a transforma clasele sociale in adevarate caste, nu se<br />
face sirnOta numai in ce prive§te pe nobili, dar §i in clasa burgheza.<br />
Negustorii, membri ai ghildelor §i ai hanselor ora§ene§ti, transformtkndv-§i<br />
functiile pun profesionale in demnitaIi inunicipale, au
108<br />
ECONOMIA SERVILA.<br />
reusit in cele <strong>din</strong> urma sa le faca i ereditare 1), cum vom vedea<br />
aceasta mai la vale.<br />
Iata dar ca atat colonatul cat i beneficiul, pe langa ca erau mijloace<br />
de plata in natura a pamantului, a muncii agricole ca §i a<br />
functiei indeplinita in Stat, apoi ele au creat intreaga ierarhie sociala,<br />
tot sistemul feudal, ca i dreptul adecvat lui.<br />
§ 6. — F amilia<br />
Dar nu numai dreptul de proprietate s'a transformat sub imboldul<br />
noilor nevoi economice. Familia a incercat deasemenea schimbari<br />
profunde in constitutia ei. Pe cand in antichitate familia patriarhala<br />
era o cetate inchisa, care nu cunostea deck un singur sef atotputernic,<br />
in Veacul de mijloc, paterfamilias pierde multe <strong>din</strong> drepturile<br />
lui absolute.<br />
Familia medieval a ia infatisarea intregei societati deatunci<br />
se transforma intr'o organizatie, in care dreptul de nastere i oranduirea<br />
ierarhica, iau locul vointei arbitrare a patriarhului. Edouard<br />
Laboulaye in celebrul sau studiu citat mai sus, caracterizeaza<br />
astfel familia medievala: q0ricat de mare e puterea sefului, aceasta<br />
putere nu mai este baza familiei ; toate drepturile pureed dela<br />
nastere si dela sange; nici casa' toria, nici emanciparea nu fac pe<br />
copil s piarda privilegiile pe cari le are dela natura ; i departe<br />
de a favoriza arbitrarul sefului, permitandu-i sa dispuria de averea<br />
lui dupa plac, legile germanice dau copiilor un drept actual asupra<br />
bunurilor parinte§ti; un drept ce s'ar putea asemul, lard a comite<br />
vreo greseala, drepturilor unui coproprietor. Tatal nu numai ca<br />
e inut sa lase copiilor bunurile familiei, les propres, cum au fost<br />
numite mai tarziu, dar chiar In via Va. fiind, el nu le poate instraina<br />
fara consimtimantul viitorilor sai mostenitori; atata putere are legatura<br />
sfanta a nasterei (Op. cit., pp. 77-78)*.<br />
Incheierea, cam sentimental a lui Laboulaye, nu-si prea avea<br />
locul aici. Nu degatura sfanta a nasterii* opria pe tatal sa-§i<br />
instraineze averea fara stiinta mo§tenitorilor sâi, ci insas natura<br />
dreptului pe care tatal II avea asupra averii lui, avere care in Veacul<br />
de mijloc nu putea fi cleat<br />
1) Henri Pirenne. — Les anciennes dernocraties des Pays-Bas, Paris, 1910,<br />
E. Flannnarion, p. 158.
ECONOMIA SERVILA. 109<br />
Dreptul acesta de proprietate devenise ereditar, in urma declararii<br />
ca ereditare a fun.cOunilor primitive in Stat, asa ca se presupun.ea<br />
c odata' cu domeniul, copilul va mosteni i sarcin.a oficiala,<br />
pen.tru care acest domeniu fusese dat in ben.eficiu vreun.uia<br />
<strong>din</strong> In.ain.tasii lui— or, ca sa se mulIumeasca n.umai cu sarcin.a,<br />
far& rasplata care trebuia s'o in.soIeasca, nu era lucru tocmai simplu,<br />
copilul trebuia intrebat daca con.simte, con.simIiman.t care rezulta<br />
<strong>din</strong> tn.sus faptul ca a admis sau a participat la van.zare. Neaparat,<br />
mai tarziu, can.d regii au uitat pentruce con.cedasera nobililor<br />
fiefurile i can.d acestia <strong>din</strong> urma uitasera pentruce le-au primit,<br />
s'a putut pierde insemn.area primordiala a con.sim.Iiman.tului<br />
copiilor la vanzarea bun.urilor parin.testi si ea a putut fi atribuita<br />
«dreptului slant al n.asterii*.<br />
Dar nu e n.umai atat. In Veacul de mijloc, familia patriarhala<br />
nu mai exista, adica n.0 mai exists acel domus, care sa fie singura<br />
celula producatoare, acum familia patriarbala s'a faramicit in numeroase<br />
familii mici, can nu-si mai puteau subveni sin.gure tuturor<br />
trebuin.Ielor, i deaceea i organizalia lor regida, primitiva a putut<br />
sã dispara. Intre paterfamilias si copii, ca i in.tre sot si so -Pe nu<br />
mai exista acea depen.den.0 economics, necesara pentru a face '<br />
<strong>din</strong> familie un organism de producere, care cere o direcIie unica<br />
un proprietar unic. «La romani— scrie Paul Gide 1)— patrimoniul<br />
domestic n.'are cleat un stapan., seful familiei. La germani<br />
patrimoniul acesta este proprietatea comun.á a familiei intregi; cucent<br />
adesea cu armele, el aparTin.e deopotriva' acelora can au ajutat<br />
la cucerirea lui, i nimeni nu-i este stapan.ul, fiecare avan.d asupra<br />
lui un drept egab. Si in. Roma antica, ha chiar in deosebi acolo,<br />
patrimoniul era cucerit, cu toate acestea nu toli cuceritorii aveau<br />
un drept egal asupra lui. Pricin.a drepturilor excesive ale lui paterfamilias<br />
o gasim in aceea c& familia roman.a era sin.gura celula de<br />
producere pe °and cea barbara, asemanatoare celei medievale,<br />
nu in.dedi nia in soCietate aceasth fun.cIie de atelier.<br />
Deaceea, nici copiii, can in familia patriarbala sun.t aproape sclavii<br />
lui paterfamilias, nu mai depin.d exclusiv de capul familiei i soarta<br />
lor se imbunktateste in Evul-Mediu. In primul loc, trebuie<br />
1) Paul Gide. — Etude sur la condition privie de la femme, Paris, 1867, Durand,<br />
p. 227.
110 ECONOMIA SERVILA<br />
observam Ca imensa majoritate a copiilor medievali, copiii colonilor,<br />
nu datorau nici un serviciu stapanului pe and copiii sclavilor antici<br />
deveneau, <strong>din</strong> chiar ziva nasterii Ior ' proprietatea stapAnului<br />
mamei lor (Vezi Fustel de Coulanges L'Alleu, ' p. 389). Or, aceasta<br />
constitue Inca o dovada a destramarii familiei patriarhale. In ce<br />
priveste acum, raporturile <strong>din</strong>tre copii tata, Paul Gide—Op.<br />
cit., pp. ' 226-227 — observac 1a Roma toate legaturile domestice<br />
sunt in mainile tatalui: numai el le poate slabi sau rupe; el poate,<br />
dupa plac sau sa-si goneasca copilul, sau sä-1 inchida pentru totdeauna.<br />
La ' germani, familia este tovarasia voluntara a rasboinicilor,<br />
egali intre ei. Fiecare se poate emancipa de 1ndatoririle lui.<br />
Daca fiul rupe cu ambele mAini fascia simbolica, daa sare ingradirea<br />
ampului parintesc, devine liber si independent)).<br />
Deasemenea, patria potestas nu-i perpetua ca la Roma, si tatal<br />
nu-i proprietarul alor sai; puterea lui inceteaza imediat ce copiii<br />
ti parasesc case: In familia germanica, seful nu e deat pazitorul<br />
si protectorul legal al copiilor i femeii; el nu e proprietarul lor,<br />
cum era paterfamilias al Romei entice. Stabilirea fiului In afara<br />
de case comuna i casatoria fiicei, emancipeaza i pe unul i pe cealaltao<br />
1). Lucru foarte cu Inceles: ne mai fiind nevoie acum de munca<br />
copiilor in familie, ei puteau pleca <strong>din</strong> casa parinteasca.<br />
Femeea, care era la romani absolut incapabila i asmiliata fiieei,<br />
loco filiae mariti, capata acum personalitate civil. Ba ceva mai<br />
mult, pe cAnd In antichitate femeea nu putea poseda nici un patrimoniu,<br />
acum ea ramAne stapAna pe averea ei: #Patrimoniul femeii —<br />
scrie Paul Gide (Op. cit., p. 235)— nu era mai pucin protejat cleat<br />
persoana ei i aceleasi principii de echitate si de reciprocitate, can<br />
regulau raporturile personale intre cei doi sop, prezidau deasemenea<br />
raporturile lor precuniare)). Deasemenea femeia are dreptul sà<br />
exercite puterea parinteasca asupra copiilor, printr'un delegat, de<br />
obiceiu fratele ei. Ba ceva mai mult, in Veacul de mijloc gasim<br />
femei exercitAnd chiar drepturile politice 2); jar la popoarele scan<strong>din</strong>ave,<br />
In Norvegia, Irlanda, Suedia i Danemarca, femeea odata<br />
majora, e absolut libera (Vezi Paul Gide — Op. cit., pp. 254-258).<br />
1) Ch. Letourneau. — La condition de la femme, Giard, 1903, Paris, p. 246.<br />
2) Ch. Letourneau. — L'evolution de la propriete, Bataille, 1894, Paris, p.<br />
411; Alb. Bobeau. — La representation du tiers etat (Revue Historique, vol.,<br />
XXI, p. 95).
ECONOMIA SERVILA<br />
$i sä nu se creada, cum de obiceiu se crede, cä popoarele barbare<br />
au avut aceasta organizare mai blanda a familiei, <strong>din</strong> pricina firei<br />
lor mai blajine gi mai buna dealt cea a Romanilor gi a tuturor popoarelor<br />
antice in general.<br />
Familia medievala, agh cum o gasim la mai toate popoarele<br />
Veacului de mijloc, este rezultatul unei evoluliurn, i a lost ceruta<br />
de noua organizare pe care a capatat-o proprietatea. Aga, de pilda,<br />
excluderea femeii dela mogtenirea fiefului i sistemul succesoral<br />
de primogenitura, e lucru evident ca deriva deacolo ca fieful a<br />
fost dat n vederea indeplinirii unei sarcini publice in Stat, sarcina<br />
pe care femeia n'o puteh exercith, gi pe care indeplinind-o<br />
cel mai mare <strong>din</strong>tre fii, urmh dela sine ca numai el O. fie chemat<br />
la mogtenire.<br />
Inainte Insá, ca agezamantul social al beneficiului, dictat de economia<br />
naturala, sa fi vazut lumina zilei, familia popoarelor barbare<br />
aveh aceeag organizaiie strict patriarhala, pe care o gasim in<br />
intreaga antichitate esclavagista. lath, in adevar, ce scrie Henry<br />
Sumner-Maine, in aceasta .t(Dupa toate apareniele mundium<br />
al germanilor pe care descendeniii lor persistau a-1 infatigh<br />
ca o tutela, nu era deck ' patria potestas a romanilor, al carei nume<br />
primitiv, manus avea aceeag origine. $tim In chip pozitiv c tatal<br />
de familie germana, indeplinih funciiuni sacerdotale in casa sa.<br />
$tim pozitiv c prezida tribunalul domestic. $tim pozitiv c puteh<br />
judeca si osandl pe femeie pentru adulter puteh da o pedeapsa<br />
infamanta. $tim pozitiv, cel pucin in ce privegte pe unul <strong>din</strong> triburile<br />
germanice, ca membrii acestui trib Ii puteau vinde femeile<br />
gi copiii. Pe de alta parte, nimic nu dovedegte, once ar zice unii<br />
autori germani, ca fiul teuton era emancipat de sub autoritatea<br />
parinteasca, prin intrarea lui in serviciul militar. In tot cazul se<br />
poate conchide cu sigurarqa ca la vechii germani, familia era unita<br />
printeo puternica autoritate parinteascb 1).<br />
Pe de alt parte, Paul Gide e tot atat de categoric gi el dovedegte<br />
a familia germanica, avusese inainte o organizaiie patriarhala tot<br />
atat de rigida ca i cea roman:
112 ECONOMIA SERVILA.<br />
ogoarelor. Deatunci proprietatea a devenit lucru slant. Proprietarul<br />
a devenit, in cuprinsul domeniului sau, rege, judecator, pontif,<br />
reprezentant al divinitaiii. Fiecare casa a devenit un templu, fiecare<br />
a capatat cultul ei, zeii ei domestici, sau, pentru a IntrebuinP<br />
o vorba a lui Tacit, zeii ei penai. Aceleasi asezaminte, aceleasi<br />
cre<strong>din</strong>Ie, le-am regasit in cele mai vechi tradiliuni ale Romei, ale<br />
Greciei si ale Indiei. Iesite <strong>din</strong> acelas leagan, toate aceste popoare,<br />
despaqindu-se, au dus cu ele in diferitele parIi ale lumii, aceste<br />
amintiri comune ale aceleiasi obarsii (Op. cit., pp. 222-223)*. Iar<br />
mai departe, acelas autor adauga: #La germani ca si la Roma veche,<br />
constitt4ia familiei se bizueste pe principiul patriarhal; la ambele<br />
popoare, puterea domestica este suverana ; dar la Roma aceasta<br />
putere e concentrata in mainele unei singure persoane, pe cand in<br />
Germania ea e imparlita intre membrii familiei, capabili<br />
poarte armelec<br />
Dupa cum am vazut in capitolul ce precede, Henry Sumner-<br />
Maine se stradueste sa dovedeasc c intreaga omenire a trecut<br />
prin faza familiei patriarhale. Neaparat, dovada aceasta nu era<br />
greu de facut. Caci precum lipsa totala de capital a cerut, in pragul<br />
timpurilor istorice, la toate popoarele, proprietatea colectiva, tot<br />
asa slabiciunea capitalului, facand, In timpurile primitive <strong>din</strong> f amilie<br />
un puternic, daca nu singurul centru de productie, i-a impus<br />
o disciplina tiranica, adica o organizatie economica de atelier, care<br />
nu e altceva deck tocmai organizarea ei patriarhala.<br />
Or, cum e evident ca toate popoarele au suferit, la inceputurile<br />
economiei lor, de slabiciunea excesiva a capitalului abia nascand,<br />
e firesc lucru ca ele sä Ii cunoscut toate familia patriarhala.<br />
Jehring observa ca desvoltarea Statului e intr'un raport invers<br />
cu desvoltarea familiei. Adica, cu cat Statul e mai slab cu atat<br />
familia e organizata pe baze mai puternice. Or, <strong>din</strong> punctul nostru<br />
de vedere, fenomenul acesta se explica foarte usor: cu cat un popor<br />
e mai aproape de obarsia lui, cu atat organismul lui economic e<br />
mai plapand, i deci cu atat familia va trebui sri aiba o disciplina<br />
mai de her, o organizaIie mai despotica, care nu e altceva decat<br />
organizaVa patriarhala.<br />
In Veacul de mijloc, cand capitalul nu exista i produclia nu se<br />
mai face pe baze capitaliste ci pe schimbul in natura; apoi, pe de<br />
alta parte, braIele se immu4es c, asa ca familia s'a putut organize.
ECONOMIA SERVILA 113<br />
intocmai ca munca agricola, pe haze mai blande; intocmai ca in<br />
pragul timpurilor moderne, cand populatia immultindu-se §i ma'<br />
mult, disciplina familiei aproape ca dispare cu desavar§ire.<br />
Faptul, dar, ca Henry Sumner-Maine gase§te in organizarea<br />
familiei medievale simbole doveditoare cä i ea a trecut candva<br />
prin faza patriarhala, departe de-a sdruncina intrucatva constathrile<br />
le da, dimpotriva, cea mai stralucita confirmare.<br />
Dovada aceasta a unei faze anterioare, e semnul cel mai vadit al<br />
evolutiei, dela faza familiei antice, patriarhala, catre cea feudala,<br />
caracterizata prin inlaturarea femeii dela mo§tenirea imobiliara<br />
§i trecerea ei asupra capului celui mai varstnic flu, ca unul ce mo§-<br />
tenete §i functia in Stat, intru indeplinirea careia fieful fusese dat<br />
de catre rege, unuia <strong>din</strong>tre autorii capului de familie.<br />
Insu felul acesta de mo§tenire, care forma baza intregului sistem<br />
feudal, e cea mai buna dovada Ca organizarea familiei s'a<br />
influentat de noua organizare a proprietatii, jar constitutia ei interna<br />
a fost inraurita de nouile conditiuni de producere, can nu<br />
mai avea loc inauntrul familiei, ci in afara de ea, cum aceasta se<br />
va lamuri mai bine in paragraful ce vine.<br />
§ 7. —<br />
Desvoltarea ora.yelor<br />
Familia patriarhala odata descompusa; sclavii odata plecati<br />
<strong>din</strong> sanul ei, pentru a forma mule de familii de coloni, bazate mai<br />
toate pe productia agricola a locului de a§ezare — ea nu-§i mai<br />
putea satisface singura toate nevoile vie%ii, i atunci a inceput un<br />
foarte viu schimb de produse, intre familiile, a§ezate mai Cu seama<br />
la distairte mari, Cali se deosebeau prin felul obiectelor<br />
produse 1).<br />
Deaici o noua aparitie in istoria omenirii, cea a targurilor, a<br />
burgurilor §i a ora§elor, Cali, cum vom vedea in capitolul ce urmeaza,<br />
dau o importanta economica covar§itoare lui tribus urbanae,<br />
sau mai bine zis burgheziei §i scad insemnatatea exagerata, pe<br />
care o avea in intreaga antichitate, §i in deosebi la romani, tribus<br />
rusticae.<br />
1) Vezi Karl Biieher. — Die Entstehung der VoUcswirtschaft, Ed. 5-a, Tubingen,<br />
1906, Laupp, p. 116 qi urm.
114 ECONOMIA SERVILL<br />
Inainte de-a intra, frisk in studiul acestei chestiuni, se impune<br />
observarea cá In aceste vremuri, si in decurs de cateva veacuri,<br />
Italia inceteaza de-a mai fi teatrul istoriei universale. Pradata de<br />
numerosii barbari navalitori, pe can faima Romei Ii atragea ca lumina<br />
unui far; framantata de luptele <strong>din</strong>tre papalitatea slaba,<br />
corupta si abia nascanda, cu familiile patriciene, can des1 putrede,<br />
erau Inca destul de puternice, Italia acestor vremuri zace in cea<br />
mai cumplita decadere §i in cel mai complet intuneric.<br />
Centrul de gravitate al lumii antice se stramuta dela Sud, la<br />
Nord. Rolul cel mare Ii joaca acum Galia, Germania, Flandra si<br />
ceva mai tarziu Anglia.<br />
Aici iau nastere primele burguri.<br />
Originea lor e pur militara. Cu inceperea veacului al IX-lea, nobilii<br />
aveau obiceiul s zideasca pe fiecare domeniu al lor Cate un<br />
caste!, imprejmuit la o oarecare distanta de un zid puternic, castra,<br />
inauntrul caruia locuitorii domeniului aveau dreptul sa se refugieze,<br />
in vremuri de navalire, impreuna cu vitele si tot avutul lor 1).<br />
Neaparat, in schimbul acestui serviciu ei erau datori sa piateasca<br />
seniorului o contributie, care, ca toate <strong>din</strong> acele vremuri, se<br />
platia in natura (v. Eicken — Op. cit., p. 516); ei aveau n acelas<br />
timp indatorirea sä intretina si sa puna in stare de aparare zidurile<br />
si castelul.<br />
Gaud migratiunele de barbari se mai potolesc, castelul, care se<br />
cladise in vederea lor, ramane fara intrebuintare. Destinatia lui se<br />
schimba Insä curand. El devine sediul autoritatilor seniorale, can<br />
'Dana atunci erau ambulante, cum arata Pirenne. Foarte curand,<br />
tusk castelul va deven1 centrul schimburilor de produse, pe cari<br />
noua organizare a farniliei le necesita.<br />
Am vazut Ca schimburile acestea facandu-se intre marfuri deosebite,<br />
ele trebuiau sä fie produse si de localitati departate unele<br />
de altele, caci numai in acest caz schimbul avea inteles. Iar pe de<br />
alta parte, schimbul lacandu-se in natura, transportul marfii, dusa<br />
spre schimb si primita in schimb, juca un rol considerabil in via -0<br />
negustorilor, Cani§i faceau atunci meseria in mod ambulant, cum<br />
Vezi H. Pirenne. — Les anciennes democraties des Pays-Bas, Paris, 1910,<br />
Flammarion, p. 8; J. R. Green — Hist.du peuple Anglais, 2 vol. trad. de Aug.<br />
Monod, Paris, 188, Plon, I, p. 221; E. M. Saint-Leon —Hist. des corporations<br />
de métiers, Ed. 2-a, Alcan, 1909, Paris, P. 68; K. Bucher — Op. cit. p. 117,
ECONOMIA SERVIIA<br />
arata Karl Bficher. Deaceea, prima lor grija a fost asigure<br />
drumurile Inca nesigure, dela un caste] la altul. Din nevoia aceasta<br />
iau na§tere hansele germanice §i cu multinaintea lor ghildelefranceze<br />
§i engleze 1). Acestea <strong>din</strong> urma, cum e §i lesne de irgeles, au degenerat<br />
repede in Anglia, <strong>din</strong> pricina scurtelor drumuri <strong>din</strong> regatul<br />
insular. Hansele germanice au ajuns insa la o desvoltare uria§a,<br />
<strong>din</strong> pricina nesiguranIei prelungita a drumurilor <strong>din</strong> nord-estul Europei.<br />
Rolul lor era sa organizeze transportul sigur al marfurilor<br />
pe apa §i mai Cu seama pe uscat.<br />
Ele dispuneau de adevarate escadre de vase de comer, armate;<br />
jar pe uscat, negustorii plecau in caravane, a -valid in frunte un<br />
Hansgraf, care dispunea de forte militare, totdeauna gata sa preintampine<br />
once atac, <strong>din</strong> partea vreunui nobil feudal sau a camenilor<br />
sai, can se aiineau atunci la drurnul mare.<br />
Rolul hanselor, era cu alte cuvinte, cam acela al societaiilor de<br />
asigurare de azi, cu mijloacele deatunci.<br />
Cand nevoia aceasta primordiala, in vederea careia s'au creat<br />
hansele, a disparut odata cu curaiirea drumurilor, ele s'au men-<br />
Iinut totu§ ca ni§te asociqiuni pur negustore§ti merchant-gild, in<br />
opunere cu ghilda lucratorilor §i meseria§ilor, craft-gild, cari, vom<br />
vedea ca iau na§tere mai tarziu §i jilted foarte curand in conflict<br />
cu cele <strong>din</strong>taiu.<br />
Ghildele de negustori, merchant-gild, constituesc embrionul <strong>din</strong><br />
care s'a desvoltat autoritatea municipal.<br />
Dar marfurile, °data transportate, aveau nevoie imperioasa, in<br />
primul rand, de un loc sigur de depozitare §i in randul al doilea,<br />
de siguranca persoanei proprietarului lor. Satisfacerea acestor doua<br />
nevoi, a dat na§tere altor a§ezaminte, can desavar§esc instituOile<br />
municipale.<br />
Pentru satisfacerea primei nevoi, adica pentru adapostirea la<br />
loc sigur a marfurilor, negustorii ca §i seniorii, au utilizat locurile<br />
cele mai proprii apararii, adica punctele strategice. Acolo s'au eladit<br />
de obicei castelele in can se refugiau ranii , n timpul navalirilor<br />
§i aceia§ necesitate strategic a a cerut ca alaturi de ele sa se formeze<br />
ingramadirile de oameni, portus sau mai caracteristic emporium,<br />
1) Vezi Pirenne. — Op. cit., p. 29; W. I. Ashley — Hist. et doctrines icon°.<br />
miques de l'Angleterre, 2 vol., trad. de Boindois, Paris, 1900, Br;.t .--0, I, p. 88.<br />
115
116<br />
ECONOMIA SERVILA'<br />
adica antrepozit, can se vor desvolta mai tarziu in orase: 4Printr'n<br />
potrivire curioasa la intaia privire si care e taus foarte fireasca,<br />
la poalele castelelor si a cetatilor episcopal° s'a format portus, in<br />
scurgere.a veacului al X-Iea. Neaparat, nu e regula fara abatere.<br />
Fortare%ele si manastirile, asezate departe de manic drumuri, n'au<br />
vazut massandu-se in jurul zidurilor Ion tinerile aglomeratii negustoresti.<br />
Norocul acesta n'a revenit cleat acelora, a canon asezare<br />
raspundea nevoilor comerciale. 8i acesta a fost cazul celor mai<br />
multe <strong>din</strong>tre ele. Locaiitäilo, can convin mai bine la apararea<br />
unui teritoriu sunt, in adevar, acele &are can se indreapta in chip<br />
firesc circulatia bunurilor si a oamenilor. Drumurile strategice sunt<br />
In acela§ timp si drumurile comertului si dead i a rezultat, ca predestinate<br />
si uncle si altele de natura, castra §i portus s'au intalnit<br />
In aeelas punct (Pirenne — Op. cit., pp. 16 si 17)*. Cu mersul vremei<br />
si mai cu seam, cum vom vedea, cu renasterea economiei monetare,<br />
embrioanele acestea ale viitoarelor orase, au luat un avant<br />
repede. Catre sfarsitul veacului XII, aglomeratia negustoreasca,<br />
care a crescut in jurul castelului primitiv, a ispravit lucrarile ei de<br />
aparare. Inconjurata de un zid sau de un sani, ea devine, la randul<br />
ei, o fortareata. Ceeace fusese la obarsie un foburg (foris burgus)<br />
deschis, a devenit un burg; jar locuitorii lui capata numele de burghezi<br />
(Pirenne, pp. 47-48).<br />
Iata dar cum s'a format clasa mijlocie in Veacul de mijloc, care,<br />
dupa cum vom vedea in capitolul cc vine, are sä joace un rol istoric<br />
considerabil, prin aceia ca va reusi sä infranga puterea nobilimii<br />
feodale, punand mâna pe direcIia producerii bunurilor.<br />
Burgul trebuia intreIinut, si sarcina aceasta a cazut, cum era si<br />
firesc, in spinarea acelora can se foloseau de el — a locuitorilor lui<br />
negustori. Ei ti reparau zidurile; ei Ii ingrijeau strazile; ei '11 luminau<br />
noaptea iata dar autoritatea municipala creata de negustori<br />
cazuta exclusiv pe maim lor. 8efu1 asociaIiei negustoresti, echivalent<br />
cu primarul nostru de azi, se numea in Anglia alderman. El<br />
conducea comuna, in numele negustorilor, in Anglia ca i pe continent.<br />
Cu trecerea vremei, insa, si cand orasele se imbogatesc datorita<br />
introducerii monetei, naste o a doua clasa, cea a meseriasilar,<br />
Lupta Intro ei si negustori n'a putut intarzia; ea s'a dat in jurul<br />
capatarii conducerii comunei si a format, in veacul de mijloe
ECONOMIA SERVILA 117<br />
singura chestiune sociala actival). Cand meseriasii s'au immultit<br />
s'au intarit indeajuns, revolutia zisa comunalk a izbucnit pretutindeni.<br />
In Flandra ea a izbucnit in anul 1225, cand impostorul<br />
Bertrand de Rains s'a dat drept contele de Badouin, disparut<br />
chip misterios in Orient, si a chemat poporul la arme (Pirenne —<br />
Op. cit., p. 163). In Anglia au izbucnit cloud #comune*, una pe timpul<br />
lui Ricard-Inima-de-Leu, sub conducerea Wilhelm Barba-<br />
Lunga si a doua sub Eduard II, and populatia infuriata a destituit<br />
pe alderman §i a ales primar pe Thomas Fitz Thomas (R. Green<br />
— Op. cit., I, p. 227). Franca, la randul ei, a cunoscut o revolutie<br />
similara in diferitele ei centre industriale, sub conducerea mai<br />
intaiu a lui Etienne Marcel, apoi a lui Nicolas Flamand si a treia<br />
zisa insurectia cabochiens, una <strong>din</strong> cele mai teribile, la care au luat<br />
parte familiile Legoix, Saint-Yon, etc., sefii macelarilor <strong>din</strong> Paris<br />
(Etienne M. Saint- Leon— Op. cit., pp. 230-237).<br />
Toate aceste revoluciuni municipale, unele chiar in legatura<br />
intre ele, cum au fost cele <strong>din</strong> Flandra cu cele <strong>din</strong> Franta, urmareau<br />
un singur scop: participarea meseriasilor la guvernarea oraselor,<br />
alaturi de negustori. Revolutia a reusit pretutindeni, i °data<br />
cu reusita ei iau nastere corporatiile, de can ne vom ocupa in alta<br />
parte, intrucat ele privesc economia monetara, renascuta in yeacurile<br />
XIII si XIV.<br />
Aici va Ii destul sä aratam ca obarsia meseriilor sta in corvezile<br />
pe can vechiul serv era obligat sä le presteze seniorului, i pe can<br />
fie ca le-a rascumparat, fie ca a scapat de ele mutandu-se la oras si<br />
beneficiind de dreptul special burgului (Vezi Ashley—Op. cit., I, p. 90).<br />
Asadar, descriind antrepozitul primordial al marfurilor, am<br />
schicat — neaparat, cu totul schematic — formarea oraselor. Rämane<br />
acum sä vedem chipul in care proprietarul marfurilor a ajuns<br />
asigure, odata cu proprietatea lor, i siguranca persoanei lui,<br />
cam daca el n'ar fi izbutit in aceasta a doua incercare, cucerirea<br />
<strong>din</strong>taiu devenea fara nici un folos pentru el.<br />
Starea aceasta de fapt cerea, cu alte euvinte, o stare de drept<br />
adecvatk care s'o sanctioneze, si in adevar, negustorul a izbutit<br />
sa-si asigure libertatea persoanei lui, pe calea dreptului.<br />
1) Vezi In aceasta privinta: Alb. Mihaud — La lutte des classes, Libr. scientifique,<br />
Paris.
118<br />
ECONOMIA SERVILi<br />
Cum insa sistemul acesta juridic, rascumparat adesea dela senior<br />
Cu bani sunatori, apariine mai mult economiei monetare, vom<br />
aveh sä ne ocupam de el in capitolul ce vine, jar aici ne vom margini<br />
sa schipm, foarte pe scurt, sistemul de drept al oraselor, eel pucin<br />
la obarsia lui.<br />
Dreptul acesta a urmarit un indoit scop, care a concurs insa la<br />
acelas rezultat: 1) sa sustraga piaca i intregul burg de sub jurisdiccia<br />
capricioasa i totdeauna interesata a seniorului si 2) autoritatea<br />
burgului — inlocuind pe senior — sa capete jurisdiccia<br />
deplina asupra tuturor acelora adunaci in burg, fie Ca se afla acolo<br />
intamplator, in zi de targ, fie ca au asezari statornice in el.<br />
Neaparat, fiecare renuncare a feudalului, la unul <strong>din</strong> drepturile<br />
lui, constituia un nou privilegiu cucerit de oras si costa noui sume<br />
de bath, daci fie regelui ca sä intareasca privilegiul (Pirenne — Op.<br />
cit., p. 42), fie seniorului ca sa-1 concedeze (Green— Op. cit., I, p.222).<br />
Cand dar instrumentul de liberaciune al oraselor era banul, in-<br />
oricine cat de greu au mers lucrurile la primele lor inceputuri<br />
cand numerar Inca nu exista. Cu toate acestea evolucia aceasta de<br />
emancipare inceata incepe foarte de timpuriu, caci creearea oraselor<br />
si a pietelor de troc raspundea unei nevoi adanci i afara de<br />
aceasta, seniorul locului percepeh drepturile lui in natura, ash Ca<br />
avea tot interesul sa incurajeze inceputurile oraselor, cari peste<br />
opt veacuri vor deveni fatale clasei lui.<br />
Totalul privilegiilor i drepturilor castigate, dau nastere unor<br />
noui regule juridice, cunoscute sub numele de jus mercatorum, de<br />
unde se va desvolth mai tarziu dreptul comercial. El asigura neamestecul<br />
seniorului si autonomia adica ((pacea targurilorc<br />
Marktfrieden, in limba germana ; Frith gild, in englezeste;<br />
paix de la vale sau paix fixe, in francuzeste — denumirile acestea,<br />
corespunzatoare in toate limbele, denota Ca orasele au avut aceias<br />
evolucie la toate popoarele. i iata cum umilii i ratacitorii negustori<br />
ai Evului-Mediu, au izbutit sä introduca in mijlocul castelelor<br />
feudale, asezate pe cele mai formidabile puncte strategice, pacea<br />
fecund& i producatoare.<br />
Desvoltarea oraselor a mers /liana in mana Cu prosperitatea persoanei<br />
negustorului si a burghezului. Privilegiul lui cel mare de-a<br />
fi om liber, ca i nobilul, in mijlocul lumei de servi, <strong>din</strong> care se ridicase<br />
i care-1 inconjura, n'a fost o simpla favoare personala ce ti
ECONOMIA SE RVILA. 119<br />
s'a acordat. Ea Ii era organiceste necesark pentru cea mai inalta<br />
functionare in rolul sau social. Once stirbire a libertatii lui, ar fi<br />
fost o stavila la Indeplinirea functiei lui sociale.<br />
Evul-Mediu a vazut pamantul european acoperindu-se de milioane<br />
de grupuri familiale razlete, carora negustorul trebuie sá le<br />
Inlesneasca, mai intaiu schimbul, apoi comertul produselor, pe can<br />
ele nu mai erau in stare, ca familia patriarhalk sa si le dea singure.<br />
Libertatea personala a negustorului a devenit, in asa imprejurari,<br />
o garantie a indeplinivii acestei sarcini. i precum mai tarziu,<br />
libertatea lucratorului a devenit o conditie absoluta pentru sporul<br />
enorm de productie, cerut de Immultirea uriasa a populatiei yeacuritor<br />
XVII si XVIII, tot asa In Veacul de mijloc, libertatea personala<br />
a negustorului devenise o conditie indispensabila pentru<br />
lndeplinirea functiunii lui sociale, atat de importanta, de-a inlesnl<br />
schimbul produselor unilaterale, intre familiile farimitite de coloni,<br />
farimitire necesitata, cum am vazut mai sus, de nouile conditiuni<br />
ale productiei.<br />
Burghezia, asadar, a stiut sä-si cucereasca sau mai bine zis, a<br />
fost necesar sä-si cucereasca libertatile cu cel putin patru-cinci<br />
veacuri inainte de clasa muncitoare. Interesul productiei o cere,<br />
functia de intermediar intre diferitele economii familiale jucand<br />
atunci un rol primordial.<br />
Aceasta libertate personalk de care se bucura burghezia, a f acut<br />
ca foarte multi -Omni sa se faca admisi in chip fraudulos In<br />
orase ca sá scape de serbiri — fapt, care contribue In i mai mare<br />
masura la desvoltarea repede a burgurilor si la popularea ion. Ba<br />
ceva mai mult, nobilii, dandu-si seama de acest femonen, au Inceput<br />
sa dea libertati pe moiiIe Ion, ca sa atraga satenii <strong>din</strong> Imprej<br />
urimi.<br />
§ 8. — Ascetismul<br />
Burgurile odata formate si imprejmuirile Ion de zid sau de simple<br />
gropi i aaturi odata ispravite, viata orasaneasca se gasea asigurata<br />
si s'a putut desvolta cu toata repeziciunea. Caci ceeace a<br />
contribuit la curanda Inflorire a vietei urbane, a fost faptul<br />
ca in acele vremuri apararea predomina atacul. Oricine, care<br />
ajunsese sa se adaposteasca indaratul unui zid sau a unui sant,
120 ECONOMIA SE AVILA<br />
putea fi sigur ca cel care-1 atach nu-1 va putea atinge:
ECONOMIA SERVILX 121<br />
Or, puterea bisericii nu era ma teriala ; ea nu se opria <strong>din</strong>aintea<br />
unui zid, oricat de solid ar fi fost el cladit. Papa Hildenbrand n'a<br />
avut trebuinta de nici un soldat, ca sä-1 aduca pe imparatul Henric<br />
IV, tremurand i despuiat la portile Canossei; precum nici Inocerqiu<br />
n'a deplasat un singur om, ca SA sileasca pe rebelul Filip-<br />
August al Frargei sã se desparta de frumoasa Agnes si sä se recasatoreasca<br />
Cu intaia lui nevasta, pe care o detesta, cu regina Ingenburge.<br />
Puterea de care dispunea biserica urea nevazuta zidurile cele<br />
mai formidabile i patrundea nesuparata inauntrul cetaIilor celor<br />
mai bine pazite. Pobedonostzeff 1) exprima, nu se poate mai lirnpede,<br />
aceasta situaiie a bisericii in Veacul de mijloc: in timpurile<br />
noastre — scrie el — once om e liber sã creada sau sa nu creada,<br />
dar acela care ar declara ca nu mai vrea sa plateasca darile catre<br />
Stat, ar Ii privit ca un nebun, atat sunt de numeroase si de infailibile<br />
mijloacele autoritaiilor de-a-1 constrange la plata birului. In<br />
Evul-Mediu, dimpotriva, once baron, - orice nobil se putea foarte<br />
usor sustrage autoritajilor civile, inchizandu-se in castelul ; dar<br />
ar fi fost o curata nebunie <strong>din</strong> partea vreunuia <strong>din</strong> ei, ca sa declare<br />
ca nu mai apailine bisericei. Acel indrazneI nu mai era om,<br />
nici o lege nu-1 mai proteguia, crima faptuita asupra lui nu se pedepseE».<br />
Pobedonostzeff nu vorbeste la figurat. Scrisul lui are numai<br />
aparenIele exterioare al unei comparaiii, pentru Ca noi nu mai<br />
putem pricepe in chip intim mentalitatea medieval. In fond insa<br />
el exprima realitatea cea mai vie, adica ca in vremurile acele, biserica<br />
dispunea de toate puterile, pe can si le-a arogat azi Statul.<br />
Ramane dar sa analizam can erau atunci concepOile bisericii<br />
despre societate, ca sã ne putem da seama mai deplin de organizarea<br />
acestei societal): si de sistemul juridic, ridicat pe baza ei.<br />
Am vazut mai sus ce este crestinismul si cum intemeietorul lui a<br />
ajuns le negarea tuturor asezamintelor sociale atunci existente.<br />
Cand imperml roman a inceput sa decada, <strong>din</strong> pricina scurgerii<br />
monetare, fara intoarcere, asezamintele lui au inceput sa se descompuna.<br />
Ruinele lor se apropiau <strong>din</strong> ce in ce mai mult de cuvantul<br />
1) C.-P. Po bedonostzeff — Questions religieuses, sociales et politiques, Paris<br />
1897, Baudry.
122 ECONOMIA SERV ILA<br />
dezolant al Evangheliei jar cre§tinismul a inceput s& capete adep -ci<br />
la Roma. Cand a§ezamintele lum.ii antice s'au distrus pe deantregul,<br />
reu§ita cre§tinismului a fost completa.<br />
Acesta este momentul — materialmente poate cu neputin1,4<br />
de precizat, — al triumfului invaIaturii celei noua.<br />
Dupa cum se vede dar, nici eaderea imperiului roman, §i nici<br />
reu§ita cre§tinismului, nu s'au intamplat <strong>din</strong>tr'o data. Cu cat degradarea<br />
§i decaderea colosului roman inaintau, cu atat cre§tinismul<br />
se apropia mai mult de izbanda lui desavar§ita. Decaderea aceasta<br />
treptata §i ridicarea aceasta inceata, constituesc in realitate diferitele<br />
faze <strong>din</strong> evolutia cre§tinismului — deaici diversitatea con-<br />
cre§tinismului §i aparentele lui contraziceri. Ele se datoreaza<br />
aluviunelor diferitelor epoce, in care a evoluat §i dealungul<br />
arora s'a desvoltat noua credima.<br />
Dar <strong>din</strong> toate aceste faze intermediare, pe noi nu ne intereseaza<br />
cleat epoca cea mare a triumfului definitiv. Ea corespunde Cu<br />
conipleta eadere a imperiului roman, care, in realitate nu e, dupa<br />
cum am vazut mai sus, cleat caderea economiei monetare §i ridicarea<br />
celei naturale.<br />
Cre§tinismul a intrat, Cu alte vorbe, in posesia unui cadavru<br />
economic. El §i-a modelat firea §i structura dupa imprejurarile,<br />
can i-au dat izbanda §i a cautat sa mergina societatea, pe care<br />
urma s'o guvern eze, exact in aceea§ situatie in care o gasise in clipele<br />
triumfului sau — adica in starea de societate bazata pe economia<br />
natural, cu excluderea numerarului §i a traficurilor econornice<br />
de once natura. i, in adevar, cre§tinismul, ie§it <strong>din</strong> fallmentul<br />
roman, stapan pe saracia acestei lumi, s'a straduit s'o men-<br />
%Ma in aceasta saracie. E poate locul sa aplicam aici, fenomenelor<br />
sociale, legea qconstanIei originaro, aplicata de Rene Quinton<br />
fenomenelor fiziologice.<br />
Ten<strong>din</strong>Ia aceasta a bisericii, — devenita acum stapana pe lumea<br />
medievala — de-a mei-gine econornia natural, a dat na§tere fenomenului<br />
cunoscut sub numele de ascetism. El nu ia na§tere odata<br />
cu cre§tinismul, ci mult mai tarziu, adica in clipele cand situalia<br />
economic a a imperiului roman a ajuns atat de rea incat o vial&<br />
normala, cu placerile ei obicinuite, nu se mai putea duce: 4Nirrac,<br />
In pilda lui Christ, nu putea indemna la ascetism ; primilor §i adevaratilor<br />
cre§tini, el le era absolut necunoscut ; chiar 200 ani dupa
ECONOMIA SEE VILA 123<br />
Chris tos, Tertullian scria : #Noi crestinii nu suntem ca brahmanii i ca<br />
gininofitii Indiei, noi nu trim in paduri, departe de societatea<br />
oameni1or» 1).<br />
Apari/ia arebuniei ascetice» e explicata de Chamberlain, mai<br />
intaiu printr'o incercare de aplicare a teoriei rasselor, cà adica el a<br />
venit <strong>din</strong> Asia prin Egipt, dar la distarr/a numai de-o paginA, autorul<br />
se vede nevoit sä renun/e la teoria lui universala i sa scrie<br />
aStatistica aratA ca dupa rasboaie i ciuma, nasterile se immulIesc<br />
In chip anormal natura se ajuta singura ; in acel haos, care amenincA<br />
cu vecinicul prapAd once cul tura, nasterile trebuiau restrAnse ;<br />
firele nobile Ii intorceau cu scArbA fa/a dela aceastalume de patimi,<br />
se immormantau in pustietali, se ascundeau in pesterile staneilor,<br />
traiau o via/A de castitate si de peniten0 i apoi dispareau fart urmasi».<br />
Nu credem, ca Chamberlain, ea, cultura amenin/ata, a cerut impw/inarea<br />
nasterilor si a condus lumea la ascetiSm. AdevArul e eä<br />
s'ArAcia PasatA de Roma, pe urma prabusirii ei, a cerut ca ascetismul,<br />
practica acestei saracii, sa fie intronat de biserica cretin,<br />
care luase acum locul imperiului mostenise falimentul ; precum<br />
in epoca de glorie si de bogA/ie a republicii i imperiului, filozofia<br />
oficialA a Romei fusese epicurianismul.<br />
In aceasta clip a crestinismul ajunge la cea mai completA negare<br />
a vie/ei. NiciodatA, pâriä atunci si de atunci incoace, lumea n'a<br />
trait in mai multa conformitate cu Evanghelia. Tot ce-a fost mai<br />
negativ, mai ucigator, mai ieftin de sus/inut in ea, a iesit la lumina'.<br />
Ceeace incercase Leon Tolstoi zadarnic sa invieze in zilele noastre,<br />
s'a facut dela sine in aceasta epoca.<br />
Evanghelia era atunci liter% vie ; si Europa era populata de crestini<br />
adevara/i. Troplong e de parere cä Ainainte de Evul mediu, societatea<br />
era, and mai crestina decat legile ei, cand legile au fost<br />
mai crestine cleat, societatea 2)».<br />
In clipele, de can ne ocuparn noi aici, societatea era exact tot<br />
asa de crestinA ca i legile ei.<br />
Familii intregi se despuiau de bunurile lor, fie vAnzandu-le<br />
impAqind prevl la saraei, fie daruindu-le bisericilor. Mernbrii acestor<br />
1) Houston-Stewart Chamberlain — Die Grundlagen des Neunzehnten Jahrhunderts,<br />
2 vol. Ed. 5, Bruckmann, 1904, Miinchen, I, p. 308.<br />
2) M. Troplong. —L'influence du Christianisme sur le droit civil des Romains,<br />
Paris, 1868, Hachette, p. 3.
124<br />
ECONOMIA SERVILA.<br />
familii, aparIinand adesea caselor domnitoare, intrau in manastiri,<br />
ca sä duca o viefa de pustnici (Vezi Brooks Adams — Op. cit.,<br />
p. 186). In puIina vreme Europa s'a acoperit de numeroase asemenea<br />
lacasuri sfinte, jar calugarii i calugari%ele erau cu sutele de<br />
mu. Sclavii au inceput sã fie manumisi cu mule , sau druiçi manastirilor<br />
i bisericilor, can le dedeau cate o mansa pe vastele Ion domenii,<br />
transformandu-i astfel in coloni. Barbatii se despartiau de<br />
nevestele lor, pentru a putea fi consecin0 cii Evanghelia. Fetele<br />
refuzau a se marite sau maritandu-se continuau sã duca via%a<br />
cast a de mai inainte. Astfel de perechi sfinte se citeaza cu zecile.<br />
Von Eicken insira numeroase: Velerian si Ceci1ia , Aureliu si Natalia,<br />
Crisantu i Dania, etc. (Op. cit., p. 456).<br />
Aceeas ruptura sufleteasca s'a produs si intre parinP i copii.<br />
Agnes, mama nenorocitului imparat Henric al IV-lea, s'a declarat<br />
de partea bisericii, in lupta lui cu Grigorie VII; tot asa i fiii lui.<br />
In or<strong>din</strong>ea ierarchiei sociale, se produce aceeas curioasa rasturnare,<br />
prescrisa de Evanghelie. Ca sa merite impara%ia cereasca,<br />
mul%i <strong>din</strong> cei <strong>din</strong>taiu au cautat sa fie cei mai de pe urma. Radegunda,<br />
nevasta lui Cloter, fundeaza manastirea Poitiers si face acolo cele<br />
mai umile lucrari, ca cea <strong>din</strong> urma <strong>din</strong>tre servitoare. Episcopul de<br />
Praga, Adalbert, care Wale la Maintz, pe langa Otto IV, facea, la<br />
curtea acestuia, cele mai vile munci (v. Eicken — Op. cit. p. 494).<br />
Intr'un cuvant, tot ce era via%a, placere si boga%ie era negat cu<br />
violema de biserica.<br />
#Peraldus, mort la jumatatea secolului XIII, numeste boga -cia<br />
#combustibulul focului infernab> (Eicken — Id., p. 499).<br />
Cesar <strong>din</strong> Heisterbach a facut afirmaçia ndrazneaa, care aminteste<br />
defini%ia data proprieta%ii de Proudbon, ca once bogates e<br />
sau ho% sau mostenitorul unui bun.<br />
Afirma%ia aceasta e insas negarea dreptului de proprietate.<br />
Sfantul Ambrosie e de aceeas parere: «Nature — scrie el — a pus<br />
In comun toate lucrurile pentru uzul tuturor... Natura a creat<br />
dreptul co/nun. Uzurpa%ia a %cut dreptul privet* (Paul Janet — Op.<br />
cit., p. 295).<br />
Dupa cum se vede dar, lumea <strong>din</strong> acea vreme nazuia sa traiasca<br />
absolut in conformitate cu Evanghelia, pentru ca felul acesta de<br />
1) Vezi §i Ashley. — Op. cit., I, pp. 156-158
ECONOMIA SERVILA 125<br />
trai era singurul posibil i singurul permis de slabele mijloace economice<br />
<strong>din</strong> acea epoca.<br />
Interesant, in deosebi, pentru subiectul nostru, este felul in care<br />
biserica crestina a privit cele doua aseeaminte, pe can Inca nu le-am<br />
studiat: munca i creditul<br />
Sä incepem cu munca: am aratat a Isus Christos, avand nevoie<br />
de gloate in jurul sau, le-a oprit dela once munch, care le-ar Ii putut<br />
indeparta de el, aratandu-le pasarile cerului i crinii campului,<br />
can se hranesc si se imbraca Mna a munci. '<br />
Cand nebunia ascetic a a cuprins Europa, primii crestini au negat<br />
au repudiat munca, ca una ce nu era conform a cu Evanghelia.<br />
In adevar, in acea vreme Europa s'a acoperit de un numar urias<br />
de calugari vagabonzi i cersetori, cari nu se supuneau nici unei<br />
discipline lumesti sau bisericesti. Viala social asezata a fost adanc<br />
turburata de preze,r4a acestor vagabonzi i aventurieri. Anglia s'a<br />
yazut nevoita sa ia masuri impotriva ion si tot asa i Frarga, 'Ana<br />
ee, in cele <strong>din</strong> urma, un conciliu, anume adunat la Paris, ii °sarieleste<br />
cu desavarsire. i sub pretext ca munca ucide poftele trupesti,<br />
s'a impus calugarilor, atunci cand braIele lor devenisera necesare,<br />
Inerari, can in realitate au regenerat o bung parte <strong>din</strong> Europa, cazuta<br />
in salbatacie: #Calugarii Sf. David, ai mitropolitului <strong>din</strong> Wales,<br />
care a trait in jumatatea a doua a veacului V si in prima jumatate<br />
a secolului VI, au trebuit sa faca ei singuri cu mainele lor, muncile<br />
agricole, i sá are fara ajutorul vre-unei vite* (v. Eicken — Op. cit.,<br />
p. 493). *i ceva mai departe, acelas autor adauga: 4IntenIia de a-si<br />
men%ine castitatea, prin munci corporale, a indemnat pe calugari<br />
sa participe In mare parte la cultura solului european. Calugarii<br />
au ajutat in deosebi la despadurirea uriaselor intinderi, cari acopereau<br />
Europa de mijloc si de nord. Ei au transforthat aceste intinderi,<br />
acoperite inainte cu paduri, in lanuri i livezi. Ei au fost<br />
primii cultivatori de gra<strong>din</strong>i si de arbori fructiferi.<br />
Elevii i urmasii Sf. Columban, sfinlii Wendorgiesel, Philibert,<br />
Fracrius, Amat au trait dupa prescrimia maestrului lor. Ei au<br />
-transformat in gra<strong>din</strong>i i vii, malurile Senei, vaile Ronului si ale<br />
IVIoselei, pustietaIile Normandiei si ale Champanieic<br />
Cu toate acestea, munca era 'Inca osandita, ca mijloc de castig.<br />
§i, in adevar, once comerl era proibit, mai intai laicilor i apoi numai<br />
clericilor. Urcarea preIurilor marfurilor era interzisa, i acela
126<br />
ECONOMIA SERVILA<br />
care cumparase o marfa Cu un anumit preT, n'avca dreptul s'o revanda<br />
mai scump, afara numai daca deimatord ei, n'a aplicat<br />
inunca lui asupra marfurilor cun2parate.<br />
teoria se explica perfect. In tirnpurile acele de lipsa si de saracie,<br />
specula libera ar fi produs un dezastru pe langa faptul ca nici<br />
nu prea avea la ce se aplica. Teoria lui Thomas de Aquino asupra<br />
ojustului prep, rezuma in intregime ideile Evului-mcdiu asupra<br />
muncii i comerTului.<br />
Din aceleasi motive biserica a interzis uzura. Conciliul <strong>din</strong> Niceia<br />
(328) interzice uzura clericilor, jar in veacul IX interzicerea se intinde<br />
i asupra laicilor (Ashley — Op. cit., I, p. 186). Jar chestia<br />
aceasta a preocupat multa vreme conciliile i sinoadele medievale.<br />
Doctorii biseritei catolice nu puteau vedea hi dobanda decat un<br />
premiu p( ntru trecerea vremer. #Acela care cerea dobanda pentru<br />
un imprumut, cauta sA se foloseasca, hi ochii Veacdui de mijloc,<br />
de-o oranduire dumnezeiasca,—vremea—si sa traga foloase personale<br />
pentru el (v. Eicken —Op. cit., p. 512)#. Teoria aceasta, era<br />
menita sa explice i sa dea putere lucratoare, prescripciei Evangheliei<br />
dupa Luca (VI, 34, 35): imprumuta fara nadejde de inapoere.<br />
Economistii moderni au incercat sa explice interzicerea<br />
uzurei de catre biserica, prin faptul ca In Evul-mediu, creditul nu<br />
putea Ii productiv ci numai de consumaIie, asa fiind dobanda<br />
apare Ca o despoiere.<br />
Argumentul nu ni se pare concludent. Nici in antichitate creditul<br />
nu era productiv, i cu toate acestea la greci, dar mai cu searda la<br />
romani uzura era, dupa cum am vazut, un flagel social si o cale<br />
larga pentru recrutarea sclavilor. In Evul-Mediu, Inà, colonul,<br />
servul fiind lipit de glie i obligat sa-si lucreze mansa, iar intreaga<br />
ierarchie feudala, asigurand fiecaruia locul tn societate, clasa suprapusa<br />
nu mai avea nevoie recruteze sclavii pe calea constrangern<br />
corporale pentru datorii, i nici n'ar fi putut s'o faca, chiar<br />
daca ar fi voit-o, de aceea i-a fost usor bisericii crestine sa interzica<br />
uzura, interzicere care asigura de altfel saracia nivelatoare a lumer<br />
acesteia, lume pe care biserica o putea stapani in virtutea singurei<br />
puteri, de care dispunea, in virtutea puterei spirituale.<br />
lath dar cum dispariiia monetei, cere un sistem economic, bazat<br />
in intregime pe schimbul i remunerarea in natura, si cum pe baza<br />
acestei economii naturale s'a ridicat un sistem juridic si o moral& —
ECONOMIA SALARIATULUI 127<br />
cea crestina — can exclud <strong>din</strong> raporturile <strong>din</strong>tre oameni, once<br />
transacPune In moneta.<br />
CAP ITOLUL IV<br />
ECONOM IA SALAR IATULU I<br />
Rena§terea economiei monetare. — Inraurirea ei asupra bisericii, monarchiei<br />
§i tarAnimii. — Rena§terea dreptului roman. — Monarchia absoluta. —<br />
Impozitele. — Sporul de populatie. — Fizioeratii. — Servagiul. — Corpora-<br />
- Munca coalizata. — Proprietatea. — Codul Napoleon.<br />
§ 1. — Reinvierea monetei<br />
Biserica cretin, mostenitoarea unui faliment formidabil, care<br />
i-a dat pe man aproape intreaga omenire, ar fi voit s'o mentina<br />
vecinic In situa -tia degradatoare in care o gasise in momentul uriasei<br />
cacleri a imperiului roman, pentru putea men tine vecinic stapanirea<br />
asupra ei. Dar viata Ii cere dreptul ei imprescriptibil de-a<br />
se perpetua. Once s'ar zice i oricat ar Ii de savante si de complexe<br />
teoriile in care a fost invaluita istoria, ea nu evolueaza decat intr'o<br />
singura directie, in directia instinctelor de conservare ale omenirei,<br />
can cer satisfacere, trai bun si indestulare. Ascetismul bisericii<br />
crestine era negarea tuturor acestor ten<strong>din</strong>te ; ducea la distructia<br />
specei i la nimicirea oricarei civiliza%ii , menita sä asigure bunul<br />
trai al masinei omenesti. De-aceea economia naturala a trebuit sa<br />
costa i s cedeze locul formei mai desavarsite a economiei monetare,<br />
care dusese ltu -nea antica la acea eflorescenta, necunoscuta Veacului<br />
de mijloc.<br />
Moneta e, pentru socie tatea omeneasca, o trebuinta aproape<br />
organica. De-aceea ea apare pretutindeni, par& si la Indepartatele<br />
triburi salbatice, can nici nu cunosc inca uzul metalelor.<br />
Raporturile pacinice, normale <strong>din</strong>tre oameni §i <strong>din</strong>tre popoare,<br />
singurele pe can se poate bizui economia monetara, nu s'au putut<br />
restabili in Europa decat cu potolirea navalirilor barbare, i dupa<br />
statornicirea navalitorilor in asezari fixe. Istoricii au cazut de acord<br />
ca evenimentul cel mai proeminent, de natura sa caracterizeze<br />
aces t inceput de era, este crestinarea lui tefan-Tel-Sfant, catre<br />
anul 1000.
128<br />
ECONOMIA. SALARIATULU I<br />
Prin aceasta convertire drurnul Dunarii e <strong>din</strong> nou deschis corner-<br />
%ului european cu Orientul. Acum, dupa atatea veacuri, drumul<br />
de uscat spre Constantinopole e <strong>din</strong> nou liber. Comer -cul cu cinuturile<br />
Asiei apusene e <strong>din</strong> nou in floare. 0 miscare de imprietenire<br />
incepe intre popoarele arzate dealungul drumului spre rasarit.<br />
Acesta a Lost primul pas spre centralizarea moderna — i in adevar,<br />
Cu inceperea secolului XI se vorbeste <strong>din</strong> nou de moneta in Europa.<br />
Introducerea ei definitiva poate Li privita ca una <strong>din</strong> cele mai<br />
insemnate revolu -ciuni, in istoria neamului omenesc. Dupa Ashley,<br />
ea a durat vreme de peste trei veacuri (Op. cit., I, p. 77). Pana<br />
atunci, schimburile se faceau, — dupa cum am vazut, — in natura,<br />
jar ca dovada ca situacia aceasta era anormala i ca era destinata<br />
sã dispara, e insusi faptul Ca multa vreme inainte de-a se introduce<br />
moneta in chip real in transac -ciile zilnice, ea se intrebuinca numai<br />
ca masura irnaginara de schimb (Ashley, p. 82), sau era imaginata,<br />
ca si in Roma antica, <strong>din</strong> vite: dstoricii <strong>din</strong> epoca saxona, vorbesc<br />
adesea, in Anglia, despre o moneta vie (living money), care era permisa<br />
de lege, si consist a in a plat). in sclavi, in vite (cattle) j in tot<br />
felul de marfuri puse in circulacie')».<br />
Ceva mai tarziu, and cantitatea de moneta se immul -ceste, ea<br />
Inca nu e intrebuincata ca mijloc cotidian de transaclie i serveste<br />
numai ca auxiliar al trocului, pentru plata diferen -celor la schimbul<br />
obiectelor de valoare neegala (Karl Bucher — Op. cit., p. 122).<br />
Cu inceperea veacului XIII, moneta se immulieste in asa grad,<br />
incat incepe sa slujeasca ca masura de schirnb a marfurilor i poate<br />
representa preIul lor intreg. Pentru moment insa, Europa nu cunoaste<br />
cleat moneta de argint. Aurul era aproape necunoscut In<br />
aceste timpuri. Cantita -cile aduse de Roma in Europa, disparusera<br />
In Orientul asiatic, cu care imperiul roman facea un comerl foarte<br />
intins i pasiv ; jar intoarcerea aurului in Europa n'a putut incepe<br />
decat odata cu reinodarea acestor relqiuni comerciale cu Asia.<br />
Cel <strong>din</strong>taiu Stat european, care a izbutit sa faca aceasta legatura e<br />
Venelia. Cu ridicarea ei comerciala incepe istoria monetara a Europei:<br />
((Is toria monetara a Europei incepe in veacul XII si in peninsula<br />
italica. Punctul ei de plecare este era reintroducerei aurului<br />
1) Blanqui. — Histoire de reconomie politique, Ed. 4., 2 vol., Paris. 1860,<br />
Guillaumin I, p. 326.
ECONOMIA SALARIATULUI 129<br />
in monetele natiunilor occidentale i e definitiv caracterizata,<br />
pentru noi, prin fabricarea florinului de aur al Florentei. Din punct<br />
de vedere practic, aurul a incetat de-a fi in uz <strong>din</strong> secolul VII, si<br />
dupä caderea imperiului roman, monetele riatiunilor europene,<br />
erau in totul bazate pc argint. Ar fi, neaparat, rezerve de tacut<br />
asupra adevArului acestei afirmatiuni, dar ele nu sunt de naturA a<br />
o afecta materialmente. In Spania, de pilda, maurii au pastrat traditia<br />
unei monete de aur, asemanatoare celei romane. Dar inrkirirea<br />
ei asupra sistemului monetar al Spaniei crestine nu constitue<br />
nici macar umbra unei probleme.<br />
oLa cealalta extremitate a Mediteranei, in Bizant, s'au pastrat<br />
timp de veacuri, cele mai bune traditiuni ale sistemului monetar<br />
al Romei, dupa caderea cad cii imperiale sub barbarii nordului.<br />
Cu toate acestea nu e mai putin adevarat Ca istoria monetara a<br />
lumei moderne dateaza <strong>din</strong> secolul XIII si nu <strong>din</strong> al VII-lea, si dela<br />
micile State italiene mai mult decat dela Bizant. Inainte de baterea<br />
florinului de aur al Florentei nu exista urme ale unei bateri independente<br />
de monete de aur, pe o scar 4 comerciala, la nici un Stat<br />
al Europei centrale. Sistemul monetar al Angliei, de pildk era bizuit<br />
In intregime pe argint, incepand dela saxoni 'Ana' la Henric III. . .<br />
Timp de opt veacuri, sau chiar mai mult, popoarele Europei, cari<br />
aveau s reconstituiasca civilizatia i urmau s dicteze mersul<br />
lumei moderne, ignorau intrebuiritarea comerciara a metalului, —<br />
care, in cursul intregii istorii, a fost cel mai puternic factor al civilizatiei,<br />
aurul 1 )>>.<br />
Prima moue a de argint, cu greutate legara, a fost asà zisul<br />
grosso, batut de venetieni, la 1200, jar la 1252 Florenta bate florinul<br />
de aur, dupa care a urmat, la 1284, ducatul venetian (Brooks Adams<br />
— Op. cit. , p. 205).<br />
Neaparat, nu vom reface aici intregul istoric al reaparitiei monetei<br />
si al falsificarilor ei dese, ;Mem numai sä ar6Vam cà cu reaparitia<br />
ei a renascut economia monetarb. cu tot cortegiul de asez'aminte,<br />
pe can le vom studia mai jos.<br />
Dupa cum e i lesne de inteles, biserica crestin5., s'a &it in plini<br />
opositie fa ra de aceastã nouä stare de lucruri, straina ei, ba chiar<br />
1) W. A. Shaw. — Histoire de la monnaie, Trad. de Raffalovich, Paris, 1896,<br />
Guillaumin, pp. 1-2.
130<br />
ECONOMIA SALARIATIJLIJ I<br />
potrivnica principiului ei de guvernare prin saracie. Opunerea bisericei<br />
s'a manifestat pe diferite cai. Asa, de pilda, ea s'a aratat<br />
foarte pulin prielnica negotului: 4ea confunda cu uzura, toate<br />
la cari el dadea nastere; biserica taxa de avaritia acea ten<strong>din</strong>Ia<br />
de sporire a bogaIiilor, in care economistii moderni recunosc<br />
#spiritul capitalist» (Pirenne -- Op. cit., p. 38)».<br />
A fost socotita Ca adevarata indrazneala, <strong>din</strong> partea moderatului<br />
Leon-eel-Mare, cand a raspuns, acelora can afirmau Ca negovil<br />
sustrage pe om dela dumnezeire, ca numai felul in care omul Ii<br />
exercita comerIul deterrnina daca el e bun sau rau, de oarece castigul<br />
poate Ii i onorabil (Ashley -- Op. cit., I, p. 160).<br />
Pentru acelas cuvant biserica a fost multa vreme contra mouetei,<br />
si mai tarziu, dupa aparicia ei, ea n'a contat, tiny de veacuri<br />
In transactiiile eclesiastice. In adevar, Ashley arata ca pe cand pe<br />
mosiile regale redeverrcele se plateau in bani,, cu inceperea secolului<br />
XIII, — pe moii1e manastiresti, plata in bani a fost intarziata<br />
cu trei secole.<br />
Dar in cele <strong>din</strong> urma, biserica s'a vazut nevoita sa se supuna curentului<br />
general. Cu alegerea ca papa a lui Bruno, in 1049, a triumfat<br />
definitiv monachismul, impotriva clerului laic. Cu venirea, in<br />
fruntea bisericii a monachilor, opozitia lor inceteaza, jar spiritul<br />
ascetic, reprezentat de ei ca o protestare impotriva clerului laic,<br />
dispare si el aproape cu desavarsire. Acum incepe o era noua in<br />
istoria Veacului de mijloc, i biserica, eel mai puternic asezamant<br />
<strong>din</strong> acele vremuri, se face ea campionul miscarii capitaliste, pe care<br />
la inceput o combatea. Marele expediIiuni in Orient, cunoscute sub<br />
nurnele de cruciade, au lost hotaritoare in istoria acestor vremuri.<br />
Ele au pus in legatura apusul cu rasaritul i s'au facut sub egida<br />
bisericei crestine, singura in stare de-a ridica crestinatatea in acele<br />
timpuri. Reintroducerea aurului in Europa si baterea monetelor<br />
cste in intregime opera indirecta a bisericii si opera directa a cruciadelor:<br />
*Explicalia acestei reintroduceri, a acestei bateri noui a<br />
aurului, — scrie Shaw — se gaseste in istoria cruciadelor si in cresterea<br />
comerciala a micilor State independente, can s'au creat<br />
gra-0e confuziunei politice <strong>din</strong> Italia. Imediat ce si-au asigurat mica<br />
lor existenra economica, ele s'au aruncat cu o energie infrigurata<br />
in desvoltarea cornerIului cu Orientul. Florema, Venelia, Pisa si<br />
Genua deschisera drumul i recoltara fructele».
ECONOMIA SALARIATULUI 131<br />
Pentru deslusita in/elegere a celor cc preced ca si a celor ce vor<br />
urine, trebuie sa amintim ca in capitolul precedent am aratat ca .<br />
Roma a murit <strong>din</strong> pricina scurgerii necontenita de aur, la care o<br />
expunea balan/a el comerciala pasiva. Or, aurul plecat n'a disparut,<br />
el exista undeva. Comer/u1 Romei se facea cu Orientul. El Ii furniza<br />
matasurile, abanosul, fildeu1 , parfumurile i toate celelalte articole<br />
de lux. Aurul pornit <strong>din</strong> Roma a ramas in Orient si nu s'a mai<br />
intors, cum vorn vedea mai jos ca aceasta s'a intamplat i cu aurul<br />
adus <strong>din</strong> America. Aurul roman, gramadit in Orient, a dat nastere<br />
eflorescen/ii islamice si tot el a format punctul de atrac/ie a crucia/ilor<br />
<strong>din</strong> veacurile XI, XII si XIII. Ca sa ne darn seama de bogacrile,<br />
cu adevarat fabuloase, ingramadite in Orient, e destul sá<br />
citim inventarul averei califului Mostanser-Billah, mort la 1050<br />
(Brooks Adams, pp. 171-172). Europenii ravneau sa se puna in<br />
contact cu aceste bogä%ii. Prilejul a fost repede gasit. Crestinarea<br />
lui tefan-cel-Sfant, le-a deschis drumul spre rasarit, lucru caracteristic<br />
e ca aceea care a ajutat la aceasta opera, surpandu-si<br />
principiul ei fundamental si insài existen/a ei, a lost tocmai<br />
biserica crestina.<br />
Sub pretext de-a libera locurile sfinte, europenii au invadat Asia<br />
apuseana, au creat acolo regate i comitate, intronand sistemul<br />
feudal, cel pu/in in forma lui exterioara. Reusita primelor cruciade<br />
n'a fost la inal/imea asteptarilor. Cruciada a treia, insa, e profund<br />
caracteristica. Crucia/ii s'au invoit sa ia cu chine vasele Vene/iei,<br />
jar comanda flotei a luat-o dogele deatunci, Henrico Dandolo,<br />
*eel mai remarcabil om, pe care l'a produs Vene/ia)). Expedi/ia, in<br />
loc sa se indrepteze spre locurile sfinte, s'a oprit inaintea portului<br />
Zara, al regelui cretin al Ungariei, s,i cu tot blestemul cu toata<br />
excomunicarea papei Inocen/iu, portul a fost luat pentru ea' era necesar<br />
comer/ului vene/ian. Pornind inainte, crucia/ii in loc sa<br />
mearga spre coasta Asiei mici, s'au indreptat, in prima zi de Pasti,<br />
anul 1203, spre Corfu, si cu un an mai tarziu, la 1204, Constantinopolul<br />
a fost luat, sub cornanda rnosneagului doge Dandolo.<br />
n'a fast indeajuns de sfant ca sá scape pradaciunii — scrie<br />
Brooks Adams, dela care imprumutam aceste noti/e asupra cruciadelor.<br />
— Mormintele impara/ilor au fast violate, cadavrul lui<br />
Justinian a fost pradat. Altarul Fecioarei, mandria Sfintei Sofii,<br />
a fost facut buci , jar valul altarului sdren/uit. Crucia/ii au jucat
132<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
zar pe masa Apostolilor i s'au imbatat <strong>din</strong> sfintele potiruri. Au<br />
fost adusi in sanctuar cai i magari, si cand murira sub greutatea<br />
ce ii s'a pus, sangele ranilor lor a murdarit pavagiul catedralei. La<br />
sfarsit o prostituata tanara s'a asezat in jaltul patriarhului, a intonat<br />
cateva cantece obscene si apoi a dansat inaintea pelerinilor.<br />
Astfel cazfi Cons tantinopolul, sub armele soldatilor lui Christ, la 12<br />
Aprilie 1204. Dela pradarea Romei de catre Alaric, nici o rasplath<br />
asemanatoare n'a revenit unui invingator, i cruciatii erau imbatali<br />
de succes.<br />
aVillehardouin aprqueste partea, care a revenit francilor, deducand<br />
cele 50.000 marei cuvenite venetienilor, la 400.000 marci<br />
numerar, Para a vorbi de partea lor de prada, care nu intra in aceasta<br />
socoteala.<br />
133 —<br />
oirnecliu. Uncle erau aceste ramasije ? Am vazut cum Richelieu<br />
pregatise, in fearte mare parte, rolul pe care trebuia sa-1 joace<br />
-fiul stapinului salt. Mo5tenirea pe care o pregatise marele car-<br />
-tlinal era astfel, melt, nu tin alt min1stru sã tyoata succeda<br />
cestui ministru, ci ministrului atot puternic trebuia sa-i sueseeada<br />
regele liber.<br />
In Franja erau doua feluri de provincli, de fed, de tpays , .<br />
iinele se chemau jeri „de electiane", „pays d'election", celeialte<br />
.jeri „de State", „pays d'Etat". Daca se uita cineva bine, vede<br />
ca cele cind (pays d'Etat) erau in legatura cu cuceririle pc<br />
care regalitatea le facuse in anumite momente ale evalui media,<br />
5i pAnA atunef. Deci, provincii cu existenja deosebita, care avu-<br />
:sera <strong>din</strong>astille lor particulate, care, .ptin urniare, se deprinsesera<br />
a funcjiona .autonom, pi dupa anexarea la ferile - regelui Franciei,<br />
ele voiau sa funcjioneze autonom. Erau: Prove*, Burgunclia;<br />
_Languedoc, Artois, Bretania. In jerile t de elecjitme* nu era - nevole<br />
sa se whine un numar de persoane, aparjinind deosebitelor<br />
elase, pentru a hotarl in materie de irnposite ; in provincille de<br />
State trebttiau sa se adune insa aceste 4Etat.$).<br />
ACUM, foarte multa vreme adunarea acestor State provindale<br />
a avut o importanja, si regalitatea a trebuit sa crate anumite<br />
-sentimente, anumite interese locale. 1 3e,vremea Jul Ludovic al<br />
X1V-lea se merge insa <strong>din</strong> ce in ce mai Mull catre anularea<br />
valorii 5i mai tarzitt a formel inse51 a ad,unariler de previncii.<br />
Si iata cum se practica aceasta distrugere a relulai constitutional<br />
-5i politic at adunarii-Cind ea se stringea, se trimeteau nobili<br />
cu influenja, cari deschideau desbaterile, debitind an discurs<br />
mcnit sa. faca a ie4i la iveala drepturile regelui asupra tuturor<br />
-supusilor sal.<br />
Pe de alta parte, clasa nobiliara care rarnasese in provincie<br />
5i aid ml se pare ea sta explicajia alcatuita numai<br />
.<strong>din</strong> ratna5ijile vechil clase nobiliare, pentru ea tot ce este mai<br />
esenjial intrenobili se aduria la Carte, cum se va vedea indata.<br />
ExemPlare mai milli' inzestrate <strong>din</strong> fiecare familie, sau familiile<br />
saracite, in nevoie de bani, de-asupra carora burghesia se<br />
ridica, dobin<strong>din</strong>d o ImportanjA <strong>din</strong> ce in ce mai mare, stau in<br />
-castele sau in capitalele provincie.<br />
Dupk, ce se jinea discursul de rigoare i so spunea obiectul<br />
.adunArii, se puneau in vedere anumite avantagii pentru acei can
134<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
evenimente in istoria acestei chestiuni sunt: descoperirea Arnericii<br />
cucerirea Indiilor de catre englezi.<br />
Inflorirea republicilor italiene n'a durat mulfa vreme. Ridicarea<br />
sarasinilor, naValirea lor in Europa si inchiderea drumului de uscat<br />
si de apa' catre Orient, le-a paralizat intregul comer% cu Asia. Lupta<br />
pentru gasirea de noui drumuri spre Indii a inceput. 0 muliime nenurnaratA<br />
de aventurieri acopera marile i dep`artatele oceanuri,<br />
In cautarea acestor drumuri. Cel mai fericit <strong>din</strong>tre ei a fost Columb.<br />
Purces intru descoperirea Indiilor, el descopera Americile, cari revarsA,<br />
<strong>din</strong> bogatele lor mine, asupra vechiului Continent, valuri intregi<br />
de aur.<br />
(tCand Columb s'a intors in Europa si a fost prezentat in mare<br />
pompa la Curtea de Castilia, ceeace a izbit mai placut pe ilustrele<br />
sale gazde, a fost colegia de lame de aur, de braIare, i buc4ile de<br />
aur amestecate cu bumbac, pe can le aducea <strong>din</strong> Wile descoperite.<br />
Fer<strong>din</strong>and Cortez si Pizarre nu cautau altceva in indrazne%ele lor<br />
expedi%iuni in Mexic si in Peru, si se stie care a lost surprinderea<br />
bucuria lor, la vederea comorilor, pe Can urmau a le cucereasca*<br />
(Blanqui --- Op. cit., I, p. 303).<br />
La inceput, pana la exploatarea minelor, metalele prelioase au<br />
fost aduse in Europa Cu prelul celor mai atroce crime. Indigenii<br />
noului continent erau prada%i de podoabe i juvaericale. CantitaIi<br />
enorme de aur au inceput, insa, sà soseasca imediat ce minele Lumii<br />
Nou'a au fost puse in exploatare: A fost un timp de neauzita<br />
crestereinimportqiuneametalelor pre%ioase, o vreme de urcare fara<br />
precedent a pre%urilor si de asemenea un timp de infrigurata nestatornicie,<br />
de lips6 de echilibru a sistemelor monetare ale Europei*<br />
(Shaw. —Op. cit., p. 46). Tara care s'a folosit cel mai mult de acest<br />
aflux de metale pretioase a fost Spania. Importul ei de argint<br />
de aur <strong>din</strong> acele vrernuri, a fost enorm. Shaw da, dupa Philippson,<br />
urma. torul tablou:<br />
Anul Galbeni<br />
1599 8 milioane<br />
1600 9.9
ECONOMIA SALA RIA.TUL131<br />
Anal<br />
Galb eni<br />
1604 7 milioane<br />
1605 14.5 «<br />
1606 9 *<br />
1607 4.5 *<br />
1608 12.2 »<br />
1.609 9 »<br />
1610 10.6 *<br />
1.611 10 »<br />
Blanqui dä urmatoarele cifre asupra sporului numerarului prin<br />
aducerea metalelor precioase <strong>din</strong> America: «Massele metalice, pe<br />
can aceste mine le-au varsat in circulape, s'au ridicat curand la de<br />
12 on a intregului numerar preexistent, in deosebi dupa descoperirea<br />
minelor dela Potosi, in 1545, cele mai imbelvugate <strong>din</strong> toate.<br />
Produc%ia mijlocie a minelor poate fi evaluata la peste 60 milioane<br />
pe an, dela 1546 la 1600. Dela 1600 la 1700, producpa aceasta se<br />
ridica la 80 milioane anual vi dela 1750 la 1800, importul aurului<br />
<strong>din</strong> America in Europa, intrece regulat suma de 180 milioane pe<br />
an. Dar, in deosebi, dela 1800 la 1810, crevterea e mai considerabila<br />
de oarece a fost aprquita la 250 milioane pe an* (Op. cu., I.<br />
p. 329). ' Iar Rossi (Loco cit.) evalueazA cantitatea de aur vi de ar-<br />
gint adusa <strong>din</strong> America in Europa la trei miliarde i jumatate. Vicontele<br />
d'Avenel, pe de alta parte, arata ca, «dela 1492 pana la 1544<br />
s'a importat <strong>din</strong> America 279 milioane, metale prelioase, adica o<br />
cantitate egala cu aceea pe care o puteau da pana atunci, toate minele<br />
Europei, can produceau in niijlociu, i dupa aprquirile cele<br />
mai favorabile, cinci pana la vase milioane pe an. Ava ca n acest<br />
interval produsul anual s'a dublat. In anul 1545, productia s'a ridicat<br />
brusc la 492 milioane. Faimoasa mina dela Potosi Inc epuse sa<br />
fie exploatata* 1).<br />
Dar aurul i argintul acesta au intrat pe maini rele. Spaniolii nu<br />
s'au putut folosi de ele, intocmai ca Roma antica, care scapase<br />
aurul in favoarea Orientului, spaniolii au lasat sa le scape, in favoarea<br />
rarilor de nord, a Olandei mai intai i apoi a Angliei: In veacurile<br />
XVII vi XVIII, funcIia Spaniei in sistemul european era foarte<br />
1) Vicomte G. d'Avenel. — Histoire ecoraomique de la propriete, des salaires,<br />
des denrees, 5 vol., Paris, 1894, Irnprimerie Nationale, I, p. 16.<br />
135
136 ECONOMIA SALA RIATULIJ<br />
simpla. Ea primea i distribuia bogatiile metalice i descoperiri1e<br />
Lumei Notia ea a indeplinit aceasta sarcina foarte natural si cu<br />
eficacitate. Par o facea spre eau] viitorului ei, spre raul màririi ei<br />
comerciale i politice. Daca Spania ar fi lost o natiune<br />
comercialmente neatarnata, producand pentru sine si aprovizionandu-se<br />
dela propriile ei fabrici, bogatia metalica a Lumei Noui<br />
ar Ii ramas mai mult timp in sanul ei, si Europa ar fi fost lipsits<br />
de ea. Dar Spania producea putin i fabrica Inca si mai putin:<br />
prada castigata urat, patata de sange, care sosea in porturile ei,<br />
slujea numai sà alimenteze o vanitate semeafa, §i sà faca poporul<br />
Inca si mai putin propriu comer tului i industriei. Aceasta inraurire<br />
dezastruoasa a imperiului atat de scurt al Spaniei, s'a perpetuat<br />
pentru ea, si azi ea e si mai ptrtin apta, prin temperament §i<br />
educatie, pentru viata comerciala. Aceasta e pedeapsa, pe care i-a<br />
dat-o zestrea ei de aur si de argint a Lumei-Noui. Vazand ca poate<br />
cumpara totul cu acest aur i argint, ea s'a aruncat pe calea cuceririlor<br />
si a lasat sa-i scape comertul. Produsele manufacturate Ii soseau<br />
<strong>din</strong> Anglia si <strong>din</strong> Tarile-de-jos, ári pe can incercase sa le cucereasc<br />
i sa le aserveasca, jar inainte de finele secolului, ambele<br />
aceste ári o intrecusera (Shaw -- Op. cit., p. 82)».<br />
Dar nu numai aurul a scapat <strong>din</strong> mana Spaniei ci i coloniile de<br />
<strong>din</strong>colo de ocean, can au cazut parte in mainele olandezilor, dar cea<br />
mai mare parte in mainele englezilor. Aurul Lumei-Noui e de-acum<br />
indreptat spre nord. Anversul i apoi Londra devin centrele comerciale<br />
ale lumei i Venetia si Florenta sunt inlocuite pentru totdeauna.<br />
Dar soarta, care a rapus Roma si batut apoi joc de Spania,<br />
pandea i rile nordului. Metalele, aduse <strong>din</strong> Aineiica cu atata<br />
greutate i Cu pretul atator rusinoase salbatacii, luau drumul spre<br />
Asia, intocmai ca aurul roman, ca sà ramana acolo pentru totdeauna.<br />
#Din timpuri imeinoriale, obiceiul oriental era sä stranga,<br />
si dela Mongolul scanteind de diamante de Golconda 'Ana la taranul<br />
muritor de foame, fiecare indian avea o<strong>din</strong>ioara un tezaur<br />
secret, menit sa-i vin a in ajutor in zilele de restriste. An dupa an, de<br />
cand Pizarre gatuise pe bogatul Inca Atahualpa, pentru a-i rapt<br />
aurul, un torent de metale pretioase s'a revarsat <strong>din</strong> America spre<br />
Europa si <strong>din</strong> Europa spre Orient. Aici el a disparut ca si cum maruntaele<br />
pamantului 1-ar fi Inghitit <strong>din</strong> nou fara a lash vreo urind<br />
(Brooks Adams. -- Op. cit., p. 366)». Curand ' de tot Anglia a inceput
ECONOMIA SALARIATULUI 137<br />
sa simta lipsa metalului pretios. Crize <strong>din</strong> ce in ce mai ingrijitoare<br />
bantuiau atat in insule cat si pe continent. Sistemul bimetalist,<br />
care permitea specula asupra unuia <strong>din</strong> metale, apoi faptul ca se<br />
putea urea in chip arbitrar cursul monetei, facea ca aurul i argintul<br />
sä emigreze cand intr'o -tara, cand in alta, dupa cum ii se ridica<br />
valoarea. Specula aceasta, in jurul metalelor pre0oase i convulsiunele<br />
financiare, la care ele dadeau nastere, erau insa determinate<br />
mai cu seama de scurgerea i dispariOa lor succesiva in Orient.<br />
Determinata de aceasta scurgere a aurului, i face acum aparitia,<br />
pentru prima oara, scoala zisa a buillonistilor, care propavadueste<br />
oprirea exportului de aur. Dar cu toata aceasta proibitiune de export,<br />
pusa in lucrare atat in Franca cat si in Anglia, numerarul devenea<br />
<strong>din</strong> ce in cc mai rar in Europa. La urcarea pe tron a lui Wilhelm<br />
III, lipsa de bani ajunsese atat de mare in Anglia incat mai<br />
multi juvaergii <strong>din</strong> Londra s'au vazut nevo4i sa adreseze Camerii<br />
comunelor o peticie, la 9 Aprilie 1690. Se afirma in ea, ca dupa cercetarile<br />
facute la vama s'au gasit inscrise pentru export, de catre<br />
diversi particulari, 286,102 once de argint in bare si 89,949 dolari<br />
piese de opt, negustorii nu se indoesc ca se va dovedi ca nu numai<br />
compania Indiilor Orientale, dar i negustorii evrei au cumparat<br />
mani. cantita -ti de argint pentru export, ca au dat de fiecare once ate<br />
o pence jumatate peste pretul legal, ceeace a dus, in ultimele as<br />
luni, la topirea multor vase si a multor monete ; nu numai peti/ionarii<br />
au fast paralizati in mestesugul lor, dar nu s'a mai putut bate<br />
nici moneta noua (Shaw. — Op. cit., p. 182))>.<br />
Dar cu toate protestarile negustorilor si ale meseriasilor, cu toate<br />
legile parlamentului i proclamatiile regilor, moneta devenea <strong>din</strong><br />
ce in cc mai rara. Oricat ii s'ar fi urcat valoarea in Anglia si in celelalte<br />
State europene, ca sa rarnana inauntrul lor, puterea ei de cumparare<br />
era infinit mai mare in Indii, si de aceea, cu toata proibirea exportului<br />
de metale, ele se indreptau spre Asia in valuri neintrerupte<br />
cu o impetuozitate aproape fatala. Rezultatul definitiv a fast cel<br />
prevazut. In scurta vreme, Europa sa vazut fara numerar ; stocul el<br />
metalic disparuse inghitit de Orient, intocmai ca i cel al Romei antice.<br />
Solutia se impunea ca ceva logic: cucerirea Indiilor orientale<br />
readucerea in Europa a aurului ascuns acolo.<br />
Franta a incercat aceasta cucerire, dar Anglia a lost sortita sa<br />
dea lovitura cea mare. Cu lupta dela Plassey, 1757, Indiile sunt
128<br />
ECONOMIA SALARIATULEI<br />
definitiv cucerite, i ceeace spaniolii facusera in America, englezii repetau<br />
acum in Bengal. Aurul a fost smuls indienilor cu pretul celor<br />
mai atroce crime. Robert Clive si Warren Hastings sunt cei doi<br />
oameni de numele carora se leagá cucerirea i pradarea Indiilor.<br />
Tezaurele secrete, stranse de milioane de fiinte omenesti, in curs<br />
de veacuri — scrie Brooks Adams — au fost acaparate de englezi<br />
transportate la Londra, ash cum romanii transportasera in Italia,<br />
prada Greciei si a Pontului. Care a fost valoarea lor, n'o poate<br />
spune nimeni; dar ea trebuie sã se fi ridicat la mai multe milioane<br />
de lire, —0 suma enorma, in raport Cu stocul metalelor pretioase,<br />
posedate atunci de europeni. Burke o estima la 40 milioane lire<br />
sterline. Povestirea, unui soldat englez, redata. de Macaulay, ne va<br />
da o idee slaba de prada invingatorului.<br />
ce priveste pe Clive — scrie el — nu exista alta limita a cresterii<br />
bogaliilor lui, cleat propria lui moderaIie. Comorile Bengalului<br />
erau deschise inaintea lui. Se vedeau aid, facute fasic dupa<br />
obiceiul principilor orientali, masse imense de moneta, printre can<br />
se puteau gasi adeseh florinii i ducatii cu can venetienii cumparau<br />
stofele i colonialele Orientului, inainte ca un singur vas<br />
curopean sä fi trecut Capul-Bunei-Sperante. Clive mergeh prin gramezi<br />
de aur i de argint, incoronate de rubine s,i diamante, si era<br />
liber sä ia ce voihh.<br />
Ca sá ne dam si mai bine seama de enorma prada, adusá de englezi<br />
<strong>din</strong> Indii, vom mai spicul Inca cateva scurte pasagii <strong>din</strong> acelas<br />
autor. Iata, de pilda, cum descrie Adams luarea Calcutei: oS'a<br />
facut ape! la Clive, care a lucrat cu vigoarea lui obicinuita. A pus<br />
pc goana armata nababului, reit& Calcuta, i, ar fi exercitat in<br />
acelas timp represalii, daca n'ar fi intervenit civilii. Au urmat lungi<br />
negocieri, in decursul carora Clive a aratat un viclesug i o duplicitate<br />
mai mult decal orientale, cari s'au ispravit Cu un mars in interior<br />
si Cu batalia dela Plassey. Aici, Cu o mie de englezi i doua<br />
mu i de cipaiezi, a intalnit armata nababului, de 60.000 oameni, pe<br />
care a batut-o. La 23 Iunie 1757, una <strong>din</strong> cele mai bogate provincii<br />
ale Asiei, zacea fara aparare la picioarele lui, coapta pentru a Ii pradata.<br />
Intr'un singur transport, s'a expediat la Calcuta 800.000 lire sterline<br />
In inoneta batuta. Clive a luat pentru sine doua sau trei site de inii<br />
Dar sumele luate de Clive, fie pentru el fie pentru guvernul dela<br />
Londra, au fost absolut neinsemnate. comparate cu pradaciunea
ECONOMIA SALARIA.TULUI 139<br />
in massa, care a urmat dupa plecarea lui i cand Bengalul a<br />
ajuns o prada Para ap5rare in mainile ofiterilor englezi. Acesti ofiteri<br />
erau absolut iresponsabili i rapaci, i ei au pradat economiile<br />
secrete ale particularilor. Gandul lor unic a fost sa smulg5 cat mai<br />
repede cu putinta cateva sute de mu i de lire sterline indigenilor si<br />
ssa reia cu graba drumul Angliei, pentru etala acolo bog54ia.<br />
#Cruvernul englez <strong>din</strong> Bengal — scrie Macaulay in biografia lordului<br />
Clive— devenise atat de rAu hick 'Area abia compatibil<br />
cu Insi existenta societatii: Proconsulul roman, care storcea<br />
intr'un an sau doi, unei provincii sume cu can sä cl5deasca palate<br />
bai de marmora pe Varmurile Campaniei, in can sa bea <strong>din</strong> cupe<br />
de chilimbar, s5 se delecteze in cantecul pasarelelor exotice, sa exhibeze<br />
armate de gladiatori i carduri de girafe; vice-regele spaniol,<br />
care I5sand pe urma lui blestemele Mexicului si ale Limei, infra in<br />
Madrid cu un sir lung de trasuri aurite si de cai imbr5cati in argint<br />
-- au fost acum intrecuti#.<br />
Pe aceasta cale aurul venetian, spaniol i englez, adus <strong>din</strong> Americi,<br />
a fost reintors <strong>din</strong> Asia in Europa.<br />
Can au fost efectele acestul aflux de metale pretioase, se va v -edea<br />
imediat.<br />
§ 2. —<br />
Efectele reinPierii economiei monetare<br />
Pentru a rezuma intr'un singur cuvant — poate exagerat in<br />
forma, dar just in fond — efectele renasterii economiei monetare,<br />
vom zice ea' ea a contribuit la reinvierea paganismului.<br />
In adevar, biserica odat5 in posesia numerarului, pe care ea,<br />
asez5mantul cel mai puternic organizat, a putut sa-1 dreneze mai<br />
usor c5tre dansa, leapadA vechea ei modestie. Ascetismul de o<strong>din</strong>ioara<br />
a fost repede pArasit si in locul stravechei modestii, palatul<br />
papal ca i cele ale episcopilor <strong>din</strong> toat5 Europa, devin niste eradiri<br />
somptuoase, in can sunt ingrarnadite bog4ii frir -a num5r,<br />
can se cheltuesc intr'un lux fara frau.<br />
Coincidenta istorica a voit ca Orientul, care drAduse modesta inv5tatura<br />
a lui Christ, s'o nimiceasea tot el, redand Europei pe dusmanul<br />
cel mai neimpiicat al crestinismului, aurul. Jar Italia,<br />
gra -tie destrabaliirii ctireia metaluf acesta a putut pleca <strong>din</strong> Europa<br />
ca in locul lui sä vin 4 Evanghelia, a fost sortita readued tot
140<br />
ECONOMIA SALARIATIMU I<br />
ea si sa alunge cuvantul nouei InvaIaturi. Caci odata cu reinvierea<br />
econorniei monetare, o prapastie fara fund se deschide intre practica<br />
cea de toate zilele a crestinilor §i intre cuvantul Evangheliei.<br />
Adevarurile Noului testament devin pur teoretice, jar invajaturile<br />
religiei crestine, tree <strong>din</strong> domeniul practicei in cel al inaltei morale.<br />
Azi, sub domnia capitalismului, vinta de toate zilele a popoarelor<br />
crestine, nu numai ea difera de preceptele religioase, dar e<br />
In absoluta contrazicere cu ele, atat e de adevarat ca religia crestina<br />
n'a fost in realitate cleat teoria sociala a economiei naturale.<br />
Neaparat la inceput, calcarile Evangheliei nu s'au putut face<br />
fa tis, cum s'au facut mai tarziu. Deaceea crestinii se abtin deocamdata<br />
dela afacerile banesti, de natura sa-i distraga dela dumnezeire,<br />
lasandu-le pe seama evreilor, Can ajung sä se specializeze<br />
In ele:
ECONOMIA SALARIATTJLUI 141<br />
de banca, atragandu-si astfel, cum vom vedea mai jos, fulgerele<br />
regelui Filip-cel-Frumos, care-i confisca uriasele avu%ii, adunate<br />
<strong>din</strong> uzura: ((Pana in veacul XIV, lombarzii i evreii, acesti oameni<br />
atat de rau vazuti, acesti necre<strong>din</strong>ciosi, au intampinat in calugarii<br />
-eavaleri ai Templului, concureaci indernanatici si incercaii. Inteun<br />
important memoriu asupra Administratiei financiare a Ternplierilor,<br />
pe care 1-a facut sa apara de curand, d. Leopold Delisle a demonstrat<br />
cu o abundenra de dovezi decisive, ca faimosul or<strong>din</strong> de<br />
cavaleri, percursor sau emul al societaIilor italiene, avusese mult<br />
timp in mainile sale o mare parte <strong>din</strong> capitalurile Europei, ca fusese<br />
tezaurierul bisericei romane, al multor regi, al principilor si al<br />
particularilor, dela Filip-August pana la Filip-cel-Frumos. Tezaurul<br />
regelui Fraacei, o parte <strong>din</strong> acela al regelui Angliei sunt lucredirqate,<br />
in secolul XIII, Templului <strong>din</strong> Paris si slujeste cateodata<br />
acolo drept gaj la imprumuturi, cum a fost de pilda, acela contractat<br />
de regele Henric III al Angleterei, pentru suacine cauza.<br />
Multe juvaericale, metale pre -cioase, succesiuni in numerar sunt<br />
deasemenea depuse in Templu i participa la inviolabilitatea tradiIionala<br />
a edificiilor pioase, de care se bucura aceasta cassa de<br />
consemnaiiune. Cutare burghez, plecat tn hagialac, remite bunurile<br />
sale Templierilor, insarcinaii sa le pastreze, in caz de moarte,<br />
pan la majoratul copiilor sal. Geniul administrativ al marilor<br />
star4i, a extins in chip formidabil cercul acestor operaii.uni pana<br />
la deschiderea a numeroase conturi curente (d'Avenel — Op. cit.,<br />
I, pp. 108-109)*.<br />
Dar nu e numai a -tat, odata cu introducerea monetei, totul incepe<br />
sa fie speculat de catre inaltul der. Palatul papal devine un<br />
fel de casa de schimb. Alvare Palege, care cunostea palatul papilor<br />
la Avignon, 11 descrie astfel: aIntrand adesea in odaia camerierului<br />
Prea Sfantului parinte, am vazut acolo bancheri si mese pline<br />
de aur, precum i clerici, can numarau si examinau florinii (Brooks<br />
Adams, — Op. cit., p. 255)*. Un alt autor, Thorold Rogers, care<br />
se ocupa de aceste vremuri, descrie astfel diferitele ipostaze ale<br />
papilor: Papii fusesera reformatori, devenisera despap i cazura<br />
repede la treapta de negustori de favoruri eclesiasticel)*.<br />
1) Thorold Rogers. — Histoire du travail, etc., Trad. de Castelot, Paris, 1897,<br />
-Guillaumin, pp. 217-218.
142 ECONOMIA SALARIATULUI<br />
Luxul bisericii si al reprezentancilor ei provoaca pretutindeni<br />
nemul -cumiri, mai cu seama cä destrabalarea crescanda a clerului<br />
necesita sume uriase, extorcate <strong>din</strong> spinarea poporului, care— cum<br />
vom vedea mai jos — saracea pe masura ce navalea numerarul.<br />
Apoi, pe masura ce negotul progresa, dispareA tipul contemplativ<br />
<strong>din</strong> Europa, jar in locul lui au venit negustorii calculatori i pozitivi,<br />
cari— ca sal nu dea bani clerului— au inceput sa se indoiasca<br />
de rnulte <strong>din</strong> dogmele bisericei catolice.<br />
Asa naste erezia.<br />
Erezia i comer -Cul au mers mana n mana, i e foarte caracteristic,<br />
cum arata Brooks Adams, Ca primul eretic, Berenger, s'a<br />
nascut catre anul 1000, adica exact la epoca redeschiderii drumului<br />
Dutiärii. #La 1050 el a fost osandit si a trebuit sa retracteze, dar<br />
desvoltarea ereziei lui a fost in stransa legatura cu desvoltarea balciurilor<br />
<strong>din</strong> Champagne. Pretutindeni neascultarea catre biserica<br />
crestina a avut un caracter practic pentru orarni, si a lost insacitaL<br />
de rascoale de-ale caranilon.<br />
In Franca, de pilda, imediat ce luxul a inceput sa patrunda in<br />
biserica, papii au avut impotriva lor partea cea mai numeroasa a<br />
clerului: 4or<strong>din</strong>ul fratilor cersatori (ordres rnendiants), care numark<br />
in sanul lui pe scriitorii cei mai de seama ai Veacului de mijloc.<br />
Or<strong>din</strong>ul acesta a dat, timp de un secol, soldapi cei mai devotali ai<br />
papei. Dar in secolul XIV, aceasta alianta pare a se deslega; rasboiul<br />
izbucneste intre fracci si papa. Pe ce se ducea aceasta lupta?<br />
Pe chestia proprietatii. Chestia desbatuta era sä se stie daca Isus<br />
Christos i Apostolii renun/asera la once proprietate, sau daca<br />
pastrasera proprietatea temporala. Papa Ion XXII suqinea ca<br />
Isus i Apostolii au ramas proprietari; or<strong>din</strong>ul cersetorilor pretindea<br />
contrariul, i afirina ca Isus si Apostolii sài dadusera pilda, renun-<br />
/and la once proprietate. Daca Isus Christos n'a posedat nimic<br />
pamantesc, nici boga0i, nici pamant, nici stapanire, atunci nici<br />
papa, reprezentantul lui, nu trebuie sa poseada ceva (P. Janet —<br />
Op. cit., I, pp. 464-465)#.<br />
In Anglia Tucrurile au luat o intorsatura grava, in secolul XIV.<br />
Semnalul ereziei a fost dat acolo de Wyclif.
ECONQMIA SALARIATULUI 143:<br />
papii devenisera creaturile regelui FraWi, dar lacomia lor i jafurile<br />
lor produsesera o revolta universal... Bunul parlament<br />
afirma ca taxele impuse de Papa se ridicau la de cinci on suma impusa<br />
de rege, i ci rezervandu-si dreptul de a dispune de eparhii<br />
Inca in viap ffind titularii lor, Papa dispunea de ate cinci i ase<br />
on de acelas scaun si se lasa platit de tot atatea on (Green — Op.<br />
cit. I, pp. 268-269))).<br />
in Germania traficul cu influentele a dus mai tarziu la reforma<br />
lui Luther, jar cuvantul lui ca i eel al tuturor schismaticilor, a avut<br />
mai intaiu ecou in rile capitaliste.
444 ECONOMIA SALARIATULUI<br />
disprquitor al celor pamantesti, i nelinistea va inceth (Adams,<br />
pp. 258)*.<br />
Dar lucrurile sunt totdeauna mai tan i cleat oamenii, i biserica<br />
trasa cu puterea fatalitatii in vartejul economiei monetare, n'a<br />
putut resista, i descompunerea a venit. In loc sa cedeze ea si sá<br />
asculte de autorul, atunci aparutei Imitation des Jesus-Christ (Vezi<br />
P. Janet. — Op. cit., I, p. 418), ea infiinieaza cu ajutorul<br />
,careia spera sa stinga erezia.<br />
Deocamdata schisma nu face maxi progrese — caci inchiderea<br />
drumului spre Indii, j caderea comertului in tot veacul XV opreste<br />
pentru moment eflorescenta economica ; — spiritul cel nou s'a<br />
oprit la tipul eretic al lollardului; mai tarziu, insa, in veacul XVI,<br />
adica dupa aducerea aurului <strong>din</strong> America, vartejul de concentra-<br />
Pune economica se intqeste <strong>din</strong> nou, si atunci erezia e inlocuita<br />
cu schism. Reforma, in adevaratul ir4eles al cuvantului, frange<br />
biserica romana. In àrile germanice apare Luther, jar lollardul rebel<br />
inlocuit in Anglia cu puritanul, care rupe definitiv cu Roma.<br />
Astfel a fost infranta biserica crestina, de dusmanul ei stravechi<br />
aurul.<br />
Dar consecir4ele reinvierii economiei monetare nu se opresc aici.<br />
In adevar, Cruciaii , imbogaIind Europa, au saracit ei. Regalitatea<br />
care pandea de mult pe nobilii feudali, ajutata de biserica,<br />
care a avut si ea de suferit dela ei, a stiut sä-i submineze si sa-si subordoneze<br />
pe nobili si la aceasta opera o ajuta tocmai numerarul. In posesia<br />
capitalurilor, cari acuna abundau, regii au putut organize, o administraiie<br />
centralista, ajutali in aceasta opera si de invent,ia cea mare a prafului<br />
de pusca, care a frant rezisteno locale', a nobililor. Primii bani, regii<br />
i-au procurat dela orase, carora le-au dat in schimb 1iberta0 depline.<br />
Transformarea cea notia, operata in cursul acestor doua veacuri,<br />
a cerut instituirea impozitelor, Can deveneau <strong>din</strong> ce in ce mai apasatoare,<br />
in masura in care trebuiniele regalit4ii cresteau.<br />
Or, pe vremea aceia tagma bisericeasca era foarte numeroasa 1),<br />
apoi ea pose& o imensa parte <strong>din</strong> suprafata parnantului cultivabil.<br />
1) In secolul XIII, clerul era foarte numeros, sigur tot atat de numeros ea<br />
veacul XIV, atunci rencensamantul ii atribue 29.161 membrii, fara a cuprinde<br />
xi acest numar pe fratii cersetori, clasa cea mai populara si totdeauna in cres-<br />
tere a clerului regulat. Proportia era asa dar, de un cleric,la 52 locuitori de sex bar-<br />
latesc sau femenin, in varsta de peste 14 ani (Rogers—Histoire du travail, p 144) ».
ECONOMIA SALARIATULUI 145<br />
Or, atat averile manastiresti cat §i clericii erau scutiti de once<br />
dare catre Stat. Atata vreme cat economia naturala dainuia si cat,<br />
prin urmare, societatea n'avea organizaiie capitalista, clerul n'a<br />
lost suparat cu cereri de bani. Imediat insa ce regii incep sä simta<br />
nevoia de bani, ei se adreseaza mai intaiu clerului si incearch sa-1<br />
impuna la dari. Cei <strong>din</strong>tai regi, can au cerut impozit clerului, au<br />
fost, in Anglia Eduard I (1272) si in Frai4a, regele Filip-cel-Frumos,<br />
care se urea pe tron cam la aceia§ epoca, la 1285.<br />
Pe vremea aceia era papa Bonifaciu VIII, care raspunde cererei<br />
de dari a rec,relui Frantei, prin celebra lui hula Clericis laicos (1296),<br />
prin care declara cä eclesiasticii, can vor plati tributul i principii<br />
cari 11 vor cere, fara consim*Antul scaunului apostolic, vor fi<br />
excomunicaii ipso facto (P. Janet — Op. cit., I, pp. 420--421)*.<br />
A urmat apoi o adevarata polemica, intre papa §i rege, care flumete<br />
pe papa #ce fou de Pape)); polemica aceasta s'a incheiat cu<br />
infrangerea definitiva si cu moartea lui Bonifaciu, cu intronarea<br />
papei Clement, care-si stramuta re§e<strong>din</strong>o. la Avignon. Regele Filipcel-Frumos<br />
a desfiinIat atuncior<strong>din</strong>ul Ternplierilor, pe care 1-a pradat<br />
de toate bunurile lui uria§e, depozitate, dupa cum am vazut, in Templu.<br />
In Anglia, lupta a fost mai lunga. Ea a fost dusa de Wyclif, ((care<br />
afirma sus si tare ca nimeni nu poate fi excomunicat de papa. El<br />
nega ci biserica ar aveh dreptul sa stabileasca sau sa apere privilegii<br />
temporale Cu masuri spirituale. El afirma Ca regele §i seniorii<br />
laici pot confisch bunurile bisericii, dach nu se plateau darile<br />
pentru ele, si declara cä clericii trebue sa fie supu§i tribunalelor<br />
civile. Aceasta sfidare indrazneap, i-a adus sprijinul poporului si<br />
al coroanei (Green — Op. cit., I, p. 272)*.<br />
La mijloc nu era numai o chestie pecuniara, ci si problema suprematiei<br />
monarhice. Lupta s'a ispravit cu triumful<br />
Acesta a lost al doilea efect al renasterii monetare. Dar efectele<br />
acestei renasteri nu se opresc aici.<br />
In adevar, prima urmare a immul/irii numerarului, a fost o vadita<br />
crestere a populaiiei. Green arata ca in mijlocul veacului XIV,<br />
in momentul izbucnirii marei epidemii de ciuma (1348), popul4a<br />
se immul/ise in Anglia. Pe continent, fenomenul s'a repetat, in toate<br />
atinse de valul aurului, venit deocamdata <strong>din</strong> Orient.<br />
D'Avenel, desi recunoaste ca e foarte greu sá se pronunce cineva<br />
in cuno§tinp de cauza asupra popula/iei medievale, afirma totu§
146<br />
ECONOMIA SALARIATULUI,<br />
ca #intre sfarsitul domniei lui Ludovic-cel-Sfant i inceputul rasboiului<br />
de o suta de ani (1270-1350) au fost optzeci de ani de<br />
prosperitate ce nu se pot nega. Sunt mu i de dovezi de repeziciunea<br />
cu care se reproducea servul, devenit liber i censitar. Fiecare stie<br />
ca optzeci de ani sunt indestulatori pentru a dubla cifra unei p0pula0uni<br />
; avem dovada in secolul nostru, i descoperirile moderne<br />
neinovand nimic in aceasta privinta, procedeurile ramanand<br />
aceleasi, nimic nu impiedeca, ca ceeace s'a putut produce la<br />
1800, sa se fi produs la 1270 (Op. cit., I, p. 180)*.<br />
Or, surplusul acesta, Inca redus de popula0e, cerea un surplus<br />
de productie. Schimbarea conditiunilor de munca se impunea si se<br />
cerea mai cu seama pamantul necesar pentru cultura, care acum<br />
trebuia sa se extind'a,. Or, o mare parte <strong>din</strong> pamanturile Europei,<br />
erau in stapanirea bisericilor si a manastirilor, can le capatasera<br />
In dar, dela piosi, in vremea cand predomina economia naturala 1).<br />
Pamanturile acestea, pe maim clerului, erau prost cultivate si produceau<br />
foarte pu%in. Cat timp populatia a fost rara, biserica a putut<br />
stapani in tihna imensele ei moii, ele ne fiind Inca necesare socie-<br />
imediat insa ce ele au devenit necesare pentru hrana populartiei,<br />
a inceput pretutindeni presiunea in sensul ca moii1e sa fie<br />
sustrase bisericii. Taranii s'au rasculat in Anglia, in Franta si in<br />
Germania, jar rezultatul acestor rascoale a fost prima secularizare<br />
in Europa: sub Filip-cel-Frumos in Franta, sub Henric VIII in<br />
Anglia si in vremea lui Luther in Germania. Si e caracteristic faptul<br />
cá atat in Aglia cat si in Germania, rascoala taranilor a fost in legatura<br />
cu luptele religioase. In Anglia, rascoala yomen-ilor e atribuita<br />
lui Wyclif, jar in Germania revolta taranilor, lui Luther. Blanqui<br />
a inteles de minune spiritul primelor confiscari, caci el scrie:<br />
EC ONOMIA SALARIATULUI 147<br />
Vom vedea mai jos ca la a doua repriza a navalirii metalelor pre-<br />
Iioase, <strong>din</strong> America si apoi <strong>din</strong> Indii, populacia creste intr'o masura<br />
si mai mare, eecace determina o alta confiscare, de data aceasta nu<br />
numai a bunurilor bisericesti, dar si a celor nobilitare, ceeace aduce<br />
dupa sine abrogarea, in intregime, a sistemului feudal. Deocamdata,<br />
tusk sa ne marginim la efectele numerarului introdus in intaiul<br />
ciclu, <strong>din</strong> Asia in Europa, prin mijlocirea republicilor italiene.<br />
In adevar, immu4irea numerarului, a adus i o scumpire enorma<br />
a vie-cii; puterea de eumparare a banului a scazut in proportia im-<br />
lui. Thorold Rogers, care a urmarit in deaproape varia-<br />
-ciunele preIurilor in aceasta perioada, arata câ in veacul XIV,<br />
via %a s'a scumpit cam de trei on (Histoire, p. 209). Dar ca sä ne dam<br />
si mai bine seama de influenta nvlirii metalelor prepoase in<br />
Europa, vom reproduce <strong>din</strong> Avenel, urmatorul pasagiu care-si rascumpara<br />
lungimea prin aceea cà rezuma istoricul intregei chestiuni:<br />
dpentru a ma line la cele vase secole, can fac obiectul acestei lucrari,<br />
puterea banului n'a urmat constant drumul scoborlsului,<br />
pe care i-o atribue Leber si dupa el cei mai multi economisti. Ea<br />
scade treptat dealungul secolului XIII, si in deosebi in cursul celui<br />
de al XIV-lea. Viala era scumpa in Franta sub Carol V, si contimporanii<br />
erau ingrijaci de aceasta. Un memoriu <strong>din</strong> 1367 se ocupa<br />
de micsorarea valorii banului si de urcarea precului marfurilor..<br />
Aceasta urcare se opreste brusc inainte de secolul XV si scoborirea<br />
prepirilor incepe catre 1390, mai mult sau mai pukin repede, dupa<br />
provincii i dupa natura marfurilor, pentru a merge mereu accentuandu-se<br />
pana catre 1460. Ea atinge maximul ei sub Ludovie XI,<br />
dela 1450-1480.<br />
Aceasta a fost epoca celei mai mari puteri comerciale a metalelor<br />
pre -cioase. Cu un franc se obIinea, la 1470, de doua on mai<br />
multe marfuri deck si-ar fi putut cineva procure cu o suta de ani<br />
fnainte cu aceas moneta. Puterea banului crescuse, sau cu alte<br />
cuvinte, intre anii 1375 si 1400, viaia se scoborise, dela o treime,<br />
la sfert, <strong>din</strong> ce costa azi. lntre 1401 si 1450 ea devenise de patru<br />
on mai ieftina ca azi, si intre 1451-1500 de vase on. Niciodata,<br />
dela 1200, aurul i argintul n'au fost atat de cautate, niciodata<br />
marfurile n'au fost mai ieftine. Erai atunci aproape tot atat de bogat<br />
cu 50 bani ca azi cu 3 lei. Lucratorul cu ziva era chiar mai bogat,<br />
deoarece, intre anii 1375 si 1475, salariul lui zilnic nu se scoborise,
1.48 ECONOMIA SALARIATIILUI<br />
decat dela 90 la 60 bath, in timp ce hectolitrul de grail cazuse dela<br />
9 lei, la 3 si 25. Starea aceasta de lucruri a durat puin. Urcarea<br />
preturilor a inceput odata cu domnia lui Ludovic XII (1498-1515).<br />
Apoi, pornind dela 1525, lumea s'a resimIit de descoperirea Americii.<br />
oSpania i posesiile ei au fost cele <strong>din</strong>tai atinse: funqionarii Tarilor-de-<br />
Jos primese, cu incepere dela 1527, suplimente de leafa<br />
o<strong>din</strong> pricina scumpetei alimentelor care este acuno. Locuitorii <strong>din</strong><br />
Franche-Comte se plang, la 1546, de aceasta scumpete, ocare domneste<br />
pretutindeni i in deosebi in comitatul de Burgundia*.<br />
Cetind scrisorile lui Pizzare i cele ale tovarasilor lui <strong>din</strong> Peru (1533),<br />
vezi ca Europa traia un vis <strong>din</strong>tr'o mie i una de nomi; acesti exploratori<br />
de <strong>din</strong>colo de Oceanul Atlantic, zic cá oli se ofera atata<br />
aur, a se imbata de el*, innebunesc. Aceasta a fost marea revolu -cie<br />
economica a timpurilor moclerne, precum dispariiia servagiului<br />
fusese cu trei veacuri inainte, cea a timpurilor feudale, cum aplicarea<br />
vaporului si a electricitaIii sunt revoluIia epocei contimporane.<br />
oPuterea banului, care se scoborise Cu o treime dela 1530 la 1560,<br />
mai scoboara Cu jumatate sau aproape Cu jumatate, 'Ana la inceputul<br />
secolului XVII. Ac easta urcare a marfurilor, care se intreisera<br />
in mai Win de 70 ani, forma, entre sfarsitul veacului XVII,<br />
obiectul celei mai vii preocupari a celora, pe can numim azi economisti.<br />
Fiecare dadea atl o explicalie, mai mult sau mai puIin<br />
plauzibila. Bo<strong>din</strong> e singuru care a atribuit criza, belsugului nemai<br />
pomenit al metalelor prelioase (Op. cit., I, pp. 14-17)*.<br />
Urrnarind cu bagare de searna expunerea lui d'Avenel, vedern<br />
a in secolii XIII si XIV, adica atunci and numerarul venea <strong>din</strong><br />
Orient, prin intermediul VeneVei si al FlorenIei, pre -Nrile se urca ;<br />
pe and in veacul XV, and drumul Indiilor e <strong>din</strong> nou inchis, pre-<br />
-wile se scoboara, pentru a se urea apoi, in veacul XVI si urmatoarele,<br />
in chip vertiginos. D'Avenel atribue scumpirea banului,<br />
In secolul XV, imprejurarii cã metalele prelioase incepusera sa fie<br />
intrebuinote in juvaericale si vase. Mai plauzibila e insa explicaVa<br />
cealalta, a inchiderii drumului catre Orient.<br />
Dealtfel i erezia, merge mana in mana cu ieftenirea banului;<br />
dimpotriva, veacul XV, al numerarului rar i scump, e i secolul<br />
Care a fost efectul acestei enorme i subite scumpiri a<br />
traiului?
ECONOMIA SALARIATULUI 149<br />
Taranii, can munceau ca servi, prestau munca Ion scumpita, tot<br />
gratuit ; in schimb obiectele de can aveau nevoie, trebuiau sa le<br />
cumpere pe preturi indoite—ceeace le-a facut viata cu neputinta.<br />
Parte <strong>din</strong> acesti desmosteniti von lua drumurile umede ale oceanelor<br />
i von funda imperiile coloniale ; a1ii iau drumul cersitului si al<br />
vagabondagiului. Masuri represive, salbatice se deslaiquesc asupra<br />
capetelor acestor nenorociti. Numai sub Enric VII, au lost spanzura0,<br />
in Anglia, 70.000 cersetori si vagabonzi, fara ca raul sa se<br />
curme. 4Printr'un statut nedrept <strong>din</strong> intaiul an al domniei lui<br />
Eduard, regei4ii incearca sá reprime pauperismul si vagabondagiul,<br />
— scrie Rogers, in Histoire du travail — osan<strong>din</strong>d pe nenorocitii<br />
lipsiti de pamant si de mijloace de trail, la o adevarata robie, insemnandu-i<br />
cu fierul rosu i punandu-i in lanturi*.<br />
In Anglia lucrurile s'au complicat, caci odata cu ivirea numerarului,<br />
seniorii convenisera sä transforme munea iobagilor intr'o redevenra<br />
in bani. Mai tarziu, Ins, cand banul se iefteneste i cand<br />
stapanii vad ca trebuie sä plateasca enorm o munca care li s'a rascumparat<br />
lor pe nimic, ei incercara sá schimbe o situatie castigata de<br />
tarani i cauta sä-i oblige <strong>din</strong> nou la prestarea in natura a muncii,<br />
in locul redevewi fixe in bani. Atunei a izbucnit revolta taranilor<br />
sub Wat Tyler (1381).<br />
Pe continent, si in deosebi in Franta, lucrurile au evoluat in acela§<br />
sens, dar cu o mare abatere.<br />
In adevar, cand eeonomia monetarA invie, nobilii, dupa modelul<br />
regilor, cer taranilor de pe domeniile lor, in loc de dijma in<br />
natura, un cens proportional in bani, in Anglia redeventa<br />
aceasta era fixa.<br />
De aici deosebirile enorme in mersul evenimentelor si in desvolt<br />
area economic& a celor doua tari. In Franta censol dä nastere #drepturilor<br />
feudale)), de can ne vcm ocupa mai jos. Principalul pentru<br />
noi era sá aratiim acum ea odatA cu renasterea economiei monetare,<br />
servagiul dispare itaranul, desi Inca nu complet liber, in be sä piatease&<br />
pe senior in natura, 11 plateste in bani cucereste parte <strong>din</strong><br />
pe can cu patru veacuri mai tarziu ii le va consacra pe<br />
deplin revolutia franeeza. Neaparat, drepturile acestea, taranimea<br />
francez5, ca eea de pretutindeni, nu le-a putut smulge cleat tot<br />
cu ajutorul unei revolutiuni, jacquerie, care a lost in legatura Cu revoIuia<br />
comunelor*, izbucnita <strong>din</strong> aceiasi pricina.
150<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
In Germania, revolutia taranilor, pe vremea lui Luter, are exact<br />
acelas tel.<br />
Dupa cum se vede dar, reinvierea econorniei monetare a avut darul<br />
sa revolutioneze intreaga Europa si sä surpe i edificiul laic feodal<br />
ca i cel bisericesc, ambele bizuite pe economia naturala.<br />
§ 3. — Renalterea dreptului roman<br />
Secolii XII—XIV insemneaza, prin urmare, revolucionarea intregului<br />
asezarnant european, atat in tesatura lui economica, cat si in<br />
tesatura lui vazuta, in cea politica.<br />
Tesutul economic odata schimbat, in chip necesar trebuia sa se<br />
modifice i sistemul juridic, care-1 sanqiona. Aceasta, bine ii4eles,<br />
In cazul daca e adevarata teoria sustinuta aici, ca sistemul juridic<br />
nu e deck un reflex al organizatiei economice.<br />
verificam acum aceasta sustinere: am vazut ca primele cantitati<br />
de aur, au fost aduse <strong>din</strong> Orient de catre republicele italiene.<br />
Prin urmare acolo a reinviat mai intai economia monetara si tot acolo<br />
trebuia sa 'lased sistenaul juridic adecvat ei.<br />
In adevar, in mijlocul secolului XII, adica in epoca de cea mai<br />
inalta inflorire a Veneciei si a Florentei, renaste deodata in Italia,<br />
si färà nici o Iegatura cu trecutuI, dreptul roman, faurit in intregime<br />
pe baza economiei monetare antice. Savigny, care s'a ocupat cel<br />
<strong>din</strong>taiu de chestia renasterii dreptului roman si pe care toti istoricii<br />
posteriori n'au facut decat sa-1 confirme, se exprima astfel cu privire la<br />
acest eveniment :< In secolul XII, dreptul roman straluceste deodata cu<br />
o noua splendoare. In Bolonia se ridica o scoaIa infloritoare, a carei<br />
reputacie se intinde repede <strong>din</strong>colo de Alp.; profesorii ei Ii nemuresc<br />
numile, prin opere, car i chiar in zilele noastre, nu si-au pierdut valoarea.<br />
0 multime de discipoli, veniti <strong>din</strong> toate arile Europei, due<br />
apoi in patria lor stiinta reintinerita, o fac sa treaca injurisprudenta,<br />
o propaga prin scrierile lor, i curand o profeseaza de pe catedrele<br />
infiintate dupa modelul celora <strong>din</strong> Bolonia» i).<br />
Glosatorii n'au avut percursori, nimeni inaintea lor nu s'a ocupat<br />
tie dreptul roman, decat doar calugarii, can recitau textele pentru<br />
1) Savigny. — Histoire du droit rontain au Moyen-Age, trad. de Guenoux,<br />
4 vol., Paris, 1830, Hingray, III, p. 65.
ECONOMIA SALARIATULUI 151<br />
exercitii de retorica. De unde dar aceasta resuscitare atat de subita ?<br />
Savigny, care, am vazut ce pareri profeseaza despre originea dreptului,<br />
nu s'a putut totusi abtine sä nu atribue aceasta rena§tere, imprejurarilor<br />
economice prea vadite, can au actionat asupra Italiei.<br />
Tata in adevar, cum continua Savigny: #Acest mare eveniment nu se<br />
datoreaza vreunei determinatiuni a guvernului, ci e rezultatul cursului<br />
firesc al lucrurilor. In adevar, orasele lombarde, in mijlocul carora<br />
s'a ridicat noua scoala, parvenisera la un malt grad de bogatie, de<br />
populatie si de putere. Viata cea noua, care anima negotul si afacerile<br />
lor, cereau un drept civil foarte desvoltat. Dreptul diverselor<br />
triburi germanice nu raspundea la aceasta trebuinta si slabele notiuni<br />
de drept roman, cu care se mul -tumisera pana atunci, nu mai erau<br />
indestulatoare. Dar izvoarele, atat de imbelsugate ale dreptului<br />
roman, erau ad, nu trebuiau cleat studiate; ele satisfaceau <strong>din</strong> plin<br />
toate nevoile timpului ; stiinta n'avea cleat sa le ia in posesim<br />
Neaparat, explicatia vecinatatii, data de Savigny, n'are nevoie<br />
sa fie combatuta, de vreme ce insusi el recunoaste ca bogatia oraselor<br />
lombarde i complexitatea vietei lor comerciale, cereau un drept mai<br />
desavarsit si mai cu seama cand singur spune ea la scoala <strong>din</strong> Bolonia<br />
veneau elevi <strong>din</strong> cele mai departate col -turi ale Europei. Stobbe arata<br />
ca Universitatea <strong>din</strong> Bolonia era cercetata de studenti apartinand<br />
la 35 natiuni, jar cea <strong>din</strong> Padua de elevi a 22 natiuni 1 ).<br />
lath dar, cä nu aproprierea mai mare a dreptului roman de Italia,<br />
a determinat resuscitarea lui mai In -Mi acolo, ci <strong>din</strong> pricina cà in peninsula<br />
italica a reinviat mai intai economia monetara. i ca dovada<br />
ea, in adevar, a§a este, e insu§ faptul cà imecliat ce . valul de aur se<br />
retrage <strong>din</strong> Italia, prin inchiderea drumurilor spre mdii i prinstramutarea<br />
centrului comercial la nord, studiul dreptului roman decade aici.<br />
In aceasta privinta, marturia lui Savigny e tot atat de elocventa<br />
si de convingatoare: ((In mijlocul secolului XIII, viata care animase<br />
scoala glosatorilor, se retrage §i, lucrari sterile de-o rutina neputincioasa<br />
succedara atunci operilor intelepte §i fecunde <strong>din</strong> veacul al<br />
doisprezecelea (Id., IV, p. 198)*.<br />
Dar nu e nurnai ant. Din insu§ felul de propagare al dreptului<br />
roman in celelalte tari ale Europei, se poate vedea ca renasterea lui<br />
1) 0. Stobbe. — Geschichte der deutschen Rechtsquellen, 2 vol., Leipzig, 1860<br />
1864, Duncker, I, pp. 625-626.
152<br />
ECONOMIA SALARIATULU I<br />
a fost determinata exclusiv de renasterea monetara. Dar pentru a cla<br />
o dovada si mai stralucita de adevaratele nevoi, can au cerut, nu<br />
redesteptarea, dar introducerea dreptului roman, vom cita pilda<br />
Germaniei, care nici nu cunostea legile romane i nici in aproprierea<br />
lor nu se afIa. Iatà ce scrie Stobbe, despre 4receptiao dreptului roman:<br />
In Evul mediu mai inaintat s'a desfasurat, in Germania, minunatul<br />
si unicul proces al receptiei dreptului roman. Un popor, ale carui<br />
bogate principii i izvoare de drept le admiram Inca i azi, renuata<br />
la o buna parte <strong>din</strong> acest bogat patrimoniu, in favoarea unui drept<br />
strain, care nu exist a nicaeri in forma vie si practica, si care nu putea<br />
fi recunoscut deck numai <strong>din</strong>tr'un cod, confeccionat cu mu i de ani<br />
inainte, inteun Stat cu asezare absolut deosebita# (Op. cit., I, p. 611).<br />
Ba ceva mai mult, dupa aratarile lui Achil Loria (Les Bases, p.<br />
91), dreptul roman a fost acceptat in Germania, desi Statele germanice<br />
aveau o antipatie veche impotriva sistemului juridic latin:<br />
4tReinvierea dreptului roman, in Italia — scrie Loria — a fost deci<br />
consecinta fireasca a nouei forme economice, care reinvie raporturile<br />
de redistribu%ie, analoage acelora ale societatii Cu robi; i iradiatiunea<br />
succesiva a dreptului roman, <strong>din</strong> tam noastra in Germania, n'a fost<br />
cleat corolarul fatal al revolutiei economice, care propaga aceste<br />
raporturi in Europa septentrionala. Nu fara opunere inclarjita, a<br />
reusit acest drept sa se introduca in Germania, i , sigur, el a contribuit<br />
cu mult sa amareasca raporturile economice al caror produs era ; —<br />
avem dovezi despre aceasta, in ura aprinsa a taranului german contra<br />
noului drept, ura implacabila i feroce, care amintea, in stralucitoarea<br />
civilizatie a Renasterei, turbarea cu care razboinicul german strapungea,<br />
dupa infrangerea lui Varus, gatul jurisconsultului roman,<br />
strigandu-i: #Acurn viper, mai fluera daca poti)).<br />
Iata dar ca si in Germania, intocmai Ca in Italia, dreptul roman<br />
se substitue aproape subit dreptului national. Pricina acestei substitutiuni,<br />
sau #receptii*, cum numesc jurisconsultii germani acceptarea<br />
dreptului roman in arile germanice, e absolut aceiasi, care a determinat<br />
i in Italia resuscitarea lui Corpus juris cipilis, i Stobbe, dupa<br />
ce incearca o sum a de explicatiuni laturalnice, se vede nevoit, in cele<br />
<strong>din</strong> urma, sa recunoasca legatura &litre acceptarea dreptului si renasterea<br />
economica a Germaniei: #Dar toate aceste motive si pricini<br />
externe — scrie Stobbe (Op. cit., I, p. 636) — n'ar fi putut contribui<br />
cu mult sau chiar de loc, la acceptarea dreptului strain, daca acesta
ECONOMIA SALARIATULUI 153<br />
n'ar fi raspuns unei nevoi, adanc sim%ith. Daca poporul n deobste<br />
si in deosebi comunitaIile, ar fi fost muliumite cu dreptul existent,<br />
reforma nu s'ar fi putut face*. 1 cu o pagina mai jos, Stobbe arata<br />
pricina nemullumirilor: In special, s'a sinrcit nevoia unui drept<br />
nou la orase. Principiile simple de 'Ana acum, can se potriveau cu<br />
un popor de agricultori, nu mai erau indestulatoare pentru orasele,<br />
in cari comeri,u1 i mestesugurile inflorisera. Nego -cul si viala contractuala,<br />
cereau principii de drept noui, mai subtile, i dreptul de pttna<br />
atunci a trebuit sa fie inlocuit i primenit in masura schimbarii re-<br />
latiilor<br />
viep*. Ian dar C i in Germania, cu totul straina lumei<br />
latine, dreptul roman navaleste Cu aceeas impetuozitate ca in<br />
Italia, imediat ce conditiunile economice se schimba, sub influema<br />
numerarului. Neaparat, in Germania banul a patruns mult mai tarziu<br />
mult mai greu ca in Italia, deaceea si dreptul roman stralucesteaici<br />
mult mai tarziu, «abia in a doua jumatate a veacului XV importama<br />
dreptului roman creste, in Germania*— scrie Stobbe. Abia acum<br />
incep sa se fundeze pe pamantul german universitaTi, al caror scop<br />
special, era instituirea de catedre de jurisprudenra latina. Prima<br />
Universitate, in Germania, a fost fondata la Praga (1348), dupa care<br />
au urmat UniversitaIile <strong>din</strong> Viena (1365), Heidelberg (1386), Rostock<br />
(1419), Greifswald (1456), Tiibingen (1477), Wittenberg (1502),<br />
Frankfurt, jar celelalte dupa 1506 1).<br />
Primirea oficiala a dreptului roman in Germania nu s'a facut cleat<br />
la sfarsitul veacului XV, cand «dieta dela Worms (1495) il consacra<br />
pe cale legislativa, obligand pe judecatori sa judece dupa prescrip-<br />
lui* (Schulte, — Loco cit.).<br />
In FranIa si in Anglia, can s'au imparta'§it mai de timpuriu <strong>din</strong><br />
numerarul adus <strong>din</strong> Orient si apoi <strong>din</strong> America, dreptul roman patrunde<br />
foarte curand.<br />
In Anglia, prima scoala de drept roman, e infiinota la Oxford,<br />
de catre Vaccarius, adus acolo de Theobald, archiepiscop de Cantorbery<br />
si Cu toata ordonanca potrivnica a regelui tefan de Blois,<br />
la-tirea dreptului roman n'a putut fi impiedecata in Anglia 2). Curand<br />
Vaccarius face elevi ; printre cei mai ilustri sunt: Johanes Sarisbe-<br />
1) Fr. de Schulte. — Histoire du droit et des institutions de l'Allemagne, Tract.<br />
de Marcel Fournier, Paris, 1882, Durand, p. 147.<br />
2) Vezi §i Ashley. — Op. cit., I, p. 163.
454<br />
ECONOMIA SALARIATULUi<br />
riensis, episcop de Chartres, si elevul acestuia Petrus Blencensis.<br />
Catre mijlocul veacului XII, dreptul roman se introduce deasemenea<br />
si in Irlanda, in dauna dreptului nacional (Savigny— Histoire, IV,<br />
pp. 91, 92, 94 si 95).<br />
In Franca, glosatorii au avut curand elevi, ha unii <strong>din</strong> 6, ca Rogenius,<br />
elevul lui Bulgarus, unul <strong>din</strong> cei patru doctori, i Albertinus<br />
s au dus sa profeseze dreptul roman la Universitatea <strong>din</strong> Montpellier<br />
(Id., IV, p. 56). Mai tarziu, in secolul XIV, gasim in Franca romanisti<br />
nacionali, printre can cei mai celebri stint Petrus Bellapertica<br />
Johannes Faber.<br />
Curand se infiinceaza UniversitaCi in mai toate carile <strong>din</strong> Europa,<br />
la can sunt chemaci sa profeseze cei mai ilustri jurisconsulci ai scoalelor<br />
italiene, pana la formarea corpurilor profesorale nacionale.<br />
Cum insa renasterea monetara n a avut loc cu o egala intensitate,<br />
deoarece comer cul a fost stirbit prin inchiderea drumurilor catre<br />
Indii, toate efectele renasterii economiei monetare s'au resimcit de<br />
aceasta stirbire: mersul schismei s'a intunecat ; lupta regalitacii<br />
contra bisericii a avut pauze lungi — jar renasterea dreptului roman,<br />
care a secundat in chip intim intreaga aceasta evolu0e, a avut si ea<br />
eclipsele ei. Am vazut ca la un moment dat scoala glosatorilor decade<br />
in Italia ; acelas fenomen se repeta si in celelalte cari ale Europei.<br />
Asa, de pilda, in Franca studiul dreptului roman sufera o lunga<br />
eclipsa, pana ce descoperire,a Americilor arunca <strong>din</strong> nou asupra Europei<br />
valuri de aur. Atunci dreptul roman ca intreaga arta antica,<br />
renasc intr'o splendoare unica. 0 pleiada ' de jurisconsulci iIutri dau<br />
o stralucire noud juridice. In Franca, care va da deacum<br />
impuls intregei Europe, citam pe Cujas, Doneau i Godefroy, precum<br />
pe urmasii lor Domat i Pothier, parincii Codului Napoleon. Cum<br />
insa vom avea de revenit pe larg asupra acestor influence ale dreptului<br />
civil roman, ne mulcumim deocamdata numai cu citarea numilor<br />
acestor jurisconsulti.<br />
Ar fi o greseala de neiertat sá se creada ca dreptul roman a renascut<br />
numai ca drept privat, adica pentru a regula nouile raporturi<br />
<strong>din</strong>tre indivizi, create prin reintroducerea monetei. Dreptul roman<br />
a renascut si sub forma lui de drept public si a exercitat o inraurire<br />
covarsitoare i asupra societacii politice.<br />
In adevar, am vazut ca ()data cu renasterea monetard, societatea<br />
medievala devine centralista, jar regalitatea tinde spre absolutism.
ECONOMIA SALARIATULUI 155<br />
Regii, in alianta cu biserica, au redus mai ntai pe feudali i apoi si:au<br />
tntors armele impotriva vechei lor aliate.<br />
Statul capitalist cerea un drept public adecvat. Or, dreptul roman,<br />
era eel mai minunat instrument pentru aceasta. 8i, in adevar, monarchii<br />
Europei si-au bizuit prima lor pretentie de absolutism, pe<br />
legile romane.<br />
Influenta aceasta speciala a dreptului public roman, s'a resimtit<br />
mai intaiu in Germania, pentru c suveranii germani fiind, in acelas<br />
timp i regi ai Italiei, au venit mai curand in contact cu dreptul roman,<br />
renascut acolo ; apoi imparatii germani se socoteau continuatorii<br />
imperiului roman si deci si in drept sä uzeze de dreptul imperial:<br />
In scrierea lui Petrus Crassus, pentru Henric IV, contra acuzarilor<br />
lui Grigore VII, <strong>din</strong> anul 1080, nu se gasesc numai citate <strong>din</strong> Biblie<br />
si <strong>din</strong> scriitorii bisericesti, ci si foarte multe <strong>din</strong> dreptul roman, in<br />
deosebi <strong>din</strong> Cod, <strong>din</strong> Institutiuni ca si <strong>din</strong> Digesto (Stobbe— Op.<br />
cit., I. p. 614). Dar intrebuintarea dreptului roman intru apararea<br />
monarchiei absolute incepe abia mai tarziu, in secolii XIV si XV.<br />
Esmein se exprima, nu se poate mai limpede, Iii aceasta privinta:<br />
(Dar dreptul roman a avut o actiune politica directa si imediata.<br />
Legistii n'au considerat legiIe romane ca o stiinta i ca un drept al<br />
trecutului ; ei s'au aplicat cu o ravna profunda sa le redea viata, sa<br />
le faca sa treaca in practica, fie in ce priveste dreptul privat, fie pentru<br />
dreptul public. Unii, de pilda capii scoalelor, le aplicau asa cum se<br />
gaseau ; altii, romanistii primei jumatati ai veacului XIV, ca de pilda<br />
Bartole iscoala lui, le adaptau mediului, le infusau ca un sange nou,<br />
in trupul vechilor asezaminte. In compilatia lui Justinian, ei gasira<br />
imaginea unei monarchii absolute si administrative, de unde libertatea<br />
era gonita, dar de unde de asemenea erau gonite violentele<br />
grosolaniile societatii feudale ; unde domnea or<strong>din</strong>ea i dreptatea,<br />
si unde notiunea de Stat era pe deplin desvoltata cu toate<br />
consecintele ei. Se gasea in ele deplina suveranitate a persoanei<br />
imparatului, care facea singur legile, poruncind prin<br />
ele tuturor, ridicand singur impozitele, si be ridica dela top<br />
supusii imperiului, exercitand singur dreptul de a judeca, el<br />
In persoana sau prin magistratii sai, dominand, in fine, pana<br />
biserica, cu toate marile privilegii pe can ea le obtinuse. Legitn<br />
s'au suit sa faca ca acest ideal sa treaca in<br />
viata si sá reconstitue puterea imparatului roman, in profitul
156<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
regeluil))). Acelas lucru se petrece i in Germania: 4Din clipa in care<br />
Carol Magnul a conceput ideia de a ridiea imperiul roman, imparatii<br />
can pretindeau prerogativele imparatilor romani, acceptara codul<br />
Justinian ca al lor i legile lui Justinian ca niste legi pe can insusi<br />
ei le-ar fi faurit. In fine, in veacul XII, dreptul roman, care n'a disparut<br />
niciodata cu totul in Italia, ia acolo un mare avant cu Irnerius.<br />
Noua situatie, facuta imparatului in Italia, s'a resfrant<br />
fireste si asupra Germaniei. Aceste idei impinsera <strong>din</strong> ce in<br />
ce mai mult la conceptia unui drept imperial, in care figurau Corpus<br />
juris i legile imperiale propriu zise, can concineau numeroase citate<br />
<strong>din</strong> legile roman& (Schulte— Op. cit., p. 146). Astf el se explica<br />
de ce regii i imparatii medievali incurajau pe juristi. Frederic<br />
I se inconjurase de cei patru doctori ai scoalei <strong>din</strong> Bolonia:<br />
Bulgarus, Martinus, Iacobus si Hugo numeste consilieri ai sal<br />
(Stobbe, I, p. 616).<br />
Jar suveranii ceilaiçi ridica pe romanisti la ranguri nobilitare si le<br />
incre<strong>din</strong>teaza cele mai inalte demnitaIi in Stat. Ei devenisera instrumentele<br />
cele mai potrivite pentru faurirea monarchiei absolute, si<br />
au servit regilor, nu numai in lupta lor contra bisericii, ci si in aceea<br />
contra oraselor. Asa, de pilda, tn dicta adunata la Roncaglia, s'a<br />
formulat principiul cà toate drepturile regaliene apartin imparatului,<br />
afara de cele concinute in actele de renuntare, pe<br />
can orasele le-ar putea produce in favoarea lor (Savigny —<br />
Hist., IV, p. 41). Hotararea aceasta s'a luat, sub Frederic I,<br />
cu autoritatea celor quator doctores dela Bolonia, hotarare<br />
pentru care ei au fost foarte mult criticati. In conflictele lor<br />
cu reprezentanIii bisericii, suveranii se serveau totdeauna de<br />
romanisti. Asa, de pilda, la 1283, doctorii <strong>din</strong> Padua sunt<br />
numiti arbitrii intre ducele de Bavaria si archiepiscopul de<br />
Salzburg.<br />
Pretutindeni, unde era de aparat un drept laic impotriva bisericii,<br />
apar doctorii pentru a lua partea suveranilor, cu ajutorul dreptului<br />
roman. Ten<strong>din</strong>ia vremii era de a infatisa dreptul roman in pariile<br />
lui de jus gentium, ca drept public al tuturor popoarelor, fapt ' impotriva<br />
canna Grotius se vede nevoit sa protesteze: «Nu voi admite<br />
1) A. Esmein. — Histoire du droit francais, Ed. III Paris 1895, Larose, pp.<br />
348-349.
ECONOMIA SALARIATULUI 157<br />
de loc — scrie el 1) — ceeace e parerea unora, ca contractele <strong>din</strong>tre<br />
regi si popoare trebuesc interpretate, pe cat Cu putinca dupa dreptul<br />
roman, in afara doar de cazurile in can e absolut sigur Ca<br />
anume popoare au primit acest drept civil si in partile lui can tin<br />
de dreptul gintilor: fapt care nu trebueste prezumat in chip<br />
t emerar>>.<br />
La inceputurile lui, dreptul roman a fost incurajat de biserica ;<br />
cei mai multi <strong>din</strong> romanistii primilor timpuri au fost clerici. Imediat,<br />
insa, ce reprezentantii bisericii si-au dat seama de urmarile reinvierii<br />
dreptului roman, persecutiunile impotriva lui au inceput: ((conservarea<br />
i propagarea dreptului roman au fost in mare parte opera<br />
clerului; dar n veacul XII, s'a produs de-odata o schimbare in idei#<br />
Savigny — Histoire, II, p. 261). Sub cuvant ca studiul dreptului<br />
roman sustrage clerul i pe laici dela teologie, el a inceput sa fie interzis.<br />
Universitatea <strong>din</strong> Bolonia e excomunicata in repetate rAnduri<br />
la: 1232, 1306, 1338, etc. La alte Universitati, cum e de pilda cea<br />
dela Paris, studiul dreptului roman e interzis cu desavarsire, jar la<br />
crearea <strong>Universitatii</strong> <strong>din</strong> Toulouse, nu se admite, de catre papa, infiintarea<br />
catedrei de drept roman. Marcel Fournier s'a ocupat intr'un<br />
studiu special, l'Eglise et le droit roman 2), de aceasta lupta. El arata<br />
ca prima interzicere s'a hotarat la conciliul <strong>din</strong> Reims, 0.nut in anul<br />
1131, in care sunt opriti dela studiul dreptului roman, numai calugarii.<br />
A venit hotarArea conciliului <strong>din</strong> Latran, tinut la 1139, care<br />
rep eta interzicerea precedenta ; a treia interzicere s'a hotarat in conciliul<br />
<strong>din</strong> Tours (1163). Dar actele cele mai celebre pentru interzicerea<br />
dreptului roman de catre biserica, sunt cele doua bule papale: hula<br />
Semper speculam a lui Honoriu III, care dateaza <strong>din</strong> 1219 si hula<br />
Dolentes, <strong>din</strong> 1254, a lui Inocentiu IV. Prin aceste bule se interzice<br />
cu desavArsire studiul dreptului roman la Universitatea <strong>din</strong> Paris<br />
si la alte cateva Universitati <strong>din</strong> Franta.<br />
Dece aceasta lupta impotriva studiului legilor imperiale?<br />
Scriitorii catolici, can tin sa apere biserica impotriva invinuirilor<br />
ca s'a opus la progresul stiintelor, explica ca ea n'a avut nimic ostil<br />
impotriva dreptului roman, dar pentru ca el sustragea pe cicrici dela<br />
studiul teologiei si al dreptului cAltionic, biserica s'a vazut nevoita<br />
1) Grotius. — Le droit de la guerre et de la paix, Trad. de Pradier, 3 vol., Paris,<br />
1867, Guillaumin I, p. 308.<br />
2) In Nouvele revue historique de droll, anul 1890, pp. 80 qi urm.
158 ECONOMIA SALARIATULUI<br />
sa-1 interzica. AparenIele dau, Para indoiala, dreptate acestor sustinatori.<br />
Adevarul insa e cà biserica s'a vazut nevoita sa opreasca studiul<br />
dreptului laic, pentru cà el ti rasturna toata autoritatea temporaid.<br />
Marcel Fournier, aplicat sà creadà explica -cia partizanilor bisericii,<br />
se vede totus nevoit sa recunoascä adevarul adevarat: #Atata<br />
vreme — scrie acest autor — cat biserica, in formaIie, n'a intrat in<br />
luptà cu societaIile civile ale Europei pentru a le domina, dreptul<br />
roman a fost un izvor prelios pentru cler. Ecclesia vivit sub lege romana.<br />
Situaiia s'a schimbat pentru dreptul roman cu decretul lui<br />
GraIian, pentru codificarea dreptului canonic, cu condiOunile politice<br />
noui bisericei in veacul XIII si cu tendir4ele can au urmat)) (p. 85).<br />
Si apoi, in alta parte a aceluias studiu, Fournier adauga :
ECONOMIA EALARIATULUI 15g<br />
Papalitatea i-a combatut progresul cu dreptate, dar Tara destula<br />
vigoare, caci dreptul roman a invino.<br />
In Germania, chestia s'a pus in timpul Reformei. Si Luter se rosteste<br />
in chip solemn, la colocviul <strong>din</strong> Leipzig (1519), impotriva dreptului<br />
roman si cere inlocuirea lui cu dreptul ebraic. Dar si de data<br />
aceasta imprejurarile au fest mai tan i deck oamenii. Reforma s'a<br />
vazut nevoita, in cele <strong>din</strong> urma, sä accepte dreptul roman, in urma<br />
celebrei dispute a jurisconsultilor la Wittenburg.<br />
Acela§ lucru s'a intamplat i cu biserica romana. Cu toata opunerea<br />
dreptal roman se infige tot mai mult.
160<br />
§ 4. — Monarchia absoluta<br />
ECONOMIA SALARIATULU/<br />
Herbert Spencer e de parere c una <strong>din</strong> pricinile de capetenie ale<br />
progresului sta in faptul ca o singura cauza produce totdeauna mai<br />
multe efecte.<br />
Principiul acesta e adevarat si in or<strong>din</strong>ea sociala a lucrurilor. Aici,<br />
Ins, complexiunea e si mai mare, datorita imprejurarii ca nu toate<br />
efectele germinate de o cauza se desfasoara in chip egal i armonic.<br />
Unul <strong>din</strong> efecte gaseste teren mai prielnic, o conjonctura mai prietenoasa<br />
i capata o desvoltare mai exuberanta ; altul, dimpotriva, avand<br />
imprejurari mai dusmanoase, nu se va putea desfasura de loc, sau<br />
foarte pu/in.<br />
Aplicand cercetarilor noastre acest principiu, vom putea explica<br />
multe <strong>din</strong> fenomenele sociale, can au decurs <strong>din</strong> reinvierea economiei<br />
monetare.<br />
Revolu/ia franceza, de pilda, este produsul exclusiv al unei astfel<br />
de desvoltari nearmonice ale diferitelor efecte ale renasterii monetare.<br />
In adevar, in paragrafele ce preced am vazut ca cu reintroducerea<br />
economiei monetare in Europa, feodalismul slabeste, grosul<br />
rurale cade in mizerie, <strong>din</strong> pricina enormei urcari a precurilor,<br />
jar biserica pierde cu desavarsire mice ascendent. Singura, regalitatea<br />
castiga in autoritate; regele, <strong>din</strong> primul intre feodali, devine pretutindeni<br />
un monarch absolut, gra/ie puterii centralizatoare a banului.<br />
In Franca, mai mult decat in once alta parte, hipertrofia re-<br />
s'a facut in dauna restului de asezaminte si de populacie.<br />
La cea mai mare stralucire a curtii franceze, corespunde cea mai cumplita<br />
decadere a popula/iei de jos. Cu cat metalele precioase se inmul/esc,<br />
cu atat prapastia aceasta intre curte i popor se sapa mai<br />
adanc, pana ce revolucia cea mare dela 1789, vine sä niveleze i s6<br />
mature totul.<br />
In Anglia, regalitatea a fost gasita de economia monetara cu totul<br />
In alta faza. Acolo ea concedase poporului drepturi Inca <strong>din</strong> veacul<br />
XIII, adica inainte de calatoria fericita a lui Columb. Efectele inmuiçirii<br />
precioase au fost mai dulci ac del si in Anglia<br />
a fost dus la esafod un rege; apoi nu trebuie uitat ca aici nobilimea<br />
lua parte la conducerea efectiva a treburilor publice i era prin urmare<br />
interesata la bunul lor mers, pe cand in Fran/a, politica constanta<br />
a lui Ludovic XIV, cum arata Saint-Simon, a fost sä
EC,ONOMIA SALARIATULUI 161<br />
departe pe nobili de afacerile Statului, instrainandu-i cu totul de<br />
interesele poporului. Aceasta a fost poate una <strong>din</strong> cauzele ode mai<br />
hotaritoare, pentru care miscarea revolutionara n'a luat in Anglia<br />
proportiile sangeroase pe care ea le-a avut in Franta, i atAt Taine<br />
cat i Tocqueville insista asupra ei. In adevar, Taine vorbind de<br />
nobili, scrie: #Netrebuinciosi in cantoane, ei ar fi putut fi utili la<br />
eentru, si Para a lua parte la guvernamantul local, ar fi putut partieipa<br />
la cel general. Asa face un lord, un baronet, chiar cand nu e judecator<br />
in comitatul stu, sau membru in comitetul parochiei lui.<br />
Deputat, ales in Camera comunelor, membru ereditar in Camera<br />
lorzilor, el tine baerile pungii publice i impiedeca pe rege ca sa-si<br />
tnfigt prea adAnc mainele in ea. Acesta e regimul fn unde seniorii<br />
feodali, in loc sa lase pe rege sä se alieze Cu comunele contra lor,<br />
s'au aliat ei cu comunele contra regelui. Pentru apara mai bine<br />
interesele lor, ei au aparat interesele altora, i dupa ce au fost representantii<br />
egalilor lor, au devenit apoi representantii natiunei. Nimie<br />
asemanator in "Franca. Statele generale cazusera in disuetu<strong>din</strong>e, si<br />
regele ii poate zice cu dreptate cä e unicul reprezentant al riii)*.<br />
Tocqueville face exact aceleasi observatiuni: #Nicairi nobilii nu<br />
administreaza Impreun §i nici individual ; aceasta era ceva particular<br />
Frantei. Pretutindeni aiurea s'a pastrat in parte trasatura<br />
earacteristich a vechei societati feodale: stapanirea pamAntului si<br />
cArmuirea locuitorilor erau Inca amestecate. Anglia era administrata<br />
si guvernata de principalii proprietari ai solului. In partile Germaniei,<br />
chiar unde principii reusiserA s'a se sustraga tutelei nobililor,<br />
ca in Prusia si Austria, le-au pastrat in mare parte administratia<br />
satelor, i mergeau, in unele pàri, pana acolo meat sa controleze pe<br />
senior. Nicairi, nu le-au luat insa locul. La dreptul vorbind, nobilii<br />
francezi nu mai veneau de mult in atingere cu administratia, decat<br />
intr'un singur punct — justitia 2)#.<br />
Iraprejurarea aceasta a contribuit, cum vom vedea mai jos, ca in<br />
Franta miscarea revolutionara sa fie mult mai sAngeroasa i mult<br />
mai profunda. Caracteristic insa e ca a -tat in Anglia cat si in Franta,<br />
revolutia contra monarchiei absolute a inceput <strong>din</strong> pricina luxului<br />
1) H. Taine. — Les origines de la France conlemporaine (L'ancien regime),<br />
4 vol., Ed. 3, Paris, 1882, Hachette, pp. 77-78.<br />
a) Alexis de Tocqueville — L'ancien regime el la Revolution, Paris, 1887,<br />
Levy, pp. 40-41.
162<br />
ECONOMIA SALARIATULIII<br />
si a cheltuelilor exagerate dela curiile regale. Carol I Stuart ca<br />
Ludovic XVI au fost acuzaci ci fac cheltueli prea exagerate, cu singura<br />
deosebire doar ci pe cand in Frania invinuirea venea dela popor,<br />
in Anglia ea pornea deopotrivh si dela popor si dela nobilime. Lupta<br />
intre rege, parlament si popor s'a isprhvit, in Anglia ca i in Frai4a,<br />
cu decapitarea regelui i cu proclaraarea republicii.<br />
In Anglia ea a inceput pe chestia risipirei farh rost a creditelor<br />
votate de Parlament: aen<strong>din</strong>tele religioase ale regelui n'au fost<br />
singurele pricini ale neintelegerilor lui cu dePutaIii naiiunii. Subsidiile<br />
votate de urtimul Parlament— scrie Green (Op. cit., II, p.<br />
40) ---- au fost<br />
Jar atunci cand Buckingham a lost cheraat in judecata Comunelor,<br />
John Eliot l-a putut apostrofa cu o violent Inca neusitath in Camera<br />
englezh— cum observh Green:<br />
sleit nervii i muschii àrii , economiile si tezaurul coroanei ; el<br />
n'are nevoie sh fie anchetat. Aceasta se vede prea lhmurit. Risipa<br />
lui, serbarile lui somptuoase, c1idiriJe lui magnifice, duelurile lui,<br />
excesele lui de toate felurile, nu sunt oare dovezi indestulatoare, ale<br />
acestei delapidari a bunurilor Statului? (II, p. 42))). Raspunsul regelui,<br />
la aceste invinuiri ale Comunelor, a lost dizolvarea lor i impunerea<br />
ttdarurilor gratuito i arbitrare in locul subsidiilor refuzate<br />
de Camera'. Poporul a ref uzat, insh, once dare nevotath de Parlament.<br />
Situa-via devenind gravk regele se vede nevoit, la 1628, sh convoace<br />
<strong>din</strong> nou Camera, care, lush, in loc dea bugetul, i-a trimis «Petilia<br />
drepturilom. Regele, furios, suspendh Parlamentul timp de unsprezece<br />
ani (1629-1640). 4.3n Richelieu ar Ii profitat de prilej pentru<br />
a organiza un guvernamant despotic ; Carol s'a muliumit sh-si umple<br />
tezaurul (Green— Op. cit., II, p. 62))).<br />
Cele petrecute in Anglia s'au repetat aidoma in Frant,a, cu singura<br />
deosebire ci aici lucrurile iau o intorsaturh mult mai gravk In<br />
adevar, imediat duph instituirea monarchiei absolute, incepe un lux<br />
desfranat la curtea regard a Frantei. La cea mai mare splendoare a<br />
corespunde cea mai neagrh mizerie a poporolui, i starea<br />
aceasta nenorocith, pe care Ludovic XVI a plAtit-o cu capulsau , data<br />
Cu secole inainte. Chiar sub Ludovic XIV ruina era aproape com-<br />
pleta. Tocqueville e cat se poate de categoric in aceasth priviap:<br />
ECONOMIA SALARIATELIII 163<br />
Se recunosc primele indice, in anii cei mai gloriosi ai domniei lui ;<br />
Franta era ruinata cu mult inainte de a fi incetat sa invinga. Cine<br />
n'a cetit acea ingrozitoare statistica pe care ne-a lasat-o Vauban?<br />
(Op. cit., p. 249))).<br />
Maresalul Vauban, despre care vorbeste Tocqueville, descrie astfel,<br />
in al sau Pro/et d'une dime royale, Franta de sub Regele soare: ((Din<br />
toate cercetarile, pe can le-am putut face de mai multi ani, de and<br />
mi ocup cu ele, am observat foarte bine in ultimele vremuri ca aproape<br />
a zecea parte <strong>din</strong> popor e redus la cersit, i cerseste cu adevarat ; ci<br />
<strong>din</strong> cele noua pàr%i, cinci nu sunt in stare sa dea obolul lor acestor<br />
cersetori, pentru ca i ele sunt reduse la foarte putin lucru; ea' <strong>din</strong><br />
celelalte patru piri, can mai raman, trei o due foarte greu i stint<br />
coplesite de datorii si de procese; ca partea a zecea, in care inglobez<br />
pe toti oamenii de arme, de roba, eclesiastici i laici, teeth' inalta noble,<br />
nobleta distinsa i oamenii in functiuni militare i civile, bunii<br />
ncgustori, burgbezii Cu renta i mai bine situati, nu se pot numara<br />
o suta de mu i de familii; si nu cred sa mint afirmand ca nu exista zece<br />
mu i man i mici, despre care a se poata spune ca stau bine de tot ;<br />
daca s ar excepta oamenii de afaceri, tovarasii i aderentii lor,<br />
descoperiti sau acoperiti, i pe aceea pe can regele ii sus -tine cu binefacerile<br />
mi , cativa negustori, etc., sunt sigur ca restul ar ramane in<br />
foarte mic numar 1))). La Bruyere, care scria exact un secol inainte<br />
de Marea revolutie, face un tablou aproape sinistru, al taranindi<br />
franceze. Pentru a nu-i stirbi cumva taria prin traducere, dam aceasta<br />
descriere, Wit de des citata, in original:<br />
#L'on volt certains animaux farouches, des ma' les et des females, repandus<br />
par la canzpagne, noirs, livides et tout brule du sole ii, attaches<br />
it la Jerre qu'ils fouillent et remuent avec une opinicitrete invincible. Rs<br />
ont cornme une voix articulee, et, qztand us se levent sur leurs pieds, us<br />
montrent une face humaine; et en effet Us sont des homnzes. us se retirent<br />
la nuit dans des tanieres oft us vivent de pain noir, d'eau et de<br />
racines. us epargnent aux mares hommes la peine semer, de labourer<br />
et de recue(lir pour vivre, et meritent ainsi de ne pas manquer de ce pain<br />
qu'ils ont seme)).<br />
La aceasta stare deplorabila a taranimii corespunde, in Franta,<br />
cladirea celui mai somptuos oras, pe care I-a vazut vreodata pamantul<br />
1) Econornistes-financiers du XV III-e siècle, Paris, 1843, Guillaumin, p. 43.
164 ECONO2dIA SALARIATULUI<br />
dela Roma imperiala pana atunci — Versailles. Si in timp ce raranul<br />
francez murea de foame pe brazda lui, Curtea regala i nobilimea<br />
cheltuiau nebuneste banul adunat, in chip barbar, dela acesti sateni.<br />
tUn stat-major in vacania, timp de un secol si mai bine, in jurul<br />
unui general comandant, care primeste sine salon*— iata cum<br />
caracterizeaz i rezuma TaMe vechiul regim al Fral .lei.<br />
Sumele cheltuite sau aruncate de-a dreptul pe fereastra de rege,<br />
sunt cu adevarat fabuloase:<br />
tPalatul regal a costat 153 milioane, adica aproape 570 milioane<br />
azi*. tLa ducele d'Orleans erau 274 funqiuni, 210 la doamnele palatului,<br />
68 la d-na Elisabeta, 239 la contesa d'Artois, 256 la contesa de<br />
Provence, 496 la regina. Casa civila a Seniorului cuprinde 420 funciar<br />
casa lui militara 179; cea a contelui d'Artois 267, jar casa<br />
lui civila 156. Garda regelui avea 9.050 oameni si costa pe fiecare an<br />
cate 7.681.000 livre. Grajdurile regelui conIineau 1857 cai, 217 trasuri,<br />
can necesitau 1458 oameni, ale caror livrele costau 540 mil lei<br />
pe an. In total, grajdurile regale, au costat, in 1775, suma 4.600.000<br />
livre, jar, in 1787 cifra se urea la 6.200.000. Vanatorile regale costau<br />
1.200.000 lei pe am>. In afara de aceste sume, TaMe citeaza alte cheltueli<br />
de milioane facute anual de curtea regala. Dar toate aceste cheltu-<br />
eli, apar ea absolut ' neinsemnate fa ta de importantele sume pe can<br />
regele le daruia nobilimei sub forma de renta pensiuni: tb-na de<br />
Tallard facut o renta de 115.000 lei anual, <strong>din</strong> locul ei de guvernanta<br />
a copiilor Franpi, pentruca cu fiecare copil, leafa ei crestea<br />
cu 35.000 lei pe an. Ducele de Penthievre ineaseaza, in calitate de<br />
mare-amiral, cate o taxa pe fiecare vas, care intra in porturile Fran%ei,<br />
si a calla venit anual e de 91.484 lei. D-na de Lamballe, intendenta,<br />
inscrisa cu 6.000 lei, primeste in realitate 150.000. Cu un singur foc<br />
de artificii, ducele de Gevres castiga 150.000 livreh. Neaparat, ar Ii<br />
prea Iunga lista tuturor pensiilor i lefurilor platite regimentelor de<br />
sinecuristi dela curte, de aceea renuinam la o insirare inutila i credem<br />
câ e destul sá amintim aici ca murind, Ludovic XIV a lasat o datorie,<br />
In cea mai mare parte flotanta, de peste doua miliarde de franci,<br />
suma uriasa pentru acele vremuri.<br />
Principalul era sa aratam contras -tul intre descriere,a lui La Bruyere<br />
si -traiul dela Curtea regala. Contrastul acesta, credem ea a reiesit,<br />
si el seamana ca don picaturi cu contras-tul <strong>din</strong>tre viaia somptuoasa<br />
ce se ducea la Roma si in Bizan% in elipele caderii imperiului roman,
ECONOMIA SALARIATULUI 165<br />
viata mizera <strong>din</strong> provinciile stoarse de publicani si camatari. Apusurile<br />
seaniana ; sunt toate sangeroase.<br />
De uncle acest contrast? De uncle luxul acela orbitor la curtea re -<br />
gala franceza i dece mizeria aceia Ingrozitoare in tot restul tarii?<br />
Explicatia acestui fenomen n'a dat-o nici Taine, nici Tocqueville<br />
niei Kovalewsky.<br />
Totusi un scriitor al vremii, Boisguillebert, pare a-si Ii dat pe deplin<br />
seama de pricina adevarata a mizeriei In care zacea Franta: #Desi<br />
veniturile MaiestaIii Sale, serie Boisguillebert, in Le detail de la<br />
France— sunt la cel mairidic at punct, in ce priveste suma, totusi sunt<br />
de remarcat doua imprejurari de netagaduit: prima ca, dupa cum<br />
se afirma, mai trebuie mult ca aceasta crestere sä fie proportionata<br />
cu cresterea cantitatii de aur si de argint precum i cu pretul mereu<br />
in urcare al tuturor obiectelor, in Europa si In celelalte cari ale lumii.<br />
A doua imprejurare e ca, la 1582, cand Emma nu aducea regelui<br />
deckt 32 milioane, el era mult mai bogat ca azi, in primul loc cum<br />
domeniul Frantei a cres cut cu o zecime, venitul era pe un picior de<br />
35 milioane, can, in raport cu prqul lucrurilor deatunci, fata de<br />
pretul lor de acum, raspund la 175 milioane de azi. Caci se stie cä<br />
aurul i argintul nu sunt i n'au fost niciodata bogatie prin ele<br />
Ele nu valoreaza cleat in proporpa in care pot procura lucrurile necesare<br />
vieii, carora ele servesc de gaj si de apretuire. Deaceea e indiferent<br />
sa ai mai multa sau mai putina cantitate, numai ca ea sa<br />
poata produce aceleasi efecte. Asa, la 1250, un lucrator, care castiga<br />
au i la Paris 4-5 lei, nu eAstigh atunci deck patru centime, adica a o<br />
suta parte. Cu toate acestea, el traia tot atat de bine, pentruca toate<br />
obiectele erau proportionate dupa acest salar. El 1i intampina nevoile<br />
cu cele patru centime, cum fac azi aceea de aceiasi meserie cucei<br />
cinci lei. Urmeaza de aici ea un om, care avea in acel veac, o renta de<br />
o mie de livre, era mai hogat cleat acela care are azi o suta de mui<br />
(Economistes-financiers, p. 178))).<br />
Acesta-i adevarul adevarat. Numerarul immultindu-se enorm, el<br />
a permis centralizarea monarchica si a Inlesnit luxul desfranat al<br />
regilor ; puterea lui de cumparare scazand In proportia frecventii,<br />
sumele necesare pentru satisfacerea acestui lux cresteau in chip<br />
chaotic. In Anglia, uncle aranul reusise sa-si rascumpere eorvezile<br />
datorate seniorului, pe o alma' fixa, proportiile s'au putut mentine,<br />
ha chiar dimpotriva, ieftenirea banului era tn favoarea sateanului,
166<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
càci pe cand precul recoltei lui crestea fara incetare prin micsorarea<br />
puterii de cumparare a banului, renta platita lordului ramanea tot<br />
atat de scoborita ca in momentul rascumpararii ei.<br />
In Franca, dimpotriva, pe langa ca censul era proporcional i deci<br />
variabil, apoi -Caranul era obligat la numeroase prestaCiuni in natura.<br />
Sateanul datora seniorului un anume numar de zile lucratoare pe<br />
an, can cresteau in chip abuziv i fara currnare. El presta, prin urmare,<br />
stapanului sau o munca <strong>din</strong> cc in cc mai scumpa, care nu-i<br />
aducea nirnic ; jar la deficitul acesta produs lui de indatoririle feudale,<br />
se mai a dauga in fiecare an, deficitul mereu n crestere, al impozitelor<br />
tot mai grele si al traiului in necurmata crestere, <strong>din</strong> pricina micsorarii<br />
neincetate a puterii de cumparare a banului.<br />
Ian', in adevar, care era situatia monetara a Europei, in ajunul<br />
Marei revoluciuni: cu incepere dela 1750, ieftenirea banului reincepe<br />
si continua pAna la finele vechiului regim, cu o putere, care aproape<br />
aminteste ceeace se vazuse cu doua secole inainte. Mina Guamaxuato,<br />
<strong>din</strong> Mexic, repeta rninunile de o<strong>din</strong>ioara ale Perului. Produccia de<br />
argint a Mexicului a luat un avant repede, ha ceva mai mult, aceste<br />
mine noui contineau i o proporiie de aur foarte apreciabila, ceiace<br />
le marea in chip unic veniturile, i Mexicul cara zambitoare i imbelsugata,<br />
permiteh intrecinerea minerilor cu cheltuiala mult mai mica<br />
decat in singurata -Cile sterpe ale minei Potosi. Dela 1750 pana la<br />
1789, precul pamantului, a trecut de indoit, cea mai mare parte <strong>din</strong><br />
marfuri s'au urcat cu 40-50 la suta ; salariile singure au rarnas in<br />
urma, fara indoiala, <strong>din</strong> pricina sporului nou de populacie (d'Avenel—<br />
Op. cit., I. p. 31)#.<br />
Aceasta a Lost pricina pentru care situatia caranului francez a fost<br />
mai rea deck, aiurea i deaceea revolucia in Franca a lost mai violenta<br />
decat ori<br />
§ 5. —<br />
Mercantilismul<br />
Principalul era, asa dar, sa se gaseasch bani <strong>din</strong> cc in cc mai mulci<br />
pentru principe. Mijloacele de a-i capata au fost doua: impozitele<br />
si crearea unui regim artificial de atragere si de mencinere in Iara a<br />
metalelor precioase. Sistemele acestea doua, in loc sa-si atinga insa<br />
scopul, l-au.contravenit, dupa cum vom vedea imediat, si au contribuit<br />
la ruina Francei ca si a celorlalte regate.
ECONOMIA SALARIATULUI 167<br />
In Frano., in deosebi, fiscalitatea ajunge in aceste vremuri la o<br />
perfecIiune si la un rafinament ruinator pentru toata lumea. Taine<br />
(p. 455) arata ca in Champagne contribuabilul plat* la o suta de<br />
livre venit, o dare de 54 livre 75 bani i hi unele parochii chiar de 71<br />
livre 65 bani. Dar in afara de aceasta proporcie uriasa a impozitului,<br />
aceia cc contribuia si mai mult la ruina sateanului era incorectitu<strong>din</strong>ea<br />
taxarii i nedreptatea impunerii. Vauban si Boisguillebert dau<br />
amanunte interesante i inspaimantatoare, in acelas timp, asupra<br />
felului in care se percepeau birurile sub Ludovic XIV. Ash, de pilda,<br />
Vauban, dupa ce constata micsorarea constanta a consumaiiei in<br />
Frano, o atribue urmatoarelor imprejurari: Oricat de pircina cunostinra<br />
ar aveh cineva despre cele ce se petrec in cara, va pricepe<br />
usor cä darile funciare (les tailles) sunt una <strong>din</strong> cauzele acestui ran,<br />
nu pentru ca ar fi totdeauna si <strong>din</strong> toate vremurile prea mari ; dar<br />
pentru ca ele sunt asezate far proporcie, nu numai dela parochie la<br />
parochie, dar Inca dela particular la particular. Intr'un cuvant, ele<br />
au devenit arbitrare, neexistand nici o proporIie intre averea particularului<br />
i darea la care e impus. Apoi, ele sunt incasate cu o rigoare<br />
extrema i cu cheltueli atat de man, incat reprezinta cel pu -cin un<br />
sfert <strong>din</strong> fonciera. E foarte obicinuit sä se impinga pana acolo<br />
incat se scot usile caselor <strong>din</strong> tocuri, dupa cc s'a vandut totul<br />
<strong>din</strong> ele, i s'au vazut case daramate, pentru a se vinde <strong>din</strong> ele barnele,<br />
stalpii i blanile, cu preIuri de cinci si de sease on mai mici cleat in<br />
realitate. Trecerea unor persoane puternice i acreditate face adeseh<br />
sa se modereze impunerea uneia sau mai multor parochii, la taxe cu<br />
mult mai prejos de cc ar puteh sa plateasca, si a caror usuraretrebuie<br />
sä cada asupra altora, vecine, can sunt supra-Incarcate, i aceasta e<br />
nn eau vechi, cu greu de indreptat* (Economistes-financiers, p. 51).<br />
Cele ce se petrec dela parochie la parochie, se intampla si dela<br />
individ la individ: #Acelas Iucru— continua Vauban — se intampla<br />
dela plugar la plugar, dela Iaran la 'a.'ran: cel mai tare copleseste<br />
totdeauna pe cel mai slab ; i lucrurile au ajuns in ash stare, ca acela<br />
care s'ar puteh sluji de chemarea fireasca, pe care o are, ca sä se indeletniceasca<br />
cu vreun mestesug sau sa duca vreun negoI, care sa-i<br />
permita lui i familiei lui sä traiasca ceva mai bine, prefera sa nu faca<br />
nimic ; jar acela, care ar puteh sä aiba o vaca. doua si cateva oi sau<br />
capre cu can ar putea sa-si amelioreze ferma sau pamantul, e<br />
obligat sa se priveze de ele, de frica de-a nu se vedea, in anul urinator,
168<br />
ECONOMIA SALAIIIATULUI<br />
coplesit de dare, cum nu va lipsi sã fie, deed ar castiga eeva sau daca<br />
s'ar vedea ca recolta lui e mai imbelsugata ca de obicei. Din aecasta<br />
pricina, nu numai c traeste foarte saracaeios, el si familia lui, si ca .<br />
umbra aproape gol, adiea face foarte pitting consurnatie, dar Inca<br />
ti lasa in paraginire pntinul pamant pe care-I are, nelucrandu-I<br />
deck pe jumatate, de frica c daca ar produce ceeace ar puteh da,<br />
fiind ingrasat si bine lucrat, ar fi impus la dare indoita. E dar manifest<br />
ea prima cauza a diminuarii bunurilor dela tall este lipsa de<br />
cultura i ca aceasta lipsa provine dela felul de-a impune darile funciare<br />
si dela felul de-a le percepe. Cealalta pricina a acestei diminuari<br />
este lipsa de consumatie, care proyine in deosebi <strong>din</strong> doua altele, <strong>din</strong><br />
can una este excesivitatea i multiplicitatea acsizelor (aides) §i a<br />
yamilor provineiale, can intrec adesea pretul i valoarea marfurilor,<br />
fie ea e vorba de Yin, de here sau de cidru. Aceasta a fost pricina ea<br />
s'au desfiintat atatea vii si va face sa se desfiinteze i livezile <strong>din</strong><br />
Normandia, unde sunt prea multe, in raport cu actuala consumatie,<br />
In zilnica descrestere. Cealalta pricina consta n vexatiunele continue<br />
ale agentilor aesizelor, can au devenit i ei, de catya timp, negustori<br />
de yin si de cidru: caci trebuie sa recurgi la atatea biurouri pentru a<br />
transporth marfa, nu numai <strong>din</strong>tr'o provincie in alta, ca de pilda <strong>din</strong><br />
Bretania in Normandia ; dar chiar <strong>din</strong>teun loc in altul, in aceeas<br />
provineie, i s'au inventat atatea mijloace pentru a surprinde pe negustori<br />
si de-a indritui confiscarea marfurilor ion, flick proprietarii<br />
taranii prefer sa le lase sa Oat% la ei deck sa le transporte cu atata<br />
rise si cu ash de putin profit)) (Id., pp. 52,-53).<br />
Constatarile aeestea ale maresalului Vauban dateaza dela 1707;<br />
Boisguillebert scrie cu cativa ani inaintea lui (1697) Le detail de la<br />
France, descriptiile sunt poate si mai negre, in once eaz pornite <strong>din</strong>tr'un<br />
spirit critic mult mai stiintific: #Pentru a gag pricinile ruinei Fran-<br />
- scrie el (Economistes-financiers, pp. 180-181)— nu trebuie<br />
deck sa descoperim cauzele ruinii consumatiei: sunt dol.& esentiale,<br />
can, departe de-a fi rezultatul vreunui interes public, nu sunt, dimpotriva,<br />
produse deck de uncle interese particulare, foarte usor de<br />
ffieut s inceteze, sau de schimbat, fart aproape nici o pierdere <strong>din</strong><br />
partea Ion. Consumatia a incetat pentru ca a devenit absolut oprith<br />
si absolut cu neputinta. Ea e oprita prin nesiguranta funcierei<br />
care fiind in intregime arbitrara, n'are alt tarif mai sigur deck acela<br />
de a fi platita mai scump cu cat esti mai sarac i cu cat pui tn valoare
EcoNomtA SALARIATuLui 169<br />
pamanturi apaqinand unor per soane mai lipsite de protec/ie In<br />
fine, consummia a devenit imposibila <strong>din</strong> pricina acsizelor i vamilor,<br />
can au adus toate marfurile in halul, nu numai ca nu se mai transporta<br />
In afara pe sfert decat se exportau altadata, dar ca ele pier in chiar<br />
locul unde cresc, in tiny ce in alte locuri, foarte apropiate, ele valoreaza<br />
un pre exorbitant ; ceeace ruineaza deopotriva ambele lo ,<br />
calitatit).<br />
Asupra efectelor incertitu<strong>din</strong>ii impozitului, Boisguillebert se exprima<br />
tot atat de eloc -vent ca si Vauban: #In fine, al treilea si ultimul<br />
efect al acestei incertitu<strong>din</strong>i a impozitului e ea ; cum trebuie evitata<br />
once artatare de boga/ie, pentru cuvintele mai sus aratate<br />
sufletul agriculturii sunt ingrasamintele pamantului, Ce<br />
nu se pot olAine fara vite, nimeni aproape, nu va indrazni sa aiba<br />
numarul necesar, chiar cand l'ar putea avek de frica de-a nu plati<br />
dari indoite <strong>din</strong> gelozia vecinilor. De aceea e lucru foarte obicinuit<br />
de a vedea parochii, can aveau inainte 1000-1200 oi, ca n'au acum<br />
Mei pe sfert ; ceeace obliga sa se lase in paraginire pamanturi, cari nu<br />
sunt tocmai bune, cad i avand nevoie de ameliorari, aceste ameliorari<br />
nu pot fi facute, sau nimeni nu indrazneste sa le faca ; ceeace constitue<br />
o pierdere generala pentru Stat, care n'are alte bunuri decat doar<br />
cultura acestor pamanturi» (p. 190). Ian ca incheiere a intregei sale<br />
expuneri asupra felului cum se percepeau impozitele, Boisguillebert<br />
spune: #Cealalta maxima general, care trebuie trasa <strong>din</strong> aceste memorii,<br />
e ca prima si cea mai de seama cauza a diminuarii bunurilor<br />
Framei, vine de a colo ca prin mijloacele, atat or<strong>din</strong>are cat si extraor<strong>din</strong>are,<br />
ce se pun in lucrare pentru gasirea banilor necesari regelui,<br />
Franca e considerata, fma de print, ca o Iara inamica, ce nu va mai<br />
fi revazirta niciodata* (p. 236).<br />
In celalt memoriu al sau, Facture?, de la France, Boisguillebert face<br />
urrnatoarea constatare: #incertitu<strong>din</strong>ea pune pe supusi in obligat,iunea<br />
de-a se ab -cine dela tot felul de cheltueli i chiar dela un negift,<br />
care ar face sgomot ; nu exista decat o paine or<strong>din</strong>ara i apa, can sä<br />
faca pe un om sä traiasca in siguranfa i sa nu fie victima vecinuIui,<br />
daca l'ar vedea cumparand o bucata de came sau o haina noua ; clack<br />
<strong>din</strong> intamplare, are bani, trebuie tina ascunsi, caci numai daca ar<br />
fi banuit ca-i are, ar fi un om pierdut)) (Id., p. 282). Relatarea<br />
aceasta este identica cu cea a lui Rousseau, citata de Taine: #In cele<br />
mai frumoase timpuri ale lui Fleury si in cea mai frumoasa regiune
170<br />
ECONomIA SALARIATULUI<br />
a Franiiei, Iaranul isi ascunde vinul <strong>din</strong> pricina acsizelor i painea<br />
<strong>din</strong> pricina funcierei, convins cA e un om pierdut daca ar puteh cineva<br />
sa se indoeascA ca el nu moare de foamo (Op. cit., pp. 430-431).<br />
Jar constatarea aceasta, a ambilor scriitori francezi, prezinta o asemanare<br />
izbitoare cu cele ce se petreceau, cu 14 veacuri inainte, cu<br />
oranul roman, care nu economiseh nimic, care nu muncea de loc,<br />
convins— cum am vAzut ea scrie Pliniu — ca ce-ar muncl i ce-ar<br />
economisi nu e pentru el.<br />
Acesta e halul In care a fost adusa FranTa, ca i toate apusului<br />
<strong>din</strong> acele vremuri, prin impunerile exorbitante, necesare sa satisfaca<br />
nevoile banesti ale monarchiei absolute.<br />
Cand Europei au Lost ruinate prin aplicarea sistemului de<br />
impozit distructiv, oamenii de finatrke ca si bArbatii politici ai acelor<br />
vremuri s'au gandit sA creieze alte mijloace ; prin a caror punere in<br />
lucrare sA procure bani regelui.<br />
Nevoia de bani era atat de simlita, in acele vremuri de catre regi,<br />
incat intreaga tiin economic A n'aveh alt object — cum observrt<br />
Henry Michel — decat ca 4sA imbogrukeasca pe prinp. Dealtfel, insus<br />
Adam Smith; care e mult mai inaintat, afirmA CA 4economia politic<br />
Ii propune sa imbogaleaseA, in acelas timp poporul i suveranu1# 1 ).<br />
Maresalul Vauban, cand se inenineteaza sä arate relele de can sufera<br />
Frantia si daca indrazneste sA propund un proect nou de impozite,<br />
uniforme, apoi o face in nAdejdea serveste suveranul i ca va<br />
puteh contribul da siguraro regatului, si la mArirea gloriei si a veniturilor<br />
regelui)). FiziocraIii au in vedere acelas scop i intru indeplinirea<br />
lui, ei se adreseaza diferi%ilor suverani ai Europei: Frano<br />
lui Ludovic XVI, in Rusia Caterinei II, care a chemat la ea pe Mercier<br />
de la Riviere, in Germania lui Iosif II, in Suedia lui Gustav III,<br />
In Toscana lui Leopold II, in Polonia lui Stanislas II, fArA a vorbi<br />
de margraful de Baden, Carol Frederic, amicul personal al lui Mirabeau<br />
si al lui Le Trosne* 2). Quesnay, de pilda, inscrie in fruntea tabloului<br />
sau economic cuvintele: Jar dupA el Dupont de Nemours, in<br />
Origine et progres d'une science noupelle, scrie:
ECONOMIA SALARIATULUI 171<br />
paupres paysans. Pauvres paysans; pauvre royaume. Pauvre royaume;<br />
pauvre sou9erain 1 )*.<br />
Dupa cum se vede, dar, toata lumea financiarA si economista avea<br />
atunci grija exclusiva a casetei regale.<br />
Grija aeeasta a economistilor, de-a imbogaIl pe rege, i-a dus la un<br />
sistem economic <strong>din</strong> cele mai dezastruoase, cunoscut in istoria doctrinelor<br />
sub numele de mercantilism, buionism, sau colbertism, ventru<br />
ea Colbert a facut cea mai larga experienta cu el#. Albert Schatz<br />
explica minunat de unde a pornit acest sistem: d3uionismu1 — scrie<br />
el (Op. cit., p. 16)— se bizue pe ideea, imprumutatA dela economia<br />
familialk ca obstea e cu atat mai bogata cu cat are mai mult aur<br />
mai mult argint, seful ei trebuie sa mareasca cu cat mai mult stocul<br />
ei metalic. Puterea economica aparIine Statelor bogate, Statelor comerciale<br />
ca: Olanda si Anglia ; Statelor posesoare de metale preVoase.<br />
In Europa si in Lumea NouA, ca: Spania, de pildA. Prejudecata populark<br />
care se poate, de altfel, apara in speIa cu argumente excelente:<br />
principele are nevoie de bani ; Ii capata prin impunere la dari. Aceasta<br />
impunere e cu atat mai usoara cu cat supusii sai au mai mull aur si<br />
argint. De alta parte, inIelepciunea popoarelor a recunoscut de multa<br />
vreme ca banul e nervul rasboiului. $i daca Statele moderne admit<br />
nevoia unui tezaur de rasboi, cu atat mai mult aceasta nevoie a putut<br />
izbi spiritele oamenilor <strong>din</strong> veacul XVI, necunoscatori ale procedeielor<br />
financiare, can le fac azi mai pulin necesare#.<br />
Pentru a atrage si menVne in Iara o cat mai mare cantitate de<br />
metale preVoase, mercantilismul a intrebuintat o serie de mijloace,<br />
pe can Cossa 2) le rezuma la trei. Mijloacele acestea au fost : 1. Proibirea<br />
exportului de moneta ; 2, BalanIa contractelor, practicata iii<br />
deosebi in Anglia, si care consta in supravegherea negustorilor de a<br />
contracta cu negustorii straini in ash fel lack sa rezulte un spor de<br />
moneta pentru Stat, si in fine 3. Ca ha1al-4a comerciala sa fie totdeauna<br />
favorahila àrii. Mijlocul acesta <strong>din</strong> urma a fost practicat,<br />
in deosebi in FranIa, de Colbert.<br />
De prisos sa insistam asupra urmarilor nenorocite ale acestui sistem,<br />
bizuit pe ideea falsk pe care o aveau oamenii acelor vrernuri despre<br />
monetti, considerand-o ca o bogatie in sine. Adam Smith, in critiea<br />
In voiumul Physiocrates, Paris, 1846, Guillaumin, p. 354.<br />
2 ) Luigi Cossa. Histeire des doctrines é conwniques, Paris, 1899, Giai d,<br />
pp. 209-226.
172<br />
ECONOMIA SALA RIATU LI) I<br />
pe care o face balairtei comerciale, descrie astfel dezastrul cauzat<br />
Frantei de catre Colbert: #Nu numai Ca era inclinat, ca<br />
ministri ai Europei, sa incurajeze industriile oraselor, preferindu-le<br />
acelora ale satelor ; dar Inca, in dorinta de-a sustine industria oraselor,<br />
el voia sa degradeze i sä Ong n suferinta cea a satelor. Pentru a<br />
procura locuitorilor dela orase viata ieftingt si a incurajeze astfel<br />
manufacturile i comertul extern, el a proibit cu totul exportul granelor,<br />
inchizand astfel locuitorilor dela tetra toate pietele strainatatii,<br />
pentru partea cea mai insemnata a produselor lor. Proibitia aceasta,<br />
adaugata la piedicile pe can vechile legi le puneau transportului de<br />
grau <strong>din</strong>tr'o provincie in alta a Frantei si la impozitele arbitrare<br />
degradatoare, care se iau dela toti cultivatorii, a contribuit sa descurajeze<br />
agricultura acestei tri i s'o tina intr'o stare de degradare<br />
cu totul potrivnica starii la care o destinase natura sä se ridice pe un<br />
sol atat de fertil si sub un climat atat de fericit. Aceasta stare de descurajare<br />
si de suferinta s'a facut mai mult sau mai putin siurtita in<br />
toate partile regatulm i s'a procedat la diferite cercetari pentru a<br />
se descoperi pricinile ei. S'a vazut ca una <strong>din</strong> cauze era preferinta,<br />
pe can institutiunile lui Colbert o dadusera industriei °rapier in<br />
dauna celor dela -tetra>) (Op. ca., II, P. 310).<br />
ECONOMIA SALARIATULUI 173<br />
In Anglia, a contribuit intr'o masura decisiva la ridicarea burgheziei<br />
si a pregatit, in deosebi in. Franta, reusita ei °data cu cea a<br />
Marei revolqiuni; de aceea, de altf el, vicontele d'Avenel poate afirma<br />
ea perioada lui Colbert (1651-1675) a fost una <strong>din</strong> cele mai<br />
imbelsugate pentru Franta (Op. cit., I, p. 384); precum in Anglia<br />
epoca lui Cromwell e considerata ca -um <strong>din</strong> cele mai prospere, prosperi<br />
tate a tribuita actului de navigatiune, care a imbogatit burghezia.<br />
De aceia, revolutia a izbucnit datorita numai starii mizerabile a<br />
Varanului francez, i toata opera Legislativei si a Convenciunei s'a<br />
indreptat pentru usurarea si ridicarea satelor. Faptul acesta a facut<br />
pe Lepellier de Saint-Fargeau sa afirme, in planul sau de educatie<br />
nationala, supus Conventiunei, ca feudalitatea e distrusa dar nu<br />
pentru cei dela orase ; caci ei nu pose& nimic in satele liberate 1 ).<br />
Cu toate acestea, lucru curios, aceia can s'au folosit cel mai mult de<br />
pe urma revolirtiei au fost tocmai aceia in vederea carora ea nu s'a<br />
facut. Burghezia s'a folosit de doua on <strong>din</strong> apasarea si ruina satelor:<br />
1. ca s'a imbogatit <strong>din</strong> saracirea ion si 2. pentru ca stoarcerea satelor<br />
a provocat si a fault cu putinta revolutia impotriva regelui si a nobililor,<br />
de pe urma careia s'a proclamat egalitatea de drept, in niste<br />
clip° cand burghezia avea imensa superioritate de fapt asupra<br />
celor rasculati, datorita tocmai acelei man i acumulari de bogalii<br />
mohiliare.<br />
Dar ceeace a folosit la inceput burgheziei, i-a devenit pernicios<br />
mai apoi. Industria s'a resimtit foarte bine de incurajarile mercantilismului<br />
protectionist, la inceputurile ei. Imediat insa cc a crescut,<br />
leaganul in care se nascuse a devenit prea mic i prea neincapator,<br />
si atunci abià a inceput sa se vada neajunsurile si greselile sistemului,<br />
si criticile au inceput sa' curga: Timp de un veac — dela 1650 'Ana<br />
la 1750 — fiecare <strong>din</strong> aplicatiunile speciale ale mercantilismului<br />
devine obiectul unei critice speciale: ba e criticata interzicerea exportului<br />
de moneta — ba regulamentarea imprumuturilor— ba<br />
sunt atacate, cum am vazut la J. Child, corporatiile si politica lor —<br />
ba pro tectia vamala si in deosebi restrictiile aduse comertului de<br />
grane— ba se protesteaza contra protectiei muncii nationale prin<br />
interzicerea emigratiunilor, etc. # (Schatz —Op. cit., p. 31).<br />
1) Jean Jaures. — Histoire Socialite, T. IV (La Convention) Paris, Jules<br />
Bouff, p. 1484.
174 ECONOMIA SALA 1-11ATULE I<br />
.Adevarul e ca mereantilismul, potrivit i poate prielnic unei industrii<br />
abia nascande, s'a dovedit stricator industriilor mai inaintate.<br />
Si, in deosebi, dupa ce fiecare tar% desvoltat felul ei de industrie<br />
proprie, adecvata climatului i naturii solului, adica dupa ce s'a<br />
stabilit oarecum diviziunea international a muncii i s'a vadit nevoia<br />
unui schimb international de produse, sistemul mercantilist, fiind<br />
o piedica la acest schimb, a trebuit sa cada. Dar factorul hotarator<br />
in caderea lui a fost, fara Indoial , gresala fundamentala pe care se<br />
bizuia, cu privirela moneta, gresala pe care o vom examina mai de<br />
aproape in cele ce urrneaza.<br />
§ 6. — Sporul populatiei europene<br />
Teoriile economice ca i cele sociale mi sunt decat sintetizarea<br />
inteun sistem abstract a nevoilor curente ale societatii, <strong>din</strong>tr'un<br />
moment istoric dat. Deaici i relativitatea lor. Sistemele acestea nu<br />
dureaza decat atat cat raspund nevoilor <strong>din</strong> can au purees. Imediat<br />
ce aceste nevoi se schimba, ele sunt inlaturate, jar locul este luat de<br />
alte sisteme adecvate nouilor trebuirrte sociale.<br />
Aceasta a fost i soarta mercantilismului.<br />
Atata timp cat nevoia de numerar era simtita ; atata -Limp cat<br />
metalele pretioase erau cu adevarat necesare monarchiei absolute,<br />
fie pentru satisfacerea luxului ei, fie pentru organizarea poliiei i a<br />
armatei, fie pentru activarea industriei i pentru imbogatirea burgheziei,<br />
colbertismul s'a mentinut.<br />
Din clipa, insa, in care acest sistem a distrus agricultura i ameriinà<br />
sä dauneze i industriei; <strong>din</strong> clipa in care nurnerarul,<br />
oprit la export, s'a inimultit pana la degradare si a contribuit<br />
la scumpirea enorma a vietei, erorile mercantilismului au devenit<br />
evidente. In adevar, ruina agriculturei, vamile interne si<br />
immulcirea numerarului au eontribuit iii deosebi la scumpirea<br />
graului. Pretutindeni, in Frame., au avut loc raseoale i jafuri.<br />
lath, de pilda, ce citim lute° proclamatie a regelui Ludovic XVI, cu<br />
data de 5 Mai 1775: #Suntem instiintati ca de mai multe zile, talhari<br />
constituiti in banda, se Faspandesc la tara pentru a prada morile<br />
casele plugarilor ; c acesti talhari s'au introdus in zilele de balci,<br />
in orase, chiar la Versailles si In bunul nostru oras Paris; ca‘ ataca<br />
la drumul mare, pe .aceia can transporta grane i blind; Ca' taie sacii,
ECONOMIA SALARIATULI5 175<br />
maltrateaza pe conducatorii vehieulelor, prada corabiile de pe rauri,<br />
in discursuri seditioase ca si rascoale pe locuitorii partilor uncle ii<br />
exereita brigandagiul si-i indeamna sa se unease cu ei (Turgot —<br />
Oeuvres, II , p. 189).<br />
Dupa cum se vede dar, nu era vorba de-o simpla talharie la drumul<br />
mare, ci de un inceput de rascoala, insotita de jafuri. Deaceea, de<br />
altfel, cu sease zile mai tarziu, regele se vede nevoit si dea o ordonanta,<br />
prin care iarta pe toti aeesti brigan7i, cu conditia insa ca ei<br />
sa se Intoarea la vetrele lor. Chestia graului a preocupat pe toti seriitorii<br />
vremii, i fieeare <strong>din</strong> ei se plange de preturile enorme, la care<br />
a ajuns ca si de raritatea lui.<br />
Situatia aeeasta, cu mult anterioara datei aetului mai sus citat,<br />
a dat nastere unui intreg sistem, cunoseut sub numele de sistem<br />
anorar, si pus in aplicare mai intai in Italia si apoi in Germania si in<br />
Franta (Cossa Op. cit., p. 209).<br />
Curand insa economistii epocei Ii vor schimba parerile si la lumina<br />
faptelor, ei au inceput sä priceapa, in fine, ea nu numerarul j niei<br />
legile proibitive constituese adevarata bogatie auneitari, ci productia<br />
ei— si deaeeea au inceput sa se ingrijeasea, nu de marirea cantitatii<br />
de aur si de argint, ci de sporul real al productiei.<br />
Adevarul acesta ne pare azi evident, totus el n'a fost prieeput la<br />
timp. Prea adevarat, Boisguillebert (Factum, p. 278) si Vauban au<br />
vazut singurii si cei <strong>din</strong>tai acest lucru. Vauban de pilda, scrie: #Se va<br />
conveni fara greutate, ea nu cantitatile man i de aur sunt acele can<br />
fac marile i adevaratele boga tii ale unui Stat, deoarece sunt in lume<br />
tari foarte man, can au aur i argint <strong>din</strong> belsug i can nu sunt nici<br />
mai imbelsugate i nici mai fericite.<br />
#Astfel sunt, Peru si mai multe State <strong>din</strong> America si <strong>din</strong> Indiile<br />
orientale i oeeidentale, can abunda in aur si in nestemate, i can due<br />
lotus lipsa de paine. Adevarata bogatie a unui regat eonsista in belsugul<br />
articolelor de consumatie, atat de necesare sustinerii vietei oarnenilor<br />
Inca nu se pot lipsi de ele# (Projetd'une dime, p. 45). Dar nevoia de<br />
,numerar intuneease i faeuse uitata aeeasta constatare atat delimpede<br />
a lui Vauban. $i deaceea a fost nevoie ca ea sa fie stabilita cu demonstratiuni<br />
savante, de un sir intreg de economisti, atunci and ignorarea<br />
ei mai departe ameninta cu ruina cele mai bogate aleatuiri politiee.<br />
Bentham expune, cu claritatea i preciziunea lui obicinuita, teoria<br />
bogatici:
476 EGONOMIA SALARIATULUI<br />
averea lui consta azi in o mie de guineie si daca maine are doua mu,<br />
el e de doua on mai bogat ca in ziva precedenta. El poate stapani de<br />
doua on aceea§ cantitate de produse, datorita oricarei munci. Dar<br />
nu e acelas lucru pentru o obste. Daca numerarul ei metalic, azi de<br />
un milion de lire sterline, ar fi maine de doua milioane, bogatia ei nu<br />
va fi dublata ca cea a unui individ ; obstea nu va fi, chiar pentru<br />
interior, mai bogata ca in ajun. In loc sa aiba sub stapanirea ei o<br />
eantitate dubla de produse, ea nu are cleat tot aceeas catime.<br />
((Contradictia aceasta aparenta, intre cele doua cazuri, e usor de<br />
explicat. Gaud individul vazut dublata cantitatea lui de aur,<br />
valoarea aurului nu s'a micsorat <strong>din</strong> pricina acestui adaus: comuiaitatea<br />
nu posed a mai mult cleat, inainte, presupunand ca suma nu<br />
vine <strong>din</strong> strainatate. Proportia intre numerar i lucrurile de vanzare<br />
a ramas exact aceeas. Aceasta insemneaza, cu alte vorbe, ea noua<br />
mass a metalica se absoarbe in massa general a numerarului §i Cu<br />
eat se adauga la cantitatea lui cu atat Ii se micsoreaza valoarea.<br />
Adausul capatat de numerarul unei comunitati, produce o sporire<br />
proportionala in preturile lucrurilor venale, in pretul pecuniar al<br />
intregei masse a begatiei nepecuniare, si prin urmare un spor in pretul<br />
fiecarui articol, sau al celui mai mare numar <strong>din</strong> elo (Oeuvres, I I, p. 226).<br />
Dar cei <strong>din</strong>taiu, can au vazut eroarea cc se facea, <strong>din</strong> confuzia <strong>din</strong>tre<br />
iaumerar si bogatie, au fost fiziocratii. Asa, de pada', Mercier de la<br />
Riviere, se exprima precum urmeaza, in lucrarea lui Ordre naturel<br />
et essentiel des societe's politiques: dn general, lumea are o ideie foarte<br />
falsa despre bogatie, si prin urmare de starea cea mai buna cu putinta<br />
a unei natiund. Multi nu inteleg, prin termenul de bogie, altceva<br />
deck banul ; ei sunt convinsi ca banul este principiul si masura prosperitatii<br />
unei natiuni. Cu toate acestea e adevarat, si am remarcat-o<br />
de multe ori,c cu mult numerar se poate Li mai sarac. Banul nu se<br />
tonsuma in natura ; o bogie in numerar nu se realizeala decat prin<br />
schimbul ce se face cu ea contra lucrurilor utile: bogatia aceasta nu-i<br />
prin urmare o bogie absolutd, o bogatie prin ea insas ; ea nu e,<br />
dimpotriva, cleat o bogatie reiativa, o bogie a carei valoare depinde,<br />
In chip absolut, de cantitatea de obiecte uzuale ce-si poate cineva<br />
procura in schimbul banului sau# 1). Exact aceleasi idei le expune<br />
Le Trosne (Id., pp. 908 si 910).<br />
1) In volumul Physiocrates, Paris, 1846, Guilla.umin, p. 571.
ECONOMIA SALARIATULUI 177<br />
Adam Smith, Wand critica fisiocracilor, recunoaste marele lor<br />
merit de a fi stiut sa distinga naciunea numerarului de cea a bogaiiei:<br />
tDaca, reprezentand munca aplicata la pamAnt ca singura munca<br />
productiva, ideile pe can le-au despre lucruri sunt poate prea inguste<br />
prea marginite, totus reprezentAnd hogatia nqiunelor ea neconsistand<br />
in acele bogäii neconsumabile de aur si de argint, dar In<br />
bunurile consumabile, reproduse anual prin munca<br />
aratAnd libertatea ea unicul mijloc de a face aceasta reproduciie<br />
anuala cat mai mare cu putinia, doctrina lor pare a fi, In toate privinkele,<br />
tot atAt de justa pe cAt e de mare si de generoasa* (Op. cit., II,<br />
p. 228).<br />
Adam Smith a vazut bine.<br />
Adevarul e ea fiziocraçii, odata convinsi Ca bogaiia unei ãri sta<br />
nu in numerarul pe care-1 poate acumula, ci in cantitatea de articole<br />
necesare, ce poate produce, era firesc lucru ea Intreaga 'or ateniie<br />
— i deci coMinutul teoriilor ce profesau — sä se Ii resimcit de aceasta<br />
convingere ; sa fi fost preocupaii, cu alte vorbe, de gasirea mijloacelor<br />
celor mai potrivite pentru ridicarea la maximul posibil a producIiei<br />
RenunIam deocamdata sa urmarim pe fiziocrO in rnijloacele<br />
preconizate de ei, pentru obiinerea unei produqii cAt mai mari, ea<br />
sã ne dam seama mai intaiu de pricinele profunde i ascunse cari facusera<br />
acum necesara cresterea acestei productiuni.<br />
Cu toata mizeria satelor, nu se poate nega ca afluxul de metale<br />
prelioase a contribuit la immultirea populaciei, atAt in Franta cAt<br />
si in Anglia.<br />
Or, era firesc lucru ea la acest spor de popula/ie sa corespunda si<br />
un spor propoilional de producIie. Din nenorocire, Irma, munca era<br />
Inca inlancuita, in intreaga Europa, de asezarnintele apasatoare ale<br />
Veacului de mijloc. Asa ca s'a intAmplat atunci fenomenul curios<br />
ingrijitor de a se vedea populaiia immuliindu-se in dispropoqie cu<br />
mijloacele de existema. Imprejurarea aceasta hotaritoare a fost<br />
substratul organic al teoriei lui Malthus si a tuturor percursorilor lui:<br />
€Catre finele secolului trecut scrie Nitti 1)-- cu inaugurarea fazei<br />
capitaliste, care a produs un exces de popula/ie, lumea a inceput sa<br />
se indoiasca, in Anglia, in Franca si in Italia, de adevarul vechilor<br />
1) Fr. S. Nitti. — La population et le systeme social, Paris 1897, Giard, p. 17.
178<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
doctrine demografice*. In Franca — continua Nati-- nelinistea<br />
succede vechiului optimism. In Anglia, unde noua faza a capitalismului<br />
era mai desvoltata, vedem la autori ca Townsend, Temple si<br />
mai cu seama la Stewart, teorii concinand in germene ipotezele malthusieno.<br />
Pretutindeni se simcea apasarea vechiului regim. Pretutindeni<br />
popula -cia crescuse in disproporcie cu puterea de produccie,<br />
Inca inlaricuita si fasonata dupa trebuincele restranse ale Veacului<br />
de mijloc.<br />
In Anglia lucrurile se agraveaza si mai mult. Cu introducerea cesatoriilor<br />
mecanice, toata suprafaca Insulei britanice se acopere cu<br />
pasunile necesare pentru a nutri numeroasele turme de oi. Micii cultivatori<br />
sunt pe rand deposeda -ci de pamanturile lor, intocmai ca sub<br />
Roma republicand. Bandele de vagabonzi si de cersetori reapar.<br />
In Franca lucrurile se petrec intocmai. (Chiar in timpurile normale,<br />
satele sunt infestate de cersetori; caci, cum zice Letronne, saracii<br />
sunt ajutaci de oras ; dar la cara, in timpul iernii, cersetoria era o<br />
necesitate absoluta. Din vreme in vreme se procedh impotriva acestor<br />
nenorocici in chip foarte violent. La 1765 ducele de Choiseul vroi sa<br />
distruga <strong>din</strong>tr'o data cersetoria in Fran -Ca. Se poate vedeh, <strong>din</strong> corespondenca<br />
intendencilor, cu can rigoare s'a procedat. Maresalatul<br />
a primit or<strong>din</strong> sá aresteze <strong>din</strong>tr'o data pe -Loci cersetorii, can se gasesc<br />
In regat. Se asigura ca peste 50.000 au fost prini. Vagabonzii valizi<br />
urmau sa fie trimisi la galere ; in ce-i priveh pe ceilaiçi, s'au deschis<br />
peste patruzeci de depozite de cersetorie: mai bine ar Ii lost daca se<br />
indupleca inima celor bogati# (Tocqueville. —Op. cit., p. 195).<br />
Tata care a lost situacia de rapt, in momentul aparitiei lui Malthus:<br />
cMediul in care a lost crescut tanarul Malthus nu era mai pucin trist.<br />
Ani succesivi de recolta proasta au saracit satele engleze, in timp<br />
ce, de alta parte, gracie desvoltarii repezi a industriei, populacia<br />
crestea repede i fenomenul iperdemiei sistematice incepuse sa se<br />
pro'duca. Impozitele i drepturile de vama, pe can Peel Inca nu le<br />
reformase, impiedecau cresterea alimentelor i stanjeneau transaciiIe<br />
(Nitti — Op. cit., pp. 24-2).<br />
In Germania fenomenul acesta nu s'a produs <strong>din</strong> pricini politice.<br />
In adevar, in vremea cand capitalurile navalesc in Europa, Germania,<br />
imparcita in zeci de statulece era prada luptelor launtrice i apoi,<br />
mai tarziu, victima razboaielor napoleoniene. Abia dupa 1870, Germania<br />
unita, victorioasa i industrializata cu cele cinci miliarde ale
ECONOMIA SALARIATULUI 179<br />
Frantei, incepe sA simta disproportia intre cresterea populaVei si cea<br />
a mijloacelor de trai, iin adevAr, partizanii lui Malthus, can in Rusia<br />
inca n'au ap Arut, apar la toate universitAtile. Va Ii deajuns sA citAm<br />
aici, dupA Nitti, ca partizani ai lui Malthus, numele unor savanti ca<br />
W. Roscher, R. von Mohl, Cohn, Rtimelin i aIii , pentru a ne da<br />
seama de curentul format in Germania irnediat dupa industrializarea ei.<br />
Aceasta a lost perioada cea mai criticA pentru popoarele Europei,<br />
cAei de unde rand atunci si de atunci incoace toate na -tiunile au vAzut<br />
si vAd cu bucurie cresterea populatiei lor, in acele vremuri sporul<br />
locuitorilor un'ei Ian ajunsese un subject de ingrijorare pentru guvernul<br />
ei. Teoria lui Malthus face pe rAnd ocolul tarilor cuprinse de<br />
vArtejul capitalismului, pentru a fi apoi parAsitA, odatA criza trecutA.<br />
Italia, Belgia, Olanda i toate tArile apusului au avut malthusienii<br />
antimalthusienii ion; numai arile cu o populatie mai restrAns5 si<br />
neindustrializate n'au cunoscut niciodatA teoriile marelui demograf<br />
nici ingrijorarea de care ele sunt de obicei insotite.<br />
lath dar cum in mijlocul bunei stAri generale si a luminei, <strong>din</strong> ce<br />
Iii ce mai calda la orase, intunericul si mizeria cea mai cumplitA se<br />
intinde la sate. Tocquevillc caracterizeazA, aceastA situatie desperatA,<br />
nu se poate mai bine:
180<br />
ECONoMIA. SALARIATULUI<br />
mai pur economic, ca noile directiuni ale drumurilor comerciale si<br />
transformarea raporturilor comerciale intre Orient si Occident, alteratiunile<br />
continue de moneta si in acelas timp, afluxul metalelor<br />
prmioase in Europa, venite <strong>din</strong> minele bogate, descoperite in America,<br />
preponderenta mai mare a economiei monetare feta de cea naturala,<br />
care caracterizeazh Veacul de mijloc, si immultirea stabilimentelor<br />
de credit ; confiscarea bunurilor corporatiilor religioase in<br />
t,hrile protestante i sporul saraciei, surplusul de populatie, fundarea<br />
coloniilor, emigrarea i relatiunile economice cu thrile de origine ;<br />
instituirea armatelor permanente, sporirea succesivh a cheltuelilor<br />
publice, si nevoia mereu in crestere a augmenthrii veniturilor fiscale*<br />
(Op. cit., pp. 183-184), iath in rezumat lista efectelor renasterii<br />
economiei monetare, al chrei prim elect ramble Ins -a tot sporul enorm<br />
de populatie, care a cerut i o sporire proportionala a pro ductiei.<br />
§ 7. — Fiziocralii<br />
Nevoia aceasta, de-o productie mai mare, a fost aceea care a facut<br />
pe fiziocrati sa vadac adevarata bogatie a unei ri sth, nu in namerarul<br />
pe care-I acapareazh, ci in capacitatea ei de producere a obiectelor<br />
utile.<br />
Sporirea productiei era, ash dar, problema cea mai de chpetenie<br />
a vremii, — poate singura problem.<br />
Dar cum se puteh spori productia?<br />
Raspunsul fiziocratilor a fost: prin liberarea muncii. Si in adevhr,<br />
acesta e punctul central al teoriei lor.<br />
CUM ins a nevoia cea mare era, in Frame, de productia agricolh,<br />
a carei degradare devenise periculoash, fiziocratii, intocmai ca agronomii<br />
Romei in dospire, au exagerat importanta agriculturii si an<br />
aratat-o drept singura ramurh de producere a boghtiilor: #Suveranul<br />
si natiunea sa nu piardh niciodath <strong>din</strong> vedere — scrie d-rul Quesnay,<br />
In Maximes generates du gouvernement— cä phmantul este unicul<br />
izvor al boglitillor ; i ch agriculture e aceea care le immulteste». Ba<br />
ceva mai mult, atat Quesnay cat i Turgot, ca i top partizani<br />
ai fiziocratilor, impart societatea in clase productive si in clase sterile<br />
sau stipendiate. Clasa agricola e singura c1asi productiva.
EC ON OMIA SALARIATULIJI 181<br />
steri/a. Clasa productiva este aceea care face sä renasca, prin cultura<br />
pamantului, bogatiile anuale ale natiuneio (Phys., p. 58).<br />
Turgot, care pretindea Ca nu face parte <strong>din</strong> ssecta economistiloro,<br />
profeseaza totus exact aceleasi teorii: #Plugarul— scrie el, in Reflexions<br />
sur la formation et la distribution des richesses— se poate<br />
lipsl, vorbind in chip absolut, de munca celorlalti lucratori; dar un<br />
alt muncitor nu poate lucra, daca plugarul nu-i dä cu ce sa traiascao.<br />
Jar ceva mai departe:
182<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
bertatea politica, prin desrobirea indivizilor i egalizarea lor inaintea<br />
legilor, i , In fine, trebuia realizata libertatea economica.<br />
In Anglia problema se simplifica se foarte mult prin aceea cä englezii<br />
reusisera cu veacuri inainte, sa -si cucereasea libertatea de gandire<br />
pe care francezii Inca n'o aveau. Voltaire, care se facuse campionul<br />
libertatii religioase in Fran luat drept model Anglia, pe<br />
care o studiase In timpul sederii lui silite acolo. Libertatea poiitica a<br />
avut in Franca campioni In enciclopedisti i apoi in Montesquieu si<br />
In Jean-Jacques Rousseau. Libertatea economica a fost poate cea<br />
mai bine reprezentata atat in Anglia cat si in Franta. Ea a avut, in<br />
Franta, ca ante-mergatori pe fiziocrati, in Anglia pe utilitaristi, continuati<br />
pretutindeni de liberali.<br />
Jean-Jacques Rousseau, cand a inceput sa pledeze libertatea<br />
negasind in trecutul omenirii decat sclavie i iobagie i nici<br />
un precedent in favoarea temei lui de libertate si de egalitate, s'a<br />
vazut nevoit sa se ridice pana la o ipotetica stare naturala in care<br />
oamenii se bucurau de o libertate deplind i erau egali intre ei, bazand<br />
societatea pe un pretins contract social si explicand nedreptatile ei<br />
prin calcarea i pervertirea clauzelor aces tui contract.<br />
Fiziocratii Ira ncezi ca i economistii engiezi, avand sa pledeze aceeas<br />
tema in or<strong>din</strong>ea economica, au imaginat i ei o or<strong>din</strong>e naturala<br />
a lucrurilor, neviciata de nici un contract, persistenta in veci. Dupd<br />
fisiocrati, societatea e guvernata de legi fixe i imutabile, can stau<br />
deasupra i in afara de vointa omeneasca, i ea legiuitorul , intervenind<br />
in aceasta armonie divina, nu face cleat sä tulbure or<strong>din</strong>ea naturala<br />
a lucrurilor. Quesnay, capul scoalei fiziocratice, a scris chiar<br />
un tratat despre dreptul natural.<br />
*i cum, totdeauna aceleasi nevoi determina acelas fel de a Wand',<br />
conceptia or<strong>din</strong>ei naturale a nascut si de partea cealalta a canalului<br />
Manecei. Ba ceva mai caracteristic, atat in Anglia cat si in Franta<br />
formulatorii acestor teorii au fost medici: in Anglia d-rul Wiliam<br />
Petty, in Franta d-rul Quesnay. Ambii au ajuns la idea unei or<strong>din</strong>e<br />
naturale, conaparand societatea omeneasca Cu organismul animal,<br />
si ambii medici au ajuns la concluzia ea precum corpul omenesc e<br />
guvernat de legi fisiologice firesti si fatale, tot astfel i corpul social<br />
asculta de legi imutabile.<br />
Concluzia practica ,a unei astfel de conceptii a lost imensa. Ea a<br />
insemnat osandirea intregului sistem feudal. Caci de unde pana atunci
ECONOMIA SALARIATULUI 183<br />
Statul feudal era atotputernic §i se amesteca, pe calea legei 9i de ordonarge,<br />
in arnanuntele cele mai de pe urrna ale intregei sociale<br />
§i econornice, fisiocraIii osandesc §i interzic once arnestec intre indivizi,<br />
fie pentru cä socotesc acest arnestec ea tulburator al arrnoniei<br />
naturale, fie ca-1 socotesc absolut de prisos. Iata, de altfel, cum se<br />
exprirna, in aceasta priviap, Quesnay in Le droit naturel:<br />
Adesea dreptul legitim restrange dreptul natural, pentru cã legile<br />
oarnenilor nu sunt atat de perfecte ca legile autorului naturii 9i pentru<br />
cá legile urnane sunt ate odata surprinse de motive, pe can raIiunea<br />
luininata nu le recunoa§te adesea ca drept, fapt care obliga apoi inelepciunea<br />
legiuitorilor de-a abroga legi, pe can le-au facut insu9i ei.<br />
ul;irnea legilor contrazicatoare §i absurde, stabilite succesiv, dovedesc<br />
in chip manifest cä legile pozitive, sunt expuse sã se departeze<br />
adesea dela regulele irnutabile ale justiiiei 9i dela or<strong>din</strong>ea naturala,<br />
care e cea mai prielnica societaIii# (Phys., p. 43). Pe de alta parte,<br />
Dupont de Nemours, completand 9i comentand pe d-rul Quesnay,<br />
scrie, in De l'origine et des progres une science nouvelle: Autoritatea<br />
suverana nu este instituita pentru a face legile; caci legile sunt gata<br />
/acute (doutes faites») de mana aceluia, care a creat drepturile §i datoriile.<br />
Legile sociale, statornicite de fiinIa suprerna, prescriu nurnai<br />
pastrarea dreptului de proprietate 9i a libertalii, care nu se poate<br />
desparp de ea. OrdonanIele suveranilor, pe can le nurnirn legi pozitive,<br />
nu trebue sa fie deck acte declarative ale acestor legi esentiale ale or<strong>din</strong>ei<br />
sociale* (Id., p. 347). Jar cu o pagina mai jos, acela§ autor continua:<br />
t(A9adar, ceace se nurne9te puterea legiuitoare, nu poate fi acea de-a<br />
crea ci aceea de-a declare,. Jar in alt opuscul: Maximes du dr.<br />
Quesnay ou résumé de ses principes d'economie sociale, Dupont de<br />
Nemours scrie: oLegile sunt regule de dreptate, de rnorala, de conduita,<br />
utile tuturor 9i fiecaruia. Nici oarnenii 9i nici guvernele nu le<br />
lac 9i nici nu le pot face. Ei le recunosc conforrne raIiunii supreme,<br />
care guverneaza universul ; le declara ; le aduc (tiles portent*) in rnijlocul<br />
societaIii; le prezinta ascultarii oamenilor de bine 9i le aduc<br />
la cuno9tir4a chiar a celor rai. Deaceea se zice aducatori de legi, legislator,<br />
§i culegere de legi aduse (dois porties»), legislatie §i nu s'a<br />
indraznit niciodata sa se zica fa ca tor de legi, legisfactor sau legisfactiune*<br />
(Phys., p. 390).<br />
Ten<strong>din</strong>Ia aceasta de neintervenIie a legiuitorului, a fost concretizata<br />
in formula, devenita celebra, a lui Quesnay, laiseez faire, laissez
484<br />
EcoNomiA SALARIATULUI<br />
passer. i, lucru curios, precum Wiliam Petty formulase in Anglia<br />
teoria or<strong>din</strong>ei naturale a societatii, tot asa se intampIa si cu formula<br />
laissez laire, corolarul si sinteza ei. EconomistuI englez Mun o formuleaza<br />
aproape la fel, cu un veac inainte, la 1664. Albert Schatz (p. 24)<br />
arata ea Mun, #dupa ce a cercetat felul cum se calculeaza balanta<br />
comerciala, termina, lasand s& se presimta formula laissez faire, laissez<br />
passer a fiziocratilor: tLeisali pe regi sa altereze monetele sau sä le<br />
schimbe valoarea.. La sali principii...*. Ba ceva mai mult, mai tarziu,<br />
cand Bentham deschide in Anglia era utilitarismului si a individualismului,<br />
desi se declarase dusmanul eel mai nefmpacat al fiziocratilor,<br />
In fond insa a practicat principiile lor. Herbert Spencer merge pana<br />
acolo luck zice ca ceeace a calauzit opera juridica a lui Bentham n'a<br />
fost atat utilitarismuI cat mai cu seama formula laissez I.:tire. Dicey.<br />
pe de alta partel), observa ca daca formula laissez faire n'a fost partea<br />
principal& a teoriilor utilitare ale lui Bentham, in practica insa, ea a<br />
fost fermentuI intregei opere a marelui filozof. Contrazicerea aceasta,<br />
la un spirit asa de logic ca Bentham, are totus o explicatie: greseala<br />
cea mare a fiziocratilor a fost aceea de-a fi dat o important& exagerata<br />
agriculturii, procIamand-o drept singura si excIusiva artera de producere<br />
a bogatiilor. Dac& o asemenea greseaTa putea fi chiar necesar&<br />
In Franta, Ora aproape exclusiv agricol& in aceit vreme, apoi ea nu<br />
putea prinde in industriala Anglie, fapt, care face si pe Adam Smith<br />
s& critice pe fiziocrati, cum am vazut mai sus.<br />
Faptul, insa, ca desi dusman al fiziocratilor, Bentham Te-a adoptat<br />
totus ideile si le-a pus in practia, se datoreaz& Fara Indoial& imprejurarii<br />
ca teoriile lor, daca nu erau chiar adevaruri absolute, corespundeau<br />
taus nevoilor reale ale societatii moderne nascande si se<br />
impuneau, <strong>din</strong> aceast& pricina, cu fatalitatea organica a unei necesitati<br />
imperioase. De altfel, insus Jean-Jacques Rousseau, des' dusmanul<br />
constient al §coaTei, a urmarit tusk' in practic& acela§ %el si a<br />
ajuns la aceea§ incheiere la care nazuiau si fiziocratii. In adevar, el<br />
partizanul unui contract social, nu putea admite conceptia fiziocratica<br />
a or<strong>din</strong>ii naturale la baza societatei. Cu toate acestea, si Jean-<br />
Jacques Rousseau si fiziocratii, afirmandu-si, eel <strong>din</strong>tai contractul<br />
social cei <strong>din</strong> urma or<strong>din</strong>ea naturala, lucrau pentru unul §i acela§<br />
1) A. V. Dicey. — Lecons sur les rapports entre le droit et l'opinion publique<br />
isn Angleterre, Trad. de Jeze, Paris, 1906, Giard, p. 136.
ECONOMIA SALARIATULUI 185<br />
scop, atins de altfel de revolutia franceza libertatea, fie, dupa Jean-<br />
Jacques Rousseau, conforma cu elauzele unui ipotetic contract social;<br />
fie, dupa fiziocra%i , conforma cu or<strong>din</strong>ea naturala a lucrurilor<br />
-- in once caz, absolut necesara sporuIui de productie.<br />
Sa vedem aeum, mijloacele puse in lucrare de fiziocrati ea sa ajunga<br />
la aeest spor al productiei. Quesnay, in maximele sale, propune urmatoarele:<br />
#Proprietatea pamanturilor ea cea a bogaIiilor mobiliare<br />
sa fie asigurata aeelora can le poseda ; eaci sigurama proprietatii<br />
este fundarnentul esential al or<strong>din</strong>ei economice a societaIii. Fara<br />
certitu<strong>din</strong>ea proprietaIii, pamantul ar ramane inculo (IV). Apoi,<br />
maxima XIII: 4Fiecare sa fie fiber sa cultive pe pamantul lui aeele<br />
produete, pe can interesul, facult4ile sale si natura terenului i le<br />
dieteaza, pentru a trage eel mai mare profit cu putintaa. Iar in XVI:<br />
4Sã nu se impiedece de loc comer -oil exterior al marfurilor de prisos ;<br />
clici co eat debitul creste cu atat creste produccia*.<br />
Mercier de la Riviere, serie in L'ordre naturel et essentiel des socidte's<br />
politiques: #Sensul in care trebuie luat aiei termenul bogalie fiind<br />
astfel determinat, devine evident ca cea mai mare bogatie posibila<br />
nu poate fi cleat rezultatul eelei mai man i abundence posibile a produselor<br />
nationale, bucurandu-se in chip constant de eel mai mare<br />
pre % posibil ; pre% care nu poate domni Ia o natiune deat prin mijlocirea<br />
eelei mai desavarsite fiber -tali posibile in comertul ei. Bagati<br />
de seama a nu zie cà preItil eel bun al produselor se poate obtine<br />
printr'un comer% mare ; ei printr'o mare libertate a comercului: aceasta<br />
observatie e importanta, eaci comertul n'are foe deat dupa ee prelurile<br />
au fost fixate de coneurema, concurenta care nu poate rezulth<br />
deat <strong>din</strong> libertate. Ash, acest pre% bun poate foarte bine existh cu o<br />
mare libertate far& un mare comer% exterior, dar nieiodata cu un mare<br />
comer % exterior, insa fara libertate# (Phys., p. 569).<br />
Cum insa productia aceasta nu se poate obtine deat printr'o asigurare<br />
a dreptului de proprietate, cum o afirma i Quesnay in una<br />
<strong>din</strong> rnaximele mai sus eitate (IV), fiziocratii, desi inea timizi, se rostesc<br />
pentru eonsolidarea proprietaIii. lath, in adevar, felul in care<br />
se exprima aeelas autor in aeeasta privinta: 4Proprietate, siguranta,<br />
libertate, iata or<strong>din</strong>ea sociala in intregimea ei; de aiei, dela dreptul<br />
tie proprietate mentinut, in toata intinderea lui naturala i primitiva,<br />
vor rezulth in chip neeesar toate a§ezamintele, can constituese<br />
forma esen%iala a societa%ii: putqi privi acest drept de proprietate
186<br />
ECONOMIA SALARIATULII/<br />
ca un arbore, jar toate asezamintele sociale ca niste ramuri pe can<br />
le nutreste si can ar murl imediat ce s'ar deslipi de el* (Phys., P. 615).<br />
Jar mai departe: #1Noi cautarn sa consolidam dreptul de proprietate,<br />
jar nu sa-I tulburhm ; vederile noastre i interesele noastre comune<br />
sunt de a garanth acest drept in toath plenitu<strong>din</strong>ea lui, in toata intinderea,<br />
pe care o aveh inainte de a ne gandi sa ne intrunirn in societate.<br />
Or, inainte de aceasth reunire, era de eser4a dreptului de<br />
proprietate ca eram cu to -0i de-o potrivh liberi sä tragem <strong>din</strong> el cel<br />
mai mare numar de f oloase ; acest drept, care era in fiecare om in mod<br />
firesc i necesar, independent de voincele arbitrare ale celorlal/i oameni,<br />
nu era limitat, in fiecare <strong>din</strong> noi, deck de necesitatea de-a nu<br />
jigni, in cei1ali, acelas drept i neatarnarea lui* (Id., pp. 614-615).<br />
Dupa ce autorul arata eh dreptul de proprietate, fiind masura<br />
omului, legile privitoare la el nu pot fi cleat acte declarative<br />
de datorii si de drepturi, arata apoi cä libertatea aceasta contribue<br />
la immulprea producciei: ql...umea merge atunci dela sine ; dorino<br />
de-a se bucura i libertatea de-a se bucura, neincetand sä provoace<br />
immulOrea produselor i sporul industriei, ele imprirna intregei so-<br />
o miscare, care devine o ten<strong>din</strong>fa perpetuh catre starea cea<br />
mai buna posibila*. Trecand la libertatea convenciunilor, Mercier<br />
afirma ch ea nu e sterila, 4caci dupa aceste contracte, i presupunAnd<br />
ca toata siguranIa este castigata, cum trebuie sä si fie, propriet4ii<br />
personale si mobiliare a cultivatorilor, ei n'au interes mai mare decat<br />
acela de-a immulII investirile, pentru a immulci productele, deoarece<br />
venitul lor creste in proporlia acestei immul/iri. Asa eh si in aceasta<br />
direc/ie libertatea este germenul abundentib (p. 619).<br />
Vazand cele ce se petrec in jurul lor, cu perceperea salbatica a unor<br />
impozite ruinatoare, fiziocratii au cerut ca impozitul sa nu se puna<br />
asupra capitalului ci numai asupra venitului net. Quesnay, in maxima<br />
V zice: #Impozitul sa nu fie distructiv, sau disproporcionat<br />
CU massa venitului nacional», jar Mercier de la Riviere, ca si induplice<br />
pe rege di nu abuzeze de fiscalitate, ii declara coproprietar al produsului<br />
net al parnanturilor <strong>din</strong> regatul lui, i defineste astfel impozitul:<br />
4(0 por/iune luath <strong>din</strong> veniturile anuale ale unei naliuni, cu scopul<br />
de-a forma veniturile particulare ale suveranului, pentru a-I pune in situgia<br />
de-a suscine sarcinile anuale ale suveranitacii sale* (Phys., p.473).<br />
Teoriile fiziocratilor au fhcut, neaparat, multa valva in Frana ca<br />
si in toate continentului, dar aplicarea lor a lost aproape nula.
ECONOMIA SALARIATIJIATI 187<br />
Un singur om a ajuns sá conduca treburile publice in Franca, acesta<br />
a fost Turgot, ministru, in doua randuri, al lui Ludovic al XVI-lea.<br />
Desi Turgot pretindea ca nu face parte <strong>din</strong> tagma fiziocracilor, totus<br />
el profesa idei absolut la fel si multe <strong>din</strong> ele a cautat, ba unele a reusit<br />
sa le puna in lucrare. Asa, de pilda, dandu-si seama ca lipsa de cultura<br />
aduce raritatea i scumpetea graului, el scurteaza, prin decretul dela<br />
13 August 1766, dela doi ani, la vase luni, termenul de afisare pentru<br />
destelenirea pamantului. In acelas scop, el determina pe rege sa ridice<br />
toate obstacolele, can se opuneau la libera circula0.e a graului si la<br />
comequl lui slobod. In adevar, iata ce cetim in decizia Consiliului de<br />
Stat, dela 13 August 1775:
188<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
radicala modificare a legislaIiei. Dar legiuirea franceza n'a putut Ii<br />
modificata in chip brusc, fara o puternica comoIie. A modifica o le-<br />
- zice Jehring — este a smulge un polip, care se cramponeaza<br />
cu mu i de ghiare. Albert Schatz exprima, nu se poate mai bine<br />
(Op. cit., p. 30), aceasta stare de lucruri i indica in acelas timp<br />
remediul, care a si lost aplicat, in cele <strong>din</strong> urma, de RevoluIie: #S'a<br />
incercat — scrie Schatz — sa se organizeze averea Framei, reglementand,<br />
pentru a o desvolta, and agriculture, cand industria, cand<br />
comercul. Agriculture vegeta sub povara birurilor si a stavilelor de<br />
tot felul. Mizeria e atat de dureroasa la sate, incAt o intreaga literatura<br />
economica — cea pe care o reprezinta de obicei Boisguillebert<br />
si Vauban— e creata pentru a o descrie. Industrie se sufoca sub<br />
stramta reglementare ce-i este impusa si care devine <strong>din</strong> ce in ce mai<br />
incompatibila cu complexitatea in crestere a vieii economice. Industriasii<br />
doresc sa scape de organiza -cia corporativa. Comercul, in<br />
fine, se plange de o organizare, care are drept consecinca neincetate<br />
rfizboaie. El cere pace si libertate. S'a crezut ca na -ciunea nascanda<br />
qi-ar putea organiza viala intr'un spaIiu ingust i inchis, fiecare <strong>din</strong><br />
rotilele ei ascultand de impulsiunea unui conducator atent. Or, na-<br />
Iiunea a crescut ; ini%iativà , autonomie, responsabilitate individuala,<br />
devenisera no -ciuni curente. Edificiul legislativ, in care era inchisa<br />
na -ciunea, crapa. La nevoia de aer, care devenise generala, trebuia<br />
raspuns prin deschiderea ferestrelor. Totus, s'a scurs vreme multa<br />
'Ana ce ferestrele sä fi fost deplin deschise i asezate simetric*, —<br />
revolutia a izbucnit crancena.<br />
8. — Oborirea servagiului<br />
Primul si cel mai important act al Revolutiei franceze a lost cel <strong>din</strong><br />
noaptea de 4 August 1789, prin care regimul feudal a fost oborat,<br />
desi numai in principiu, <strong>din</strong>tio data si in intregimea lui. Graba aceasta<br />
a revolutiei, de-a regulh situaia Iaranimii, se explica prinaceea<br />
ca patura sateneasca a fost, dupa cum am vazut, cea mai impilata<br />
cea mai nenorocita, sub vechiul regim.<br />
Articolul 1 <strong>din</strong> decretul Adundrii nationale, prin care se declara<br />
desfiimat regimul feudal, suna astfel:<br />
#L' Assemblie nationale cldtruit entierement le regime foodol et decrete<br />
que les dro its et devoirs tant fiaudaux que censuels, ceux qui tiennent a
ECONOMIA SALARIATULUI 189<br />
la mainemorte reelle ou personnelle et ceux qui les representent sont abolis<br />
sans indemnites et tous les autres declares rachetables, et que le prix et<br />
le mode de ces rachats seront fixes par l' Assemblee nationale*.<br />
Au urmat apoi decretele dela 15 Martie 1790 si dela 14 Iunie 1793,<br />
can desfiin4eaza si de fapt feudalismul.<br />
Ar Ii, insa, o greseala enorma sä credem ca o opera atAt de insemnata<br />
si atat de profunda, ca cea a desfiincarei drepturilor feodale, s'a<br />
putut face in timp atat de scurt, pe cale revolutionara i numai <strong>din</strong><br />
vojna unei Adunari na0.onale. Adevarul e ca decretele Adunarii<br />
naIionale franceze, n'au facut deck sa consacre, in haina legala, o<br />
stare de fapt cu mult anterioara ; cele trei decrete ale Adunarii au<br />
inlaturat ultimele ramasile si sgura de pe un foetus gata nascut.<br />
In adevar, precum am amintit foarte in treacat in paragrafele ce<br />
preced, imediat ce renaste economia monetara, Varanii francezi ca<br />
si cei de pretutindeni Ii rascumpard o parte <strong>din</strong> corvezile pe cari le<br />
prestau in natura si se obliga ca in schimbul ion sä dea seniorului o<br />
redeven0 in bani, un cens, fie fix, fie propoilional. Cu chipul acesta<br />
se desfiinIeaza servagiul in Europa.<br />
Vicontele d'Avenel, ocupAndu-se de aceasta chestie, scrie: #Servii<br />
erau, asadar, parte integranta <strong>din</strong> averea funciara. Cand, cum si de<br />
ce starea aceasta de lucruri a disparut facand loc unei alteia au totul<br />
deosebita, in care seniorul a pierdut, in acela§ timp pamantul si oamenii<br />
sai? Care a lost data oborarii iobagiei si can au lost motivele<br />
can au determinat liberarea servului? Istoria nu pare a le Ii definit<br />
cu toata limpezimea 'Ana' in ziva de azi. Ca aceasta liberare sa fi fost<br />
un mare act de dreptate, savAr§it in chip fiber, ha si spontan, de catre<br />
cei tan i in folosul celor slabi, de catre cei bogai in folosul celor saraci,<br />
e greu de crezut, °rick de pain ai Ii inclinat spre scepticism* (Op.<br />
cit., I, pp. 168-169).<br />
Dar, in definitiv, evenimentele de amanunt, can au insOt liberarea<br />
iobagilor — si can nu pot Ii decat cele trei revolutiuni <strong>din</strong> veacul<br />
XV — n'au nici o insemnatate pentru noi. Cauza generala, care a<br />
acIionat in direclia desrobirii servului, este exact aceea§, care a determinat,<br />
in pragul Evului Mediu, desfiinIarea robiei. Immulcirea<br />
populaIiei a facut sa nu mai fie nevoie ca lucratorul sa ramttie lipit<br />
de glie.<br />
Vicontele d'Avenel a fost izbit de problema gradului de densitate<br />
aito tntile pl n nimp invprc_ Tata. in adevar, ce scrie el in
190<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
aceasta priviuta: uAtingem aici chestia economica, care, dupa noi,<br />
a indulcit mai intai i apoi a facut sá dispara servagiul: nevoia de<br />
bra -co> (Op. cit., I, p. 168). Intelesul acestei fraze e ca avand nevoie<br />
de bra -te, nobilii au dat pe pamanturile lor, ca sä atraga pe<br />
ele satenii <strong>din</strong> im.prejurimi. Sistemul acesta de atragere a taranimii<br />
generalizandu-se, ar Ii dus la oborarea completa a iobagiei.<br />
Neaparat, sunt fapte, care confirma acest punct de vedere, dar ele<br />
nu constituesc regula generala, i apoi, ca sa poata un nobil atrage<br />
cu usurin -ca satenii straini pe domeniul lui, acesti sateni trebuie sà fi<br />
lost, in prim.ul loc; numerosi si in randul al douilea, liberi. Ceace nu<br />
mai coincide cu lipsa de brute a lui d'Avenel. Adevarul e ca populutia<br />
rurala imm.ul -tindu-se, ea n'a mai trebuit sa fie Iinuta lipita de glie<br />
ca sa lucreze pamantul, ne m.ai avAnd la dispozitia ei pamAnt <strong>din</strong><br />
pustiu aiurea.<br />
Disparicia servagiului, in pragul timpurilor moderne, se datoreaza<br />
exact acelorasi cauze si a urm.at absolut aceleasi faze ca i disparicia<br />
robiei, la inceputul Evului Mediu.<br />
Ih adevar, la inceput biserica crestina indeamna pe cre<strong>din</strong>ciosi ia<br />
manumisiuni um.anitare, can se fac pentru iertarea phcatelor i odihna<br />
sufletului celor raposaci ; exact acelas lucru se repeta acum cu<br />
liberarea iobagilor. In adevar, vicontele d'Avenel, reproduce un act<br />
<strong>din</strong> secolul X, prin care un drept-cre<strong>din</strong>cios manumite un sclav al<br />
sau, Darem, pentru asigura imparaIia cerurilor, i un alt document,<br />
tot <strong>din</strong> acelas veac, prin care un alt senior îi manumite<br />
sclavi, In numar de o suta. Si apoi, #sarind sase secolo, acelas autor,<br />
citeaza acte, cu un colqinut aproape identic, prin can stapAnii Ii<br />
libereaza de data aceasta servii.<br />
Aceleasi cauze au produs aceleasi efecte, i oricat de putin importante<br />
i s'ar parea vicontelui d'Avenel aceste manumisiuni umanitare,<br />
ele ti au totus importanca ion. In once caz, ele sunt simptomul unei<br />
profunde clatinari a institu -kiei.<br />
Cand indivizii unei societai,i incep sa-si dea seam.a de nedreptatea<br />
unui asezamant, faurit in favoarea lor, insemneaza cà acel asezamant<br />
nu le mai este indispensabil si nu le mai slujeste la mult i ca el e pe<br />
calea<br />
Manumisiunile umanitare dela inceputul crestinismului au fost<br />
preludiul caderii celei man i a economiei esclavagiste, jar acum, liberarile<br />
um.anitare ale iobagilor prevestesc caderea economiei servile
ECONOMIA SALARIATULUI 191<br />
Ba, ceva mai mult, exista i alta faza comuna in declinul scIaviei<br />
ca si in cel al servagiului.<br />
In adevar, am vazut ca atunci cand societatea romana se descompune<br />
i cand economia esclavagista cade, rnanumisiunile sclavilor<br />
se imrnul -tesc enorrn. Cum insa, bra -tele erau Inca tot rare, manumisiunile<br />
se fac de obiceiu cu clauze imposita libertatis causa, ca fostul<br />
sclav sa lucreze in folosul fostului sàu stapan si de multe on aceste<br />
clauze erau asa de apasatoare incat cel rnanumis ramanea de fapt<br />
Lot sclav. Or, exact acelas lucru se intarnpla i cu liberarea servilor.<br />
Sunt foarte multe docurnente, <strong>din</strong> cari se vede ca un senior sau o<br />
rnanastire Ii libereaza toti servii de pe movie, cu conditia lush' ca ei<br />
urrnasii lor sa rarnana tot In hotarul lor, sub pedeapsa de a-si vedea<br />
anulata rnanurniterea sau parnantul sechestrat in folosul seniorului:<br />
#Lucru asupra caruia seniorul e neindurat si care revine fara incetare<br />
In cartile de liberare, este obligatia pentru colon de-a nu parasi domeniul.<br />
La 1261, locuitorii <strong>din</strong> Saint-Aubin (Franche-Comte) recunosc<br />
in chip solemn si fafa de rnartori ca parnanturile br vor apartine<br />
seniorului locului daca ei Ii parasesc dorneniul. Vasalii seniorului <strong>din</strong><br />
Torrelles, in Rousillon, sunt dispensaIi de obligatia de a se Furth<br />
garan -ti pentru senior, cu condi -tia sa se angajeze, ei i urmasii lor,<br />
sa locuiasca totdeauna la Torrelles. Servii de rnana-rnoarta,<br />
se obliga in chiar actul de liberare, sa nu se casatoreasca in afara de<br />
satul lor. Clauza aceasta face parte integranta <strong>din</strong> act ; oare n'a fost<br />
ea si cauza lui determinanta (d'Avenel — Op. cit., I, p. 179).<br />
Ba, ceva rnai mult , situa -tia aceasta i grija aceasta pentru nobili,<br />
de a nu-si pierde popula -tia liberata de pe domeniu, se prelungeste<br />
Oa in veacul XVIII, caci d'Avenel reproduce un act cu continut<br />
identic celor precitate, datand <strong>din</strong> anul 1773%<br />
lath dar ca cu tot actul de libera -tiune, caracteristica esen -tiala, care<br />
facea <strong>din</strong> individul medieval serv, rarnane in picioare: adica el continua<br />
sa fie lipit de glie, in chip conventional, del de drept el e om<br />
liber ; intocrnai ca sclavul antic, care suporta atatea clauze imposita<br />
libertatis causa, meat de fapt el ramane tot sclav, del de drept e socotit<br />
om liber.<br />
Manumisiunele urnanitare ca i aceste rnanusirnuni conditionate,<br />
cornune, cum am vazut, i apusului sclaviei, nu sunt in realitate<br />
decat fazele interrnediare, intre disparitia econorniei servile si nagterea<br />
aceleia a salariatului ; precum in pragul tirnpurilor medievale,
192<br />
ECONOMIA SALARIATULIJI<br />
disparitia sclaviei s'a facut aproape cu aceleasi modaliati si in mod<br />
succesiv pan la definitiva intronare a servagiului.<br />
Dar nu e numai atat, disparitia aceasta treptata nu s'a succedat<br />
numai in timp, ci si in spa -tiu i aici teoria noastra se verifica<br />
pe deplin. In provinciile mai populate ale Fran -tei, servagiul<br />
dispare foarte de timpuriu, fapt pe care-1 constata insus d'Avenel:<br />
((nu se cunoaste eliberarea in Bretania, in Evul mediu, decat<br />
in Iara lui Leon; aici numai arendasii sunt numiti servi, ceiace<br />
nu s'a mai vazut in restul peninsulei armoricane Cu inceperea veacului<br />
1X; in Normandia, d. L. Deslile nu gaseste nicio urma de servagiu<br />
cu inceperea veacului al douisprezecelea si in Languedocul de<br />
jos nu mai existau urme de loc, in veacul XIII>> (Op. cit., I, p. 171).<br />
In alte localita -ti dimpotriva, servagiul se pastreaza vreme mult mai<br />
indelungata: 4A.ceasta opera -tiune— scrie d'Avenel (pp. 181-182) —<br />
nu s'efacut, o repet, in chip general si simultan. Regiunile in can<br />
servagiul a Intarziat mai mult, sunt tocmai portiunile de teritoriu<br />
cele mai desmostenite de natura, rile cele mai sterpe si mai<br />
saraco.<br />
La ineeputurile Evului mediu, lucrurile s'au repetat aidoma cu<br />
sclavia. Ea a disparut mai intai in parcile Europei cu pamant fertil<br />
cu populatie mai dens a s'a mentinut intocmai ca servagiul —<br />
in localita -tile sarace si depopulate. i lucrul e foarte explicabil: randul<br />
la cultura, al pamanturilor mai sterile, vine mai tarziu ; ele nu sunt<br />
supuse plugului decat atunci cand pamanturile cele bune nu mai pot<br />
indestula trebuintele popu1a0ei. Or, densitatea unei populatiuni e in<br />
raport direct cu productivitatea solului, pe care-1 ocupa. Asa C iobagii,<br />
aseza -ti pe un pamant mai sterp, au venit mai tarziu la rand<br />
ca sa se libereze, pentru ca s'au immul -tit mai greu, indeplinind astfel<br />
mai tarziu conditia esenciala a muncii salariate — acel grad mai mare<br />
de densitate a popula -tiei necesar muncii libere.<br />
Dar cu cat popula -tia Europei crestea mai mult, cu atat cauzele,<br />
can cereau oborarea iobagiei, se intindeau mai mult ; jar atunci and<br />
pricinile acestea au ac -tionat in chip intens asupra intregei Europe<br />
apusene, revolucia a izbucnit, servagiul a lost desfiintat in Franta<br />
si mai apoi in toate -tarile Europei, can au ajuns pe rand in situatia<br />
economic a si la gradul de densitate al popula -tiei Frantei. Unora <strong>din</strong><br />
aceste popoare nu le-a venit randul decat in a doua jumatate a secolului<br />
trecut, cum e de pilda, Austro-Ungaria, Polonia, Rusia, Ro-
ECONOMIA SALARIATULCI 193<br />
mania, etc., atunci are loc oborarea restului de iobagi de pe vechiul<br />
Continent.<br />
Acelas fenomen s'a produs, dupa cum am vazut, si n ce priveste<br />
sclavia coloniala.<br />
Unele State, ajunse mai de timpuriu la un grad mai inaintat de<br />
densitate a populatiei lor, au oborat mai curand sclavia neagra ;<br />
altele, ramase mai in urma, au abrogat-o mai tarziu.<br />
Dupa cum se vede, dar, totul depinde de numarul locuitorilor<br />
unei tari. Or, in ajunul revolutiei celei man, Franta ajunsese la un<br />
asa grad de densitate a populapei ei, inctit nu mai era nevoie ca<br />
muncitorul sa fie lipit de glie, pentru a-1 obligh sa lucreze. Numarul<br />
eel mare de locuitori i faptul ca pamantul era complet ocupat,<br />
ii lipea pe el de fapt de brazda care I-a vazut nascand si in ask<br />
imprejurari, productia se gasea asigurata i fara intervenOuni legale.<br />
Muncitorul a putut fi declarat prin urmare liber, ceeace,<br />
de aide!, a si facut revoluOa franceza.<br />
§ 9. — Desfiintarea corporatidor<br />
Dupa sate a venit randul oraselor. Am vazut ea Turgot desfiinteaza<br />
corporatiile, sub presiunea nevoilor sociale, can se pot rezuma<br />
la una singura: sporul productiei, i ca Maurepas, succesorul<br />
sau, le reinfiinteaza in acelas an. Caracteristic insa e ca reinfiintarea<br />
breslelor se face cu asa modificari incat cindustria i comertul sa nu<br />
fie lipsite de avantajele ce decurg <strong>din</strong> libertate# — cum glasueste<br />
preambulul edictului de reintronare a corporatiilor.<br />
In cele <strong>din</strong> urma, revolutia suprima corpora -One, la 15 Fevruarie<br />
1791, in urma propunerei lui Dallarde,
.194<br />
ECONOMIA SALANIATULUI<br />
ora§e, o libertate de fapt, pe care revolucia nu va face decat s'o<br />
consacre *i in drept.<br />
DealtIel, insu§ faptul ca Turgot s'a gandit sa suprime breslele<br />
Inainte de revolucie, dovede§te ea ele devenisera o piedica mare<br />
pentru sporul neincetat al producIiei, necesitat de cre§terea fara<br />
curmare a populnciei.<br />
Adam Smith a relevat acest lueru, nu se poate mai bine: #Statutele<br />
corporqiei scrie el — reguleazA eAte ()data numarul ucenicilor<br />
ce poate avea un maistru §i mai totdeauna numarul anilor<br />
ce trebuie sa dureze ucenicia. Scopul acestor regulamente este de<br />
a restrange concurenla la un numar de indivizi mult mai mic deck,<br />
acela, care ar fi Imbra/i§at acea meserie fafa aceasta restriqie.<br />
Limitarea numarului ucenicilor restrange direct concuren0;<br />
lunga durata a uceniciei o restrange intr'un chip malt mai indirect,<br />
dar nu mai puVin eficace, urcand cheltuelile educaviei industriale*<br />
(Op. cit., I, p. 157). Turgot, pornit dela acela§ punct de vedere,<br />
propane regelui desfiir4area jurandelor, motivand astfel aceasta<br />
propunere: ((Sire, privesc distrugerea jurandelor §i desfiincarea tuturor<br />
piedecilor, pe can acest a§ezarnant le pune industriei §i panii<br />
saraee §i laborioase a supu§ilor Vo§tri, ca una <strong>din</strong> cele mai mani<br />
binefaceri pe care o puteVi harazi poporului Vostru: dupa libertatea<br />
comerIului de grane, aeesta este cel mai mare pas, pe care il are de<br />
facut administracia pentru ameliorarea sau mai bine, pentru regenerarea<br />
regatului. Aceasta a doua operaIie va Ii pentru industrie,<br />
ceiace Intaia a lost pentru agrieultura, en cat va Ii facuta mai curand,<br />
cu atat progresele industriei von marl curand bogaTiile Statului))<br />
(Oeuvres, II, p. 248).<br />
Bentham, de partea lui studiind mijloacele de tsporire a boga-<br />
0.eih, ziee csa ea se poate<br />
I) Prin combaterea prejudecaiilor defavorahile muncii. El merge<br />
pana acolo luck cere desfiinorea prea multelor sarhatori <strong>din</strong><br />
ihrile catolice. i(*i nu trebue§te socotita numai pierderea acestor<br />
dar §i pierderile can rezulta <strong>din</strong> apucaturile vicioase ale<br />
a cestei lern incurajatao;<br />
2) Se spore§te munca, dandu-se ocupqiuni productive anon clase<br />
de oameni, can nu produc nimic, cum sunt delinuO, cer§etorii, soldatii ;<br />
3) Substituiti motivelor coercitive motive atragatoare,<br />
pedeapsa cu rasplata. OboraIi, Cu precaOunele necesare, serviciile
ECONOMIA SALARIATT_ILIJI 295<br />
in natura, corvezile, robia. 0 Tara de servi va fi totdeauna<br />
saraca. Platiçi munca in bani ; rasplata amestecandu-se pichtura<br />
Cu picatura cu munca, Ii indulceste amarul. Fiecare lucrator liber<br />
va valora doi sclavi. Reflexia aceasta s'a prezentat adesea in<br />
aceasta lucrare, dar e atat de dreapta i atat de prielnica ornenirei, ca<br />
nu trebuie sã-rni fie teama Ca o repet prea mult# (Oeuvres, IT, p. 225).<br />
Dach in privinta agriculturii, interesul cel mare era numai pentru<br />
sporirea productiei; in privinta lucrarilor industriale s'a ridicat<br />
acum i o a doua dificultate: pe langa ca era nevoie de-un spor evident<br />
al productiei, apoi immultirea excesivO a populatiei cerea<br />
sh se dea de lucru sutimilor de mu i de oameni, ajunsi muritori de<br />
foame. Or, Cu sistemul corporatiilor aceasta era imposibil. Si atunci<br />
s'a inceput sä se pledeze libertatea muncii. Cum Anglia era mult<br />
mai inaintata, <strong>din</strong> punct de vedere industrial, primele nazuinte<br />
pentru liberarea muncii, s'au facut sinitite acolo. Adam Smith<br />
aphra Cu multa caldura libertatea lucratorului: #Cea mai sfanta<br />
cea mai inviolabila <strong>din</strong> toate propriefatile scrie el — este aceea<br />
a propriei munci, pentru ca ea este izvorul originar al tuturor celorlalte<br />
proprietati. Patrimoniul saracului e puterea si indemanarea<br />
mainilor sale, — a-1 impiedeca sa intrebuinteze aceasta putere<br />
indemanare, In felul cum crede el mai potrivit i , atata vreme cat<br />
nu aduce vre-o vatamare altuia, insenmeaza o violare manifesth<br />
a acestei proprietati primitive. Este o uzurpare strigatoare, atat<br />
a libertatii legitime a lucratorului cat si a libertatii acelora Can ar<br />
fi dispusi sh-r dea de lucru; aceasta insemneaza sa se impiedece,<br />
In acelas timp, pe unul de a putea sa lucreze ceeace vrea, i pe al<br />
douilea de a intrebuinta pe acela care i se pare bun. Se poate cineva<br />
increde Cu toata siguranta in prudenta aceluia care ocupa un lucrator,<br />
pentru a judeca daca acest lucrator merita intrebuiatare, pentru<br />
C h el are destula grija de interesul lui. Aceasta solicitu<strong>din</strong>e, pe care<br />
o ‘afecteaza legiuitorul de-a preveni sa nu se intrebuinteze persoane<br />
incapabile, este, evident, tot atat de absurda pe cat e de opresiva))<br />
(Op. cit., I, p. 160). Si apoi mai departe, Smith arata C impiedecareo<br />
circulatiei muncei e in defavoarea productiei: #Tot ceeace<br />
stanjeneste libera circulatie a muncii, stanjeneste deasemenea cea<br />
a capitalurilor ; cantita tea de fonduri, ce se poate varsa Intio ramura<br />
a comertulni, depinde mult de aceea a cantitalii de munch<br />
ce se pate intrebuinta in ea # (p. 177).
196<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
Apoi, in altk parte a lucrarii sale (II, pp. 32-33), Adam Smith<br />
e si mai lamurit. El arata, cum o vor arata mai tarziu economistii<br />
liberali ai Franlei, ca fiecare individ urmkrindu-si interesele lui,<br />
contribue in acelas timp la satisfacerea intereselor generale: ((Fiecare<br />
individ face, fara incetare, sforprile cele mai man i pentru a<br />
(la capitalului de care dispune, intrebuinIarea cea mai avantagioasa ;<br />
prea adevarat, el are in vedere propriile sale interese si nu pe cele<br />
ale societkIii; dar grija pe care o are de-a gasi avantagiul eau personal<br />
il conduce in chip firesc, sau mai bine in chip necesar, sa prefere<br />
acel fel de funcIie, care e i cel mai avantagios pentru societate)).<br />
Bentham, de partea lui, demonstreaza in modul urmator peri-<br />
°oleic amestecului guvernalor in afacerile particularilor: dnteresul,<br />
pe care-1 are un om in afacerile unui altuia, nu e niciodata atat<br />
de mare ca interesul fiecarui in propriile sale afaceri. Luati in consideraIie<br />
tot cc trebuie pentru cea mai bunk alegere a antreprizii<br />
sau a mijloacelor cc trebuesc puse in lucrare i ve -ci vedea in chip<br />
constant, ck omul de Stat, atat de dispus sa se amestece in toate<br />
amknuntele industriei i comercului, nu e superior intru nimic indivizilor,<br />
pe can vrea sk-i guverneze i Ii este in chip necesar inferior<br />
in multe privin-w) (Oeuvres, II, p. 205).<br />
In fine, J.-B. Say, bizuindu-se pe experienIa facuta in Anglia,<br />
argumenteazk precum se va ceti, avantajele mulled industrial°<br />
libere: #Persoanele, can citeaza Anglia pentru a justifica lancurile<br />
cu can ar voi s ncarce industria, ignoreaza c& orasele Marei-Britanii,<br />
unde industria infloreste mai mult i can au ridicat manufacturile<br />
acestei OH la un foarte malt grad de splendoare, sunt tocmai<br />
orasele, can n'au corporaIii ca Manchester, Birmingham, Liverpool,<br />
Glasgow, can acum douk veacuri erau niste orasele,<br />
can yin azi, sub raportul bogkIiei si al populqiei, imediat dupd<br />
Londra, i cu mult inaintea lui York, Cantorbery i chiar Bristol,<br />
orase vechi, favorizate i capitale de provincii man, dar in cari iii-<br />
dustria era supusa unor impiedecari gotice)) 1).<br />
Trecand apoi la situalia <strong>din</strong> Frairp, Say scrie: ((Se cunoaste activitatea<br />
prodigioask a catorva mahalale <strong>din</strong> Paris si in deosebi a<br />
foburgului St. Antoine, unde industria se bucura de mai multe<br />
l ) J.-B. Say. — Trate &economic poitique, Paris, 1841, Guillaumin, p. 194.
ECONOMIA SALARIATULIJI 197<br />
libertati. Exista anume produse, ce nu se pot gasi cleat acolo. Cum<br />
se poate dar cà acolo lucratorii sunt mai indemanateci, fara ucenicie<br />
i fara corporatii suite, cleat in restul orasului, unde sunt supusi<br />
acestor regule, pe can voiesc sa ni le infatiseze ca esentiale?<br />
Asta insemneaza ca interesul privat este eel mai indemanatec <strong>din</strong>tre<br />
maistri)). i apoi ca incheiere: Tot ash precum un foburg prospa:<br />
reaza lAnga un oras cu corporatiuni, precum un oras liberat, prospereaza<br />
in mijlocul unei tari, in care autoritatea se amesteca in<br />
toate, — o natiune, care va fi usurata de toate lanturile, va prospera<br />
in mijlocul celorlalte natiuni reglementato (Id., p. 196).<br />
Turgot, cand a propus regelui proiectul sau de oborare a jurandelor<br />
i corporatiilor, a avut in vedere toate acestea, caci iata ce<br />
scrie:<br />
#Momeala mijloacelor financiare a fost, fara indoiala aceea care<br />
a prelungit iluzih asupra prejudiciului imens pe care existenta<br />
comunitatilor a pricinuit-o industriei i asupra atingerilor, pe can<br />
ea le aduce dreptului natural. Aceasta iluzie a mers, la unele persoane,<br />
pana acolo incat au putut afirma ca dreptul de-a lucrh e un<br />
drept regal, pe care regele ii puteh vinde i pe care supusii erau datori<br />
cumpere. Ne grabim sä respingem astfel de maxima. Dumnezeu,<br />
dand omului trebuinte, i-a daruit in chip necesar izvoarele<br />
muncii, facand <strong>din</strong> dreptul de-a munci proprietatea fiecarui om<br />
aceasta proprietate e primordial, e cea mai sfanta i cea mai<br />
imprescriptibila <strong>din</strong> toate. Privim ca una <strong>din</strong> cele mai <strong>din</strong>tai datorii<br />
ale dreptatii noastre i ca unul <strong>din</strong> actele cele mai demne de binefacerea<br />
noastra, de-a libera pe sup usii nostri de toate atingerile<br />
aduse acestui drept inalienabil al umanitatii. Voim, prin urmare,<br />
sa desfiintam aceste a sezaminte arbitrare, can, nu permit saracului<br />
sa traiasca <strong>din</strong> munca lui; can resping un sex, caruia slabiciunea<br />
lui i-a dat mai multe trebuin4e, si mai putine izvoare, i can par a<br />
incuraja seduqia si stricaciunea, osan<strong>din</strong>du-1 la o mizerie continua;<br />
can sting emulatia i industria, i fac chiar inutil talentul la aceia,<br />
pe can imprejurarile nu i-au facut sa intre intr'o breasla# (Oeuvres,<br />
II, p. 306).<br />
Cu acest preambul a desfiintat Turgot, sub Ludovic XVI, corporatiile<br />
si tot cu el le desfiinteaza mai tetrziu revolutia.<br />
In ce priveste comertul, el si-a cucerit libertatea cleplina exact<br />
pe aceleasi cai i cu aceleasi mijloace.
198<br />
§ 10. — Contra muncii coalizate<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
Cu alte cuvinte, dar, populatia immultindu-se enorm i capitalul<br />
intarindu-se, de-o parte prin abundenta numerarului, n'a mai fost<br />
nevoie, pentru garantarea productiei, nici de inlantuirea capitalului<br />
nici de cea a muncii, can incepusera sa se echilibreze. De aceea<br />
Statul renunta la once interventie, fie in favoarea capitalului fie<br />
In favoarea muncii, lasand intre ele jocul liber al cererii si al ofertei.<br />
Cu toate acestea, nu putem Inca' afirma ci sistemul liberal era<br />
instituit in toata plenitu<strong>din</strong>ea lui. In adevar, capitalul, la inceput<br />
destul de tare ca sa in piept muncii cu totul liberh, nu era Inca<br />
In stare sh lupte impotriva muncii coalizate. Si in adevar, cu tot<br />
liberalismul inch cald i proaspat al sfarsitului veacului XVIII ; cu<br />
toath ten<strong>din</strong>ta de neinterventie intre capital si munch, puterea publica,---dreptul—s'a<br />
vazut nevoith sa intervina i s interzich, panh<br />
la o completh echilibrare, pana la o desavarsita intarire a capitalului,<br />
mice coalitie muncitoreasca.<br />
In adevar, in Anglia asociatiunile muncitoresti sunt interzise,<br />
la 1800, prin legea cunoscuta sub numele Combination Act, <strong>din</strong><br />
timpul domniei lui George III. Prin aceasth lege se interzice lucrhtorilor<br />
sh se asocieze cu scopul de-a cere imbunfithtirea soartei lor.<br />
ECONOMIA. SA.LARIA.TULCI 199<br />
Franta a avut si ea parte de o loge indentica. E legea zisa Le<br />
Chapelier, dela 14 Iunie 1791, care interzice, ca si Combination Act<br />
In Anglia, once coalitie muncitoreasca. (iGandul lui Le Chapelier,<br />
and a propus un astfel de decret, e exprimat limpede in expunerea<br />
sa de motive. El vrea sa evite urcarea salariilor, i mice forma de<br />
asociatie Ii pare detestabila, — el merge OM acolo inat se teme,<br />
a, chiar sub forma de societaIi de ajutor, sa nu se ascunda sfortarile<br />
facute de lucratori, pentru ameliorarea soartei lor* 1). E drept,<br />
insa a in Franca sunt oprite i asociatiile profesionale ale patronilor,<br />
i aceasta, cum arata Kovalewsky (La France a la veille de<br />
la Revolution, II, p. 13) — cu mult inainte de revolutie i s'a men-<br />
Iinut i dupa revolutie, pana in anul 1864, and capitalul intarindu-se<br />
pe deplin, Napoleon III poate abrogia dispozitiunile articolului<br />
414 <strong>din</strong> codul penal.<br />
Germania, industrializata mai tarziu Cu miliardele Frantei, a<br />
avut si ea parte, la timp potrivit, de-o asemenea lege. Este legea<br />
contra socialistilor, a lui Bismarck, votata la 1878 si abrogata, sau<br />
mai bine zis ne mai prelungita. la 1890.<br />
Dicey se intreaba: ce-a putut determina, in Anglia, o lege atat<br />
de reactionara ca Combination Act, jar singurul raspuns pe care-1<br />
poate da e cä parlamentul dela 1800, care a votat-o, era compus<br />
numai <strong>din</strong> aristocrati, pe cand parlamentul dela 1824, care o desfiinteaza,<br />
avea tfl sanul lui si cativa reprezentanti ai lucratorilor,<br />
can ar fi determinat aceasta abrogare.<br />
Raspunsul lui Dicey este, vadit, neindestulator. In primul loc,<br />
reprezentatqii lucratorilor erau prea putini la numar ca sä poen<br />
provoca un vot in favoarea lor, precum tot atat de putin ar fi putut<br />
impiedica, la 1800, votarea legii, daca ar fi fost prezenti in Camera.<br />
De altfel, prezeto in Adunarea franceza a reprezentanOlor tuturor<br />
claselor sociale, n'a putut impiedeca votarea legii Le Chapelier cu<br />
conIinut absolut indentic i Inca in toiul revolutiei.<br />
Emil Olivier, raportorul legii pentru modificarea artieolelor<br />
414 416 <strong>din</strong> Codul penal francez, contra coalitiilor muncitoresti,<br />
nu-si cla nici el pe deplin seama de rostul conIinutului acelor articole<br />
curioase, de vreme ce se intreaba: ((Sub regimul nostril,<br />
1) Histoire Socialiste, T. VI, Paul Brousse et Henry Turot. — Comakit et<br />
Empire, p. 562.
200<br />
ECONOMIA SALARIATULUI<br />
fiecare lucrator in parte poate den sau refuza munca lui poate<br />
fixa conditiuni1e in can o ofera ; precum fiecare patron e liber<br />
a ccepte sau nu aceste conditiuni. Or, ceeace e licit pentru un individ,<br />
cum poate deveni acelas fapt ilicit si condamnabil cand e<br />
vorba de mai multi? (Saint-Leon -- Op. cit., pp. 649-650)#.<br />
Ceeace Olivier nu-si putea explica la 1864 si ceeace Dicey explica<br />
gresit acum, e totus foarte lamurit pentru noi. Coalitiile erau<br />
ilicite i pedepsite ca atari, la inceputurile liberalismului, <strong>din</strong> pricina<br />
sibiciunii deatunci a capitalului si a neputintei in care se gasea<br />
de a tine piept rnuncii coalizate. Imediat insa ce capitalul se lutareste<br />
indeajuns i e in stare sa %Ma piept inuncii 1ibere, toate aceste<br />
legi dispar. Libertatea cea mai desavarsita pune stapanire pe intregul<br />
camp al economiei politice. Lucratorii Ii cuceresc dreptul de<br />
coalitie i apoi si de asociatie,— ceeace insemneaza dreptul la greva.<br />
Aceasta a lost ultirna limita la care putea ajunge liberalismul,<br />
fara a nu se denatura. Libertatea de-a muncl, °data recunoscuta,<br />
trebuia recunoscuta i libertatea de a nu muncl; — libertate pentru<br />
unul ca i pentru toti. Aceiasi libertate a lost recunoscuta si patronilor<br />
— libertatea de-a angaja si de-a concedia lucratorii individual<br />
sau in mass.<br />
Greva si lock-out-1d sunt ultimii termeni logici, la can a ajuns<br />
liberalismul, intronat de revolutia franceza.<br />
§11. — Proprietatea absoluta<br />
Inainte de a trage concluziile juridice, can se impun de pe urma<br />
schimbarilor produse, — in Franta prin revolutie ; in celelalte tari<br />
pe cale pacinica va fi nevoie s exarninam cat inai pe scurt cu<br />
putinta, transformarile incercate de dreptu1 de proprietate, sub presiunea<br />
nouilor nevoi socialc.<br />
Am vazut c cresterea populatiei, in mai toata Europa, a cerut<br />
cresterea productiei ei. Henry George exprima astfel aceasta lege:<br />
ECONOMIA SALARIATT_TLEI 20r<br />
atat el devine un object mai dorit si in consecinta proprietatea tinde -<br />
sá se concentreze tot mai mult in mainile catorva s iin<br />
acelas timp<br />
dreptul de proprietate tinde tot mai mult spre o transformare tn<br />
sens egoist, exclusiv i absolut. Asa, de pilda, in Europa medievala,<br />
populaIia fiind rara, multe parnanturi au ramas necultivate; jar<br />
cele supuse culturii se impageau servilor in schimbul unei redevente<br />
foarte slabe. Din clipa, insa, in care populaIia incepe sa creasca„<br />
concentraIiunea proprietaiii se face simIita. In Germania, de pilda,<br />
— scrie Chamberlain (Op. cit., II, p. 829) -- «in veacul XIII, cand<br />
germanii se consolidasera, caranul era, in intreaga Europa, un om<br />
liber cu existenta mai bine asigurata decal azi. In veacurile XVII<br />
si XVIII acelas Aran devine vegetarian)). In Frania, am vazut ca<br />
se intampla acela§ lucru. Cauzele acestei degradari §i apasari a Iaranimii<br />
se datoreste Inrnu1irii populaciei §i avantului luat de agricultura,<br />
nevoita si hraneasch acum un numar cu mult mai mare<br />
de gun. Valoarea parnantului crescand, el a inceput sa fie sustraa<br />
Vandervelde, in al sau Socialisme et agriculture, descriein<br />
culori vii procesul acesta de concentrare: ((sub vechiul regim, in<br />
cele mai multe sate, existau locuri ob§testi insemnate, sau in oricecaz,<br />
cultivatorul exercita asupra pamanturilor cultivate, dupa culegerea<br />
recoltei, dreptul la pasunat. Secerisul ()data facut, locuitorii<br />
saraci puteau ie§i la camp si strange spicurile cazute. Obiceiul obligh<br />
chiar pe arendasi sa lase o cantitate de spice indestulatoare pentru<br />
a le rasplati osteneala. Dar <strong>din</strong> clipa in care aaricultura trebuie<br />
hraneasca o populatie unfit mai numeroasa, Leptul saracilor dispare,<br />
pasunea gratuita este interzisa, plivitul suprimat: locurileobstesti<br />
se gasesc <strong>din</strong> ce in ce mai ameni%ate in existent /a lor. E o<br />
istorie trista cea a mijloacelor puse in lucrare pentru a despuia obstiile<br />
satesti de proprietacile lor si de dreptul lor de folosinfa (p. 37))).<br />
In Anglia fenomenul acesta s'a repetat. Daca consideram — scrie<br />
Ashley (Op. cit., II. p. 336)— o istorie economica ca avand de object,<br />
nu numai producVia bogatiei, dar i evolqia organizaIiei sociale,<br />
trebuie sa recunoastem ca disparitia campurilor comunale este<br />
una <strong>din</strong> cele mai man i probleme ce ea are de cercetat.<br />
aranzitia catre starea de lucruri moderna adauga acela§ scriitor<br />
— ocupd aproape patru veacuri, dar ea nu s'a efectuat cu o<br />
egala repeziciune In timpul acestui lung spa/iu de vreme, §i niciodata<br />
ea n'a afectat in chip uniform toate tinuturile Angliei. Au fost doua
202<br />
ECONOMIA SALA.RIATITLIJ I<br />
perioade de schimbari repezi, anume, dela 1470-1540 i apoi dela<br />
1760-183N.<br />
Fazele principale, prin care a trecut dreptul Varanului asupra<br />
pamantului, sunt urmatoarele: la inceput Varanul avea drept la<br />
atata pamant de eat avea nevoie, jar in schimbul acestui pamant datora<br />
lordului o redeventa in bani i anumite zile de munca, la care<br />
insa Ii puteh angaja un inlocuitor — copyholder. — Pamanturile<br />
acestea erau transmisibile <strong>din</strong> tata in fiu. Mai tarziu,candlorziiincep<br />
a sustrage iaranilor pamanturile, obiceiul se schimba. Dreptul /aranului<br />
e limitat la litrei adica /aranul de/ine pamantul numai<br />
in curs de trei genera/iuni. Mai tarziu, sub presiunea aceluias curent,<br />
obiceiul se transforma jar. Taranii devin niste simpli arendasi<br />
ai locurilor, platind o arenda anuala, fine, dar fara a aveh un contract<br />
cu termen. A patra faza este cea a contractelor zise udantelates),<br />
a caror durata obicinuita era de 21 ani. In fine, ultimh faza este<br />
aceea cand Iaranul devine un arendas obicinuit, pe care lordul ii<br />
Iineh dupa voin/a, at will si-1 puteh alungh oricand <strong>din</strong> hotarul sat.<br />
Exact aceeas evolu/ie o urmeaza proprietatea si in Fran/a. Vicontele<br />
d'Avenel (Op. cit., I, p. 245) scrie: #Contractele or<strong>din</strong>are,<br />
acele ale caror clauze i condi/iuni sunt identice cu ale noastre, au<br />
o durata mult mai mare in Veacul de mijloc deck in tirnpurile moderne.<br />
Par& in veacul XVII, se fac contracte pe via/a si chiar ((contracte<br />
pe trei vie%i, consim/ite la trei plugari, can mostenesc contractul<br />
de arendare pe care 1-au semnat, unul dela celalt, pana la<br />
cel <strong>din</strong> urn& supraviquitor.<br />
Deasemenea, se vad in Fran/a urme de contracte dantelate, caci<br />
acelas autor scrie: #0spiciu1 <strong>din</strong> Soissons decide, la 1579, ca contractele<br />
nu vor mai fi in viitor deck cel rnult 27 ani sau mai ptr/in*.<br />
Cu cat timpul trece i cu cat provinciile se imbega/esc, cu atat<br />
proprietarul devine mai egoist si durata contractelor de arendare<br />
devine mai sawn ; contele d'Avenel, dandu-si seama de pricinile<br />
can au ac/ionat in sensul restrangerii egoiste a dreptului de proprietate,<br />
scrie: #Acesta a cost rezultatul ridicrii valorii pamanturilor,<br />
sau al deprecierii metalelor pre/ioase, sau poate al ambelor<br />
acestor cauze impreuna. In Varile bogate, arendarile erau mai min<br />
lungi. In Flandra, in veacul al saisprezecelea, ele nu treceau in general,<br />
de doisprezece ani. si in secolul al optsprezeeelea, ele sunt<br />
reduse dela noua la sase ani in tot Nordul Fran/ei#.
ECONOMIA SALARIATULCI 203<br />
Egoismul acesta exclusivist, catre care tindea dreptul de proprietate<br />
in toata Europa, se explica i prin aceea ca proprietarii,<br />
itiind sa cultive pamanturi <strong>din</strong> cc in cc mai sterpe, aveau<br />
obligatia sa-si imbunata -ceasca solul. Or, pentru ca proprietarul sa<br />
aiba tragerea de inima sa faca' aceste avansuri, el trebuia sa fie asigurat<br />
de societate ca acel pamant e al lui, de aici, trebuinta unei<br />
proprietaIi <strong>din</strong> cc in cc mai lamurita, mai certa si mai exclusiva.<br />
J.-B. Say se exprima, in aceasta privin%à, cu o limpezime, care nu<br />
asa nici o indoiala:
204 ECONOMIA SALARIATULU1<br />
oborand feodalizmul cu toate serbirile i servitutile lui, a facut <strong>din</strong><br />
proprietatea necompleta a Evului mediu, o proprietate absoluta,<br />
libera si certa. t(Merlin, marele initiator si organizator al intregului<br />
sistem, 1-a rezumat in aceste vorbe semnificative: 4Les fiefs ont cesse<br />
d'être, et sont devenus de vdritables alleuxu (Id., p. 17), adica pamanturi<br />
susceptibile de proprietate deplina si transmisibile liber<br />
<strong>din</strong> tata in flu.<br />
#Notiunea proprietatii libere i independente, care e cea a epocei<br />
noastre, cum fusese notiunea dreptului roman — scrie Gustav<br />
Aron 1) — a intrat atat de adanc in spiritul nostru, ncat ne vine<br />
greu sa ne imaginam starea proprietatii inainte de 1789. Pamantul<br />
liber, aloidal, era o exceptie. Dreptul de proprietate, o<strong>din</strong>ioara<br />
simplu §i unic, s'a desmembrat, s'a impartit in domeniu direct, sau<br />
eminens §i in domeniu util; marea majoritate a pamanturilor erau<br />
subordonate unul celuilalt i aceasta subordonare se traduce pentru<br />
posesor, fie in prestatiuni personale, fie in prestatiuni reale, in bani<br />
sau In natura, fie in obligatiuni de natura variata, justitie, mono<br />
p01, banalitati. Legaturile can inlantuiau pe posesorii solului<br />
erau numeroase, de natura si de intindere deosebita ; dc constituiau,<br />
impreund cu drepturile de mutatiune cu rentele perpetue si<br />
nerescumparabile, impiedecari grele la circulatia libera a bunurifor.<br />
In fine, daca ele s'au putut legitima la origine, si daca la inceputurile<br />
feodalismului, ele reprezentau adesea servicii facute, in veacul<br />
XVIII ele apareau numai ca niste sarcini nejustificate i hidoase.<br />
Dcaceea, Adunarea constituanta raspundea unei dorinte generale<br />
a populatiei, proclamand, In articolul 1 <strong>din</strong> decretul dat in noaptea<br />
de 4 August ca t(Adunarea distruge in intregime regimul feodah.<br />
lath dar marea opera a revolutiei franceze; ea se poate rezuma<br />
In garantarea fiber -Mill inuncii, a dreptului de proprietate si a aceluia<br />
de a contracta.<br />
Cum s'a putut opera aceasta schimbare radicala, in raporturile<br />
cconomice <strong>din</strong>tre indivizi?<br />
Din ce1e expuse pana acum, lucrul a rezultat cu oarecare limpezime:<br />
immultirea populatiei, necesitand o productie mult mai mare<br />
ca In trecut, restrictiunele de tot felul ale Evului mediu, impiedicau<br />
1) Gustav Aron. — Les grandes reformes du droit recolutionnaire, Larose,<br />
1910, Paris, pp. 49-50.
ECONOMIA SALARIATULUI 205<br />
marirea productiei, i atunci s'a simtit nevoia de a eliberit<br />
munca i bunurile <strong>din</strong> lanturile in can zaceau. Marirea populatiei<br />
punea la dispozitia capitalistului oricate brace; popularea cornpieta<br />
a pamantului nu mai ingaduia lueratorului sa se sustraga,<br />
ca in antichitate, capitalistului, i sä se statorniceasca pe pamant<br />
,<strong>din</strong> pustiu ea sa lucreze in folosul sau propriu, chiar cu riscul de a<br />
produce mai putin; pe de alta parte, odata cu immultirea numerarului,<br />
capitalistul s'a intarit in asa masura, luck a putut tine piept<br />
muncii, chiar libera, si atunci intervine legeh i declara libere atat<br />
munca eat si capitalul, instituind ceeace se chiama in istoria economiei,<br />
liber-schimbismul, liberalismul in politica, sau individualismul<br />
In filozofie. Lueratorul, <strong>din</strong> serv, devine liber §i salariat.<br />
Dar ca o dovada in plus ea, in adevar, asa stau lucrurile, e insus<br />
faptul ea Revoligia franceza a izbucnit sub Ludovic XVI, si nu<br />
inaintea acestui rege, desi situa0.a nenorocita a Frantei data cu<br />
mult inainte de 1789.<br />
De ce a izbucnit revolutia sub acest rege? Relele, de can suferea<br />
taranimea franceza sunt cu mult anterioare, ba poate c nainte,<br />
pe vremea rasboaielor, ele erau mult mai grave. Ceeace a contribuit<br />
la izbucnirea marei revolutiuni, sub nenorocitul rege Ludovic XVI<br />
§i ceeace 1-a facut pe el sa plateasca greselile predecesorilor sai,<br />
e poate tocmai buna stare relativa, era de pace inaugurata de el.<br />
Datorita acestor imprejurari, viata s'a scumpit enorm in Fran.ta,<br />
jar dupa aratarile vicontelui d'Avenel, valoarea pamantului s'a<br />
urcat in chip urias sub Ludovic XVI, si aceasta in chip brusc<br />
mai cu seama dupa o era de ieftinatate foarte pronuntata. lath, in<br />
adevar, cc scrie vicontele d'Avenel in aceasta privinta: (Totus, se<br />
observa ea pamanturile, can se depreciasera cu mult mai mult si<br />
mult mai repede cleat toate celelalte marfuri, intre anii 1701 si<br />
1725, si can trecusera dela 481 lei la 375 si apoi la 275 lei, se ridica<br />
ineet, dar se ridica la 344 lei, intre 1726 si 1750 in timp ce graul §i<br />
salariile descresc. Sunt pamanturi, cum o dovedeste pilda unui anumit<br />
numar de domenii, can s'au ridicat, intre 1715 sau 1720 si can<br />
au cazut apoi, pentru a se imobiliza catre 1750, la pretu;ile minime<br />
in 1700. Dar, in totalitatea Ion, bunurile funciare incercasera in<br />
doilea sfert al secolului, o plus-valuta de 30 la suta in mijlociu,<br />
care era cu atilt mai simtitoare cu ctit massa marfurilor se ieftenea<br />
sau ramanea stationara, i in timp ce, catre sfar§itul domniei <strong>din</strong>
206 ECONOMIA SALARIATULUI<br />
urma, scoborarea pamanturilor a lost de 80 la suta, in vremea in<br />
care scoborarea mijlocie a precului vietii nu era cleat de 25 la suta.<br />
#Cu inceperea celei de a doua jumataii a veacului al XVIII-lea<br />
pana catre 1790, urcarea se accelereaza i o porneste cu o repeziciune,<br />
care intrece cu mult ceeace s'a vazut chiar in zilele noastre, cand<br />
e recunoscut ca pamanturile s'au scumpit. Repeziciunea aceasta<br />
aminteste plus-valuta subita a secolului al XVI-lea, dar pe care<br />
n'o atenueaza-, ca in veacul XVI, deprecierea corespunzatoare a<br />
banului. Asa ca, avandu-se in vedere toate imprejurarile, a doua jumatate<br />
a secolului XV III-lea e poate epoca la care s'a produs cea mai<br />
repede mifcare ascensionala, despre ccite ne-au pastrat vre-o urm'a analele<br />
noastre economice. Pamantul cultivabil, care valora 265 lei<br />
hectarul, dela 1701 pan la 1725, care se ridicase la 344 lei, intre<br />
anii 1726 si 1750, trece dela 515 lei la 751 parka la 1776 si la 764 lei<br />
intre anii 1776 si 1800. Valoarea pamantului s'a triplat deci in o<br />
suta de ani, sau mai exact in 90 de ani; caci stirile <strong>din</strong> epoca revohrtionara,<br />
in care cea mai mare parte <strong>din</strong> cifre sunt formulate in<br />
asignate, ne lipsesc aproape cu desavarsireo (Op. cit., I, pp. 389-390).<br />
Iar ceva mai departe (p. 396), acela§ autor da i cateva exemple<br />
foarte sugestive de urcarea valorii si arenzii pamanturilor, in epoca<br />
ce ne preocupa: *Dela 1700 la 1770, hectarul cultivabil s'a ridicat<br />
in Ile-de-France, dela 309 lei, la 1092, in Normandia dela 329 la<br />
853, in Champagne dela 323 lei la 784. In Languedoc, hectarul era<br />
669 lei. In Angoumois si Saintonge, el valora 770 lei, in loc de 173,<br />
adica de patru on si jumatate mai mult ; aceasta este cea mai mare<br />
urcare a secolului. Veneau apoi: Flandra, care trece dela 450 lei,<br />
la 1244; Picardia, care atinge 745 lei, dupa ce cazuse la 193; Lorena,<br />
care dela 150 lei, s'a urcat la 460, si Burgundia, care dela 175 lei,<br />
s'a ridicat la 630 lei. Sunt rare provinciile in can pamantul si-a<br />
dublat numai valoarea. Printre acestea sunt: Dauphine, care, dela<br />
240 la urcarea pe tron a lui Ludovic XV, nu ajunsese cleat la 526<br />
lei la caderea lui Ludovic XVI; Orleanul care, dela 275 lei, la prima<br />
data, nu era la a doua deck; de 630 lei hectarul,la Berry, dela 277 lei<br />
la 527 si comitatul Venaissin dela 650 la 1090 lei)).<br />
Or, pamantul acesta, scumpit, trebuia acaparat, si de catre<br />
aceia can stapaneau cu serbiri si mai cu seama de catre<br />
aceia, can nu-1 aveau de loc — de-aceea a izbucnit Revoluicia cea<br />
mare sub Ludovic XVI, adica in clipele celei mai ridicate valori
ECONONITA SALARIATULtil 207<br />
a parnantului. Revolutia a fost singurul mijloc sä se confiste Omanturile<br />
man.astiresti ca i acele ale nobililor. Ele au fost confiscate,<br />
in puterea decretului dela 5 Fevruarie 1791, si chiar daca nobilimea<br />
nu facea greseala sa raga, confiscarile totus ar fi avut loc. Valoarea<br />
prea ridicata a pamanturilor o cerea in chip imperios. Jar<br />
ca dovada ca asa este, e insus faptul ca confiscarea anterioara, de<br />
care ne-am ocupat ILi capitolul precedent, aceea care a avut loc sub<br />
Filip-cel-Frumos, coincide, exact ca acum, cu o urcare subita si<br />
mare a preturilor pamanturilor. Vicontele d'Avenel, ocupandu-se<br />
de aceasta epoca, scrie: #Acest pre% rnijlociu de 232 lei hectarul, in<br />
1026-1250, si mai cu seama pretul de 261 lei, care tine de veacul<br />
XIII (1276-1300), stint cele mai ridicate <strong>din</strong> tot cursul Evuluimediu.<br />
Asa ca, in aceasta scurta perioada, pamantul pare a Ii mai<br />
scump cleat in cei trei sute de ani, can au urmat-o, exceptand<br />
donania lui Henric III si inceputul domniei lui Henric IV (1579 si<br />
1600). Solul a fost tot atat de scump in primul patrar al secolului<br />
al XVII-lea(1601-1625)ca siinprimul sfert al secolului al XVIII-lea<br />
(1701-1725). Fapt curios, painantul valora exact tot atat la<br />
suirea pe tron al lui Filip-cel-Frumos ca si sub domnia lui Ludovic<br />
XIII, and se vindea cu 277 lei hectarul, si ea si la finele domniei<br />
lui Ludovic XIV si sub regenta ducelui de Orleans, arid recazuse,<br />
dupa o urcare de sapte-zeci de ani, la 265 lei hectarul* (Op. cit., I,<br />
pp. 317-318).<br />
Scumpirea aceasta enorma a pamantului, sub Filip-cel-Frumos,<br />
determinata fara indoiala de un spor al populatiei, a indemnat pe<br />
acest rege, ca i pe Henric VIII al Angliei, la o confiscare a bunurilor<br />
manastiresti. Scumpirea uriasa de sub Ludovic XVI ar fi trebuit<br />
sá indemne si pe acest rege la o confiscare a pamanturilor nobilitare<br />
i bisericesti. Acum hub.", biserica i nobilii erau in Franta,<br />
complicii regelui, deaceea confiscarea s'a facut de Rev o<br />
Astfel se explica, dealtminterlea, contradictia grozava, in care<br />
au cazut burghezii revolutionari ai Frantei. Iii adevar, del ei nu<br />
inceteaza un singur moment sa declare dreptul de proprietate,<br />
sacro-sant, totus, cand e vorba de nobili si de biserica, ei calca in<br />
chip flagrant toate aceste principii i declara confiscate proprietati<br />
a caror proprietari erau in viata. Cu toate protestarile, confiscarea<br />
s'a racut, si ea a avut loc <strong>din</strong> pricina ca populatia dela sate, acum<br />
numeroasa. , cerea pamant si ameninta cu revolutia. Deputatul
-i208<br />
ECONOMIA SALARIATTILEI<br />
Lamarque, propunatorul aceste masuri, motiveaza astfel nevoia conliscarii,<br />
in se<strong>din</strong>Ia Legislativei dela 21 Ianuarie 1792: ((Masora ce<br />
và propun, domnilor, este sechestrarea bunurilor tuturor trada.torilor<br />
conjuraIi contra Constittqiei si a Statului.<br />
va rog, sa vestili in departamente ea aceia can, prin comploturile<br />
lor, vor face necesar rasboiul, Ii vor suporta cheltuelile, si ca<br />
can vor suporta ostenelile, trebuesc sa fie IndemnizaIi. . . .<br />
aceasta privin%à, domnilor, trebuie sà va fac cunoscut un fapt<br />
-de natura sa grabeasca hotararea d-v Unii locuitori dela lava<br />
au intocmit, zice-se, o lista de toIi emigranVi <strong>din</strong> parcile locului,<br />
,n.eascultand deck indignarea lor impotriva acestor tradatori, ei<br />
ameninfa sa-i prade, la primul semnal, sä le pagobeasca moii1e §i<br />
dea foc castelelor 1). Bunurile emigranIilor au fost confiscate cu<br />
toata protestarea lui Seguier, care a aparat cu o pasiune agresiva<br />
articolul 8 <strong>din</strong> ConstituIie, care garanteaza Inca inviolabilitatea<br />
proprietatii#. Dar confiscarile acestea °data facute, proprietatea<br />
aparata de Revoltqie in asa grad Incat dupa caderea lui Napoleon<br />
I i imediat dupa intoarcerea regelui, acesta s'a vazut nevoit<br />
sa declare ca respecta toate compararile bunurilor emigranplor,<br />
reconoscand astfel ca bona proprietatea cumparatorilor de bunuri<br />
nationale i desamagind asteptarile emigramilor reintorsi in FranIa<br />
odata cu dansul, in speranIa de a-si recapata averile confiscate.<br />
Astfel a ajuns revolulia sa cureIe i sa elibereze proprietatea<br />
stirbita a solului, in clipele cand parnantul — datorita<br />
popolaIiei ajunsese, in FranIa, la cel mai inalt pre. Statorni-<br />
cirea aceasta a proprietatii quiritare n'a fost decat desavarsirea<br />
unui proces, vechi de secole, care se urma, dupd cum am vazut,<br />
ncet i cu sisterna, imediat dupa reintroducerea monetei in<br />
Europa.<br />
§ 12. — Codul Napoleon<br />
Vechea organizqie econornica a Fran4ei, odata rasturnata, era<br />
acum nevoie sä se creieze un sistem juridic nou, corespunzator<br />
noilor trebuinIe.<br />
1) Jean Jaures. — Histoire Socialiste (La Legislative), T. II, Paris, 1889,<br />
Hachette, p. 9 O.
ECONOMIA SALABIATULUI 209<br />
Revolutia dat toate sihiflele sà raspunda acestei nevoi. Cum<br />
era insa firesc lucru, ea n'a putut da Frantei acest sistem. Th. Ferneuil<br />
1) e de parerea lui Sorel ca Revolutia a trebuit sä se margineasca<br />
la formule i idei abstracte, pentru c formulele practice<br />
ale fiziocra tilor dadusera gres cu Turgot i eh oamenii Revolatiei<br />
le aveau, <strong>din</strong> aceasta cauza in oroare.<br />
Explicatia nu ni se pare exacta. In primul loc, pentruca Revolutia<br />
a uzat, in larga parte de doctrina fiziocratich, ha unii <strong>din</strong> fisiocrati,<br />
cum e de pilda Du pont, care capata in Adunare numele<br />
de Nemours, au jucat un rol important in prepararea legilor si decretelor<br />
Constituantei si ale Legislativei. Ba ceva mai mult, opera<br />
lui Turgot, nu numai eh n'a fost detestata de revolutionari, dar<br />
Inca, am vazut, ca breslele au fost desfintate de Revolutie cu un<br />
raport al lui Dallarde, care e o reproducere aproape servila a tuturor<br />
argumentelor fiziocratilor.<br />
Apoi, cum vom vedea mai jos, cand se confectioneaza, in Franta,<br />
Codul civil, legile deosebite care il compun, sunt motivate cu argument°,<br />
can searnana aidoma cu cele expuse i sustinute de fiziocrati.<br />
Prin urmare, alta trebuie sä fie cauza, care a impiedicat Revolutia<br />
sa dea Frantei sistemul juridic cel nou, cerut de noua ei organizare<br />
economic.<br />
Adevarul e ca Revolutia, trimitand la esafod pe rege i dand<br />
Statului organizarea cea noua republican, s'a vazut nevoith<br />
creieze mai intai organele de drept public, care sä-1 punk in masura<br />
sä functioneze, sub noua lui forma.<br />
Si in adevar, asta a preocupat mai intai Revolutia. Ea a dat<br />
Frantei cele dou4 Declaratiuni ale drepturilor omului si ale cethteanului,<br />
dela 21-25 August si 5 Octomvrie 1789 si a doua, <strong>din</strong><br />
1793, precum i Constitutia dela 1791.<br />
In aceste acte legislative, sunt sintetizate toate principiilecelenoui.<br />
Asa, de pilda, prin articolul 1 <strong>din</strong> Declaratia drepturilor omului,<br />
dela 1789, se proclarna egalitatea juridic h a indivizilor. Jar art. 2<br />
declara ea drepturile naturale i imprescriptibile sunt: libertatea,<br />
proprietatea, siguranta i rezistenta la opresiune.<br />
1) Th. Fen-iota — Les principes de 1789 et la science sociale, Paris, 1889,<br />
Hachette, p. 177.
210<br />
ECONOMIA SALARIATULU I<br />
DeclaraVia dela 1793 e ceva mai desvoltata si ea defineste mai<br />
bine drepturile omului si ale cetaVeanului. Art. 3 zice ca (toli oamenii<br />
sunt egali prin natura i inaintea Iar art. 16, ocupandu-se<br />
de proprietate zice: #Dreptul de proprietate este acela<br />
care apar Vine fiecarui cetaVean de a se bucurh dupa voia lui de bunurile<br />
lui si de veniturile sale, de rodul muncii i mestesugului saw;<br />
jar art. 17 adauga: ((Niel un fel de munca, de cultura, de comer -V,<br />
nu pot fi interzise indeletnicirilor cetaVenilor>>. Iar, pentru asigurarea<br />
celor slabi i saraci, art. 18 a avut grija sá declare ca persoana<br />
omeneasca nu-i o proprietate aliertabili, i ca nimeni nu se poate<br />
instraina pe sine.<br />
Dupa cum se vede, dar, Revoluvia, n'a neglijat cu totul organizarea<br />
juridic a ceruta de oranduirea economica cea noua a Fran-<br />
Iei. Dar, Inca °data, dreptul revoluVionar -tine mai muIt de dreptul<br />
public si are un caracter pronunVat negativ. Tot ce statorniceste<br />
RevoluVia franceza este facut in vederea ruperii cu trecutul si are<br />
in vedere ate un asezamant al vechiului regim, pe care-1 neaga.<br />
Dar Franiei ti trebuia un sistem juridic pozitiv, simplu i unitar,<br />
de natura sa inlesneasca libera circuIa Vie a proprietavii, a muncii<br />
si a capitalurilor, libertate absolut necesara pentru a puteh realizh<br />
surplusul de producVie, de care am vazut ca lumea moderna<br />
aveh atata trebuinva, <strong>din</strong> pricina immulvirei enorme a popuIaViei.<br />
Revoluia dat seama de acest lucru, caci in se<strong>din</strong>ta dela<br />
5 Julie 1790, Adunarea decreteaza #ca legile civile vor fi revazute<br />
reformate de catre legislatori i ea se va face un cod general de<br />
legi simple, limpezi i potrivite Constitutiei. Dispozilia aceasta a<br />
fost repetata in ConstituVia <strong>din</strong> 1791 in acesti termeni: 4Se va face<br />
un cod de legi civile, comun intregului regat>>. Adunarea legislativa<br />
dela 1 Octonwrie 1791, invita, la 16 Octomvrie, pe -Loci cetaIenii<br />
chiar pe straini sä-i comunice vederile lor -pentru facerea codului.<br />
Conventia naVionala dela 21 Se-ptemvrie 1792, cuprinde, in actul<br />
ei constitutiv dela 24 Iunie 1793, un articol prin care zice: ca pravila<br />
de legi civile i criminale, va fi uniforma pentru toata republica.<br />
Discuvia acestui cod a inceput la 22 Afigust* 1), dar ea e suspendata,<br />
pentru a nu fi reluata decat sub Napoleon 1. Codul acesta<br />
1) P. A. Fenet. — Recueil complet des travaux preparatoires du Code civil,<br />
15 vol. Paris, 1829, I, p. XXXVI.
ECONOMIA SALARIATULUI 211<br />
este evanghelia liberalismului, el consacr i sancIioneaza noua<br />
stare de lucruri, creata de Revoluie. Cartea lui despre proprietate<br />
obligqiuni e aproape in intregirne luata dela rornani. Dar pentru<br />
a ne da mai bine searna de spiritul in care a fost facut Codul Napoleon,<br />
e destul s reproducern cateva <strong>din</strong> expunerile de motive,<br />
franturi de rapoarte si de discursuri. Asa de pilda, iata ce cetirn in<br />
expunerea de motive a lui Portalis, cu privire la proprietate:<br />
nascand, nu aduce cu sine cleat trebuirge: e impovarat de grija<br />
conservaIiunii sale, el n'ar putea sa existe i sa traiasca fara sa<br />
consume: el are prin urrnare un drept natural asupra lucrurilor necesare<br />
subsistemii i intrqinerii sale*. Si ceva mai departe: #Daca<br />
descoperim leaganul naiuni1or, rarnanern convinsi ca exista proprietari<br />
de cand exista oarnenih. Asa au vorbit inainte de Revo<br />
dar ei n'au fost ascultai. Portalis continua:
212<br />
ECoNOMIA SALARIATULUI<br />
Am reprodus intenlionat acest lung pasagiu <strong>din</strong> expunerea de<br />
motive a lui Portalis, pentruc6 motivarea lui seamana intocmai<br />
cu suqinerile i ideile fiziocraiilor atat e de adevarat cà dreptul<br />
nu-i deck o resfrangere a organismului economic.<br />
Dar tribunul Grenier, in discursul rostit in Corpul legislativ,<br />
apasa asupra faptului ca dreptul roman si eel al Revolutiei, sunt<br />
absolut identice. Eland defingia dreptului de proprietate individuala<br />
i absoluta, el zice: ((Se simte la prima vedere dreptatea acestei<br />
definiiiuni: ea aminteste aceea, pe care o gasim in dreptul roman<br />
care pare a fi fost si ea intocmita cu grija: jus utendi et abutendi res<br />
sua, quatums juris ratio patitur* (Id., p. 158).<br />
Libertatea de-a contracta, ca o consecin0 a liberaiii muncii,<br />
a fost deasemenea imprumutata dela romani pentru, codul Napoleon.<br />
lath un fragment <strong>din</strong> expunerea de motive a lui Bigot—Preameneu:<br />
ObligaiuniIe convencionale se repeta in fiecare zi, la fiecare<br />
minut. Dar or<strong>din</strong>ea providenIii e atat de admirabild, cä nu e<br />
nevoie, pentru a regulh toate aceste raporturi, deck ca sa ne conformam<br />
principiilor, can sunt in raiiunea si in inima tuturor oamenilor.<br />
Aici, in echitate, in constiinca omeneasca, romanii au osit<br />
a cest corp de doctrina, care va face nemuritoare legislaia lor. Lucrarile<br />
pastrate in acest imens i prelios depozit, care e dreptul roman,<br />
nu vor inceta sa merite respectul oamenilor, depozitul acesta<br />
va contribui la civilizarea globului intreg ; in depozitul acesta toate<br />
naiiunele civilizate se felicita sa recunoasca ra -ciunea scrisb (Fenet<br />
— Op. cit., XIII. pp. 215---216).<br />
FacAnd expunerea de motive a contractului de arendare, foarte<br />
rau vazut in acele vremuri, Galli il apara in ash fel cuml-ar fi aparat<br />
un fiziocrat, dornic sa vada producIia mereu sporita:
ECONOMIA SALARIATULEI 213<br />
sh invedereze, pe deoparte imprumutul larg, pe care I-au facut<br />
jurisconsultii vremei dela economistii epocei, in motivarea legilor<br />
ce propuneau; jar pe de aka parte, s'a putut vedea tn ce larga masura<br />
a fost pus la contributie dreptul roman, reinviat cu veacuri<br />
inainte.<br />
Imprumutul acesta nu poate aveh deck o explicatie: introducerea,<br />
in Statele europene, a sistemului capitalist, pe care se bizuia<br />
si societatea romana. In capitolul al doilea al acestei lucrari, am<br />
vazut ca pOnatatea bratelor, care era o piedica mare la produqie,<br />
a facut pe de o parte necesara proprietatea individuala, jar pe de<br />
alta parte, a necesitat inlantuirea braielor de munca, can altfel<br />
n'ar Ii fost cu putinVa de obtinut. In Europa moderna necesitatea<br />
unei productii <strong>din</strong> ce in ce mai imbelsugata, a dus si ea la proprietatea<br />
absoluta, copiata dela romani. Dar aici se opresc asemanarile<br />
intre Roma antica si Europa moderna, pentru a incepe deosebirea<br />
cea mare. Si deosebirea aceasta enorma e ea pe cand Roma<br />
veche aveh o populatie foarte rara, <strong>din</strong> care pricina a trebuit sa<br />
recurga la sclavie; Europa moderna aveh o populatie atat de deasa,<br />
incat desimea ei ajunsese sa sperie pe Malthus. Frecvel4a aceasta<br />
a bratelor muncitoare a permis Revolutiei i Codului Napoleon sa<br />
declare munca absolut libera, i pe lucrator liber i salariat ; jar<br />
dreptul epocei s'a resimit profund de aceasta stare de lucruri. In<br />
adevar, pe cand cartea privitoare la obligatiuni si la bunuri e aproape<br />
o copie fidela a dreptului roman; cartea despre 'persoane,<br />
<strong>din</strong> Codul civil, nu numai ca nu seamana cu dreptul roman, dar<br />
Inca se bizueste pe principii absolut opuse. Diferenta de densitate<br />
a populatiei, a adus aceasta enorma deosebire intre cele doua corpuri<br />
de legislaiie, atat de strans legate totus in alte<br />
In deosebi, s'a resimit de ea organizarea familiei. In adevar, pe<br />
&and la romani bratele copiilor Hind necesare productiei, acestia<br />
au fost declarati sclavi, proprietatea lui paterfamilias; in epoca<br />
moderna, bratele ffind abundente, familia s'a putut organiza pe<br />
haze mult mai blande. Copilul nu depinde de tatà deck pana la<br />
majorat, jar intreaga autoritate parinteasch are mai mult caracterul<br />
unei tutele, instituita nu pentru stapanirea minorului, ci<br />
pentru apararea lui.<br />
Evolutia familiei, dealungul celor trei sisteme economice studiate<br />
aici, e poate masura cea mai buna pentru a judech legatura
214<br />
ECONOMIA SALARIATULIJI<br />
<strong>din</strong>tre organizarea economica a unei àri i gradul de densitate a<br />
popula -ciei ei.<br />
In adevar, in antichitate popula -cia fiind rara i nevoia de braIe<br />
permanenta, copiii sunt sub tutela vecinica a parintelui, jar dependenca<br />
lor de pater/ amilias e de natura exdusiv economica. In E vulmediu,<br />
familia incetand de-a mai fi o celub& producatoare, <strong>din</strong> prieina<br />
Immu1%irii popula%iei, copiii raman sub autoritatea parinteasca<br />
pana la parasirea casei tatalui, de obicei 'Jana la casatorie.<br />
In timpurile moderne, populaIia immul -cindu-se si mai mult, jar<br />
bra -01e copiilor ne mai fiind de loc necesare producIiei, ei raman<br />
sub puterea parinteasca numai pana la majorat.<br />
Iatà dar ca fiecarui sistem economic ii corespunde cate o alta<br />
durata a puterii parintesti, invers proporcionala cu gradul de densitate<br />
al popula -ciei: in antichitate, patria potestate are o durata<br />
perpetua, in Evul-mediu ea dureaza 'Ana la casatoria copiilor,<br />
jar in timpurile moderne, 'Jana la majoratul lor.<br />
Durata aceasta mai lunga sau mai scurta, raspunde nevoiei mai<br />
maxi sau mai mici de bra -ce muncitoare.<br />
acum, dupa cc am aratat care au fost efectele cele mai de pe<br />
urma ale marei revoluciuni pacinice care e baterea primului florin<br />
de aur, sa ne intrebam: can au fost urmarile intronarii libertàçii<br />
economice, urmarile liberalismului?<br />
Urmarile acestea sunt vadite: comparaIi atelierul saracacios al<br />
breslasului <strong>din</strong> Veacul de mijloc cu uzinele dela Essen. Tot ce umple<br />
aceasta distanp e produsul direct al liberta -cilor afirmate de Revolircia<br />
franceza.<br />
Dealtfel, urmarile acestea s'au vazut imediat, caci la 1818 Chaptal<br />
a putut face urmatoarea constatare imbucuratoare:
ECONOMIA SALARIATULUI 215<br />
celibatar. Azi, elevul e grhbit s lucreze pe socoteala lui, i n'o poate<br />
face decht intovarhsindu-se cu o femeie, ash luck chsatoriile meseriasilor<br />
au devenit mult mai frecvente. Dupa recenshmantul meseriasilor<br />
stabiliii la orase, numarul lor e peste Indoit de ceiace fusese<br />
In trecut, sub regimul corporqiilor ; nu e deci de mirare ca popula%ia<br />
sa fi sporit. Dach la aceasth cauza puternica a cresterii poporapei,<br />
mai adaugam descresterea mortalita%ii, datorita vaccinului,<br />
Impartirea marei proprieta%i rurale i numeroasele casatorii contractate<br />
pentru a se puteh sustrage recrutarii, avem in§irate toate<br />
elementele necesare pentru a rezolvi aceasth problema0).<br />
Exact acelas fenomen s'a produs i chtre apusul timpurilor antice,<br />
and gra%ie introducerii colonatului, populaIia imperiului roman<br />
a crescut en.orm. Constatarea pe care o face acum Chaptal, cu<br />
atAta aparat stilinific, a lost fAcuta cu cincisprezece veacuri inainte,<br />
de parintele Tertullian, care, intocmai ca Chaptal, arath ch phmantul<br />
se populeazh, ca oamenii se immul%esc, ca mlastinile Impàr%itoare<br />
de miasme au fost secate, c turmele de vite au alungat<br />
multimea fiarelor, ca insulele, altadata sterpe, au inceput sa fie<br />
cultivate. i Chaptal i phrintele Tertullian au avut fericirea sh<br />
traeasc6 la ate un. Inceput de epoca, care a triumfat asupra trecutului,<br />
care a reusit sh se debaraseze de sgura epocii anterioare,<br />
care a devenit staphnh pe legile cele mai prielnice ei, care si-a gasit,<br />
intr'un cuvant, asezarea ei cea adevarata i prielnich.<br />
Ash este, toate inceputurile de erh, ca i toate apusurile, se aseamhnh.<br />
Constatarea aceasta, am avut prilejul s'o facem adesea In<br />
cursul acestei lucrAri, — ea dovedeste ca aceleasi legi actioneaza<br />
asupra omenirii, indiferent de loc, de rasa §i de timp.<br />
Histoire Soeialiste, T. VI (Consulat et Empire) pp. 520-521.
TABLA DE MATERII<br />
PREFATA 7<br />
CAP. I. — FUNCTIA <strong>DREPTULUI</strong><br />
§ 1. Scoala istorica 11<br />
§ 2. Critica scoalei istorice 13<br />
§ 3. Raporturile sanctionate de drept 20<br />
CAP. II. — ECONOMIA ESCLAVAGISTA<br />
§ 1. Baza sclaviei 26<br />
§ 2. Societatea romana 30<br />
§ 3. Proprietatea 36<br />
§ 4. Sclavia 46<br />
§ 5. Familia patriarchala 50<br />
§ 6. Organizarea creditului 58<br />
CAP. III. — ECONOMIA SERVILA<br />
§ I. Caderea Rornei 71<br />
§ 2. Evenimentele istorice 74<br />
§ 3. Curentele de idei 82<br />
§ 4. Crestinismul 87<br />
§ 5. Proprieta.tea medievala 97<br />
§ 6. Familia _ 108<br />
§ 7. Desvoltarca orasclor 113<br />
§ 8. Ascetismul 119<br />
CAP. IV. — ECONOMIA SALARIATULUI<br />
§ 1. Relnvierea monetei '127<br />
§ 2. Efectele reinvierei economiei monetare 139<br />
§ 3. Renasterea dreptului roman '150<br />
§ 4. Monarchia absolute. 160<br />
§ 5. Mercantilismul 166<br />
§ 6. Sporul populatiei apusene 174<br />
§ 7. Fisiocratii 180<br />
§ 8. Oborarea scrvagiului 188<br />
§ 9. Desfiintarea corporatiilor 193<br />
§ 10. Contra munch coalizate 198<br />
§ 11. Proprietatea modern& 200<br />
§ 12. Codul Napoleon 208<br />
Pag.