Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

SCREENINGUL SINDROMULUI METABOLIC LA
PERSOANELE CU DIABET ZAHARAT TIP 2 NOU
DEPISTAT
CAMELIA GEORGETA RĂCĂREANU, GABRIELA ROMAN,
Centrul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Cluj-Napoca
Rezumat
Sindromul metabolic fost promovat ca metodă practică de identificare a
persoanelor cu risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2 si patologie
cardiovasculară. Studiile clinice au pus in evidenţă faptul că, atât la depistarea
diabetului zaharat tip 2 cât şi în evoluţia sa, prevalenţa sindromului metabolic şi a
patologiei cardiovasculare aterosclerotice este crescută motiv pentru care diabetul
zaharat a fost considerat "echivalent de risc coronarian".
În acest scop am studiat prevalenţa sindromului metabolic la persoanele cu
diabet zaharat tip 2 nou depistat şi evaluarea riscului cardiovascular asociat acestei
afecţiuni. Prevalenţa crescută a obezităţii abdominale (72.3 %) la persoanele cu diabet
zaharat tip 2 se corelează cu prevalenţa crescută a sindromului metabolic. Femeile cu
obezitate abdominală au prezentat valori semnificativ mai mari ale trigliceridelor
comparativ cu femeile ce nu prezentau acest factor de risc (p=0.02). Şi la bărbaţi s-a
observat o tendinţă de creştere a valorilor trigliceridelor serice cu creşterea
circumferinţei abdominale, dar fără a se atinge semnificaţia statistică. La 88,6 %
dintre femei şi 78,6 % dintre bărbaţi a fost diagnosticat sindromul metabolic.
Cuvinte cheie: sindrom metabolic, risc cardiovascular, dislipidemie, obezitate
abdominală
Introducere
Sindromul metabolic face parte, alături de diabetul zaharat, dislipidemii,
obezitate, din grupul bolilor metabolice nutriţionale. Ele se definesc prin determinismul
predominant metabolic si nutriţional, frecvenţa epidemică si evoluţie cronică insoţită de
complicaţii severe care scad calitatea vietii si cresc mortalitatea la nivel populaţional (1)
Sindromul metabolic fost promovat ca metodă practică de identificare a
persoanelor cu risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2 si patologie
cardiovasculară. Asocierea de condiţii clinice şi biologice, descrisă iniţial de Reaven (2)
în 1988, consistă în obezitate abdominală, insulinorezistenţă, alterarea toleranţei la
glucoză, nivel crescut al trigliceridelor serice, nivel scăzut de HDL-colesterol şi
creşterea tensiunii arteriale. Acest sindrom are o importanţă considerabilă pentru
înţelegerea fiziopatologiei diabetului zaharat, care apare ulterior, atunci când
insulinorezistenţa caracteristică sindromului metabolic se asociază cu deficit
insulinosecretor. (3)
În stadiul de "prediabet" (echivalent cu "potenţial diabet"), în care sunt incluse
cele douã tipuri de anomalie a metabolismului glucidic, respectiv glicemia bazală
modificată (IFG) si scăderea toleranţei la glucoză (IGT), aterogeneza este deja prezentă,
94