Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical - Iuliu Haţieganu Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

clujulmedical.umfcluj.ro
from clujulmedical.umfcluj.ro More from this publisher
12.04.2013 Views

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 Am luat în considerare o creştere a TA sistolice cu cel puţin 10 mmHg. Această definiţie este cea mai operativă pentru practica clinică. În primul rînd, o creştere cu cel puţin 10 mmHg exclude posibilitatea unor erori de măsurare, chiar şi în condiţiile din ambulatoriu. În al doilea rînd, deoarece TA sistolică nu trebuie să crească la adoptarea ortostatismului, am apreciat ca inutilă o variaţie mai mare (de exemplu 20 mmHg). Protocolul anumitor studii 1 şi analogia cu definiţia hO sugerează, totuşi, o astfel de magnitudine a creşterii. Mai mult, singura revizuire a fenomenului de HO, publicată de Fessel şi Robertson în 2006 3 , propune ca definiţie creşterea valorilor TA sistolice cu minim 20 mmHg. Cercetarea de faţă a avut însă loc în perioada 2002-2004. Nu am inclus în definiţia RHO referiri la TA diastolică deoarece există multe neclarităţi în această privinţă. În mod fiziologic, se poate înregistra o uşoară creştere a TA diastolice (mai puţin de 5 mmHg), la adoptarea poziţiei ortostatice 3 . Există autori care definesc HO drept orice creştere a TA diastolice, de la valori sub 90 mmHg, la valori peste 90 mmHg 10,11 . În cercetarea noastră, am considerat semnificativă creşterea TA diastolice doar atunci cînd ea a depăşit 10 mmHg şi cînd a însoţit creşterea de cel puţin 10 mmHg a TA sistolice, necesară definiţiei RHO. În acest caz, RHO a fost denumită „concordantă”. Prevalenţa HO în literatura consultată variază între 10% şi 12.8 % 3,10,11 . Pacienţii selecţionaţi în studiile precedente aparţin însă unor categorii extrem de heterogene. Prevalenţa RHO găsită în cadrul acestui studiu observaţional, de 21.64% (într-o populaţie de adulţi cu HTA primară cel puţin moderată), este probabil cea mai mare raportată pînă acum. Rezultatul este surprinzător şi necesită confirmare. S-ar putea argumenta că variaţia mai mică luată în calcul (de doar 10 mmHg) a determinat o creştere a sensibilităţii definiţiei şi o prevalenţă fals crescută a fenomenului. Însă principalele date de prevalenţă provin tocmai din studiile care au folosit cele mai laxe definiţii: trecerea TA peste pragul de 140 mmHg pentru cea sistolică şi peste cel de 90 mmHg pentru cea diastolică 10,11 . Prevalenţa hO, de 12.6 %, este asemănătoare celei raportate pînă acum în majoritatea lucrărilor. Deoarece la majoritatea subiecţilor cu RHO (87.6%) acest fenomen persistă cel puţin 3 minute şi la jumătate dintre subiecţi (51%) apare suplimentar aşa numita RHE, se ridică întrebări cu privire la scopurile terapiei corecte a HTA. Experienţa acestui studiu arată că sînt necesare câteva luni pentru a obţine dispariţia RHO şi a RHE. Dacă aceste obiective nu sunt avute în vedere, pacientul rămîne la risc: studiile recente au arătat că variabilitatea diurnă excesivă a valorilor TA este asociată cu afectarea mai frecventă a organelor-ţintă şi cu o probabilitate crescută de evenimente cardio- şi cerebrovasculare 12 . Hipertensivul este de regulă o persoană activă, care se află în ortostatism pe parcursul zilei, care îşi schimbă adesea poziţia şi depune eforturi fizice. Reacţiile de creştere disproporţionată a TA în situaţiile enumerate trebuie urmărite cu aceeaşi atenţie ca şi valorile din repaus, atunci cînd se apreciază eficienţa unui tratament antihipertensiv. Faptul că aproape jumătate (49.67%) din pacienţii cu RHO au fost diabetici este în concordanţă cu datele din literatură 11 . Se speculează că HO ar putea fi o altă formă de manifestare a neuropatiei autonome diabetice, pe lîngă hO. Prevalenţa crescută (67.3%) a RHO în rîndul persoanelor vîrstnice (peste 60 de ani) este o constatare de asemenea concordantă cu datele din literatură 13 . La vârstnici, există o creştere dovedită a rigidităţii pereţilor arteriali, inclusiv la nivelul arterelor carotide, arie în care se află cei mai importanţi baroreceptori, a căror funcţionalitate este, în aceste condiţii, evident perturbată. Un fenomen asemănător se produce la diabetici, chiar înaintea vârstei de 60 de ani. Mai greu explicabil este faptul că există procente importante de pacienţi cu RHO care nu sunt vîrstnici şi care nu au diabet zaharat. Este unul din principalele domenii de investigat în viitor. 56

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 Constatarea că aproape jumătate din pacienţii cu RHO au prezentat boală varicoasă a membrelor inferioare este concordantă cu rapoartele precedente 3,10 . Un mecanism propus pentru HO este exacerbarea baroreflexelor, ca urmare a cantonării gravitaţionale excesive a sîngelui în pachetele varicoase ale membrelor inferioare. Semnificaţia prevalenţei înalte a anginei pectorale de efort tipice în istoricul recent (51%) şi a istoricului documentat de sindrom coronarian acut (49%), la pacienţii cu RHO, este de discutat. Nu avem nici un fel de date despre prezenţa reală a aterosclerozei coronariene semnificative hemodinamic la aceşti pacienţi (care ar trebui investigată coronarografic). Este posibil ca un plus de ateroscleroză coronariană la subiecţii cu RHO să explice această constatare. Frecvenţa crescută a îngroşării de intimă-medie carotidiană la pacienţii cu RHO poate fi un indicator indirect de ateroscleroză coronariană semnificativă. Cu privire la prevalenţa înaltă (56.9%) a antecedentelor documentate de AVC, se ştie că există o asociere între boala cerebrovasculară silenţioasă (certificată imagistic prin rezonanţă magnetică nucleară) şi RHO la hipertensivii vârstnici, de peste 60 de ani, non-diabetici 1 . Dar anomaliile TA la trecerea în ortostatism pot fi la fel de bine o consecinţă, şi nu o cauză, a modificărilor cerebrale: este cunoscut faptul că în cazul infarctelor cerebrale silenţioase poate fi perturbată activitatea centrilor vegetativi din etajele superioare, care au rol coordonator inclusiv asupra baroreflexelor. Nu este surprinzător faptul că 72.5% din pacienţii cu RHO au prezentat HVS ecocardiografic, atîta vreme cît majoritatea au fost cu valori moderate/severe de HTA şi în acelaşi timp vîrstnici şi/sau diabetici. Neobişnuită este prevalenţa mare a hipertrofiei asimetrice septale. Studiile efectuate în ultimii 30 de ani indică HVS concentrică drept cea mai frecventă formă de remodelare miocardică la hipertensivi; în numai 6-18% din cazuri se poate observa hipertrofia asimetrică septală. În lotul luat în studiu, 63 (adică 56.75%) din cei 111 pacienţi cu RHO şi cu HVS ecocardiografic, respectiv 41% din totalul pacienţilor cu RHO, au prezentat acest tip de hipertrofie. Mai mult, incizura protosistolică din anvelopa fluxului în tractul de ejecţie al VS sugerează un grad de obstrucţie dinamică la acest nivel (insuficient însă pentru a determina mişcare sistolică anterioară a cuspei anterioare a valvei mitrale). Este dificil de precizat dacă acest profil ecocardiografic e determinat de prezenţa RHO. Frecvenţa însemnată (58.8%) a unei grosimi de intimă-medie carotidiană de peste 0.8 mm este un indicator de prezenţă subclinică a aterosclerozei, la pacienţii cu RHO. Este de interes studierea grosimii intimă-medie în diferite segmente carotidiene şi urmărirea prospectivă a apariţiei evenimentelor acute aterotrombotice, comparativ, la hipertensivi cu şi fără RHO . Există dovezi că cea mai rapidă rigidizare arterială se petrece la nivelul porţiunii proximale a bulbului carotidei interne (adică exact unde este sediul baroreceptorilor) 14 . Departe de a fi o constatare anecdotică, RHO este frecvent întîlnită atunci cînd este căutată sistematic. Datele prezentate şi poate cercetări viitoare vor stabili importanţa alocării cîtorva minute suplimentare, într-o consultaţie, pentru a măsura TA măcar de patru ori (bilateral în clinostatism şi bilateral în ortostatism). Principalele întrebări care aşteaptă un răspuns sînt: 1) este RHO un criteriu de luat în seamă cînd se apreciază eficienţa tratamentului antihipertensiv? 2) este RHO un factor de risc independent pentru evenimente acute cardio- şi/sau cerebrovasculare? Dacă se vor obţine răspunsuri afirmative, o manoperă simplă din examenul clinic va deveni un instrument puternic de evaluare a pacientului hipertensiv. Concluzii 1) Reacţia hipertensivă ortostatică este un fenomen puţin avut în vedere, cu toate că este prezent într-o proporţie mai mare (21.64%) decît hipotensiunea arteriala ortostatică (12.6%), la hipertensivii cu valori moderate/severe. 57

<strong>Clujul</strong> <strong>Medical</strong> 2006 vol. LXXX - nr. 1<br />

Constatarea că aproape jumătate din pacienţii cu RHO au prezentat boală<br />

varicoasă a membrelor inferioare este concordantă cu rapoartele precedente 3,10 . Un<br />

mecanism propus pentru HO este exacerbarea baroreflexelor, ca urmare a cantonării<br />

gravitaţionale excesive a sîngelui în pachetele varicoase ale membrelor inferioare.<br />

Semnificaţia prevalenţei înalte a anginei pectorale de efort tipice în istoricul<br />

recent (51%) şi a istoricului documentat de sindrom coronarian acut (49%), la pacienţii<br />

cu RHO, este de discutat. Nu avem nici un fel de date despre prezenţa reală a<br />

aterosclerozei coronariene semnificative hemodinamic la aceşti pacienţi (care ar trebui<br />

investigată coronarografic). Este posibil ca un plus de ateroscleroză coronariană la<br />

subiecţii cu RHO să explice această constatare. Frecvenţa crescută a îngroşării de<br />

intimă-medie carotidiană la pacienţii cu RHO poate fi un indicator indirect de<br />

ateroscleroză coronariană semnificativă.<br />

Cu privire la prevalenţa înaltă (56.9%) a antecedentelor documentate de AVC,<br />

se ştie că există o asociere între boala cerebrovasculară silenţioasă (certificată imagistic<br />

prin rezonanţă magnetică nucleară) şi RHO la hipertensivii vârstnici, de peste 60 de ani,<br />

non-diabetici 1 . Dar anomaliile TA la trecerea în ortostatism pot fi la fel de bine o<br />

consecinţă, şi nu o cauză, a modificărilor cerebrale: este cunoscut faptul că în cazul<br />

infarctelor cerebrale silenţioase poate fi perturbată activitatea centrilor vegetativi din<br />

etajele superioare, care au rol coordonator inclusiv asupra baroreflexelor.<br />

Nu este surprinzător faptul că 72.5% din pacienţii cu RHO au prezentat HVS<br />

ecocardiografic, atîta vreme cît majoritatea au fost cu valori moderate/severe de HTA şi<br />

în acelaşi timp vîrstnici şi/sau diabetici. Neobişnuită este prevalenţa mare a hipertrofiei<br />

asimetrice septale. Studiile efectuate în ultimii 30 de ani indică HVS concentrică drept<br />

cea mai frecventă formă de remodelare miocardică la hipertensivi; în numai 6-18% din<br />

cazuri se poate observa hipertrofia asimetrică septală. În lotul luat în studiu, 63 (adică<br />

56.75%) din cei 111 pacienţi cu RHO şi cu HVS ecocardiografic, respectiv 41% din<br />

totalul pacienţilor cu RHO, au prezentat acest tip de hipertrofie. Mai mult, incizura<br />

protosistolică din anvelopa fluxului în tractul de ejecţie al VS sugerează un grad de<br />

obstrucţie dinamică la acest nivel (insuficient însă pentru a determina mişcare sistolică<br />

anterioară a cuspei anterioare a valvei mitrale). Este dificil de precizat dacă acest profil<br />

ecocardiografic e determinat de prezenţa RHO.<br />

Frecvenţa însemnată (58.8%) a unei grosimi de intimă-medie carotidiană de<br />

peste 0.8 mm este un indicator de prezenţă subclinică a aterosclerozei, la pacienţii cu<br />

RHO. Este de interes studierea grosimii intimă-medie în diferite segmente carotidiene şi<br />

urmărirea prospectivă a apariţiei evenimentelor acute aterotrombotice, comparativ, la<br />

hipertensivi cu şi fără RHO . Există dovezi că cea mai rapidă rigidizare arterială se<br />

petrece la nivelul porţiunii proximale a bulbului carotidei interne (adică exact unde este<br />

sediul baroreceptorilor) 14 .<br />

Departe de a fi o constatare anecdotică, RHO este frecvent întîlnită atunci cînd<br />

este căutată sistematic. Datele prezentate şi poate cercetări viitoare vor stabili<br />

importanţa alocării cîtorva minute suplimentare, într-o consultaţie, pentru a măsura TA<br />

măcar de patru ori (bilateral în clinostatism şi bilateral în ortostatism). Principalele<br />

întrebări care aşteaptă un răspuns sînt: 1) este RHO un criteriu de luat în seamă cînd se<br />

apreciază eficienţa tratamentului antihipertensiv? 2) este RHO un factor de risc<br />

independent pentru evenimente acute cardio- şi/sau cerebrovasculare? Dacă se vor<br />

obţine răspunsuri afirmative, o manoperă simplă din examenul clinic va deveni un<br />

instrument puternic de evaluare a pacientului hipertensiv.<br />

Concluzii<br />

1) Reacţia hipertensivă ortostatică este un fenomen puţin avut în vedere, cu<br />

toate că este prezent într-o proporţie mai mare (21.64%) decît hipotensiunea arteriala<br />

ortostatică (12.6%), la hipertensivii cu valori moderate/severe.<br />

57

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!