Clujul Medical - Iuliu Haţieganu
Clujul Medical - Iuliu Haţieganu Clujul Medical - Iuliu Haţieganu
Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 Am luat în considerare o creştere a TA sistolice cu cel puţin 10 mmHg. Această definiţie este cea mai operativă pentru practica clinică. În primul rînd, o creştere cu cel puţin 10 mmHg exclude posibilitatea unor erori de măsurare, chiar şi în condiţiile din ambulatoriu. În al doilea rînd, deoarece TA sistolică nu trebuie să crească la adoptarea ortostatismului, am apreciat ca inutilă o variaţie mai mare (de exemplu 20 mmHg). Protocolul anumitor studii 1 şi analogia cu definiţia hO sugerează, totuşi, o astfel de magnitudine a creşterii. Mai mult, singura revizuire a fenomenului de HO, publicată de Fessel şi Robertson în 2006 3 , propune ca definiţie creşterea valorilor TA sistolice cu minim 20 mmHg. Cercetarea de faţă a avut însă loc în perioada 2002-2004. Nu am inclus în definiţia RHO referiri la TA diastolică deoarece există multe neclarităţi în această privinţă. În mod fiziologic, se poate înregistra o uşoară creştere a TA diastolice (mai puţin de 5 mmHg), la adoptarea poziţiei ortostatice 3 . Există autori care definesc HO drept orice creştere a TA diastolice, de la valori sub 90 mmHg, la valori peste 90 mmHg 10,11 . În cercetarea noastră, am considerat semnificativă creşterea TA diastolice doar atunci cînd ea a depăşit 10 mmHg şi cînd a însoţit creşterea de cel puţin 10 mmHg a TA sistolice, necesară definiţiei RHO. În acest caz, RHO a fost denumită „concordantă”. Prevalenţa HO în literatura consultată variază între 10% şi 12.8 % 3,10,11 . Pacienţii selecţionaţi în studiile precedente aparţin însă unor categorii extrem de heterogene. Prevalenţa RHO găsită în cadrul acestui studiu observaţional, de 21.64% (într-o populaţie de adulţi cu HTA primară cel puţin moderată), este probabil cea mai mare raportată pînă acum. Rezultatul este surprinzător şi necesită confirmare. S-ar putea argumenta că variaţia mai mică luată în calcul (de doar 10 mmHg) a determinat o creştere a sensibilităţii definiţiei şi o prevalenţă fals crescută a fenomenului. Însă principalele date de prevalenţă provin tocmai din studiile care au folosit cele mai laxe definiţii: trecerea TA peste pragul de 140 mmHg pentru cea sistolică şi peste cel de 90 mmHg pentru cea diastolică 10,11 . Prevalenţa hO, de 12.6 %, este asemănătoare celei raportate pînă acum în majoritatea lucrărilor. Deoarece la majoritatea subiecţilor cu RHO (87.6%) acest fenomen persistă cel puţin 3 minute şi la jumătate dintre subiecţi (51%) apare suplimentar aşa numita RHE, se ridică întrebări cu privire la scopurile terapiei corecte a HTA. Experienţa acestui studiu arată că sînt necesare câteva luni pentru a obţine dispariţia RHO şi a RHE. Dacă aceste obiective nu sunt avute în vedere, pacientul rămîne la risc: studiile recente au arătat că variabilitatea diurnă excesivă a valorilor TA este asociată cu afectarea mai frecventă a organelor-ţintă şi cu o probabilitate crescută de evenimente cardio- şi cerebrovasculare 12 . Hipertensivul este de regulă o persoană activă, care se află în ortostatism pe parcursul zilei, care îşi schimbă adesea poziţia şi depune eforturi fizice. Reacţiile de creştere disproporţionată a TA în situaţiile enumerate trebuie urmărite cu aceeaşi atenţie ca şi valorile din repaus, atunci cînd se apreciază eficienţa unui tratament antihipertensiv. Faptul că aproape jumătate (49.67%) din pacienţii cu RHO au fost diabetici este în concordanţă cu datele din literatură 11 . Se speculează că HO ar putea fi o altă formă de manifestare a neuropatiei autonome diabetice, pe lîngă hO. Prevalenţa crescută (67.3%) a RHO în rîndul persoanelor vîrstnice (peste 60 de ani) este o constatare de asemenea concordantă cu datele din literatură 13 . La vârstnici, există o creştere dovedită a rigidităţii pereţilor arteriali, inclusiv la nivelul arterelor carotide, arie în care se află cei mai importanţi baroreceptori, a căror funcţionalitate este, în aceste condiţii, evident perturbată. Un fenomen asemănător se produce la diabetici, chiar înaintea vârstei de 60 de ani. Mai greu explicabil este faptul că există procente importante de pacienţi cu RHO care nu sunt vîrstnici şi care nu au diabet zaharat. Este unul din principalele domenii de investigat în viitor. 56
Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 Constatarea că aproape jumătate din pacienţii cu RHO au prezentat boală varicoasă a membrelor inferioare este concordantă cu rapoartele precedente 3,10 . Un mecanism propus pentru HO este exacerbarea baroreflexelor, ca urmare a cantonării gravitaţionale excesive a sîngelui în pachetele varicoase ale membrelor inferioare. Semnificaţia prevalenţei înalte a anginei pectorale de efort tipice în istoricul recent (51%) şi a istoricului documentat de sindrom coronarian acut (49%), la pacienţii cu RHO, este de discutat. Nu avem nici un fel de date despre prezenţa reală a aterosclerozei coronariene semnificative hemodinamic la aceşti pacienţi (care ar trebui investigată coronarografic). Este posibil ca un plus de ateroscleroză coronariană la subiecţii cu RHO să explice această constatare. Frecvenţa crescută a îngroşării de intimă-medie carotidiană la pacienţii cu RHO poate fi un indicator indirect de ateroscleroză coronariană semnificativă. Cu privire la prevalenţa înaltă (56.9%) a antecedentelor documentate de AVC, se ştie că există o asociere între boala cerebrovasculară silenţioasă (certificată imagistic prin rezonanţă magnetică nucleară) şi RHO la hipertensivii vârstnici, de peste 60 de ani, non-diabetici 1 . Dar anomaliile TA la trecerea în ortostatism pot fi la fel de bine o consecinţă, şi nu o cauză, a modificărilor cerebrale: este cunoscut faptul că în cazul infarctelor cerebrale silenţioase poate fi perturbată activitatea centrilor vegetativi din etajele superioare, care au rol coordonator inclusiv asupra baroreflexelor. Nu este surprinzător faptul că 72.5% din pacienţii cu RHO au prezentat HVS ecocardiografic, atîta vreme cît majoritatea au fost cu valori moderate/severe de HTA şi în acelaşi timp vîrstnici şi/sau diabetici. Neobişnuită este prevalenţa mare a hipertrofiei asimetrice septale. Studiile efectuate în ultimii 30 de ani indică HVS concentrică drept cea mai frecventă formă de remodelare miocardică la hipertensivi; în numai 6-18% din cazuri se poate observa hipertrofia asimetrică septală. În lotul luat în studiu, 63 (adică 56.75%) din cei 111 pacienţi cu RHO şi cu HVS ecocardiografic, respectiv 41% din totalul pacienţilor cu RHO, au prezentat acest tip de hipertrofie. Mai mult, incizura protosistolică din anvelopa fluxului în tractul de ejecţie al VS sugerează un grad de obstrucţie dinamică la acest nivel (insuficient însă pentru a determina mişcare sistolică anterioară a cuspei anterioare a valvei mitrale). Este dificil de precizat dacă acest profil ecocardiografic e determinat de prezenţa RHO. Frecvenţa însemnată (58.8%) a unei grosimi de intimă-medie carotidiană de peste 0.8 mm este un indicator de prezenţă subclinică a aterosclerozei, la pacienţii cu RHO. Este de interes studierea grosimii intimă-medie în diferite segmente carotidiene şi urmărirea prospectivă a apariţiei evenimentelor acute aterotrombotice, comparativ, la hipertensivi cu şi fără RHO . Există dovezi că cea mai rapidă rigidizare arterială se petrece la nivelul porţiunii proximale a bulbului carotidei interne (adică exact unde este sediul baroreceptorilor) 14 . Departe de a fi o constatare anecdotică, RHO este frecvent întîlnită atunci cînd este căutată sistematic. Datele prezentate şi poate cercetări viitoare vor stabili importanţa alocării cîtorva minute suplimentare, într-o consultaţie, pentru a măsura TA măcar de patru ori (bilateral în clinostatism şi bilateral în ortostatism). Principalele întrebări care aşteaptă un răspuns sînt: 1) este RHO un criteriu de luat în seamă cînd se apreciază eficienţa tratamentului antihipertensiv? 2) este RHO un factor de risc independent pentru evenimente acute cardio- şi/sau cerebrovasculare? Dacă se vor obţine răspunsuri afirmative, o manoperă simplă din examenul clinic va deveni un instrument puternic de evaluare a pacientului hipertensiv. Concluzii 1) Reacţia hipertensivă ortostatică este un fenomen puţin avut în vedere, cu toate că este prezent într-o proporţie mai mare (21.64%) decît hipotensiunea arteriala ortostatică (12.6%), la hipertensivii cu valori moderate/severe. 57
- Page 5: VOICHITA SĂBĂDUŞ, D. BORZEA, DIA
- Page 8 and 9: CAMELIA GEORGETA RĂCĂREANU, GABRI
- Page 11 and 12: Articole de orientare ROLUL NEUROKI
- Page 13 and 14: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 15 and 16: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 17 and 18: DETECŢIA REARANJAMENTELOR SUBTELOM
- Page 19 and 20: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 21 and 22: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 23 and 24: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 25 and 26: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 27 and 28: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 29 and 30: ACTUALITĂŢI ÎN PATOGENIA BOLII V
- Page 31 and 32: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 33 and 34: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 35 and 36: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 37 and 38: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 39 and 40: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 41 and 42: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 43 and 44: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 45 and 46: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 47 and 48: Cercetare clinică EARLY COURSE OF
- Page 49 and 50: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 51 and 52: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 53 and 54: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 55: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 59 and 60: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 61 and 62: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 63 and 64: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 65 and 66: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 67 and 68: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 69 and 70: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 71 and 72: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 73 and 74: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 75 and 76: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 77 and 78: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 79 and 80: APORTUL BIOPSIEI HISTOLOGICE ECOGHI
- Page 81 and 82: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 83 and 84: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 85 and 86: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 87 and 88: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 89 and 90: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 91 and 92: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 93 and 94: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 95 and 96: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 97 and 98: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 99 and 100: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 101 and 102: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
- Page 103 and 104: ASOCIEREA TULBURĂRILOR DIGESTIVE F
- Page 105 and 106: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
<strong>Clujul</strong> <strong>Medical</strong> 2006 vol. LXXX - nr. 1<br />
Constatarea că aproape jumătate din pacienţii cu RHO au prezentat boală<br />
varicoasă a membrelor inferioare este concordantă cu rapoartele precedente 3,10 . Un<br />
mecanism propus pentru HO este exacerbarea baroreflexelor, ca urmare a cantonării<br />
gravitaţionale excesive a sîngelui în pachetele varicoase ale membrelor inferioare.<br />
Semnificaţia prevalenţei înalte a anginei pectorale de efort tipice în istoricul<br />
recent (51%) şi a istoricului documentat de sindrom coronarian acut (49%), la pacienţii<br />
cu RHO, este de discutat. Nu avem nici un fel de date despre prezenţa reală a<br />
aterosclerozei coronariene semnificative hemodinamic la aceşti pacienţi (care ar trebui<br />
investigată coronarografic). Este posibil ca un plus de ateroscleroză coronariană la<br />
subiecţii cu RHO să explice această constatare. Frecvenţa crescută a îngroşării de<br />
intimă-medie carotidiană la pacienţii cu RHO poate fi un indicator indirect de<br />
ateroscleroză coronariană semnificativă.<br />
Cu privire la prevalenţa înaltă (56.9%) a antecedentelor documentate de AVC,<br />
se ştie că există o asociere între boala cerebrovasculară silenţioasă (certificată imagistic<br />
prin rezonanţă magnetică nucleară) şi RHO la hipertensivii vârstnici, de peste 60 de ani,<br />
non-diabetici 1 . Dar anomaliile TA la trecerea în ortostatism pot fi la fel de bine o<br />
consecinţă, şi nu o cauză, a modificărilor cerebrale: este cunoscut faptul că în cazul<br />
infarctelor cerebrale silenţioase poate fi perturbată activitatea centrilor vegetativi din<br />
etajele superioare, care au rol coordonator inclusiv asupra baroreflexelor.<br />
Nu este surprinzător faptul că 72.5% din pacienţii cu RHO au prezentat HVS<br />
ecocardiografic, atîta vreme cît majoritatea au fost cu valori moderate/severe de HTA şi<br />
în acelaşi timp vîrstnici şi/sau diabetici. Neobişnuită este prevalenţa mare a hipertrofiei<br />
asimetrice septale. Studiile efectuate în ultimii 30 de ani indică HVS concentrică drept<br />
cea mai frecventă formă de remodelare miocardică la hipertensivi; în numai 6-18% din<br />
cazuri se poate observa hipertrofia asimetrică septală. În lotul luat în studiu, 63 (adică<br />
56.75%) din cei 111 pacienţi cu RHO şi cu HVS ecocardiografic, respectiv 41% din<br />
totalul pacienţilor cu RHO, au prezentat acest tip de hipertrofie. Mai mult, incizura<br />
protosistolică din anvelopa fluxului în tractul de ejecţie al VS sugerează un grad de<br />
obstrucţie dinamică la acest nivel (insuficient însă pentru a determina mişcare sistolică<br />
anterioară a cuspei anterioare a valvei mitrale). Este dificil de precizat dacă acest profil<br />
ecocardiografic e determinat de prezenţa RHO.<br />
Frecvenţa însemnată (58.8%) a unei grosimi de intimă-medie carotidiană de<br />
peste 0.8 mm este un indicator de prezenţă subclinică a aterosclerozei, la pacienţii cu<br />
RHO. Este de interes studierea grosimii intimă-medie în diferite segmente carotidiene şi<br />
urmărirea prospectivă a apariţiei evenimentelor acute aterotrombotice, comparativ, la<br />
hipertensivi cu şi fără RHO . Există dovezi că cea mai rapidă rigidizare arterială se<br />
petrece la nivelul porţiunii proximale a bulbului carotidei interne (adică exact unde este<br />
sediul baroreceptorilor) 14 .<br />
Departe de a fi o constatare anecdotică, RHO este frecvent întîlnită atunci cînd<br />
este căutată sistematic. Datele prezentate şi poate cercetări viitoare vor stabili<br />
importanţa alocării cîtorva minute suplimentare, într-o consultaţie, pentru a măsura TA<br />
măcar de patru ori (bilateral în clinostatism şi bilateral în ortostatism). Principalele<br />
întrebări care aşteaptă un răspuns sînt: 1) este RHO un criteriu de luat în seamă cînd se<br />
apreciază eficienţa tratamentului antihipertensiv? 2) este RHO un factor de risc<br />
independent pentru evenimente acute cardio- şi/sau cerebrovasculare? Dacă se vor<br />
obţine răspunsuri afirmative, o manoperă simplă din examenul clinic va deveni un<br />
instrument puternic de evaluare a pacientului hipertensiv.<br />
Concluzii<br />
1) Reacţia hipertensivă ortostatică este un fenomen puţin avut în vedere, cu<br />
toate că este prezent într-o proporţie mai mare (21.64%) decît hipotensiunea arteriala<br />
ortostatică (12.6%), la hipertensivii cu valori moderate/severe.<br />
57