Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
Am luat în considerare o creştere a TA sistolice cu cel puţin 10 mmHg.
Această definiţie este cea mai operativă pentru practica clinică. În primul rînd, o
creştere cu cel puţin 10 mmHg exclude posibilitatea unor erori de măsurare, chiar şi în
condiţiile din ambulatoriu. În al doilea rînd, deoarece TA sistolică nu trebuie să crească
la adoptarea ortostatismului, am apreciat ca inutilă o variaţie mai mare (de exemplu 20
mmHg). Protocolul anumitor studii 1 şi analogia cu definiţia hO sugerează, totuşi, o
astfel de magnitudine a creşterii. Mai mult, singura revizuire a fenomenului de HO,
publicată de Fessel şi Robertson în 2006 3 , propune ca definiţie creşterea valorilor TA
sistolice cu minim 20 mmHg. Cercetarea de faţă a avut însă loc în perioada 2002-2004.
Nu am inclus în definiţia RHO referiri la TA diastolică deoarece există multe
neclarităţi în această privinţă. În mod fiziologic, se poate înregistra o uşoară creştere a
TA diastolice (mai puţin de 5 mmHg), la adoptarea poziţiei ortostatice 3 . Există autori
care definesc HO drept orice creştere a TA diastolice, de la valori sub 90 mmHg, la
valori peste 90 mmHg 10,11 . În cercetarea noastră, am considerat semnificativă creşterea
TA diastolice doar atunci cînd ea a depăşit 10 mmHg şi cînd a însoţit creşterea de cel
puţin 10 mmHg a TA sistolice, necesară definiţiei RHO. În acest caz, RHO a fost
denumită „concordantă”.
Prevalenţa HO în literatura consultată variază între 10% şi 12.8 % 3,10,11 .
Pacienţii selecţionaţi în studiile precedente aparţin însă unor categorii extrem de
heterogene. Prevalenţa RHO găsită în cadrul acestui studiu observaţional, de 21.64%
(într-o populaţie de adulţi cu HTA primară cel puţin moderată), este probabil cea mai
mare raportată pînă acum. Rezultatul este surprinzător şi necesită confirmare. S-ar putea
argumenta că variaţia mai mică luată în calcul (de doar 10 mmHg) a determinat o
creştere a sensibilităţii definiţiei şi o prevalenţă fals crescută a fenomenului. Însă
principalele date de prevalenţă provin tocmai din studiile care au folosit cele mai laxe
definiţii: trecerea TA peste pragul de 140 mmHg pentru cea sistolică şi peste cel de 90
mmHg pentru cea diastolică 10,11 .
Prevalenţa hO, de 12.6 %, este asemănătoare celei raportate pînă acum în
majoritatea lucrărilor.
Deoarece la majoritatea subiecţilor cu RHO (87.6%) acest fenomen persistă
cel puţin 3 minute şi la jumătate dintre subiecţi (51%) apare suplimentar aşa numita
RHE, se ridică întrebări cu privire la scopurile terapiei corecte a HTA. Experienţa
acestui studiu arată că sînt necesare câteva luni pentru a obţine dispariţia RHO şi a
RHE. Dacă aceste obiective nu sunt avute în vedere, pacientul rămîne la risc: studiile
recente au arătat că variabilitatea diurnă excesivă a valorilor TA este asociată cu
afectarea mai frecventă a organelor-ţintă şi cu o probabilitate crescută de evenimente
cardio- şi cerebrovasculare 12 . Hipertensivul este de regulă o persoană activă, care se află
în ortostatism pe parcursul zilei, care îşi schimbă adesea poziţia şi depune eforturi
fizice. Reacţiile de creştere disproporţionată a TA în situaţiile enumerate trebuie
urmărite cu aceeaşi atenţie ca şi valorile din repaus, atunci cînd se apreciază eficienţa
unui tratament antihipertensiv.
Faptul că aproape jumătate (49.67%) din pacienţii cu RHO au fost diabetici
este în concordanţă cu datele din literatură 11 . Se speculează că HO ar putea fi o altă
formă de manifestare a neuropatiei autonome diabetice, pe lîngă hO. Prevalenţa crescută
(67.3%) a RHO în rîndul persoanelor vîrstnice (peste 60 de ani) este o constatare de
asemenea concordantă cu datele din literatură 13 . La vârstnici, există o creştere dovedită
a rigidităţii pereţilor arteriali, inclusiv la nivelul arterelor carotide, arie în care se află cei
mai importanţi baroreceptori, a căror funcţionalitate este, în aceste condiţii, evident
perturbată. Un fenomen asemănător se produce la diabetici, chiar înaintea vârstei de 60
de ani.
Mai greu explicabil este faptul că există procente importante de pacienţi cu
RHO care nu sunt vîrstnici şi care nu au diabet zaharat. Este unul din principalele
domenii de investigat în viitor.
56