Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
benefică pentru protecţia cardiovasculară, dar aceste efecte benefice sunt pierdute dacă
tratamentul s-a început târziu în postmenopauză (12).
Deşi majoritatea femeilor din studiile observaţionale sunt în perimenopauză în
momentul iniţierii hormonoterapiei, recentele trialuri clinice studiază femeile mai în
vârstă în postmenopauză ce au avut iniţiat tratamentul substitutiv în diverse perioade
(11). Concluziile arată că utilizarea hormonoterapiei trebuie începută cât mai repede
după constatarea deficienţei estrogenice pentru a se putea inhiba progresiunea
aterosclerozei coronariene, dar această protecţie se pierde dacă tratamentul se întârzie în
iniţiere cu aproximativ 2 – 6 ani.
Boala Parkinson rezultă din degenerarea neuronilor care sintetizează
dopamina în substanţa nigra, conducând la reducerea dopaminei în corpii striaţi unde
sunt localizte terminaţiile lor neuronale. Cauza morţii celulare rămâne necunoscută, dar
boala Parkinson este cu certitudine mai frecventă la barbaţi decât la femei. Studiile
experimentale sugerează că estrogenii pot influenţa debutul şi severitate bolii Parkinson.
Legătura clinică între estrogeni şi boala Parkinson rămâne controversată, unele studii
indică reducerea riscului prin terapie estrogenică postmenopauzală (13). Estrogenii
inhibă degenerarea dopaminergică printr-o varietate de mecanisme, incluzând reducerea
apoptozei, reglând factorii de creştere neurotrofică, reduc neuroinflamaţia, reglează
vascularizaţia creierului şi protejează împotriva stressului oxidativ.
Maladia Alzheimer este cauza primară a demenţei la vârstă avansată şi se
caracterizează prin pierderea memoriei şi a altor abilităţi cognitive. Deşi numeroasele
studii indică reducerea riscului de Alzheimer ale terapiei estrogenice, alte date indică
lipsa eficienţei terapiei estrogenice la femeile postmenopauzale care au fost
diagnosticate deja cu maladia Alzheimer (14).
Maladia Alzheimer este o maladie distrofică care afectează primar neuronii şi
conexiunile sinaptice. Diagnosticul clinic se pune prin anamneză, lipsa semnelor
neurologice de disfuncţia sistemului nervos central, absenţa semnelor de ischemie
cerebrală vasculară şi prin teste de laborator. În Alzheimer demenţierea are loc insidios
(15). Deşi hormonoterapia pare să întârzie declanşarea clinică a bolii Alzheimer,
mecanismele care determină această protecţie sunt necunoscute. Există totuşi probe
asupra rolului imunitar în dezvoltarea bolii Alzheimer, iar estrogenii par să regleze
sistemul imunitar al creierului (funcţia imunocitelor cerebrale fiind implicată în distrofia
creierului) (16).
S-a sugerat că tratamentul estrogenic în menopauza imediată (mai degrabă
decât în menopauza tardivă) ar putea conduce la întârzierea modificărilor cognitive
legate de vârstă sau să reducă riscul severităţii maladiei Alzheimer .Estrogenii pot
reduce riscul şi severitatea maladiei Alzheimer prin reducerea stressului oxidativ,
creşterea fluxului sangvin cerebral şi creşterea transportului de glucoză la nivel cerebral
(17). Estradiolul este un puternic antioxidant la concentraţii reduse şi poate proteja
creierul de stricăciunile produse de radicalii liberi la nivelul neurotransmiţătorilor
sistemului nervos central.
De asemenea, estrogenii influenţează sistemele neurotransmiţătorilor. Alta
modificare histologică în boala Alzheimer este pierderea sinapselor şi a ramificaţiilor
dendritice, estrogenii având influenţă asupra acestor structuri.. Alterările sinaptice din
boala Alzheimer se refera la scăderea densităţii terminaţiilor presinaptice) (18). Prezenţa
unor plăci senile la acest nivel ar putea fi responsabilă de disfuncţia
neurotransmiţătorilor în anumite arii, mai ales ca principalele sisteme de
neurotransmitere (acetilcolina, glutamatul, acidul gamaaminobutiric) sunt estrogensensibile.
Concluzii
~Rolul deficienţei estrogenilor în afecţiunile creierului nu este pe deplin
cunoscut.
26