Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
ajungând senator, a militat pentru înfiinţarea unui centru menit să faciliteze cooperarea
internaţională în domeniul biomedical.
Oamenii de ştiinţă trebuie să rămână recunoscători celor cu succes în
activitatea economică precum şi politicienilor clarvăzători, nu doar fiindcă aceştia
asigură stabilitatea politică şi acumularea de capital necesar cercetării, dar şi pentru
respectul şi decenţa pe care aceste personalităţi au arătat-o muncii cercetătorilor,
neîncercând să forţeze obţinerea rezultatelor dorite de sponsori şi respectiv să-i abată de
la aflarea adevărului.
Cu totul diferit s-au desfăşurat relaţiile dintre autorităţi şi cercetători în ţările cu
regimuri totalitare. Sunt notorii eforturile lui Hitler şi ale acoliţilor săi Goebbels şi
Rosenberg menite spre a impune o doctrină rasistă, demonstrând superioritatea arienilor
şi în special a germanilor care în principiu le-ar fi conferit dreptul să stăpânească şi până
la urmă să anihileze „rasele inferioare”. Consecinţele aplicării în practică a acestei
teorii, respectiv lagărele de exterminare, declanşarea războiului şi dezastrul Germaniei
au fost mult mediatizate. Mai puţin cunoscute sunt presiunile exercitate de nazism
asupra oamenilor de ştiinţă care nu s-au conformat principiilor susţinute de autorităţi.
Cert este că o serie de savanţi şi-au părăsit patria, ajungând să lucreze pentru alianţa
ţărilor democratice care va învinge şi va ocupa Germania.
În ţările ajunse sub dominaţia Moscovei s-au exercitat de asemenea presiuni
asupra intelectualităţii, impunându-se exagerările nerviste, miciurinismul naiv şi
elucubraţiile savantei Olga Borisovna Lepeşinskaia care găsise „la comandă” o trecere
de la materie la viaţă. Totodată se combăteau cu energie cibernetica şi concepţia
Mendelo-Morgano-Weissmanistă ca fiind emanaţii ale „pseudoştiinţei imperialiste”.
Este mai mult ca sigur că acerba critică adresată de stalinişti geneticienilor sovietici nu
s-a limitat la „demascări agresive” în presă, ci s-a „concretizat” prin represiuni de ordin
administrativ. O primă şi evidentă consecinţă a siluirii ştiinţei a fost o clară rămânere în
urmă a sovieticilor în domeniul informaticii şi a geneticii.
Amestecul agresiv al politicii în ştiinţă a contribuit şi la nefasta perturbare a
criteriilor de selecţie a cercetătorilor. De fapt, cei dispuşi să accepte fără obiecţii
„directivele” date de forurile politice au fost în primul rând dotaţi cu o mare poftă de
parvenire, în timp ce competenţa şi etica lor profesională era discutabilă. Ajunşi în
poziţii de conducere a unor institute de cercetare, astfel de impostori şi-au apărat cu
ferocitate poziţia, denigrând potenţialii competitori şi adeseori reclamându-i forurilor
politice. Totodată selectarea colaboratorilor s-a făcut în funcţie de protecţia politică şi
de servilism faţă de şeful instituţiei. O consecinţă a „politicii de cadre” din spatele
„cortinei de fier” a fost plecarea, mai bine zis fuga în străinătate a multor tineri de
perspectivă.
Datorită condiţiilor istorice destul de neprielnice pentru românii aflaţi între trei
imperii rapace, în populaţia noastră s-a dezvoltat în mod adaptativ o pronunţată tendinţă
spre oportunism, iar politica şi clientelismul politic au căpătat o excesivă importanţă.
Supusă timp de secole unor administraţii corupte şi abuzive, populaţia din „Principatele
Române” a devenit foarte sceptică faţă de justiţie şi a ajuns la convingerea că pentru
obţinerea unui avantaj mai mult sau mai puţin meritat este absolut necesar să se asocieze
unui grup de interese care, ajuns la putere, să le atribuie recompense.
Aşa se face că o bună parte a populaţiei acestei ţări consideră că ar fi absolut
normal ca un partid ajuns la putere să acorde titluri academice unor intelectuali din
clientela sa politică, care s-au distins mai ales prin susţinerea partidului. Este de
asemenea ilustrativ şi trist că pentru partide de fotbal importante din campionatul intern
se recurge destul de des la arbitri străini, admiţându-se în mod tacit că în toată ţara nu sar
găsi un incoruptibil în această branşă.
Cu o astfel de mentalitate este greu să te integrezi în Europa, iar autorităţile
noastre se pot aştepta la surprize neplăcute din partea Vest-Europenilor, care pun mare
preţ pe evaluarea obiectivă, chiar severă a cercetătorilor. Pentru evitarea unor situaţii
penibile, ar fi de aşteptat un reviriment în sens etic al relaţiilor dintre politică şi
211