Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
- revelare: pulverizare cu reactiv NEU-PEG (examinare în UV, 365 nm)
Analiza calitativă a taninurilor a fost realizată prin reacţii de identificare
generale şi de diferenţiere [18].
Rezultate şi discuţii
Rezultatele determinărilor cantitative spectrofotometrice ale compuşilor
polifenolici din cele 5 loturi de Violae tricoloris herba sunt prezentate în tabelul 1.
Tabel 1: Rezultatele determinărilor cantitative ale compuşilor polifenolici
Lot Flavonoide
(g
rutozidă
/100g p.v)
Compuşi
fenilpropanici
(g ac. cafeic
/100g p.v.)
Taninuri
(g
pirogalol
/100g p.v.)
Antociani
(mg
cianidină
/100 g p.v.)
205
Proantociani
(g leucocianidină
/100g p.v.)
Vt1 1,992 0,597 1,910 28,643 0,127
Vt2 1,794 0,548 1,021 15,479 0,124
Vt3 0,508 0, 098 0,798 12,53 0,071
Vt4 1,985 0,687 2,540 17,059 0,135
Vt5 1,812 0,599 2,821 26,002 0,101
Flavonoidele şi taninurile sunt compuşii polifenolici cei mai bine reprezentaţi
din punct de vedere cantitativ în toate loturile de V. tricoloris herba analizate.
Derivaţii de acid cafeic, antocianii şi proantocianii se găsesc în cantităţi mici.
Concentraţia cea mai mare de flavonoide este prezentă în lotul Vt1, iar de taninuri în
Vt5. Concentraţiile cele mai mici de principii active s-au găsit în lotul Vt3,
observându-se scăderea conţinutului acestor compuşi în timp. Cea mai mare cantitate
de antociani se găseşte în lotul Vt1, iar de proantociani în Vt4.
Analiza preliminară prin CSS a flavonoidelor şi compuşilor fenilpropanici a
arătat mici diferenţe între loturile studiate, acestea fiind mai ales de ordin cantitativ. În
cazul glicozidelor flavonoidice, s-a observat o separare mai bună în cazul folosirii
sistemului 1 de solvenţi. Pe baza valorii Rf şi a fluorescenţei, prin comparare cu
substanţele etalon, au fost identificate în toate probele analizate: rutozida (Rf=0,34,
fluorescenţă galbenă-portocalie) şi acidul cafeic (Rf=0,95, fluorescenţă albastră). S-au
mai evidenţiat spoturi cu fluorescenţă galben-verzuie la Rf=0,17, Rf=0,25 (compus
majoritar care ar putea fi violantina, identificată anterior în V. tricolor [7, 8, 15]) şi
Rf=0,44 şi spoturi cu fluorescenţă albastră la Rf=0,59 şi Rf=0,71.
Analiza prin CSS a agliconilor flavonoidici a arătat mici diferenţe de natură
cantitativă între probele analizate. O mai bună separare s-a observat prin utilizarea
sistemului 1 de solvenţi. S-au identificat cvercetolul (Rf=0,21) şi kamferolul (Rf=0,39)
şi s-au mai evidenţiat spoturi la Rf=0,47 cu fluorescenţă galbenă-portocalie şi la
Rf=0,87 cu fluorescenţă albastră.
Rezultatele reacţiilor de identificare pentru taninuri sunt prezentate în tabelul 2.