Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
MLPA a devenit metoda cea mai folosită pentru dozările genomice, fiind
considerată metoda de elecţie în detectarea rearanjamentelor subtelomerice, având
avantajul analizei concomitente a 40 de loccusuri (5;13;14), relativ uşor de
efectuat şi cu un raport cost / eficienţă avantajos. Laboratoare din întreaga lume
au preluat tehnica, atât pentru aprecierea frecvenţei reale a rearanjamentelor
subtelomerice (15), cât şi pentru tentativa de a contura tabloul clinic al fiecărui
rearanjament subtelomeric în parte (16).
Tehnica MLPA are următoarele caracteristici (5;13;14):
- constă în detecţia numărului anormal de baze azotate, concomitent în 40
de secvenţe de ADN genomic, printr-o reacţie de tip « protein chain
reaction » (PCR);
- necesită minim 20 ng ADN uman;
- poate face diferenţa între secvenţe ce diferă printr-o singură bază azotată;
- necesită un termocycler şi un sistem de electroforeză de tip secvenţiere;
- protocolul este identic pentru diferite aplicaţii (detecţia rearanjamentelor
subtelomerice, detecţia aneuploidiilor cromozomilor 13, 18, 21, X şi Y;
detecţia deleţiilor sau duplicaţiilor cromozomiale mari; detecţia deleţiilor
sau duplicaţiilor genice în cancer; detecţia deleţiei/duplicaţiei unui singur
exon – BRCA, NF; cuantificarea metilării insulelor CpG în promotorii
genelor supresoare în tumori);
- datorită secvenţei scurte de recunoaştere a sondei, metoda poate fi
folosită şi pe ADN parţial degradat (extras din ţesuturi fixate, blocuri de
parafină);
- sunt amplificate prin PCR sondele fixate la probă, nu acizii nucleici din
proba de examinat;
- două sonde sunt hibridizate pe secvenţele ţintă, apoi se face legarea
sondelor şi amplificarea secvenţei ţintă ;
- reacţia PCR necesită numai o pereche de primeri pentru amplificarea
tuturor fragmentelor ;
- produşii amplificaţi variază ca marime de la 130 la 490 pb şi sunt
analizaţi prin electroforeza de tip secvenţiere.
Koolen, într-un studiu pe cel mai mare lot de pacienţi cu RM (210
pacienţi cu RM idiopatic) a consemnat o prevalenţa de 6,7% a rearanjamentelor
subtelomerice. Autorul a constatat, în plus, că utilizarea unui scor clinic de > 3
creşte de două ori şansa diagnosticului (la 12,4%), screeningul rearanjamentelor
subtelomerice fiind necesar chiar şi în formele uşoare de RM, dacă se asociază
anomalii clinice relevante (15). Studiul condus de Rooms, în 2004, pe un lot de
75 pacienţi cu RM mediu şi sever, a consemnat o prevalenţă de 5,3% a
rearanjamentelor subtelomerice prin metoda MLPA (confirmate şi prin metoda
FISH) (5). Eficienţa metodei MLPA a fost confirmată şi de alţi autori, la cazurile
diagnosticate iniţial prin FISH (17), unele studii susţinând superioritatea MLPA
în detecţia rearanjamentelor subtelomerice criptice faţă de FISH (18).
Întrucât studiul rearanjamentelor subtelomerice în RM nu s-a efectuat
până în prezent în România, introducerea tehnicii MLPA ar creşte şansa unui
diagnostic specific în cazurile de RM idiopatic şi, implicit, a unei abordări
profilactice mai adecvate în familiile cu risc, cu impact major (medical, social şi
economic) asupra familiei şi societăţii.
Bibliografie
1. COVIC M., STEFANESCU D., SANDOVICI I.: Genetica Medicala, Retardul
mental, p 457-472; Editura Polirom, 2004;
2. RIMOIN L. DAVID, CONNOR J. MICHAEL, PYERITZ E. REED – EMERY
AND RIMOIN’S: Principles and Practice of Medical Genetics, 3rd Edition,
19