Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
• amprentele cu gura închisă, (realizate cu portamprente individuale
prevăzute cu borduri de ocluzie – 1, 2, 3), au indicaţii limitate, doar
la pacienţii activi, cu potenţial de colaborare, acestea prezentând
unele neajunsuri cum ar fi :
- stabilitatea portamprentelor nu poate fi controlată de medic
când pacientul este cu gura închisă;
- modelarea marginală a amprentelor se face prin mişcări
limitate ale buzelor, obrajilor şi limbii, rezultând margini
supraextinse, care vor determina invariabil leziuni de decubit
şi desprinderea protezei de pe câmpul protetic;
- fidelitatea amprentei poate fi compromisă, prin deplasarea
portamprentei de pe câmp, în timpul etapei de priză a
materialului de amprentă.
De ce presiune digitală?
Dozarea în limite fiziologice a presiunii digitale exercitate asupra câmpului
protetic în timpul amprentării presupune:
- exigenţă şi atenţie din partea practicianului;
- utilizarea unor portamprente individuale confecţionate pe
modele de studiu special pregătite prin foliere selectivă,
butoni de distanţare şi orificii, care permit refluarea
surplusului de material şi decomprimarea zonelor sensibile.
Prin comparaţie:
• dozarea presiunilor asupra câmpului protetic prin intermediul
bordurilor de ocluzie ataşate portamprentelor individuale (1, 2,
3), este dificil de obţinut şi de verificat, întrucât nu întotdeauna
pacientul conştientizează intensitatea presiunii exercitate;
• amprentele luate sub presiune ocluzală sunt contraindicate:
- în cazul câmpurilor protetice nefavorabile cu creste atrofiate
şi fibromucoasă puţin aderentă de substratul osos;
- la pacienţii cu potenţial de colaborare redus (anxioşi,
nervoşi), care pot să imprime bordurilor de ocluzie presiuni
excesive sau o centrare eronată a portamprentelor;
- la vechii purtători de proteze, incorect concepute şi
neechilibrate ocluzal.
De ce modelarea marginală prin teste fonetice?
• la edentatul total, musculatura ca şi componentă dinamică a A.D.M.
influenţează decisiv terapia prin protezare totală, rolul ei crescând
în măsura în care factorii fizici şi anatomici scad în valoare;
• modelarea amprentei prin teste fonetice, elimină intervenţia activă a
mâinilor operatorului şi efectele secundare ale acesteia;
• utilizarea fonaţiei permite pacientului să-şi adapteze limitele viitoarei
proteze, prin antrenarea musculaturii periprotetice într-o
activitate fiziologică proprie, evitându-se orice compresiune şi
supraextindere a marginilor, cu efecte destabilizatoare;
suplimentar, spre deosebire de testele dinamice obişnuite, testele
fonetice modelează întreaga circumferinţă a câmpului protetic,
fără discontinuitate;
178