Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
amplifica fagocitoza, într-un mod similar cu tufstinul. Această observaţie conferă noi
dimensiuni abilităţilor SP de a influenţa mecanismele inflamaţiei. Caracteristica SP de a
activa şi amplifica acţiunea fagocitară a macrofagelor deschide perspective asupra
studiului unor noi mecanisme mediate de activarea receptorilor specifici pentru SP.
Studiile experimentale au demonstrat că la nivelul macrofagelor, receptorii SP diferă de
cei ai altor celule, prin imposibilitatea antagoniştilor specifici ai SP de a se lega la
nivelul lor (13).
Acţiunea SP duce la stimularea sintezei şi eliberării de metaboliţi
proinflamatori ai acidului arahidonic, de tipul tromboxanului şi a leucotrienelor (18). Sa
demonstrat că SP poate induce eliberarea de prostaciclină (PGI2) din culturi de celule
endoteliale umane, prin intermediul activării receptorilor NK-1 (19). Pe de altă parte,
activarea receptorilor pentru PGI2 determină eliberarea concomitentă de SP. PGI2, care
se eliberează în cantităţi crescute în inflamaţie, poate fi considerată ca şi un intermediar
al creşterii sintezei SP (20).
Există evidenţe, din studii anterioare, că SP este implicată în medierea
neurogenă a extravazării plasmatice şi, o parte a acestui răspuns, este intermediat de
eliberarea de histamină şi serotonină din mastocite (sub acţiunea SP) (21). Deoarece
NKA este localizată la nivelul aferenţelor senzitive primare împreună cu SP, poate lua şi
ea parte la acest mecanism. Deşi NKB nu este localizată împreună cu SP şi NKA la
nivelul aferenţelor sensitive primare, unii autori îi atribuie un rol important în creşterea
permeabilităţii vasculare şi extravazarea plasmatică (22).
Este descrisă şi intensificarea sintezei de TNF-alfa, IL-1, IL-6 şi IFN-gama de
către monocite şi astrocite, sub acţiunea SP. De asemenea, s-a constatat că SP poate
iniţia şi interacţiunea unor molecule de adeziune de tipul LFA-1/ICAM-1, prin acest
fenomen contribuind la mecanismele caracteristice extravazării leucocitelor (23). În
cazul durerii neuropate, creşterea numărului de leucocite, a proteinei C reactive şi a
interleukinei-6 se însoţeşte de cresterea concentratiei SP (24).
Pe de altă parte, SP amplifică producţia anionului superoxid şi a peroxidului de
hidrogen, în cursul procesului inflamator, contribuind, în acest fel, la amplificarea
stresului oxidativ. Influenţa SP asupra mecanismelor eliberatoare de substanţe
proinflamatoare de tipul celor descrise demonstrează capacitatea SP de a amplifica
inflamaţia. Pe de altă parte, producţia crescută de oxid nitric (NO), în cursul procesului
inflamator, stimulează eliberarea de SP la nivelul fibrelor amileinice de tip C, fibre
implicate în transmiterea durerii. Acest fenomen sugerează că NO poate avea un rol
important în medierea durerii asociată fenomenului inflamator (25).
Influenţa SP se extinde şi asupra sistemului imun. SP se leagă de receptori
specifici de la nivelul limfocitelor T, stimulând proliferarea acestora. Legarea de
receptorii limfocitelor B este instabilă. Anumite studii semnalează că SP poate regla
sinteza de imunoglobuline in vitro. S-a sugerat că neuropeptidele pot induce răspunsul
imun, parţial, prin efecte asupra funcţiei macrofagelor, contribuind la prezentarea
antigenică. Descoperirea acestui fenomen demonstrează unul din mecanismele prin care
sistemul nervos, prin intermediul neurotransmiţătorilor, poate contribui la răspunsul
inflamator-imun al organismului. Totodată, s-a demonstrat că SP poate determina
alterarea privilegiului imunologic, la nivelul sistemului nervos central, facilitând
fenomenele inflamatorii (15).
Bibliografie
1. WILLIS W.D.: Role of neurotransmitters in sensitization of pain responses, Ann NY
Acad Sci, 2001, 933,142-56.
2. KIMURA S., OKADA M., SUGITA Y. ŞI COL.: Novel neuropeptides, neurokinin
alpha and beta isolated from porcine spinal cord, Proc Jpn Acad, 1989, 59, 101-
104.
14