Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
Discuţii
NF şi D sunt structuri anatomice foarte importante din punct de vedere
respirator, digestiv (ex: competenţa esofagului inferior) şi circulator (aspiraţia toracică,
pentru circulaţia venoasă şi limfatică).
Studiul segmentului terminal al NF a vizat:
- cartografierea bilaterală, mai exactă, la om, a punctelor nervoase frenice
anatomice şi motoare.
A B
Fig. 6. A. şi B. Punctele motoare ale nervilor frenici (vedere abdominală-după DiMarco
şi col., 2002, 2005; Onders şi col., 2004). Se pot remarca câteva particularităţi care nu
concordă cu morfologia de la om. Aceste discordanţe sunt: conturul toracelui, forma
centrului frenic şi plasarea simetrică a punctelor motoare ale NF.
Pentru edificare sunt expuse în imaginile următoare aspecte comparative între
D prelevate de la şobolan şi om.
A B
Fig. 7. A. Fotografiere prin transiluminare a unei D de şobolan în care se văd punctele
de implantare a celor doi nervi frenici (simetrici stânga- dreapta), conturul centrului
frenic şi a toracelui (după Greer JJ şi col., 1999) (24). B. Aceleaşi particularităţi
anatomice la om. Punctele de abordare a D de către NF sau punctele frenice anatomice
(vedere din spre torace) se localizează în interiorul ariilor haşurate. Ariile haşurate
reprezintă şi teritoriul ramurilor NF cu traiect pe faţa superioară a D. Ramurile NF
străbat D, având un curs mult mai lung pe faţa abdominală a acesteia, subfascial şi
extraoperitoneal; ele nu pot fi văzute şi identificate intraoperator, decât prin disecţie. 1
şi 2 reprezintă arii parcurse pe faţa toracică a D de către ramurile NF. Între schemele
DiMarco şi Onders (6, A şi B) şi cea a autorilor (7 B) nu există corespondenţă între
conturul toracelui, forma CF şi localizarea punctelor de abordare a D de către NF
(schemele 6A şi B nu corespunde anatomiei D la om).
121