Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

More documents

Recommendations

Info

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 funcţionalităţii lor ulterioare. Câteva dintre cele mai studiate bariere de acest tip sunt bariera hemato-encefalică, bariera hemoato-retiniană şi bariera sânge-umoare apoasă. Vasodilataţia antidromică constituie doar unul din mecanismele prin care este demonstrată implicarea sistemului nervos în inflamaţie. Studiile moderne acordă importanţă deosebită implicării unor neurotransmiţători în inflamaţie, implicare care demonstrează existenţa medierii neurogene a inflamaţiei. Mecanismele medierii neurogene ale inflamaţiei sunt incomplet cunoscute. Structura şi funcţia tahikininelor Mediatorii eliberaţi din aferenţele nervoase sensitive au fost izolaţi începând cu substanţa P (SP). Treptat, au început să apară noi candidaţi care generează răspunsuri SP-like. Aceste substanţe, generatoare de răspunsuri SP-like, au primit denumirea generică de tahikinine. Cel mai intens studiate tahikinine sunt subtanţa P (SP), neurokinina A (NKA) şi neurokinina B (NKB), toate trei fiind prezente la nivelul sistemului nervos (2). Prezenţa celor trei tahikinine a fost semnalată atât la nivelul sitemului nervos central, cât şi la nivelul sistemului nervos periferic. Activarea repetitivă a receptorilor specifici substanţei P, de la nivelul măduvei spinării (în cazul durerii cronice), determină creşterea densităţii receptorilor pentru această tahikinină (3,4). Acest mecanism face parte din fenomenul complex al neuroplasticităţii (5,6). Pe de altă parte, excesul de SP produce alodinie, cu activarea mecanismelor durerii nociceptive (7). Din punct de vedere structural, tahikininele se caracterizează printr-o secvenţă terminală de aminoacizi de tip Phe-X-Gli-Leu-Met-NH2, unde X poate fi un rest alifatic (valină, izoleucină) sau aromatic (fenilalanină, tirozină) (8). Atât NKA, cât şi NKB au acelaşi fragment C terminal, în secvenţa polipeptidică, ca şi o tahikinină prezentă la amfibii, kasinina. Aceste tipuri de tahikinine sunt localizate la nivelul terminaţiilor nervoase senzitive. Capsaicina are un rol de depletiv, determinând eliberarea lor. Stimularea receptorilor N-metil-D-aspartat (NMDA) de către glutamat (aminoacid excitator major) intensifică acţiunea de eliberare a SP din terminaţiile nervoase senzitive indusă de capsaicină. Dimpotrivă, blocarea selectivă a receptorilor NMDA inhibă eliberarea de SP. Acest fenomen indică faptul că SP poate contribui la excitotoxicitatea indusă de glutamat, excitotoxicitate care induce apoptoza neuronilor (9). Ordinea eficienţei lor în acţiunea de a induce extravazarea plasmatică este NKB> SP> NKA. Deoarece NKB se găseşte în cantităţi mici la nivelul neuronilor senzoriali, iar potenţa asupra extravazării plasmatice a NKA este mică, atenţia cercetătorilor a fost îndreptată preponderent asupra SP (10). Substanţa P a fost descoperită de Euler şi Goddum în 1931 în extract de ţesut nervos şi intestin de iepure. Ulterior, au fost făcute câteva încercări de izolare, dar fără succes, până în anul 1970. În 1970, Chany şi Leeman reuşesc să izoleze acest peptid din hipotalamusul bovin. Sinteza sa începe din acelaşi an. Izolarea şi sinteza SP duc la disponibilitatea preparatului pentru cercetări şi la deschiderea unei noi ere în studiul inflamaţiei. Datorită faptului că administrarea exogenă de SP determină formarea de anticorpi specifici, anti-SP, este posibilă studierea sa prin tehnici imunohistochimice (11). Aceste tehnici au permis alcătuirea unei hărţi cu topografia distribuţiei SP la nivelul tuturor ţesuturilor organismului, hartă care încă nu este completă. A fost demonstrată implicarea acestor neurotransmiţători în funcţionalitatea sistemelor cardiovascular, respirator, cutanat, digestiv şi sistem nervos central. Majoritatea receptorilor activaţi de aceste neuropeptide sunt acum clonaţi, cunoscându-se agoniştii şi antagoniştii selectivi pentru multe subtipuri de receptori din aceste clase (12). Totodată, izolarea, purificarea şi sinteza SP au dus la o studiere mai atentă a mecanismului antidromic al vasodilataţiei. Receptorii tahikininelor Receptorii tahikininelor corespund celor trei tipuri de tahikinine şi sunt reprezentaţi de (11): NK-1 pentru SP, 12
Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1 NK-2 pentru NKA, NK-3 pentru NKB. Încercările de a determina subtipurile de receptori implicaţi specific în vasodilataţia antidromică s-au dovedit a fi complicate. De fapt, acţiunile induse de SP în cursul inflamaţiei sunt simultane cu cele induse de alţi mediatori proinflamatori, procesul de identificare a receptorilor specifici ai SP pentru vasodilataţia antidromică fiind, din acest motiv, deosebit de complex. La nivelul celulelor care participă activ la inflamaţie, au fost identificaţi receptori pentru SP la nivelul macrofagelor, mastocitelor şi la nivelul polimorfonuclearelor neutrofile (13).Receptorii NK-1 se găsesc şi la nivelul celulelor endoteliale ale arterei bazilare, carotide şi pulmonare. Vasodilataţia mediată de aceşti receptori este dependentă de formarea de cGMP şi necesită prezenţa unui endoteliu intact (14). Identificarea receptorilor tahikininici a dus la descoperirea şi sinteza subtipurilor de antagonişti selectivi. Antagoniştii substanţei P Credibilitatea contribuţiei neurotransmiţătorilor de tipul tahikininelor la vasodilataţia neurogenă din cursul inflamaţiei este demonstrată de studiiile care au evidenţiat rolul antagoniştilor specifici pentru acest fenomen. În acest sens s-a demonstrat eficienţa Baclofenului (derivat de GABA) în antagonizarea acţiunii depolarizante a SP la nivelul motoneuronilor spinali. Acelaşi preparat este capabil de a antagoniza vasodilataţia neurogenă şi extravazarea plasmatică induse de SP. Studiile cu privire la efectele antagoniştilor SP asupra extravazării plasmatice au arătat că aceste substanţe sunt capabile de a neutraliza nu numai acţiunea SP, dar şi acţiunea altor substanţe cum sunt serotonina şi histamina. Mai mult, acţiunea antagoniştilor specifici sintetici este mai intensă decât cea a capsaicinei (15). Descoperirea faptului că antagoniştii specifici ai SP au eficienţă şi asupra serotoninei şi histaminei, demonstrează că extravazarea plasmatică indusă de aceşti compuşi (histamina şi serotonina) este parte componentă a mecanismului neurogen al inflamaţiei. În ciuda problemelor date de potenţa scăzută, agonism parţial şi activitate eliberatoare de histamină, a antagoniştilor SP, rolul lor în studiul vasodilataţiei antidromice şi a mecanismelor neurogene ale inflamaţiei este esenţial. La ora actuală se studiază existenţa unor receptori de natură non-petidică pentru SP (16). Mecanismul proinflamator al substanţei P După stimularea antidromică nociceptivă, polinodală, a unei singure fibre amielinice de tip C, apar efecte la nivelul celulelor endoteliale ale venulelor postcapilare. Aceste efecte constau în creşterea spaţiilor interendoteliale şi penetrarea unor molecule cu greutate moleculară mare în spaţiul extravascular. Mecanismul acestui fenomen nu este cunoscut încă în întregime. S-a sugerat că extravazarea plasmatică, care însoţeşte inflamaţia neurogenă, poate fi indusă de neurotransmiţători cum este SP, prin intermediul activării receptorului NK-1 (17). Răspunsul vasodilatator indus de SP este dependent de un endoteliu intact. Există studii care demonstrează că acest răspuns este similar cu cel indus de acetilcolină. În anumite vase a fost demonstrat chiar un efect de eliberare a acetilcolinei sub acţiunea SP. În condiţii de leziuni tisulare determinate de un traumatism sau de ischemie, substanţe vasodilatatoare cum sunt SP, acetilcolina, histamina sau bradikinina sunt incapabile să inducă vasodilataţia arteriolelor din ţesuturile lezate. Acest fenomen demonstrează că răspunsul vascular indus de vasodilatatoarele endogene este dependent de integritatea endoteliului vascular (11). Mecanismul intracelular implicat în acţiunea vasodilatatoare indusă de SP depinde de activarea receptorilor specifici ai SP, via cGMP. S-a mai demonstrat că SP determină diminuarea ieşirilor ionilor de potasiu din interiorul celulei. Pe de altă parte, SP are capacitatea de a influenţa şi fagocitoza. Similaritatea de structură dintre SP şi tufstin (moleculă capabilă de a iniţia şi amplifica fagocitoza), la nivelul porţiunii N terminale, a dus la investigarea proprietăţilor SP de a influenţa fagocitoza la nivelul neutrofilelor şi macrofagelor. În acest sens, a fost demonstrat faptul că SP poate iniţia şi 13
Page 1 and 2: Clujul Medical Revistă de Medicin
Page 3 and 4: Articole de orientare Clujul Medica
Page 5: VOICHITA SĂBĂDUŞ, D. BORZEA, DIA
Page 8 and 9: CAMELIA GEORGETA RĂCĂREANU, GABRI
Page 11: Articole de orientare ROLUL NEUROKI
Page 15 and 16: Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
Page 17 and 18: DETECŢIA REARANJAMENTELOR SUBTELOM
Page 29 and 30: ACTUALITĂŢI ÎN PATOGENIA BOLII V
Page 47 and 48: Cercetare clinică EARLY COURSE OF
Page 63 and 64:
Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr.
Page 65 and 66:
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
APORTUL BIOPSIEI HISTOLOGICE ECOGHI
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
ASOCIEREA TULBURĂRILOR DIGESTIVE F
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
NEUTROPENII ASOCIATE CU ANEMII APLA
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
ANTIALLERGIC ACTIVITY OF SUBSTITUTE
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Cazuri clinice ACUTE MEGAKARYOCYTIC
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
POLYSEROSITIS AND MULTISYSTEMIC DYS
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Medicină dentară ASPECTE MORFOPAT
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
PARTICULARITĂŢI ÎN CONCEPEREA PR
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
CITOKINE PROINFLAMATORII ÎN BOALA
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
CONTRIBUŢII LA AMPRENTELE FONETICE
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Farmacie STUDII ASUPRA STRUCTURII M
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
STUDIU PRIVIND ACHIZIŢIA MEDICAMEN
Page 197 and 198:
Nr. crt. Clujul Medical 2006 vol. L
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
CERCETĂRI PRELIMINARE ASUPRA COMPU
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Idei în medicină CERCETAREA ŞTII
Page 211 and 212:
show all

Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?