Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

Clujul Medical 2006 vol. LXXX - nr. 1
bază clinică şi atribuite unor tulburări de motilitate, sensibilitate şi reglare ale
segmentului respectiv.
Posibilitatea asocierilor intersegmentare a fost semnalată, dar nu se cunosc nici
dimensiunile sale reale şi nici conţinutul. Frecvenţa apare extrem de diferită pe
statisticile publicate din cauza criteriilor diagnostice neuniforme folosite şi a rigorii
inegale a analizei anamnestice, orientată obişnuit de plângerile deseori intens
emoţionale ale bolnavului. Cifrele de ansamblu variază astfel: 43% (11), 78% (12),
87% (8), mai frecvent raportată fiind asocierea DF-SII. Rezultatele obţinute de noi se
înscriu în zona superioară a intervalului: 85%. De menţionat că aici sunt cuprinse şi
manifestările clinice tranzitorii care nu satisfac criteriul de durată al consensului Roma,
dar reflectă tulburări funcţionale reale de care trebuie să se ţină seamă..
Abordând în ordine topografică asocierile TFD, trebuie amintită relaţia
funcţională strânsă esogastrică. Se ştie că pirozisul (şi regurgitarea acidă, mult mai rară)
sunt markerii refluxului gastroesofagian (RGE). In prezenţa lor s-a identificat mai de
mult o varietate de dispepsie numită “reflux like” (Collin-Jones et al.,1988) care nu a
fost ulterior acceptată prin consensul Roma. RGE este privit azi ca boală distinctă
(BRGE), cu fiziopatologie specifică, refluxul acid demonstrat prin pH-metrie şi
inconstant, cu substrat lezional esofagitic. Se admite însă pirozis şi în absenţa acestor
criterii, numit “pirozis funcţional” (13), deşi există şi posibilitatea rezultatului falsnegativ
la pH-metrie. Hipersensiblitatea mucoasei ar răspunde de o parte din aceste
cazuri. Asocierea pirozis-dispepsie rămâne o realitate importantă pentru alegerea
medicaţiei (14). Durerea epigastrică a fost găsită la 30% din bolnavii cu reflux (15).
Bolnavii cu DF acuză arsuri retrosternale în 22% (5) sau în 33% 16), 42% (17), după
studiu, fără a fi menţionată diferenţa cu subgrupul de dispepsie. Pe lângă reflux, altă
explicaţie ar putea fi hipersensibilitate la cantităţi de reflux imperceptibile de martorii
sănătoşi, găsită la un sfert din bolnavi (18). Prin acelaşi mecanism s-a explicat şi
durerea pectorală esofagiană observată frecvent în SII în altă cercetare (19). Pe un lot cu
dureri abdominale funcţionale, inclusiv SII, pirozisul s-a asociat în 45,8% (20). Alt
studiu îl semnalează la 40% din bolnavii cu SII (21).
Rezultatele noastre confirmă importanţa asocierii, cu precizarea că ea atinge un
nivel foarte ridicat în DF de tip “ulcer-like” (sindromul durerii epigastrice) :87,5% faţă
de numai 7,14% în varianta de tip dismotilitate (distress postprandial). Constatarea
susţine participarea patogenetică a factorului acid. Cercetări viitoare vor clarifica
statutul nosografic real a ceea ce s-a numit cu temei “boală acidopeptică” din care ar
putea face parte BRGE şi acest tip de DF, alături de boala ulceroasă. Pentru o concepţie
integrativă pledează şi riscul ridicat al DF de tip ulceros de a evolua spre ulcer
gastroduodenal.
Asocierea DF-SII a atras în mare grad atenţia şi evaluarea ei statistică este
ridicată: 57% din bolnavii cu SII au simptome dispeptice (21) şi 30% din dispeptici au
simptome intestinale majore (22). Pe baza unei suprapuneri de 87% s-a apreciat chiar
drept artificială separaţia clasică dintre aceste două localizări ale TFD (8). S-a spus, în
acest spirit, că DF este o variantă proximală de SII (23).
Şi aici datele obţinute de noi reliefează dimensiunea problemei, cu precizarea
că relaţia este mai strânsă pentru varianta de tip motor a DF, înscrisă mai exact în
fiziopatologia TFD în general: 81% din bolnavii cu distress postprandial au simptome
abdominale joase, 79% din bolnavii cu SII au manifestări dispeptice de tip distress, în
grad variabil.
Există prea puţine date asupra asocierii dintre TF gastrointestinale şi cele
biliare. Cercetarea noastră demonstrează şi această posibilitate, în principal pentru
forma motorie a DF. Situaţia este similară pentru asocierea SII-TF biliare, probată prin
cercetarea de faţă la femei, lor aparţinându-le cazuistica de colecistopatii funcţionale.
Evoluţia pe termen lung aduce la rândul său unele argumente, care reflectă
instabilitatea şi caracterul fluctuant al TFD (24), condiţionate în mare măsură de factorii
106