Clujul Medical - Iuliu Haţieganu

ASOCIEREA TULBURĂRILOR DIGESTIVE
FUNCŢIONALE
ELENI STERGIOPOULOU 1 , D. DUMITRAŞCU 2
1 Spitalul Clinic Universitar Atena
2 Clinica Medicală III, UMF Cluj-Napoca
Rezumat
Lucrarea şi-a propus să evalueze frecvenţa şi tipurile de asocieri ale
tulburărilor digestive funcţionale printr-o analiză clinică standardizată (50 item-uri).
Pe un lot de 220 bolnavi din evidenţa a patru servicii de gastroenterologie din Atena sau
constatat asocieri simptomatice plurisegmentare în 85%. Cele mai frecvente au fost
asocierile: pirozis cu sindromul durerii epigastrice (“ulcer-like dyspepsia”), sindromul
intestinului iritabil cu sindromul distressului postprandial (“dysmotility-like
dyspepsia”) şi disfuncţie veziculară cu sindromul distressului postprandial. S-au
înregistrat, de asemenea, şi interferenţe între variatele tulburări funcţionale intestinale.
Controlul la un an a evidenţiat numeroase modificări simptomatice, cu alternarea
sindromului dominant şi uneori a polarităţii proximal-distal. Constatările pledează
pentru unitatea nosografică a tulburărilor funcţionale digestive, generate de factori
etiologici comuni şi având aceeaşi bază patogenetică şi fiziopatologică. Impun totodată
analiza clinică activă exhaustivă a bolnavilor în vederea aplicării unei terapii
individualizate.
Cuvinte cheie: tulburări funcţionale digestive, asocieri, dispepsii, intestin
iritabil
Introducere
Tulburările funcţionale digestive (TFD) au reţinut de mult atenţia clinicienilor
datorită frecvenţei lor ridicate şi a dificultăţilor de diagnostic şi terapie. Eforturile
cercetătorilor s-au concentrat în mare măsură asupra individualizării unor entităţi
clinico-funcţionale, ca premisă a stabilirii conduitei terapeutice. S-a ajuns însă cu timpul
la o pletoră de clasificări şi la o confuzie nosografică pe care nu le-a putut eradica decât
strategia consensului, bazată pe metoda Delphy, adoptată de Societatea Mondială de
Gastroenterologie. Aşa a apărut “standardul Roma”, iniţiat în 1988 de Aldo Torsolli şi
aflat în prezent la ediţia III, prin grija lui D.A.Drossman (1).
Criteriile diagnostice au fost revizuite succesiv, încât în prezent nu se mai
acceptă doar strategia excluderii bolilor organice - prin investigaţii adesea laborioase şi
costisitoare - ci se cere un diagnostic clinic pozitiv cu valoare predictivă ridicată, bazat
pe analiza complexă a manifestărilor şi a factorilor de risc, dar şi pe răspunsul pe
termen scurt la terapia funcţională introdusă (2, 3, 4 ).
Experienţa clinică a arătat, în paralel, posibilitatea asocierilor dintre TFD
localizate la diversele segmente ale aparatului digestiv şi în primul rând ale tractului
eso-gastro-intestinal. Fenomenul a fost descris în termeni variaţi: “asociere” (5),
“suprapunere” (6,7,8,9), “comorbiditate”(10). Rezultatele publicate în această problemă
sunt până acum discordante, încât se impune extinderea investigaţiilor.
103