universitatea din bucureşti – facultatea de biologie master în

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI – FACULTATEA DE BIOLOGIE
MASTER ÎN BIOCHIMIE ŞI BIOLOGIE MOLECULARẴ
FIŞẴ CURICULARẴ (2006-2007)
1.Semnalizare celularǎ ( Semestrul I şi II, 56 ore curs, 28 ore laborator, 10 ECTS)
Prof. Dr. Dana Iordǎchescu
Concepte de bazǎ privind fosforilarea proteinelor [descoperire; fosaforilarea proteinelor la prokariote şi
eukariote: trǎsǎturi comune şi particulare; specificitatea de substrat a protein kinazelor; stingerea semnalului
prin defosforilarea proteinelor]. Protein kinaza A: structurǎ, funcţie şi control [aspecte structurale,
subunitatea cataliticǎ, aspecte celulare ale funcţiei şi controlului PKA]. Protein kinaza G [consideraţii
generale]. Protein kinaza C [subfamilii: trãsãturi commune şi diferenţe, funcţii celulare: activatori şi inhibitori,
efectele forbol esterilor, substrate, implicarea în maladii hyperproliferative benigne şi maligne]. Cazein kinaze
[clase; structura CK2, interacţii dintre subunitǎţi şi mecanisme de reglare; gene şi locaţii cromozomiale, roluri în
fiziologia celularǎ: semnalizarea mitogenicǎ în ciclul celular; CK1: structurǎ, roluri fiziologice, localizare
subcelularǎ şi reglare]. Protein kinaze Ca 2+ /calmodulin-dependente şi funcţia neuronalǎ [structurǎ, domenii
funcţionale, distribuţia, reglarea activitǎţii Ca2+-dependentǎ, reglarea CaM kinazelor in vivo; substrate proteice
ale CaM kinazelor; mecanisme presinaptice, reglarea postsinapticǎ, controlul expresiei genice]. Protein kinaze
ciclin-dependente (cdk) şi reglarea ciclului celular la eucariote [situsuri de fosforilare de pe cdc2 kinaza;
reglarea fosforilǎrii cdc2, cicline, kinaza de activare a cdk (CAK); protein kinazele wee1 şi mik1. Thr14 kinaza.
Cdc25 protein fosfataza. Reglarea altor kinaze ciclin-dependente. Substrate ale cdk]. Receptor protein tirozin
kinaze [funcţii specifice şi trǎsǎturi structurale; domenii de legare ale ligandului; subdomenii ale domeniului
intracelular; dimerizare; semnalizarea intracelularǎ; rǎspunsuri integrate; funcţii în dezvoltare; expresii aberante
şi maladii]. Raf protein serin/treonin kinaze [ Rolul Raf în condiţii patologice; structura genelor C-raf, A-Raf
and B-Raf; cartarea cromozomialǎ a proto-oncogenelor familiei Raf; distribuţia tisularǎ; structura proteicǎ şi
funcţia în semnalizare; componente downstream Raf: MEK şi MAPkinaza; ţinte ale activitǎţii MAPK; proliferare
vs apoptozǎ]. Protein fosfatazele [clasificare generalǎ; serin/treonin protein fosfataze 1, 2A, 2B and 2C;
protein tirozin fosfataze (PTPaze); PTPaze tip receptor; PTPaze citosolice; protein fosfataze cu dublǎ
specificitate].
Semnalizarea calciului – privire generalǎ [calciu ca mesager secund; controlul nivelului citoplasmatic al
ionilor de Ca; controlul nivelului Ca2+ în reticulul endo- şi sarcoplasmic]. Senzori ai Ca 2+ [calmodulina,
calsequestrina, troponina C, parvalbumina; anexinele; sistemul calpainei]. Intrarea calciului extracelular în
celulǎ [ canale operate de voltaj (VOC); canale operate de receptor (ROC); canale operate de rezervele
celulare (SOC)]. Schimbǎtorul sodiu/calciu [mod de operare, energeticǎ şi cineticǎ, reglare, inhibitori,
purificare, clonare şi reconstrucţie, structurǎ, splicing alternativ, roluri fiziologice în diferite ţesuturi]. Pompe de
calcium [pompa de calciu din membrana plasmaticǎ (PMCA): structura şi izoforme, considerente mecanistice,
studii de expresie; pompa de calciu din reticulul sarcoplasmic (SERCA): structurǎ, studii de mutagenezǎ şi
inhibiţie, izoforme]. Transportul ionilor de calciu prin reticulul sarcoplasmatic [Ca 2+ -ATPaza: arhitectura şi
modificǎri conformaţionale, ciclul de reacţie; receptorul rianodinei, canale de eliberare a calciului: relaţia
structurǎ-funcţie, cuplarea excitaţie-contracţie, acţiunea rianodinei, reglarea]. Rolul mitocondriei în
homeostazia calciului [ un punct de vedere istoric; cǎi de preluare a Ca 2+ ; cǎi de eflux a Ca 2+ ; tranziţia
permeabilitǎţii; rol fiziologic]. Canale ionice receptor pentru glutamat [structura receptorului, modificǎri în
RNA, modificǎri post-translaţionale; receptori AMPA; receptori NMDA, receptori kainit]. Sistemul de

2
semnalizare a inozitol fosfaţilor-calciului în celule neexcitabile [hormoni şi semnale Ca 2+
I; implicarea
familiei fosfolipazelor C lipid specifice în semnalizare; metabolismul inozitol fosfaţilor, receptorii IP3 şi eliberarea
Ca 2+ intracelular; Oscilaţii în nivelul Ca 2+ ]. Semnalizarea în musculatura netedǎ [ mecanisme de intrare a
calciului; mecanisme de preluare intracelularǎ a Ca 2+ ; mecanisme de eliberare a Ca 2+ intracelular; canale RyR,
contracţia musculaturii netede, ţinte celulare a oscilaţiilor în nivelul Ca 2+ ; mecanisme posibile de implicare a
PKA/PKG sau PKC].
Seminar: analizǎ de articole originale
2. Bazele moleculare ale maladiilor (Semestrul II, 28 ore curs, 14 ore laborator, 5 ECTS)
Prof. Dr. Marieta Costache
Patologia DNA [micro- şi macroleziuni, genetic imprinting; definiţii heterogenitate genetică; monoalelismul;
polialelismul; non-alelismul; poligenismul]. PCR şi diagnosticul direct al mutaţiilor [ASO - allele specific
oligoprobe; ASPCR - Alele Specific PCR; ARMS-Amplification Refractory Mutation System; problema
heterozigoţilor: DGGE-Denaturating Gradient Gel Electrophoresis; scindarea chimică a neîmperecherilor;
metoda SSCP (Single Strand Conformation Polymorfism ; punerea în evidenţă a anomaliilor la nivelul
transcripţilor]. Mutaţii [care modificã cadrul de lectură (frame-shift); care perturbă maturarea RNA
(epissage/splicing); fuziunile de gene prin translocare; mutaţiile cu efect cantitativ; mutaţii care pot perturbã
longevitatea mesagerului]. Animale transgenice animals [microinjecţia; infecţia retrovirală; celulele ES;
mutageneza inserţională dirijată prin recombinare omologă]. Diagnostic genotipic [diagnostic direct, semidirect,
indirect]. Aplicaţiile diagnosticului genotipic [diagnosticul anomaliilor DNA constituţional: diagnosticul
prenatal; detectarea heterozigoţilor; câteva exemple concrete: bolile dependente de cromozomul X (legate de
X); maladiile autozomale recesive; maladiile autozomale dominante; anomaliile cromozomice constituţionale;
concluzii şi perspective; analiza DNA somatic; diagnosticul capacităţii de clonare celulară (clonabilitate
celulară) poate fi util în diagnosticul cancerului şi al leucemiilor; explorarea monoclonalităţii cu ajutorul unui
marker al cromozomului X; trecerea în stare homozigotă a mutaţiilor recesive responsabile de cancer; mutaţiile
punctiforme în oncogenele dominante; fuziunile genice prin translocare cromozomică]. Maladii poligenice
[epidemiologie genetică şi modelare genetică; variaţii genetice şi susceptibilitate: polimorfism; alele rare; maladii
oligo şi poligenice; ateroscleroza; hipertensiunea- modele animale]. Diabetus melitus [diabetul insulinodependent:
locusul HLA; locusul insulinei şi alţi loci; modele animale; diabetul insulino-independent: studii
asupra genelor candidate; studii de linkage; anomalii la nivelul genei insulinei şi a genelor receptorilor acesteia].
Lucrări Practice: Separare şi purificare acizi nucleici; estimare puritate. Amplificare PCR. RT-PCR.
Secvenţiere acizi nucleici. Referate şi discuţii tematice pe marginea cursului. Evidenţierea LOH şi AI.
3. Biologia dezvoltãrii (Semestrul I, 28 ore curs, 14 ore laborator, 5 ECTS)
Prof. Dr. Otilia Zărnescu
Mecanisme moleculare ale determinãrii şi diferenţierii celulare [echivalenţa genomicã şi clonarea la
vertebrate. Mecanismele specificãrii celulare (autonomã, sinciţialã, condiţionatã; transdiferenţierea şi
dediferenţierea]. Reglarea transcripţionalǎ în embriogenezǎ [factori de transcripţie cu motive zinc finger:
clasa C2H2, receptori nucleari, clasa LIM, clasa GATA); factori de transcripţie leucin zipper HLH, HTM: proteine
cu homeodomenii, PAX, forkhead, ETS, TEA; factorul de transcripţie REL; factori de transcripţie MADS-Box;
proteine HMG; factorul de transcripţie T-Box; factorul de transcripţie STAT; arhitectura nuclearǎ şi reglarea
transcripţiei: proteine remodelatoare ale cromatinei, insulatori ai cromatinei, matrixul nuclear, metilarea DNA,
acetilarea histonelor]. Reglarea post-transcripţionalǎ în embriogenezǎ [localizarea şi translaţia RNA în
cursul dezvoltǎrii; mecanismele localizǎrii mRNA; semnale de localizare a mRNA; strategii de iniţiere şi control
ale translaţiei prin intermediul 5’UTR, 3’UTR, coada poli (A)]. Controlul molecular al formǎrii modelelor
embrionare [mecanismele moleculare ale specificǎrii axelor antero-posterioarǎ şi dorso-ventralǎ la Drosophila;
genele coordonatoare maternale, genele zigotice, genele selectoare homeotice; formarea axei anteroposterioarǎ
la vertebrate şi exprimarea genelor Hox]. Inducţiile embrionare [clasificarea generalǎ a inducţiilor;
inducţia mezodermului la amfibieni; inducţia membrelor la vertebrate; informaţia de poziţie în cursul dezvoltǎrii;
cǎi de semnalizare embrionare (calea de semnalizare WNT, BMP, Hedgehog, Notch-Delta)]. Moartea celularǎ
programatǎ în embriogenezǎ [tipuri de moarte celularǎ (apoptoza, necroza sau oncoza, autofagia); funcţiile
apoptozei embrionare; calea apoptoticǎ extrinsecǎ (calea receptorilor apoptotici) şi calea apoptoticǎ intrinsecǎ
(calea mitochondrialǎ); receptori apoptotici, proteine adaptoare, caspaze, familia BCL-2, degradarea DNA,
recunoaşterea şi fagocitarea celulelor apoptotice].

3
Laboratoarele includ experimente pe embrionii de Drosophila (izolarea şi caracterizarea embrionilor) şi de
gǎinǎ (identificarea celulelor apoptotice în membrele embrionare de gǎinǎ, prin colorare vitalǎ) şi realizarea
unor tehnici (imunohistochimie)
4. Tehnici avansate în Biologia Molecularǎ 1 (Semestrul I, 28 ore curs, 28 ore laborator,
5 ECTS)
Prof. Dr. Tatiana Vassu, Conf. Dr. Ileana Stoica
Introducere [definirea domeniului de tehnologie DNA recombinat, principalele tipuri de experimente]; Enzime
utilizate în biologia moleculară [enzime de restricţie: reacţii şi sisteme de restricţie-modificare în E.coli,
clasificare, secvenţe de recunoaştere, tipuri de capete produse; DNA ligaze: clasificare, mecanism de reacţie,
rol biologic ; terminal-deoxinucleotidil-transferaze] ; Vectori [definiţie, clasificare generalǎ; Gena de studiu –
DNA heterolog [tehnici de izolare (cu enzime de restricţie, prin revers-transcriere, prin sinteză chimică, prin
PCR)]; Inserţia DNA heterolog în vector [enzime (fosfataze alcaline, DNA ligaze), principalele etape, clonarea
genei pentru somatostatină în pBR322]; Vectori de clonare plasmidiali [definiţii, clasificare : vectori plasmidiali
bazaţi pe repliconi ColE1/pMB1, vectori shuttle, tehnici de selecţie a transformanţilor]; Vectori de expresie la
procariote [definiţii, gene, promotori, sisteme de screening şi de selecţie]; Vectori derivaţi din fagul lambda
[structură, clasificare, etape de clonare, tulpini gazdă, analiza recombinanşilor, Charon, Charomide, DASH, gt,
ORF]; Vectori hibrizi [clasificare, sistemul lacZ/IPTG/X-Gal de selecţie a transformanţilor, fagimide (structură
şi funcţionare, pUC118/119, pBluescript)]; Cosmide [definiţii, biologia moleculară a situsurilor cos, clonarea de
fragmente genomice, pJB8, pWE15/16]; Strategii de clonare în Escherichia coli; Saccharomyces
cerevisiae –microorganism model pentru biologia moleculară [principalele scopuri în experimente de
cercetare funadamentală şi de biotehnologie, vectori derivaţi din plasmidul 2 um (clasificare: vectori episomali,
integrativi, replicativi şi YAC), vectori de expresie şi de secreţie în S.cerevisiae]; Tehnologia PCR [definiţii,
PCR standard, DNA polimeraze termostabile, aplicaţii PCR în cercetarea biomedicală, mutageneză situsspecifică
cu PCR, PCR combinatorială, invers-PCR, ARN-PCR, NASBA, real-time PCR]; Tehnici de
secvenţiere DNA şi de analiză a secvenţelor; Tehnici de hibridizare moleculară : clasificare, secevnţe
ţintă şi sonde, design şi sinteză de sonde moleculare, Southern şi Northern blotting, principalele etape ale unui
experiment de hibridizare moleculară.
Lucrările practice se desfăşoară ca un întreg experiment de construcţie a unui vector nou pornind de la
pBluescript SK şi Zep24 ; Izolarea şi purificarea vectorilor pBluescript SK+ şi Yep24 din E.coli DH5 şi
NM522; Electroforeza în gel de agaroză a vectorilor purificaţi folosind markeri DNA adecvaţi pentru
determinarea maselor moleculare; interpretarea gelului de electroforeză; Determinarea concentraţiei DNA prin
analiză spectrofotometrică; Digestia enzimatică a celor doi vectori cu endonucleaza de restricţie Hind III
(digestie totală şi, respectiv, parţială) şi tratament cu fosfatază alcalină; Electroforaza în gel de agaroză a
fragmentelor de DNA digerate; determinarea dimensiunii fragmentelor folosind un marker DNA linear; evaluarea
rezultatului restricţiei şi interpretarea unui astfel de gel de electroforeză; Purificarea fragmentelor de restricţie;
Ligarea fragementelor de restricţie cu T4-ligază; electroforeza în gel de agaroză a fragmentelor ligate;
evaluarea rezultatelor folosind un marker DNA CCC şi interpretarea gelului de electroforeză; Transformarea of
celulelor de E.coli competente cu moleculele ligate; selecţia transformanţilor de E.coli pe mediu LB + IPTG + X-
Gal; reizolarea vectorilor recombinanţi; analiza în gel şi alegerea vectorului nou cu compoziţia de gene dorită;
transformarea celulelor de S.cerevisiae cu vectorul recombinant; selecţia celulelor de drojdii transformate pe
mediu YNB (Yeast Nitrogen Base) fără aminoacizi; izolarea noului vector din drojdiile transformate şi analiza de
restricţie.
În timpul lucrărilor practice studenţii vor da o serie de teste şi de teme ; Studenţii trebuie să elaboreze mai multe
rapoarte de laborator de forma unui articol publicabil ; la sfârşit studenţii trebuie să elaboreze o lucrare finală, în
limba engleză, cu întregul experiment.
5. Tehnici în Biologia Molecularǎ II (Semestrul II, 42 ore curs, 14 ore laborator, 5 ECTS)
Prof. Dr. Marieta Costache
Structura si expresia genelor [principiile analizei genotipice; probleme privind izolarea si studierea genelor;
utilizarea bazelor de date]; Metoda de hibridizare Southern blot [principiu, prepararea sondelor de hibridizare;
detectarea deleţiilor şi a mutaţiilor; detectarea recombinǎrilor]; Tehnica SSCP –Single Strand Conformation
Polymorfism [evidentierea mutaţiilor punctiforme prin analiza polimorfismelor de conformaţie ale DNA

4
monocatenar]; Tehnica DGGE-Denaturing Gradient Gel Electrophoresis [eidenţierea mutaţiilor prin
electroforezǎ în prezenţa unui gradient denaturant]. Studiul polimorfismului DNA [polimorfismul de restricţie
RFLP (Restriction Fragment Lenght Polymorphism), minisateliţi (VNTR –Variable Number of Tandem Repeats),
microsateliti (STR-Short Tandem Repeats), polimorfisme punctiforme (SNP- Single Nucleotide Polymorphism).
Analiza microsatelitilor implicati in diferite maladii genetice prin genotiparea automata (instabilitate de
microsateliti, evidentierea erorilor de replicare cu ajutorul markerilor de pe microsateliti)]; Stabilirea identitatii
umane si a paternitatii la animale prin genotipare automata [principii şi practica realizǎrii genotipǎrii;
determinarea frecvenţelor alelice; principiul Hardy-Weinberg şi echilibrul genetic în populaţii; teste statistice;
genotipare pe cromozomul Y; genotipare pe DNA mitocondrial; genotiparea DNA în cazul dezastrelor naturale].
Cartografierea genomului uman [determinarea aberaţiilor cromozomiale, hǎrţi genetice normale şi hǎrţi
genetice ale locusurilor morbide]; Diagnosticul maladiilor genetice prin secventierea genelor [tehnici de
secventiere; analiza genomului uman]; Evidenţierea polimorfismelor punctiforme (SNP) prin real time PCR;
Filogenie molecularǎ [secvenţierea genelor şi construirea arborilor filogenetici]; Metoda de hibridizare
Northern Blot [principiu, prepararea sondelor de hibridizare, analiza cantitativǎ şi calitativǎ a transcripţilor
RNA]. Revers transcrierea şi RT PCR [analiza expresiei diferenţiate a genelor prin real time PCR, SAGE,
Differential Display]; Alterarea nivelului de expresie genicǎ prin strategii sens RNA, antisens DNA şi RNA;
Atenuarea expresiei genice in sisteme mamaliene prin tehnologia siRNA; Detectarea infecţiilor
microbiene şi virale prin PCR şi real time PCR (tuberculoza, HIV, hepatita etc.); Identificarea germenilor
patogeni din alimente [identificarea şi dozarea genelor ce provin din organisme modificate genetic].
6.Culturi de celule animale (Semestrul I, 28 ore curs, 42 ore laborator, 5 ECTS)
Conf. Dr. Anişoara Cîmpean
Sisteme de culturi celulare [cultura tisulară, cultura de organ, culturi de celule aderente şi în suspensie,
culturile organotipică şi histotipică, culturi de masă şi clonale, culturi primare, culturi celulare finite, linii celulare
continue; tipuri de celule în cultură; caracteristici funcţionale ale celulelor în cultură]. Mediile de cultură
[necesităţile nutritive ale celulelor în cultură şi dezvoltarea mediilor, tipuri de medii, mediile complete, mediile
fără ser, selectarea mediului de cultură, proprietăţile fizico-chimice ale mediilor de cultură]. Imortalizarea
celulară [imortalizarea spontană a celulelor umane, metode de obţinere a celulelor imortalizate: virusurile ADN
tumorale, menţinerea telomerilor de către telomerază, alungirea alternativă a telomerilor, alte metode de
imortalizare]. Senescenţa celulară [căi centrale de activare a senescenţei: p53 şi pRB; mecanisme de
declanşare a senescenţei: debonetarea telomerilor, stresul oxidativ, leziunile ADN, activarea oncogenelor].
Ciclul celular [controlul proliferării celulare, concepte alternative asupra ciclului celular]. Sincronizarea
celulară [metode chimice de sincronizare: privarea de izoleucină, privarea de ser şi hidroxiuree, blocarea dublă
cu timidină, privarea de calciu; metode fizice de sincronizare: desprinderea mitotică, sincronizarea în gradient
de Ficol, centrifugarea de elutriţie, sincronizarea celulară prin folosirea unei “baby machine”; critici asupra
metodelor de sincronizare forţată]. Proliferarea celulară [ciclul de creştere: analiza ciclului de creştere,
parametri derivaţi din ciclul de creştere]. Latenţa celulară. Diferenţierea şi dediferenţierea celulară
[exprimarea fenotipului diferenţiat in vivo, stadii ale angajării şi diferenţierii, proliferarea şi diferenţierea celulară,
angajarea şi descendenţa celulară, relaţia fazei G1 din ciclul celular mamalian cu diferenţierea celulară,
markerii de diferenţiere, inducerea diferenţierii, dediferenţierea celulară]. Transformarea celulară [instabilitate
genetică, controlul anormal al creşterii, tumorigeneza]. Transfecţia celulară [tipuri de transfecţie, condiţii de
cultivare a celulelor în vederea asigurării succesului transfecţiei, metode de transfecţie celulară, transfecţia
celulelor cu plasmide ADN, cu oligonucleotide şi cu ARN].
Laborator: Protocoale esenţiale pentru culturile de celule: obţinerea de culturi primare, subcultivarea celulelor:
tripsinizarea, pasarea; culturi de linii celulare stabilizate; cultura histotipică în perle de alginat; numărarea
celulelor folosind hemocitometrul; evaluarea viabilităţii celulare: metoda de excludere a albastrului tripan,
colorarea cu roşu neutru; teste de citotoxicitate: studiul lactat dehidrogenazei, testul MTT; determinarea curbei
de creştere, comparativ, pentru celule normale şi transformate; evidenţierea histochimică a celulelor
senescente pe baza determinării activităţii β galactozidazei; determinarea eficienţei de clonare; decongelarea şi
congelarea celulelor.

5
7. Toxicologie molecularǎ (Semestrul II, 28 lecture hours; 28 laboratory hours, 5
ECTS)
Noţiuni generale de toxicologie [definiţii, relaţii dozǎ-rǎspuns, cǎi de intrare a compuşilor toxici în organism,
tipuri de efecte (acute, cronice, locale, sistemice, sinergice, cumulative), clasificǎri ale substanţelor chimice
toxice pe baza proprietǎţilor fizice, carcinogene, toxine care afecteazǎ funcţia reproducǎtoare (mutagene şi
teratogene), sensibilizatori]. Toxicologia noxelor profesionale şi din mediu [baza ştiinţificǎ a recunoaşterii,
evaluǎrii şi controlului unor agenţi chimici, fizici şi biologici care existǎ în diferite locaţii profesionale; metode
epidemiologice pentru studiul expunerilor profesionale şi din mediu; standarde de sǎnǎtate şi siguranţǎ; metode
de evaluare a expunerii; limitele expunerii profesionale; riscul iradierii cu radiaţii ionizante, al intoxicǎrii cu
metale, pesticide]. Mecanisme de detoxificare [soarta compuşilor xenobiotici; acţiunea lor inhibitoare şi
antagonistǎ faţǎ de procese metabolice normale din organismul animal; faza I a detoxifierii hepatice şi
superfamilia cutocromilor P-450; faza II a detoxifierii hepatice, substrate ale cǎilor glicinei, sulfatǎrii şi
glucuronidǎrii]. Formarea speciilor reactive de oxigen (SRO) şi exhilibrul celular redox [stresul oxidativ;
mecanisme de apǎrare şi reparare la animale şi plantele superioare - enzime de detoxifiere a SRO, leziuni
moleculare; activarea procesului oncogenetic; susceptibilitatea tumorilor la compuşo chemoterapeutici
specifici]. Toxicologie alimentarǎ [studiul aditivilor alimentari, contaminanţi chimici şi microbieni, toxine
naturale asociate alimentelor]. Toxicologia şi potenţiala utilizare clinicǎ a compuşilor naturali ca agenţi
anti-canceroşi [curcumina, melatonina, flavonoizi, seleniu, etc]
Laborator: tehnici moderne de analizǎ molecularǎ utilizate în studiul efectelor nocive ale expunerii la substanţe
chimice, radiaţii, alergene şi substanţe carcinogene.
8. Biologia molecularǎ a cancerului (Semestrul III, 28 ore curs; 14 ore laborator, 5
ECTS)
Prof. Dr. Marieta Costache
Carcinogeneza: transformarea celulelor normale sensibile la mecanisme feedback homeostazice în
celule capabile de creştere autonomǎ şi invazie [definiţii: cancer şi transformare malignǎ; carcinogeneza şi
frecvenţa mutaţiilor somatice; contribuţia liniilor germinative la carcinogenezǎ; carcinogene şi mutageneza;
proliferarea şi mutaţiile, inducţia leziunilor DNA, restricţiile replicǎrii DNA lezat la punctele de control ale ciclului
celular]; Independenţa celulelor canceroase de semnalele creşterii externe [sinteza anormalǎ a factorilor
de creştere şi receptorilor lor; activarea cǎilor de semnalizare downstream; activarea anormalǎ a factorilor de
transcripţie nucleari]; Celulele canceroase devin refractare la semnalele inhibitorii ale creşterii: genele
supresor de tumori [gena retinoblastoma RB; p53 (ca factor de transcripţie, mutaţii, rol în monitorizarea
integritǎţii genomice, pierderea rǎspunsului p53 la agenţi chemoterapeutici, virusul papilloma uman inactiveazǎ
p53 şi RB); mutaţii în gena APC şi cancerul colorecta]; Eludarea apoptozei de cǎtre celulele canceroase
[supraexprimarea bcl-2 protejeazǎ celulele limfoma de apoptozǎ; eludarea apoptozei celulelor tumorale prin
modificarea interacţiilor FAS şi FAS-L; inducţia apoptozei – ţintǎ importantǎ în terapia cancerului]; Anularea
senescenţei şi imortalitatea celulelor canceroase: rolul telomerilor [reactivarea telomerazei în multe celule
canceroase; telomeraza – o nouǎ ţintǎ în prevenirea şi terapia cancerului]; Necesitǎţile nutritive
suplimentare ale celulelor canceroase şi stimularea angiogenezei [inhibitorii angiogenezei – compuşi cu
puternice efecte anti-tumorale; inhibitorii semnalelor pro-angiogenice – agenţi anti-tumorali; direcţionarea
chemoterapiei spre celulele endoteliale.
Laborator: separarea şi purificarea acizilor nucleici; estimarea puritǎţii; amplificarea PCR; markeri moleculari ai
cancerului colorectal şi de sân.
9. Proteomicǎ (Semestrul III, 28 ore curs, 14 ore laborator, 5 ECTS)
Prof. Dr. Anca Dinischiotu
Introducere [principii generale şi necesităţi de dezvoltare a ingineriei proteinelor]; Ingineria proteinelor
cunoscute [tehnici genetice folosite; substituţii de aminoacizi multiple şi situs specificel; consecinţe structurale
şi funcţionale; limite ale metodelor; strategii şi abordări; exemple de aplicaţii: studiul mecanismelor de cataliză
enzimatică, precum şi cel al plierii şi stabilităţii proteinelor]; Modificarea chimica a proteinelor [ataşarea
sondelor spectroscopice: grupări raportor; legarea încrucişată pentru măsurarea gradului de asociere sau

6
numărul de unităţi din oligomeri; marcarea radioactivă; testarea rolului grupărilor în cataliză; inhibiţia ireversibilă
a unei grupări catalitice din situsul activ sau prin blocarea centrului catalitic activ]; Sinteza proteinelor si
peptidelor cu proteaze [metode utilizate şi exemple de aplicaţii]. Agregarea proteinelor [corpii de incluziune;
procesul de agregare; evitarea agregării]. Imobilizarea proteinelor [metode de imobilizare; efecte ale
imobilizării; aplicaţii ale imobilizării proteinelor]; Ingineria cu analogi de aminoacizi care nu sunt prezenţi în
natură [metode in vitro; metode in vivo; sisteme de translaţie ortogonale]; Proiectarea proteinelor de novo şi
a proteinelor artificiale [abordări folosite în proiectarea anticorpilor catalitici]. Splicingul proteinelor şi
ingineria proteinelor [inteine şi semisinteza de noi proteine]; Ingineria proteinelor şi biomateriale [aplicaţii în
chirurgia de reconstrucţie, ingineria tisulară şi medicina regenerativă].
10. Biochimia comparativǎ şi filogenia molecularǎ (Semestrul III, 28 ore curs, 14 ore
laborator, 5 ECTS)
Aspecte comparative privind structura metaboliţilor şi constituenţilor celulari [structura primarǎ a
proteinelor şi acizilor nucleici; enzimele de la diferite specii (lactat dehidrogenaze, glucokinaza, aminoacil tRNA
sintetaze, etc)]. Aspecte biochimice şi de biologie molecularǎ privind metabolismul la diferite organisme
vii [glicoliza şi rolul ei direct în procesele adaptative ale animalelor şi plantelor la condiţii extreme de mediu,
homeostazie şi excreţie, metabolismul azotului şi excreţia: amoniotelism, ureotelism şi uricotelism, etc).
Diferenţe majore între procariote şi eucariote [mecanisme adaptative şi principii evoluţionare, necesitǎţi de
creştere (capacitatea de codificare, macronutrienţi, micronutrienţi), strategii în metabolizare (dupǎ alimentaţie şi
în stare de inaniţie), controlul fluxului metabolic, etc]. Metodele filogeniei moleculare [alinierea seturilor de
secvenţe de aminoacizi şi nucleotide; reconstrucţia istoriei divergenţei succesive din timpul evoluţiei şi
reconstrucţia secvenţei genei ancestor; resurse software filogenetice; metode de construire a unui arbore
filogenetic, directe bazate pe secvenţe (Parsimony, Maximum likelihood) şi indirecte bazate pe secvenţe
(Distance matrices UPGMA, NJ,.. ); primul arbore universal al vieţii dedus din structurile rRNA; arborele
filogenetic pentru citocrom c, hemoglobine, histone, etc]; Utilizarea datelor filogeniei moleculare [în studii de
taxonomie molecularǎ, testarea geneticǎ a paternitǎţii; dovezi genetice în criminalogie, etc].
11. Biologia şi aplicaţiile clinice ale celulelor stem (Semestrul III, 28 ore curs, 14 ore
laborator, 5 ECTS)
Prof. Dr. Otilia Zărnescu
Aspecte generale ale regenerǎrii la vertebrate [regenerarea fiziologicǎ; regenerarea reparatorie; hipertrofia].
Celule stem cu origine embrionarǎ [proprietǎţile celulelor stem provenite din carcinoame embrionare,
celulelor stem germinale şi celulelor stem embrionare; izolarea şi propagarea liniilor de celule stem embrionare
(linii celulare murine şi umane); diferenţierea celulelor stem embrionare; strategii pentru direcţionarea
diferenţierii celulelor stem embrionare în celule hematopoietice, cardiomiocite, celule producǎtoare de insulinǎ,
celule neuronale, celule epiteliale, celule musculare scheletice, celule germinale; terapii bazate pe celule stem
embrionare pentru repararea miocardului, repararea neurologicǎ, repararea ficatului şi pancreasului, repararea
vascularǎ; clonarea terapeuticǎ; imunogenicitatea celulelor stem embrionare; reguli pentru cercetarea celulelor
stem embrionare umane şi aplicaţiile clinice]; Celule stem adul`te [caracteristicile celulelor stem şi
progenitoare; micromediul celulelor stem (nişa); migrarea şi plasticitatea celulelor stem; celulele stem
hematopoietice: nişa, markeri, surse (mǎduva osoasǎ, sângele periferic, cordonul ombilical), aplicaţii clinice
(transplantul alogen şi autolog); celule stem mezenchimale: markeri, aplicaţii clinice (repararea osului,
cartilajului, miocardului); celulele progenitoare multipotente şi repararea vascularǎ; celule stem musculare
(rǎspunsul celulelor satelit în miotraume, boli şi îmbǎtrânire; aplicaţii clinice: cardiomioplastie celularǎ,
administrarea celulelor stem pentru regenerarea miocardului (intramiocardic, intracoronarian, intravenos); celule
stem pancreatice; celule stem epidermale (celule stem asociate tecii firului de pǎr şi interfoliculare, aplicaţii
clinice); celule stem corneene (celule stem de la nivelul limbului cornean, markeri, keratoplastie, transplantarea
celulelor stem corneene autoloage; celule stem neurale (neurogeneza la adult şi strategii regenerative cu celule
stem neurale, celule progenitoare şi precursoare, markeri ai celulelor stem neurale şi celulelor precursoare,

7
aplicaţii clinice în boli ale sistemului nervos; celule stem hepatice (celule ovale şi celule progenitoare
hepatocitare mici, nişe, markeri, aplicaţii clinice în bolile hepatice].