rezumat RO pt CD.pdf

Obţinerea de biosurfactanţi şi utilizarea lor în protecţia mediului şi a culturilor horticole
făcut prin cultivarea coloniilor bacteriene izolate din sol şi apă în mediul MSM cu zaharoză (Wilson
şi Zajic, 1985) şi în mediul MSM în care zaharoza a fost înlocuită cu ulei uzat 3%. La sfârşitul
perioadei de incubare de 7 zile la 28 0 C, s-a examinat intensitatea creşterii bacteriilor, aspectul
peliculei de ţiţei şi formarea de emulsii, acestea fiind principalele efecte prin care s-ar demonstra că
bacteriile testate ar produce substanţe tensioactive ce permit formarea de emulsii stabile. Dintre
noile izolate bacteriene, doar 28 au fost capabile de a forma emulsii în mediul testat. Studiile s-au
concentrat asupra bacteriilor Gram-pozitive, aparţinând genului Bacillus, scopul nostru fiind de a
identifica noi tulpini bacteriene capabile de a produce compuşi tensioactivi şi să fie sigure pentru
mediu şi sănătatea omului. De aceea, din cele 80 noi izolate au fost selectate 18 tulpini
Gram-pozitive, dintre care doar 10 au manifestat capacitatea de a produce biosurfactanţi.
Pentru a limita şi mai mult numărul de tulpini bacteriene care să fie utilizate în experimentele
ulterioare, cele 10 izolate au fost testate şi în privinţa activităţii antagoniste faţă de fitopatogenul
Alternaria tenuis, evidenţiindu-se faptul că doar două tulpini au prezentat o activitate inhibitoare
foarte clară. Aceste tulpini au fost notate B1 (tulpină izolată din sol poluat cu hidrocarburi) şi B2
(tulpină izolată din sol, din zona Techirghiol), ele fiind utilizate în experimente de identificare şi
caracterizare a proprietăţilor utile.
Pentru studii comparative, mai ales în privinţa identificării, s-a utilizat şi o tulpină de bacili
Gram-negativi, izolată din apă de mare, capabilă de a produce substanţe tensioactive. Această
tulpină, pe baza unor teste preliminare de identificare, a fost identificată ca aparţinând genului
Pseudomonas. Identificarea izolatelor bacteriene s-a făcut prin utilizarea unei abordări polifazice,
pornind de la metode microbiologice clasice până la tehnici moleculare, moderne:
1. Evidenţierea particularităţilor bacteriilor izolate şi dezvoltate pe medii solide, de geloză, prin
coloraţia Gram;
2. Identificarea tulpinilor bacteriene prin utilizarea sistemului BIOLOG, bazat pe reacţii
chimice metabolice de reducere a tetrazoliului, folosind microplăcile Biolog GP2 şi GN2,
pentru bacterii Gram-pozitive şi respectiv, Gram-negative;
3. Analizarea comunităţilor microbiene din probele naturale de sol şi apă prin tehnica FISH, o
tehnică moleculară de hibridizare in situ.
4. Caracterizarea noilor izolate bacteriene prin tehnici moleculare bazate pe:
Izolarea ADN-ului cromozomal bacterian prin folosirea kitului Wizard Genomic DNA
Purification Promega şi prin metoda Hopwood şi colab. (1985) adaptată;
Verificarea electroforetică a ADN-ului în gel de agaroză;
6